Educatie financiara

CEC Bank: Conditii generale de acordare a creditelor

CEC Bank credite

CEC Bank credite


Creditele se acorda la cererea clientilor, daca indeplinesc cel putin urmatoarele conditii:

1. sa aiba cont curent deschis la CEC Bank

2. credite se pot acorda si persoanelor fizice majore, cu cetatenie romana, cu domiciliul intr-una din tarile Uniunii Europene, in conditiile in care persoana fizica face dovada resedintei in Romania

3. in functie de nivelul veniturilor nete certe cu caracter de permanenta, de garantiile constituite, de durata de creditare si de valuta creditului, gradul de indatorare variaza si poate ajunge pana la maximum 65,8%

4. sa faca dovada constituirii aportului propriu, daca la tipul de credit solicitat este necesar aport propriu

5. sa faca dovada ca pot sustine rambursarea creditului si plata dobanzilor, comisioanelor din veniturile nete realizate. La determinarea veniturilor salariale se are in vedere o documentatie simplificata, in situatia obtinerii datelor referitoare la venituri din baza de date ANAF

6. sa prezinte garantiile corespunzatoare tipului de credit solicitat, comunicate de Banca

7. clientul, familia clientului si fideiusorii acestuia sa nu inregistreze, la data solicitarii creditului, obligatii neachitate la scadenta fata de CEC Bank si/sau fata de alte banci si nici datorii restante sau debite restante catre terti

8. sa aiba un comportament bun de plata in relatia cu institutiile de credit

9. varsta maxima a clientilor la data stabilita prin contractul de credit pentru rambursarea integrala a creditului, precum si a membrilor de familie care participa cu veniturile realizate la evaluarea bonitatii clientului, va fi de maximum 75 ani, in functie de garantiile constituite, pentru toate categoriile de credit

10. la acordarea creditelor se pot lua in considerare atat venituri ale clientilor, cat si ale familiei clientului, respectiv sotul/sotia si rudele si afinii acestuia, care locuiesc si gospodaresc impreuna cu clientul precum si veniturile unor codebitori – persoane fizice care nu au calitatea de membri de familie care locuiesc si gospodaresc impreuna cu clientul, dar care au grad de rudenie I sau II cu clientul (ex.: copii, parinti, frati/surori)

11. membrii familiei declarati de client au acelasi domiciliu; in cazul in care din actele de identitate rezulta ca unii dintre membrii familiei declarati nu au acelasi domiciliu cu clientul, la evaluarea bonitatii acestuia se pot lua in calcul veniturile persoanelor respective numai in conditiile in care clientul si membrii de familie respectivi vor declara pe proprie raspundere ca locuiesc si gospodaresc impreuna

12. efectuarea analizei de bonitate a clientului se poate realiza si prin luarea in considerare doar a veniturilor acestuia si a unora dintre membrii familiei declarati de client, dar numai in conditiile in care clientul va include in declaratia pe proprie raspundere si angajamentele de plata ale celorlalti membrii ai familiei declarati, ale caror venituri nu sunt luate in calcul

In conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta 52/2016 a Guvernului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, clientul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

– Posibilele fluctuatii ale ratei de schimb valutar ce ar putea afecta suma ce trebuie platita, in cazul contractarii unui credit in EURO, in sensul majotarii acesteia, putand duce la afectarea posibilitatii de plata;

– Posibilele fluctuatii ale ratelor de dobanda datorate, aferente creditului contractat, avand in vedere ca acesta este este un imprumut cu rata variabila a dobanzii, pe intreaga durata de creditare, exprimata in fluctie de un indice de referinta (ROBOR/EURIBOR)

– Respectarea termenilor si conditiilor contractului de credit nu garanteaza rambursarea valorii totale a creditului in temeiul contractului de credit;

– Nerespectarea angajamentelor legate de contractul de credit pot genera consecinte financiare si/sau juridice:

> Pentru ratele de credit restante, se percepe o dodanda penalizatoare, care se calculeaza pe baza de procent fix de trei puncte procentuale, care se adauga la rata dobanzii curente si se aplica la principalul restant.
> Pentru intarzierea in rambursarea sumelor datorate Bancii peste termenele stabilite in graficul de rambursare, Banca transmite la Biroul de Credit si/sau catre Centrala Riscului de Credit, informatii despre client/codebitor in cazul in care obligatiile de plata restante sunt mai mari de 30 de zile.
> In cazul neachitarii primelor de asigurare, conform conditiilor inscrise in polita/contractul de asigurare, Banca are dreptul, fara a fi obligata in nici un fel, sa solicite incheierea unei noi polite sau reinnoirea politei/contractului de asigurare pe contul si in numele clientului, cu o instiintare prealabila a acestuia, la una din societatile de asigurare-reasigurare cu care Banca are incheiate contracte de bancassurance.
> In situatia neindeplinirii de catre client a oricarei alte obligatii catre Banca nascute din contract, Banca poate declara scadenta anticipata a intregului credit ramas de rambursat. In cazul acumularii unor intarzieri mai mari de 90 de zile la rambursarea creditului conform prevederilor contractuale, Banca este indreptatita sa declanseze procedura de executare silita.
> In ultima instanta, locuinta ipotecata poate fi supusa procedurii de executare silita in cazul neachitarii ratelor.

– Eventualele costuri suplimentare pot fi generate de:

> servicii prestate la cererea clientului, in legatura cu derularea creditului pentru care se solicita un comision unic pentru servicii prestate;
> inscrierea/prelungirea/modificarea (dupa caz) si radierea garantiei reale mobiliare asupra soldurilor creditoare prezente si viitoare ale conturilor curente ale clientului/codebitorilor si ale conturilor de card de debit ale clientului la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare;
> toate costurile (taxe, onorarii, alte costuri) care trebuie achitate in legatura cu incheierea, publicitatea si/sau inregistrarea contractului de credit si a documentelor accesorii acestuia (a contractelor de garantii, inclusiv prelungirea/radierea acestora etc.), inclusiv taxele notariale.
> sumele reprezentand primele de asigurare aferente politelor de asigurare pentru riscuri generale, in conformitate cu valoarea bunurilor acceptate in garantie, pentru care se incheie astfel de politele si/sau cota de prima PAD, avand in vedere ca Banca nu impune incheierea politelor de asigurare cu un anumit prestator de astfel de servicii;
> sumele aferente evaluarii bunurilor imobile/mobile admise in garantie, cu exceptia cazului in care evaluarea se realizeaza de evaluatorii interni ai Bancii.

Sursa: site-ul CEC Bank

CEC Bank: Restructurari credite

CEC Bank restructurare credit

CEC Bank


Restructurari credite

CEC Bank a implementat masuri specifice de restructurare a creditelor pentru sprijinirea clientilor persoane fizice, care in aceasta perioada se confrunta cu dificultati la rambursarea creditelor.

Prin facilitatea de restructurare a creditelor CEC Bank ofera posibilitatea modificarii caracteristicilor creditului/creditelor: durata, scadente, perioade de gratie, in scopul revenirii in parametrii normali de rambursare.

Cand propunem?

Pentru aplicarea solutiilor de restructurare, imprumutatii trebuie sa faca dovada diminuarii veniturilor nete realizate fata de cele luate in calcul la momentul acordarii creditelor, si ca acest fapt le creeaza dificultati in rambursarea lor.

In cadrul procesului de restructurare se vor avea in vedere urmatoarele criterii principale:

– evaluarea comportamentului si a activitatii derulate de catre client cu banca pana la momentul cand solicita restructurarea creditului, precum si respectarea conditiilor asumate prin contractele de credit in derulare;
– capacitatea de plata a clientului (analiza contractelor in derulare si ajustarea fluxului de numerar in concordanta cu evolutia pietei si a domeniului de activitate);
– incadrarea clientului in criteriile de eligibiliate ale Bancii, in baza rezultatului analizei economico-financiara efectuata in noile conditii;
– capacitatea clientului de a achita restantele inregistrate si de a isi mentine veniturile la un nivel corespunzator respectarii noului grafic de rambursare.
– analiza capacitatii de rambursare (pe baza documentelor din care rezulta veniturile nete realizate), respectiv cresterea angajamentelor de plata lunara.

Solutii

1. Modificarea scadentei si/sau a sumei de plata a uneia/mai multor rate de credit in sold fara a se depasi durata initiala de acordare a creditului

Conditii de aplicare:
– persoanelor fizice care inregistreaza sume restante de principal/dobanzi pentru creditele aflate in derulare la CEC Bank;
– situatia financiara actuala nu ii mai permite plata obligatiilor asumate prin contractul de credit, asa cum au fost ele stabilite initial;
– au fost identificate posibilitati certe de rambursare la alte termene si in alte sume.

Avantaje:
– se poate acorda o perioada de gratie de pana la 12 luni, in care clientul poate plati numai dobanzile si comisioanele aferente;
– sumele restante inregistrate pot fi incluse in soldul creditului:
– la solicitarea in scris a clientului, rambursarea creditului restructurat se poate efectua si anticipat, integral sau partial, oricand pe parcursul perioadei de gratie.

2. Modificarea scadentei si/sau a sumei de plata a uneia/mai multor rate de credit in sold cu depasirea duratei initiale de acordare a creditului si / sau incadrarea creditului in alta categorie, dupa caz (termen mediu, termen lung), dar fara a depasi durata maxima de creditare pentru produsul in cauza

Conditii de aplicare:
– persoanelor fizice care inregistreaza sume restante de principal/dobanzi pentru creditele aflate in derulare la CEC Bank;
– situatia financiara actuala nu ii permite incadrarea in gradul maxim de indatorare aferent produsului contractat, prevazut de reglementarile interne privind creditarea persoanelor fizice;
– nu depasesc, la finele duratei de creditare, varsta maxima prevazuta de reglementarile privind creditarea persoanelor fizice;
– nu se poate depasi durata maxima de creditare corespunzatoare produsului pentru care se solicita restructurare.
– au fost identificate posibilitati certe de rambursare la alte termene si in alte sume.

Avantaje:
– ca urmare a aplicarii acestei metode, se poate modifica incadrarea creditului din punct de vedere al duratei de creditare (ex: creditele pe termen scurt pot fi transformate in credite pe termen mediu, termen lung);
– se poate acorda o perioada de gratie de pana la 12 luni, in care clientul poate plati numai dobanzile si comisioanele aferente;
– sumele restante inregistrate pot fi incluse in soldul creditului:
– la solicitarea in scris a clientului, rambursarea creditului restructurat se poate efectua si anticipat, integral sau partial, oricand pe parcursul perioadei de gratie.

3. Acordarea unui nou credit pentru rambursarea creditului/creditelor in derulare si care inregistreaza sume neachitate la scadenta la cel putin un credit

Conditii de aplicare:
– persoanelor fizice care inregistreaza sume restante de principal/dobanzi pentru creditele aflate in derulare la CEC Bank;
– au fost identificate posibilitati certe de rambursare la alte termene si in alte sume;
– se solicita consolidarea a doua sau mai multe credite aflate in derulare la Banca, intr-unul singur (ex: doua credite pentru nevoi personale, credit auto si credit pentru nevoi personale, credit construire locuinte si credite pentru nevoi personale etc.);
– se incadreaza in gradul maxim de indatorare prevazut de reglementarile interne privind creditarea persoanelor fizice;
– nu depasesc, la finele duratei de creditare, varsta maxima prevazuta de reglementarile interne privind creditarea persoanelor fizice, in vigoare la data aprobarii creditului care se restructureaza.

Avantaje:
– in cazul restructurarii a doua sau mai multe credite, cu durate diferite de creditare, se poate alege produsul cu durata de creditare cea mai mare;
– se poate acorda perioada de gratie, in functie de produsul ales;
– sumele restante inregistrate pot fi incluse in soldul creditului.

Sursa informatiilor: site-ul CEC Bank

BCR: Solutii pentru clientii persoane fizice care se afla in situatii dificile

bcr-credit-restructurare

bcr-credit-restructurare


Soluții pentru clienții persoane fizice care se află în situații dificile

Experiența ultimilor ani ne-a demonstrat că sistemul bancar trebuie să se angajeze pe termen lung la susținerea consumatorilor de servicii financiare în 3 direcții specifice: protecție, educație și intermediere financiară responsabilă.

Când spunem protectie, ne referim la responsabilitatea noastră de a preveni și preîntâmpina problemele financiare ale consumatorilor prin crearea, adoptarea și sprijinirea de bune practici care să promoveze respectarea legilor de protecție ale acestora.

Sistemul bancar trebuie să crească eficiența educației financiare prin contactarea consumatorilor când aceștia caută și sunt receptivi la asistența de specialitate, ceea ce va conduce pe termen lung la o creditare responsabilă.

Facem eforturi și ne preocupă permanent situația financiară a clienților noștri, indiferent de relația pe care aceștia o au cu banca. Pentru noi, este foarte important să avem clienți care să ne solicite sprijinul, să comunice cu noi si să ne contacteze pentru a găsi împreună soluții la problemele financiare cu care se confrunta.

Suntem conștienți că pe parcursul derulării relației de credit pot apărea evenimente neprevăzute, care pot da peste cap toate planurile și pot crea situații greu de gestionat, însă am creat o serie de soluții menite să vină în întâmpinarea dumneavoastră în astfel de cazuri și care să vă ofere sprijinul necesar în astfel de situații dificile.

Vă rugăm să nu ezitați să ne contactați de fiecare dată când vă aflați într-o situație tensionată care ar putea să vă afecteze finanțele lunare sau când considerați că vă aflați într-una din oricare alta circumstanta pe care o veți regăsi descrisă în această secțiune, iar în funcție de cazul dumneavoastră, vom găsi împreună o soluție reală, pe termen lung.

1. Situatii considerate ca fiind dificultati financiare si in care puteti beneficia de solutii alternative:

a) ați avut/aveți probleme de sănătate sau probleme familiale (divorț, decesul unor rude apropiate sau ale unora dintre participanții la credit);

b) aveți dificultați financiare care au condus la scăderea veniturilor, comparativ cu momentul acordării creditului;

c) v-ați pierdut locul de muncă sau toate sursele de venit în baza cărora ați obținut creditul;

d) v-ați pierdut temporar sursele de venit (șomaj tehnic, concediu fără plată etc.);

e) titularul/coplătitorul creditului a decedat;

f) aveți dificultăți financiare cauzate de eșalonarea la plată a descoperitului de cont/cardului de credit urmare anulării sau diminuării plafonului de credit;

g) întâmpinați dificultăți financiare din cauza supraîndatorării.

2. Principalele condiții de eligibilitate aplicabile clienților persoane fizice pentru acordarea unor soluții alternative

Puteți apela la un tratament de restructurare dacă îndepliniți cel puțin următoarele condiții:

a) participanții la credit pot dovedi situația financiară curentă prin documente justificative (adeverințe de venit acceptate de bancă; documente medicale etc.);

b) ați avut un comportament de plată în conformitate cu obligațiile contractuale asumate;

c) valoarea raportului dintre obligațiile lunare de plată totale, de natura creditelor acordate de BCR și alte bănci (incluzând rata lunară de plată ulterioară restructurării) și veniturile curente ale participanților la credit, vă permite achitarea noii rate.

3. Principalele tipuri de soluții pentru persoanele aflate în dificultate financiară

Puteți beneficia de următoarele soluții de restructurare (de sine stătătoare sau cumulate):

a) diminuarea ratei lunare de plată pe o perioadă de maximum 24 de luni. Diminuarea se poate face până la 30% din valoarea curentă a ratei creditului supus restructurării, în funcție de situația cu care se confruntă participanții la rambursarea creditului;

b) extinderea perioadei de creditare (vârsta clientului nu poate depăși 70 ani la scadența finală a creditului);

c) acordarea unui credit de consolidare a datoriilor – cumularea mai multor produse tip credit BCR într-un singur credit (rezultând diminuarea efortului financiar lunar al clientului);

d) acordarea unei perioade de grație (3 luni maximum, cu posibilitate de prelungire pentru încă 3 luni. Acest tratament de restructurare poate fi aplicat numai pentru pierderea totală a surselor de rambursare);

e) conversia creditului.

4. Documentatia necesara in vederea restructurarii creditelor persoanelor fizice

Pentru a beneficia de un tratament de restructurare este necesara prezentarea de către clienți a cel puțin următoarelor documente:

a) documentul de identitate în original al tuturor participanților la credit;

b) documente de venit curente și/sau documente care atestă deteriorarea situației financiare a participanților la rambursarea creditului – în original;

c) documente care atestă problemele familiale (divort, deces, etc.) – în original.

Există situații în care pot fi necesare documente suplimentare față de cele mai sus-menționate, în funcție de situația particulară și de problemele pe care le întâmpină fiecare client, astfel încât banca să poată identifica și oferi soluții optime de restructurare.

5. IMPORTANT

Acordarea unui tratament sau a unor tratamente de restructurare atrage după sine raportarea acestora la Biroul de Credit.

Consecințele care decurg din procesul de raportare la Biroul de Credit pot varia în funcție de politica BCR sau a altor bănci. Instituțiile de credit își pot rezerva dreptul de a nu mai acorda noi credite până la finalizarea tratamentului de restructurare sau până la expirarea perioadei de monitorizare, după caz.

Sursa informatiilor: site-ul BCR

Noile pachete de cont curent ale Raiffeisen sunt mai slabe decat oferta ING

pachete-cont-raiffeisen-ing

pachete-cont-raiffeisen-ing


Raiffeisen Bank isi face reclama in prezent la noile pachete de cont curent pentru persoane fizice, cu o serie de gratuitati la comisioane, precum cel de retragere a banilor de pe card la bancomatele oricarei banci romanesti. Sa vedem insa cat de avantajoasa este oferta bancii, in comparatie cu una dintre bancile concurente, ING.

Raiffeisen are doua pachte de cont: unul care costa 10 lei lunar sau gratis daca incasezi minim 1.000 de lei lunar in cont, precum si pentru tinerii intre 18 si 25 de ani, si altul cu 15 lei lunar sau gratis pentru incasari lunare in cont de minim 2.000 de lei.

In cel mai ieftin pachet, de 10 lei lunar, sunt incluse urmatoarele servicii gratuite:

– administrare cont
– emitere si administrare card
– internet si mobile banking
– plati si transferuri in lei in Romania
– alerte SMS

In pachetul de 15 lei, la gratuitatile de mai sus se adauga urmatoarele:

– retrageri de numerar cu cardul de la ATM-urile oricarei banci din Romania
– interogare sold cu cardul de la ATM-urile oricarei banci din Romania

In schimb, din acest pachet lipseste serviciul de alerte SMS.

ING, una dintre concurentele Raiffeisen Bank, are de mai mult timp un pachet de cont cu card si online banking, cu un cost de 5 lei lunar sau gratis pentru cei care incaseaza lunar in cont minim 700 de lei, in care sunt incluse urmatoarele servicii gratuite:

– administrare cont
– emitere si administrare card
– internet banking
– retrageri numerar la ATM-urile ING (doar pentru cei care incaseaza lunar minim 700 de lei)
– transferuri intra si interbancare prin internet banking sau la bancomatele ING (Self Bank)

Oferta ING ramane, asadar, mai buna decat cea a Raiffeisen, din urmatoarele motive:

– indiferent daca incasezi sau nu in cont minim 700 de lei, comisionul lunar de administrare este doar 5 lei, la jumatate fata de Raiffeisen;

– in pachet ai incluse aceleasi servicii principale ca la Raiffeisen (fara SMS alert, care costa 4 lei lunar, dar chiar si cu acesta, costul este 9 lei, mai putin decat 10 lei la ING)

– pentru costuri zero la pachete, la ING e nevoie sa incasezi lunar in cont doar 700 de lei, comparativ cu 1.000 lei la ING

Daca vom comparata oferta ING cu noul pachet Raiffeisen de 15 lei, acesta are in plus doua servicii gratuite: retrageri de numerar si interogare sold la bancomatele altor banci romanesti.

Pentru retragerile de la alte banci, ING aplica un comision de 5 lei pe retragere, iar pentru interogare sold – 2,5 lei.

Daca adaugam aceste costuri suplimentare, in total 7,5 lei, la comisionul de administare de 5 lei a pachetului ING, ajugem la un total de 14 lei, mai putin decat pachetul Raiffeisen de 15 lei.

Doar daca folosim mai mult de doua ori pe luna bancomatele altor banci cu un card ING, atunci costurile totale ar putea fi mai mari decat ale Raiffeisen. De exemplu, daca facem doua retrageri cu cardul ING de la alte bancomate, costul este 10 lei, plus comisionul de administrare de 5 lei, ajungem fix la pretul pachetului Raiffeisen.

In concluzie, contul ING ramane in continuare mai bun decat cel al Raiffeien Bank.

Articolul complet, pe Bancherul.ro.

Curtea Constitutionala: motivarea deciziei privind legea darii in plata

curtea-constitutionala-lege-darea-in-plata

curtea-constitutionala-lege-darea-in-plata


DECIZIA nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1 alin.(3), art.3, art.4, art.5 alin.(2), art.6-8, în special art.8 alin.(1), (3) și (5), art.10 și ale art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său

Valer Dorneanu – preşedinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ştefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona Maria Piviniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.1 alin.(3), art.3, art.4, art.5 alin.(2), art.6-8, în special art.8 alin.(1), (3) și (5), art.10 și ale art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Unicreditbank S.A. din București în Dosarul nr.9406/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 din București şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1140D/2016, de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti și,
respectiv, de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti – Sucursala Timișoara în Dosarul nr.2745/285/2016 al Judecătoriei Rădăuți, în Dosarul nr.888/310/2016 al Judecătoriei Sinaia – Secţia civilă, în Dosarul nr.8179/193/2016 al Judecătoriei Botoșani – Secţia civilă, în Dosarul nr.867/220/2016 al Judecătoriei Deta, în Dosarul nr. 17053/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și în Dosarul nr.5639/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte şi care formează obiectele Dosarelor Curţii Constituţionale nr.1155D/2016, nr.1190D/2016, nr.1198D/2016, nr.1384D/2016, nr.1471D/2016 şi nr.1509D/2016, de Societatea Alpha Bank România S.A din București în Dosarul nr.2789/285/2016 al Judecătoriei Rădăuți şi în Dosarul nr.9910/180/2016 al Judecătoriei Bacău – Secţia civilă care formează obiectele Dosarelor Curţii Constituţionale nr.1156D/2016 și nr.1616D/2016, de Banca Comercială Română S.A. din București în Dosarul nr.1415/295/2016 al Judecătoriei Sânnicolau Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1266D/2016, precum şi de Societatea Raiffeisen Bank S.A. în Dosarul nr.838/310/2016 al Judecătoriei Sinaia, în Dosarul nr.1699/229/2016 al Judecătoriei Feteşti, în Dosarul nr.6156/1748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr.3192/202/2016 al Judecătoriei Călărași, în Dosarul nr.9039/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă, în Dosarele nr.2846/312/2016 şi nr.2815/312/2016 ale Judecătoriei Slobozia, în Dosarul nr.1839/229/2016 al Judecătoriei Fetești, în Dosarul nr.13116/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr.10083/180/2016 al Judecătoriei Bacău – Secția civilă, în Dosarul nr.14640/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 din București – Secția civilă, în Dosarele nr. 16339/300/2016 şi nr.18565/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 din București, şi în Dosarul nr.12101/197/2016 al Judecătoriei Brașov, în Dosarul nr.7604/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secţia civilă şi care care formează obiectele Dosarelor Curţii Constituţionale nr.1174D/2016, nr.1223D/2016, nr.1242D/2016, nr.1320D/2016, nr.1373D/2016, nr.1374D/2016, nr.1378D/2016, nr.1383D/2016, nr.1396D/2016, nr.1461D/2016, nr.1550D/2016, nr.1626D/2016, nr.1634D/2016, nr.1635D/2016 şi nr.1685D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 11 octombrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi în prezenţa reprezentanţilor autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv
pentru partea Unicredit S.A. din București domnul avocat Ion Dragne și doamna avocat Delia Boșman din Baroul București, pentru părţile Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti și, respectiv, Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti – Sucursala Timișoara, domnii avocați Valeriu Stoica și Dragoș Bogdan din Baroul București, pentru Societatea Alpha Bank România S.A din București şi Banca Comercială Română S.A. din București, doamnele avocat Ana Diculescu-Șova și Roxana Vornicu din Baroul București, iar pentru Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti domnul avocat Stan Târnoveanu, din cadrul Baroului București, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art.57 şi art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 25 octombrie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 14 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.9406/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 din Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.3, art.8 alin.(1), (3) și (5), art.10 alin.(1) și ale art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Unicreditbank S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1140D/2016.

4. Prin Încheierea din 13 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.2745/285/2016, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1155D/2016.

5. Prin Încheierea din 13 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.2789/285/2016, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.4, art.6-8 şi art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1156D/2016.

6. Prin Încheierea din 17 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.838/310/2016, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1174D/2016.

7. Prin Încheierea din 22 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.888/310/2016, Judecătoria Sinaia – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1190D/2016.

8. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.8179/193/2016, Judecătoria Botoșani – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1198D/2016.

9. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.1699/229/2016, Judecătoria Fetești a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin. (5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1223D/2016.

10. Prin Încheierea din 27 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.6156/1748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin. (5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.1242D/2016.

11. Prin Încheierea din 30 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr.1415/295/2016, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.4, art.6-8 şi art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Banca Comercială Română din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1266D/2016.

12. Prin Încheierea nr.62 din 14 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.3192/202/2016, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestație la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1320D/2016.

13. Prin Încheierea din 11 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.9039/318/2016, Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestație la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1373D/2016.

14. Prin Încheierile din 24 și 26 iunie 2016, pronunțate în Dosarele nr.2846/312/2016 și nr.2815/312/2016, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarulelor Curții Constituționale nr.1374D/2016 și nr.1378D/2016.

15. Prin Încheierea din 6 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.1839/229/2016, Judecătoria Fetești a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1383D/2016.

16. Prin Încheierea din 13 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.867/220/2016, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1384D/2016.

17. Prin Încheierea din 15 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.13116/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1396D/2016.

18. Prin Încheierea din 26 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.10083/180/2016, Judecătoria Bacău, Secția civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1461D/2016.

19. Prin Încheierea din 20 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.17053/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1471D/2016.

20. Prin Încheierea din 2 august 2016, pronunțată în Dosarul nr.5639/315/2016, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1509D/2016.

21. Prin Încheierea din 4 august 2016, pronunțată în Dosarul nr.14640/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București, Secția civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1550D/2016.

22. Prin Încheierea din 24 august 2016, pronunțată în Dosarul nr.9910/180/2016, Judecătoria Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.4, art.6-8 şi art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Comercială Română din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1616D/2016.

23. Prin Sentința civilă nr.4079 din 10 august 2016, pronunțată în Dosarul nr.7604/288/2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul ei, precum și a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 ale acesteia, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1626D/2016.

24. Prin Încheierea din 31 august 2016, pronunțată în Dosarul nr.16339/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1634D/2016.

25. Prin Încheierea din 31 august 2016, pronunțată în Dosarul nr.18565/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1635D/2016.

26. Prin Încheierea din 22 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr.12101/197/2016, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.5 alin.(2), art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank S.A. din Bucureşti întro cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la darea în plată și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.1685D/2016.

27. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât Legea nr.77/2016 a fost adoptată ca o lege ordinară. Or, în condiţiile în care se instituie un regim derogatoriu de la regimul general al proprietăţii [care este reglementat, potrivit art.73 alin.(3) lit.m) din Constituţie, prin lege organică], această derogare trebuie operată tot printr-o lege organică. În acest context, se menţionează şi dispoziţiile art.53 alin.(3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.

Se mai menţionează, cu titlu de exemplu, art.8 alin.(1) din lege prin care se reglementează posibilitatea pentru instanța de judecata de a obliga creditorul să devină în mod forțat titular al dreptului de proprietate asupra imobilului.

28. De asemenea, la momentul încheierii contractului de credit, părţile au prevăzut ansamblul drepturilor şi al obligaţiilor care se nasc în baza contractului de credit, dar şi modalităţile de executare şi încetare ale acestuia, acestea completându-se, în măsura compatibilităţii lor, cu legislaţia în vigoare de la acel moment, în virtutea principiului tempus regit actum. Prin efectul acestei legi, este ameninţată securitatea circuitului civil, întrucât sunt modificate/suprimate retroactiv efectele unui contract de credit încheiat sub imperiul legii care era în vigoare la momentul respectiv.

Mai mult, este îngrădit accesul liber la o activitate economică și este afectată libertatea comerţului, iar prin pierderea de către bancă a dreptului de creanţă deţinut în baza contractului încheiat, precum şi transmiterea forţată a imobilului ipotecat în patrimoniu, împreună cu garanţiile şi sarcinile constituite de alţi creditori, instituţia de credit se transformă din creditor într-un garant al debitorului.

29. Prevederile legale criticate limitează posibilitatea instituţiei de credit de contestare a condiţiilor de admisibilitate a acţiunii debitorului, cum ar fi: starea curentă a bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii imobilului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor pentru parcurgerea procedurii de dare în plată.

Banca nu are la dispoziţie un mijloc procesual prin care să poată solicita instanţei de judecată echilibrarea riscurilor,
în sensul verificării valorii de plată a garanţiei la momentul dării în plată, în raport de valoarea la care a fost evaluată, dar şi de a solicita diminuarea riscului pe care instituţia de credit şi-l asumă prin darea în plată, în sensul despăgubirii acesteia la un nivel care să asigure echilibrarea unui eventual dezechilibru, în condiţii de transparenţă şi care presupune obligaţia consumatorului să probeze existenţa acestuia.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se mai menţionează punctul de vedere exprimat de Ministerul Justiţiei şi de Consiliul Superior al Magistraturii.

30. Se mai arată că dispozițiile legale criticate au un conținut echivoc, lipsit de precizie, fără corelare cu întreg ansamblul normativ, nerespectând cerințele privind claritatea legii. Astfel, în primul rând, legea dării în plată nu clarifică mai multe aspecte privitoare la modul de aplicare a dispozițiilor sale; legea nu definește noțiunea de locuință, nu stabilește în sarcina cui vor fi cheltuielile de executare silită sau nu stabilește cu claritate domeniul de aplicare prin utilizarea sintagmei „contract de credit”.

31. În al doilea rând, legea este imprecisă prin faptul că prevede o derogare de la dispoziţiile Codului Civil, fără a preciza care sunt dispoziţiile legale vizate de această excepţie. Astfel, delimitarea între normele de drept
comun ce vor rămâne aplicabile şi cele de la care legea dării în plată derogă este neclară şi imprevizibilă. Or, în condiţiile în care Codul civil reprezintă norma generală, excepţiile prevăzute de legea specială trebuie sa fie expres şi limitativ statuate.

Altfel, rezultatul pe care îl produce lipsa de coerenţă a textului legii criticate este naşterea unui „drept civil paralel”, în condiţiile în care este de la sine înţeles că Legea nr.77/2016 nu poate exista „singură” în circuitul civil, ci doar prin coroborare cu alte acte normative.

32. În al treilea rând, în art.2 din Legea dării în plată se prevede faptul că această lege „se coroborează” cu dispoziţiile mai multor acte normative; însă, legea nu prevede în ce fel se va face aceasta operaţiune de coroborare, în condiţiile în care din punct de vedere material dispoziţiile legii dării în plată tind mai mult spre o modificare, iar uneori (cum ar fi cazul Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare) spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală a reglementării; De asemenea, legea derogă de la dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte regimul juridic al executării silite, al competenţei instanţelor judecătoreşti şi altele; nu în ultimul rând, aceasta nu se referă în nici un fel la ,,coroborarea” cu dispoziţiile Legii nr.71/2011 privind punerea în aplicare a dispoziţiile Codului Civil; ultima ratio, Legea dării în plată lasă o largă marjă de interpretare aspectelor tranzitorii deoarece nu face nicio referire la regimul aplicabil contractelor încheiate sub imperiul Codului civil din 1864.

De asemenea, nu a fost avută în vedere corelarea cu prevederile Legii nr.151/2015 privind procedura insolvenţei
persoanelor fizice. Toate aceste exemple de inadvertenţe care ţin de relaţia dintre Legea nr.77/2016 şi restul cadrului normativ pun în evidență caracterul imprecis al normei.

33. În al patrulea rând, există o inadvertenţă între scopul declarat de legiuitor (care se poate extrage din Expunerea de motive) şi textul Legii dării în plată; de exemplu, neconcordanţa apare cel mai puternic între scopul reglementării şi mijloacele legislative utilizate: pe de o parte, reglementarea doreşte să protejeze debitorii aflaţi într-o situaţie de dificultate financiară, iar, pe de altă parte, când sunt enumerate în art.4 condiţiile pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu, nu se regăseşte nicio prevedere care să limiteze aplicarea dispoziţiilor legale doar la debitorii aflaţi într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar.

De asemenea, nu se reglementează situaţia în care imobilul este afectat de sarcini: drepturi reale (uzufruct, abitaţie, etc.) sau chiar alte garanţii constituite în favoarea aceluiaşi creditor sau a altuia pentru imobil şi nici cea în care nu a achitat datoriile de întreţinere (către asociaţiile de proprietari, spre exemplu); toate aceste situaţii ar face imposibilă o vânzare liber consimţită a imobilului.

Nu se reglementează un termen în care debitorul să poată introduce acţiunea prevăzută la art.8 din lege, ceea ce poate da naştere la numeroase abuzuri. Legea nr.77/2016 reglementează doar termenul minim în care debitorul poate solicita prezenţa reprezentantului băncii la notar, însă nu şi termenul maxim, ceea ce poate conduce la abuzuri.

De asemenea, legea nu prevede momentul în care se vor relua plăţile ca urmare a încetării cauzei de suspendare provocate de trimiterea de către debitori a notificării intenţiei dării în plată, respectiv a celor doua acţiuni reglementate la art.7 şi 8 din lege.

34. Autoarele excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile legale criticate retroactivează, menționând jurisprudența relevantă în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, din
analiza prevederilor Legea nr.77/2016, identifică cel puţin două ipoteze care creează situaţii juridice ce dau naştere unor cazuri de aplicare retroactivă a legii.

Prima ipoteză se întemeiază, in principal, pe dispoziţiile art.11 din Legea nr.77/2016 coroborate, desigur, cu ansamblul reglementării: se are în vedere ipoteza în care contractul este în vigoare, clientul îşi execută conform graficului agreat cu banca obligaţiile de plată a ratelor, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.77/2016, îşi exercită noul drept (aplicarea legii contractelor în curs);

35. A doua ipoteză se întemeiază, în principal, pe dispoziţiile art.8 alin.(l): „În situaţia in care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor (…)” şi ale art.8 alin.(5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea obligaţiilor aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma de executare silită care se continuă contra debitorului” din Legea nr.77/2016 (aplicarea legii cazurilor care se află în procedura de executare silită).

36. Cu privire la această ipoteză, din punct de vedere al succesiunii în timp al raporturilor juridice se poate conchide că legiuitorul a reglementat expres ipoteza în care creditorul a executat silit imobilul ipotecat, iar executarea se continuă pentru debitul rămas neachitat de către client. Legea nr.77/2016 oferă debitorului dreptul de a solicita instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit. Ipoteza prezentată oferă o perspectivă puternică asupra caracterului retroactiv al Legii nr.77/2016. Astfel, vânzării imobilului, începută şi încheiată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.77/2016, noul act normativ îi adaugă un efect care nu era prevăzut la data la care vânzarea a fost realizată şi anume, stingerea obligaţiei principale.

Legea dării în plată ataşează un nou efect unui eveniment trecut (vânzarea imobilului): astfel, la momentul la care s-a realizat vânzarea imobilului, această situaţie juridică nu dădea naştere unui drept la stingerea obligaţiei; prin urmare, este imposibil ca legea să reglementeze, în realitate, un efect viitor al unei situaţii juridice născute anterior, tocmai pentru că regimul juridic aplicabil situaţiei juridice trecute nu dădea naştere unui asemenea efect.

Prin urmare, Legea nr.77/2016 nu se aplică unui efect viitor al unei situaţii juridice născute anterior, ci înseşi situaţiei juridice trecute ataşându-i un veritabil nou efect.

Faptul că principiul neretroactivităţii legii civile a fost statuat prin voinţa legiuitorului constituant în chiar textul Constituţiei, nu îi permite legiuitorului ordinar să îi modifice voinţa manifestată chiar prin norme imperative, pentru a modifica situaţii juridice din trecut.

37. Prin analizarea dispoziţiilor Legii nr.77/2016 se ajunge la concluzia că aceasta modifică însăşi natura contractului de credit bancar care a fost încheiat între bancă şi client. Legea nr.77/2016 nu stabileşte doar o modalitate de stingere a obligaţiilor, ci modifică esenţial raportul juridic ce derivă din contract prin chiar schimbarea întregului regim juridic care era aplicabil la momentul încheierii contractului.

38. Se mai susține că Legea dării în plată, prin modul în care operează şi efectele pe care aceasta le produce aduce o ingerinţă nepermisă dreptului de proprietate pe care banca îl are asupra creanţelor izvorâte din contractele de
credit. Astfel, pe de o parte, atunci când dreptul de creanţă este înlocuit cu un alt bun împotriva voinţei titularului dreptului – în situaţia autoarei, obiectul prestaţiei debitorului care corespunde dreptului de creanţă al băncii este modificat dintr-o sumă de bani, într-un bun imobil – se manifestă o intervenţie a legiuitorului nepermisă de cadrul constituţional şi, pe de altă parte, având în vedere că valoarea bunului imobil este mai mică decât cuantumul creanţei datorate de client băncii, diminuarea patrimoniului băncii este vădită.

39. Se precizează că, anterior adoptării Legii nr.77/2016, nu exista nicio obligaţie legală ca valoarea ipotecii să fie egală/superioară/comparabilă cu cea a creditului, băncile având libertatea de a crea un coş de garanţii de diferite naturi, în care ipoteca imobiliară putea să fie doar una dintre cele convenite contractual. Cu atât mai mult, aplicarea necircumstanţiată a legii conduce la efecte arbitrarii şi discriminatorii între bănci.

40. Legea nr.77/2016 restrânge dreptul de proprietate şi libertatea contractuală a creditorilor fără a exista vreuna din justificările/premisele cuprinse la art.53 din Constituţie. În prezent, nimic nu împiedică părţile unui contract de credit ca, la momentul intrării în raporturi contractuale să agreeze că darea în plată va fi una din modalităţile de executare a obligaţiei principale a debitorului, respectiv de restituire a banilor împrumutaţi.

Codul civil prevede instituţia dării în plată, rămânând doar ca un atare remediu să fie preluat în viitor, în contractele dintre părţi în spiritul directivelor europene privind protecţia consumatorilor. În plus, faţă de darea în plată, dreptul comun (dreptul civil), dar şi dreptul special (dreptul de protecţie al consumatorilor) prevăd şi remedii alternative pentru ipotezele în care dezechilibre contractuale intervenite pentru cauze intrinseci sau extrinseci contractului au dus la pierderea utilităţii acestuia faţă de una dintre părţi.

Un astfel de remediu este, de pildă, instituţia impreviziunii din dreptul civil, însă, acesteia i se adaugă şi multiplele remedii speciale consumeriste (renegocierea, reformularea contractelor prin introducerea unei clauze speciale cu conţinut adecvat stingerii obligaţiei privind darea în plată, etc).

41. Autoarele excepției de neconstituționalitate afirmă că „de protecţia oferită de art.44 din Constituţie prin corelare cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se bucură toate drepturile reale
principale şi accesorii”.

Astfel, susţin că Legea dării în plată aduce o atingere dreptului de ipotecă, deoarece lipseşte în mod indirect de efecte acest drept; oricând va dori să execute ipoteca, banca va putea fi obligată să preia bunul. Deşi aparent nu avem de-a face cu o situaţie prejudiciabilă pentru bancă, în realitate, efectul este vădit injust. În situaţia în care creditul este garantat cu o ipotecă de rangul I asupra bunului imobil, iar banca este obligată de către client să preia bunul în plată, dreptul la ipotecă se stinge implicit. Astfel, există posibilitatea ca un alt creditor al clientului care avea o ipotecă de rang II să urce în rang şi să solicite să îşi satisfacă creanţa sa prin valorificarea bunului aflat acum în patrimoniul băncii.

42. Ingerinţa în dreptul de proprietate nu trebuie să urmărească doar un scop legitim conform interesului general, ci să şi păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul avut în vedere pentru realizarea lui.

Necesitatea asigurării unui just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se concretizează în necesitatea existenţei unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijlocele folosite şi scopul urmărit.

43. Se arată că între dreptul de proprietate şi libertatea economică există o corelare în scopul de a accentua faptul ca banca nu poate fi obligată să devină proprietară unui bun împotriva voinţei sale. Proprietatea este un drept, iar faptul ca exercitarea acestui drept impune respectarea anumitor obligaţii este subsecvent dreptului. Transformarea dreptului într-o obligaţie de a prelua în proprietate un alt bun afectează libertatea economică prin forţarea băncilor de a deveni proprietar ale unor bunuri imobile; de altfel, în legislaţia română, nu se pot identifica acele cazuri în care un subiect de drept privat să fie obligat să devină proprietar împotriva voinţei sale.

44. Practic, Legea nr.77/2016 transformă creditul ipotecar într-un leasing imobiliar. De asemenea, băncile vor fi obligate să suporte cheltuieli aferente unei cu totul alte pieţe decât cea trasată de obiectul de activitate, spre exemplu: cheltuieli cu asigurarea şi paza imobilelor, administrarea lor în vederea revânzării, cheltuieli cu angajarea unor specialişti din alte domenii decât cel bancar.

45. Se invocă prevederile art.6 şi art.13 şi ale art.20 din Legea nr.24/2000, arătându-se că Legea nr.77/2016 nu instituie reguli necesare, nu a fost însoţită de studii de impact şi prin măsurile sale neproporţionale nu corespunde politicilor publice ale Uniunii în domeniul protecţiei consumatorilor şi încalcă drepturile creditorilor protejate convenţional şi constituţional. Prin lipsa de fundamentare, prin refuzul legiuitorului de a lua în considerare reacţiile tuturor actorilor interesaţi şi instituţiilor relevante, autoritatea legislativă a transformat regulile de legistică mai sus citate în norme futile şi abstracte ce pot fi încălcate ori de câte ori există voinţa politică pentru a le încălca. Aceste încălcări nu pot rămâne nesancţionate. Dispoziţiile constituţionale nu au caracter declarativ, ci constituie norme obligatorii, fără de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevăzut la art.1 alin.(3) din Constituţie.

46. Se mai arată că Banca Centrală Europeană a dat aviz negativ Legii 77/2016 şi prin aceasta Romania şi-a încălcat obligaţia de a respecta avizele Băncii Centrale Europene în domeniile în care aceasta are competenţă, obligaţie care se desprinde din lectura dispoziţiilor art.127 alin.(4) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene coroborate cu prevederile art.2 alin.(1) din cuprinsul Deciziei Consiliului 98/415/CE din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autorităţile naţionale cu privire la proiectele de reglementare. De altfel, astfel cum rezultă din introducerea Avizului mai sus
menţionat, Banca Centrală Europeană a decis să emită din proprie iniţiativă un aviz cu privire la proiectul de reglementare, întrucât nu a fost consultată oficial de către legiuitorul român. Se mai menţionează poziţia negativă la adresa legii a unor comisari europeni, precum şi Raportul Comisiei de ţară privind România pentru anul 2016 [RO Bruxelles, 26.02.2016, SWD (2016) 91 final].

47. Unicul text al directivei care se referă la posibilitatea stingerii obligaţiei izvorâte din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil este cel prevăzut la art.28, Arierate şi executare silită. Însă, spre deosebire de
textul naţional, norma de drept al Uniunii este proporţională şi prezintă un caracter adecvat pentru atingerea scopului directivei. Este proporţională pentru că reglementează nu doar dreptul debitorilor de a stinge datoria prin darea în plată a bunului, dar şi compensaţiile juste şi echitabile la care este îndrituit creditorul într-o atare ipoteză.

48. Caracterul retroactiv al Legii nu poate fi justificat prin indicarea Directivei ca act normativ cu forţă superioară, în condiţiile în care Directiva însăşi nu retroactivează, deoarece conform art.43, aceasta urmează să se aplice doar contractelor încheiate ulterior intrării sale în vigoare. Tensiunea neclarificată existentă încă între autonomia ordinii juridice a Uniunii Europene, pe de o parte, şi pretenţiile statelor membre privind propriile prevederi constituţionale nu ar permite un conflict între ordini juridice atât de flagrante.

49. Legea nr.77/2016 încalcă dreptul creditorilor ipotecari diligenţi la diferenţă, contravenind art.16 din Constituţie. Astfel, în cazul în care debitorul mai are alte bunuri libere de sarcini, legea creează o situaţie preferenţială pentru
ceilalţi creditori, discriminând creditorii diligenţi care şi-au constituit o garanţie.
În urma ştergerii datoriei ipotecare, doar ceilalţi creditori (care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora ce beneficiază de ipotecă) vor rămâne cu un drept de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, şi doar categoria de creditori garantaţi cu ipotecă va fi discriminată prin restrângerea drepturilor la recuperarea creditului.

50. Măsurile legislative adoptate nu respectă principiul proporţionalităţii, iar semnificaţia principală a proporţionalităţii se exprimă prin două concepte:
rezonabil şi echitabil. Măsura legislativă criticată nu este nici rezonabilă şi nu poate fi nici echitabilă, deoarece restrânge/îngrădeşte dreptul de proprietate, libertatea economică a instituţiilor financiare bancare şi nebancare creditoare.
Restrângerea nu este justificată de un scop legitim de salvgardare a intereselor publice şi nu este conformă standardului de protecţie oferit de stat în calitatea sa de garant al dreptului.

51. Art.4 din lege lasă loc hazardului moral al debitorului, întrucât permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor şi constituie un stimulent pentru ca debitorii să nu îşi execute obligaţiile contractuale de plată a datoriilor. Măsura ar fi fost legală şi proporţională dacă legiuitorul ar fi corelat-o cu prevederile Legii nr.151/2015 privind procedura insolvenţei persoanei fizice, adică dacă ar fi fost limitată la cazurile sociale/contractele aflate în litigiu care să justifice ingerinţa excepţională a legiuitorului în contract.

52. Art.4 şi art.7 din Legea nr.77/2016 nu asigură garanţiile constituţionale ale dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare deoarece dă dreptul debitorilor instituţiilor bancare şi financiar nebancare să schimbe obiectul, preţul și riscul contractului după bunul lor plac şi în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective pentru aplicarea protecţiei. Scopul Directivei 2014/17/UE a cărei implementare se pretinde că se realizează prin Legea dării în plată, astfel cum rezultă din expunerea de motive a proiectului legislativ, nu este nici pe departe limitarea
libertăţii contractuale a părţilor contractului şi nici instaurarea unei prezumţii absolute că dezechilibrele contractuale pot apărea doar în defavoarea consumatorilor. Libertatea comerţului apare totodată ca o cerinţă fundamentală a economiei de piaţă şi pentru garantarea acesteia statul are obligaţia de a garanta şi dreptul la profit. Prin instituirea unei obligaţii în sarcina creditorilor de a se conforma dreptului debitorilor exercitat în baza legii în mod unilateral şi neîngrădit de a schimba preţul unui contract deja executat sau în curs de executare, statul aduce ingerinţe nejustificate libertăţii creditorilor la activitate economică şi liberă iniţiativă.

53. Judecătoria Rădăuți apreciază în opinia exprimată în Dosarele nr.1155D/2016 şi 1156D/2016 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Aceasta arată că Legea nr.77/2016 reglementează prin dispoziţiile,
scopul şi efectele sale, un mecanism de intervenţie forţată, exterioară, care modifică raporturi contractuale preexistente prin schimbarea obiectului obligaţiei şi a regimului juridic al contractului. Concret, împotriva ordinii de drept şi a securităţii juridice, legea reglementează dreptul debitorilor de a rambursa creditul anticipat şi de a nova obiectul obligaţiei, în lipsa verificărilor prealabile cu privire la existenţa interesului legitim justificator şi în lipsa unei compensaţii juste şi echitabile pentru creditori.

54. Instanţa arată că „Art.3, 6 şi 8 din Legea nr.77/2016 au următorul efect: în urma stingerii creanţei ca urmare a dării în plată, prin aceasta procedură, creditorul ipotecar diligent, care şi-a constituit o garanţie, dobândeşte o situaţie juridică inferioară altor creditori (creditorii chirografari), care, deşi nu au o garanţie, pot urmări bunuri mobile şi imobile prezente şi viitoare ale debitorilor până la satisfacerea întregii creanţe”. Pentru un tratament echitabil al creditorilor (ipotecari si chirografari) în toate situaţiile cu multitudine de creditori este necesar ca urmărirea bunurilor debitorului să fie realizată în mod coordonat, în cadrul procedurii concursuale a insolvenţei reglementată în Legea nr.151/2015 care prevede mecanisme de reorganizare, lichidare si prioritate la plată menite a aplica un tratament echitabil, şi mai ales menite a garanta protecţia dreptului la diferenţă a creditorilor preferenţiali. Legea nr.77/2016 încalcă, prin urmare, dreptul creditorilor ipotecari diligenţi la diferenţă şi, prin aceasta, contravine art.16 din Constituţie.

55. Art.4 din Lege care stabileşte şi condiţiile în care dreptul debitorului de a da în plată poate fi contestat ca fiind exercitat în afara limitelor legale permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor şi constituie un stimulent pentru ca debitorii să nu îşi execute obligaţiile contractuale de plată a datoriilor.

56. Măsura ar fi fost legală şi proporţională dacă ar fi fost limitată la cazurile sociale/contractele conflictuale care să justifice ingerinţa excepţională a legiuitorului în contract. Domeniul extins de aplicare al legii şi condiţiile de
admisibilitate a cererii de dare în plată reglementate la art.4 din lege vin, de altfel, în contradicţie cu propria Expunere de Motive a legii, acolo unde se menţionează că: „Restabilirea echilibrului contractual înseamnă că în situaţia unei crize a contractului, părţile împart riscul. (…) Principiul răspunderii nelimitate reglementat de art.2324 alin.(2) din Codul civil nu este în concordanţă cu legislaţia protecţiei consumatorilor, fiind contrazis şi de situaţia reală de supra-îndatorare a debitorului, care, pentru imposibilitate de plată, astfel cum este aceasta definită de art.1634 din Codul civil, trebuie liberat de datorii.
Prevederile art.3 şi art.4 din Legea nr.77/2016 nu limitează exercitarea dreptului de a da în plată a debitorului la situaţii de imposibilitate de executare şi criză a contractului, ci permit hazardul moral şi discreţionar al debitorilor, aflaţi în situaţii economico-financiare excepţionale sau nu”.

57. Judecătoria Sânnicolau Mare și Judecătoria Cornetu apreciază în opiniile exprimate în Dosarele Curții nr.1266D/2016, respectiv nr.1242D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

58. Judecătoria Călărași apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1320D/2016 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, fiind încălcate dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(5), art.15 alin.(2), art.44 alin.(2), art.53 și art.135 alin.(2). Instanța arată că legiuitorul intervine într-un contract civil fără a-i da creditorului posibilitatea de a-și manifesta acordul cu privire la modalitatea alternativă de stingere a datoriei și îl obligă să primească în plată imobilul ipotecat cu efectul liberării debitorului, fără a ține cont de dezechilibrul pe care i l-ar produce și creând o discrepanță între situația creditorilor chirografari și a celor ipotecari. Instanța susține că o lege adoptată în vederea aplicării sale în viitor se aplică, contrar dispozițiilor constituționale ale art.15 alin.(2), și situațiilor trecute.

59. Dreptul de proprietate al băncii este încălcat, întrucât nu i se dă posibilitatea să își recupereze contravaloarea investiției realizate prin mijloace financiare. În plus, se arată că restrângerea exercițiului dreptului fundamental la
proprietate nu este în mod concret justificată prin necesitatea apărării drepturilor și libertăților altor persoane, întrucât Legea nr.77/2016 nu le cere consumatorilor să facă dovada că nu își mai pot executa obligațiile contractuale. Măsura restrângerii exercițiului dreptului de proprietate este disproporționată întrucât băncile nu pot contesta manifestarea de voință a debitorului de a da bunul în plată, chiar dacă nu există diferențe între soldul debitului și valoarea bunului
ipotecat și nici nu este dovedită o imposibilitate reală de plată.

60. Legea instituie o discriminare în rândul debitorilor, câtă vreme se stabilește un plafon valoric de 250.000 euro, a cărui depășire face imposibilă prevalarea de dispozițiile Legii nr.77/2016. Or, această discriminare este nejustificată, întrucât fenomenul devalorizării imobilelor îi afectează pe aceștia în mod nediferențiat.

61. Judecătoria Târgu-Jiu – Secția civilă apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1373D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții, a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și dispozițiile art.6 alin.(6) din Codul civil, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

62. Judecătoria Slobozia apreciază în opiniile exprimată în Dosarele Curții nr.1374D/2016 și nr.1378D/2016 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte. Instanța subliniază că dispozițiile criticate nu lasă loc de interpretări, instituind în sarcina subiectelor de drept respectarea tuturor obligațiilor prevăzute de actul normativ criticat. În plus, Legea nr.77/2016 nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, întrucât vizează facta pendentia, fără a afecta situații juridice epuizate anterior intrării sale în vigoare.

63. Instanța apreciază că se încalcă dispozițiile constituționale ale art.44 alin.(2). Legea nr.77/2016 afectează speranța legitimă a creditorului, beneficiar al unei creanțe certe, lichide și exigibile, de a dobândi un bun, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât, în schimbul sumei de bani pe care este îndreptățit să o primească, este nevoit să accepte spre plată un imobil a cărui valoare poate fi inferioară creanței bănești și să suporte, astfel, riscuri ce nu au putut fi prevăzute la momentul încheierii contractului de credit.

64. Judecătoria Sectorului 4 din București, apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1396D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența instanței de contencios constituțional. Se arată că nu sunt încălcate exigențele privind previzibilitatea și accesibilitatea legii, câtă vreme consumatorii și instituțiile de credit por prevedea în mod rezonabil ce condiții trebuie să îndeplinească și în ce situații este aplicabil actul normativ. Se mai arată că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate al instituțiilor de credit este proporțională prin raportare la scopul urmărit, respectiv ocrotirea intereselor consumatorilor care se află în situația de excepție de a nu mai putea onora obligațiile contractuale, ținând cont de faptul că instituția de credit dobândește proprietatea asupra imobilului în contul creditului acordat.

65. În sfârșit, instanța apreciază că dispozițiile legale criticate nu retroactivează întrucât nu intervin asupra efectelor trecute ale situațiilor juridice născute înainte de intrarea acestora în vigoare și pentru că reglementează exclusiv efectele viitoare ale unor asemenea situații.

66. Judecătoria Bacău – Secția civilă apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1461D/2016 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Instanța consideră că art.11 din Legea nr.77/2016 încalcă principiul neretroactivității. Contractul, ca izvor de obligații civile, fie și în cazul în care executarea acestuia se întinde în timp, nu reprezintă o situație juridică, în sensul avut în vedere de art.6 alin.(6) din Codul civil.

67. Legea criticată încalcă dreptul fundamental la proprietate, așa cum este acesta garantat de art.44 alin.(1)-(2) din Constituție. Dreptul pur și simplu al băncii este transformat într-un drept afectat de incertitudinea alegerii pe care o va realiza unilateral debitorul. În plus reglementarea este contrară Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr.1093/2010 care reglementează posibilitatea ca operațiunea juridică a dării în plată să se realizeze prin acordul părților. Este evocat și principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să devină titularul unui drept de proprietate, în special unul având ca obiect un imobil.

68. Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază în opinia exprimată în Dosarul nr.1471D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată arătând că Legea nr.193/2000 cuprinde prevederi similare privind aplicabilitatea legii la contractele în derulare, iar această lege a fost adoptată ca urmare a normelor Uniunii Europene şi nu a fost declarată ca neconstituţională de către Curtea Constituţională.

69. Judecătoria Târgoviște apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1509D/2016 în sensul caracterului parţial întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte procedura de adoptarea a legii,
instanţa reţine că legea a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art.77 alin.(2) cu respectarea prevederilor art.75 şi ale art.76 alin.(2) din Constituţia României. Referitor la cerinţele de previzibilitate ale legii, instanţa reţine că excepţia este neîntemeiată, întrucât aspectele prezentate de contestatoare în susţinerea excepţiei ţin de aplicarea şi interpretarea legii, inclusiv de coroborarea dispoziţiilor din acest act normativ cu normele de drept comun.

70. În schimb, instanţa apreciază că Legea nr.77/2016, conţine dispoziţii contrare prevederilor art.15 alin.(2) din Constituţie, cel puţin în ceea ce priveşte art.11, încălcându-se astfel principiul neretroactivităţii legii. Potrivit art.15 alin.(2) din Constituţie legea civilă poate să dispună numai pentru viitor. Or, legea stabileşte modalităţi noi de stingere a obligaţiilor contractuale, prin intermediul unei legi care a intrat în vigoare după momentul încheierii contractului.

71. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la proprietate, încălcarea libertăţii economice şi a trăsăturilor fundamentale ale economiei naţionale, instanţa opinează în sensul că excepţia invocată este neîntemeiată, întrucât textul contestat nu contravine normelor constituţionale invocate în susţinerea ei.
Astfel, stabilirea posibilităţii de stingere a obligaţiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată, chiar împotriva voinţei creditorului, nu constituie o atingere a dreptului de proprietate, atâta vreme cât în schimbul creanţei stinse creditorul primeşte un bun pe care la momentul încheierii contractului de credit l-a considerat o garanţie suficientă, această operaţiune neputând fi în nici un caz echivalată cu o expropriere.

72. De asemenea, normele în cauză nu conţin elemente de imprevizibilitate şi inaccesibilitate, altele decât cele inerente contractului de credit în general, care, mai ales în cazul unui termen îndelungat de derulare, presupune asumarea unor schimbări importante ale condiţiilor economicofinanciare iniţiale. Totodată, instanţa apreciază că normele în cauză nu constituie o restrângere a drepturilor creditorului, întrucât, de vreme ce acesta are posibilităţi net superioare debitorului de a previziona modificarea condiţiilor economico-financiare, poate realiza o arhitectură a contractului de credit corespunzătoare, respectiv poate solicita la încheierea contractului garanţii îndestulătoare, inclusiv prin raportare la modificările previzionate. Faptul că, urmare a acestei reglementări, o parte din riscul contractului este preluat de creditorul bancă, constituie o opţiune a legiuitorului permisă acestuia de normele constituţionale care nu aşază banca pe o poziţie superioara altor persoane.

73. Judecătoria Sectorului 3 din București – Secția civilă apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1550D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența instanței de contencios constituțional. Se arată că nu sunt încălcate exigențele privind previzibilitatea și accesibilitatea legii, câtă vreme consumatorii și instituțiile de credit pot prevedea în mod rezonabil ce condiții trebuie să îndeplinească și în ce situații este aplicabil actul normativ. Faptul că valabilitatea procedurii de dare în plată nu este condiționată de exprimarea acordului creditorului nu reflectă o lipsă de previzibilitate a acesteia, ci exprimarea unei opțiuni a legiuitorului în materia protecției consumatorilor. Nici derogarea, prin art.3 al Legii nr.77/2016, de la dreptul comun în materia dării plată nu poate fi înțeleasă ca o încălcare a principiului imprevizibilității și accesibilității legii.

74. Se mai arată că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate al instituțiilor de credit este proporțională prin raportare la scopul urmărit, respectiv ocrotirea intereselor consumatorilor care se află în situația de excepție de a nu mai putea onora obligațiile contractuale, ținând cont de faptul că instituția de credit dobândește proprietatea asupra imobilului în contul creditului acordat.

75. În sfârșit, instanța apreciază că dispozițiile legale criticate nu retroactivează, întrucât nu intervin asupra efectelor trecute ale situațiilor juridice născute înainte de intrarea acestora în vigoare și pentru că reglementează
exclusiv efectele viitoare ale unor asemenea situații.

76. Judecătoria Bacău – Secţia civilă apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1616D/2016 că Legea nr.77/2016 este neconstituţională.

77. În materie contractuală, atât valabilitatea contractului, cât şi efectele, precum şi executarea şi încetarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data la care a fost încheiat, în aceste condiţii art.11 fiind neconstituţional.

78. Cu privire la dreptul de proprietate, instanţa apreciază că Legea nr.77/2016 nu poate fi considerată că aduce o simplă limitare a dreptului de proprietate asupra creanţei, dreptul de opţiune stabilit în favoarea debitorului golind de conţinut dreptul de creanţă al băncii. Dintr-un drept pur şi simplu (lato sensu), dreptul de creanţă al băncii se transformă într-un drept afectat de incertitudinea alegerii pe care o va realiza unilateral debitorul; dreptului de creanţă al băncii în forma iniţială îi corespundea obligaţia corelativă a clientului de a restitui suma de bani împrumutată; or, în condiţiile Legii nr.77/2016, dreptului iniţial de creanţă îi corespunde o obligaţie corelativă alternativă: fie consumatorul achită creditul, fie oferă imobilul. Darea în plată este un mod de stingere a datoriei care presupune acordul de voinţă al părţilor.

79. Mecanismul dării în plată avut în vedere de Directiva 2014/17/UE, implementată prin Legea nr.77/2016 este cel clasic, bazat pe libertatea de voinţă a părţilor şi nu vizează o dare în plată doar pe baza unui pretins drept al debitorului şi doar prin voinţa unilaterală a acestuia. Un principiu fundamental al dreptului prevede că nimeni nu poate fi obligat sa devină titularul unui drept, mai cu seamă al unui drept de proprietate asupra unui bun imobil, iar un alt principiu fundamental în materia obligaţiilor este că debitorul nu se poate elibera executând o altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul, care are dreptul la executarea întocmai a obligaţiei, consimte la aceasta.

80. Instanţa apreciază că se încalcă dreptul de proprietate al băncilor în măsura în care instituie un mecanism forţat de dare în plată şi de stingere a datoriei, cu suspendarea de drept a tuturor efectelor contractului şi a tuturor
procedurilor în curs, doar în temeiul unei notificări, ca act unilateral al debitorului, fără să existe nicio alternativă de adaptare judiciară a contractului şi fără ca aceste măsuri extrem de grave sa fie condiţionate de lipsa veniturilor şi a bunurilor debitorului, adică de starea lui de insolvabilitate, cel puţin aşa cum este înţeleasă în dreptul comun.

81. Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1626D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că Legea nr.77/2016 este, pe de o parte, o lege cu caracter social, iar, pe de altă parte, are în vedere echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile. Instanța mai precizează că Legea nr.77/2016 are în vedere și interesul creditorilor, cărora li se transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor ipotecate.

82. Judecătoria Sectorului 2 din București apreciază în opinia exprimată în Dosarele Curții nr.1634D-1635D/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit instanței, normele legale criticate sunt precise și previzibile și oferă securitate juridică destinatarilor săi. De asemenea, modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi. Legea criticată nu reglementează măsuri excesive, insuficient elaborate sau imposibil de realizat și nu se aplică în mod aleatoriu.

83. Dreptul de proprietate al băncilor nu se încalcă câtă vreme acestea devin proprietare asupra imobilului dat în plată. Nici principiul proporționalității nu este încălcat câtă vreme măsurile legislative criticate sunt adecvate față de
situația de fapt, respectiv imposibilitatea de plată în care se află debitorii, precum și față de scopul avut în vedere de legiuitor la restrângerea exercițiului dreptului fundamental de proprietate. În sfârșit, se arată că băncile nu suportă o sarcină excesivă câtă vreme bunul dat în plată are, de regulă, o valoare mult mai mare decât cea a împrumutului acordat, banca evaluându-l la momentul acordării creditului la 150% față de împrumutul acordat.

84. Judecătoria Brașov apreciază în opinia exprimată în Dosarul Curții nr.1685/2016 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții. Se arată că nu sunt încălcate exigențele privind previzibilitatea și accesibilitatea legii, câtă vreme consumatorii și instituțiile de credit por prevedea în mod rezonabil ce condiții trebuie să îndeplinească și în ce situații este aplicabil actul normativ.

85. Se mai arată că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate al instituțiilor de credit este proporțională prin raportare la scopul urmărit, respectiv ocrotirea intereselor consumatorilor care se află în situația de excepție de a nu mai putea onora obligațiile contractuale, ținând cont de faptul că instituția de credit dobândește proprietatea asupra imobilului în contul creditului acordat. În sfârșit, instanța apreciază că dispozițiile legale criticate nu retroactivează întrucât nu intervin asupra efectelor trecute ale situațiilor juridice născute înainte de intrarea acestora în vigoare și pentru că reglementează exclusiv efectele viitoare ale unor asemenea situații.

86. Judecătoria Sectorului 6 din București, Judecătoria Sinaia, Judecătoria Botoșani – Secția civilă, Judecătoria Fetești și Judecătoria Deta, contrar dispozițiilor art.29 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-au exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate în Dosarele Curții nr.1140D/2016, nr.1174D/2016, nr.1190D/2016, nr.1198D/2016, nr.1223D/2016, nr.1383D/2016 și nr.1384D/2016.
87. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

88. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

89. În baza art.47 alin.(4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a fost solicitat punctul de vedere al Băncii Naţionale a României, cu privire la dispozițiile Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

90. Banca Naţională a României a transmis punctul său de vedere, înregistrat la Registratura jurisdicţională a Curţii Constituţionale sub nr.9008 din 4 octombrie 2016.

CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Băncii Naţionale a României, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților prezente, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

91. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

92. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.1 alin.(3), art.3, art.4, art.5 alin.(2), art.6-8, în special art.8 alin.(1), (3) și (5), art.10 și ale art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său. Dispoziţiile criticate punctual au următorul conținut:

– Art.1 alin.(3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.”

– Art.3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără
costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”

– Art.4: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile
ipotecate în favoarea creditorului.”

– Art.5 alin.(2) : „Notificarea prevăzută la alin.(1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus
de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.”

– Art.6: „(1) De la data primirii notificării prevăzute la art.5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.
(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art.7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.
(3) Demersurile prevăzute la art.5 şi art.7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.
(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.”
– Art.7: „(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art.5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.
(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.
(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.
(5) În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art.5 alin.(4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.”

– Art.8: „(1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.
(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin.(1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane
care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.
(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.”

– Art.10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art.8 sau, după caz, ale art.9, va fi stinsă orice datorie a
debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.
(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.”

– Art.11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”

93. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art.15 alin.(2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art.21 privind accesul liber la justiție, art.44 privind dreptul de proprietate, art.45 privind libertatea economică, art.53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art.73 alin.(1) lit.m) privind adoptarea legilor organice, art.135 privind economia, art.136 alin.(5) privind inviolabilitatea proprietății private. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce, în mod rezonabil, că autoarele acesteia au înţeles să se raporteze şi la prevederile constituţionale ale art.16 privind egalitatea în faţa legii, art.21 privind accesul liber la justiţie, art.24 privind dreptul la apărare şi ale art.148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

94. Examinând Legea nr.77/2016, Curtea constată că aceasta are drept obiect reglementarea acelor situații apărute în urma crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili să își execute obligațiile asumate prin contractele de credit. Astfel, potrivit Expunerii de motive a legii, adoptarea acesteia a fost determinată de ideea de echitate și împărțirea riscurilor contractuale în executarea contractului de credit.

Prin urmare, principala problemă care se ridică este aceea a concilierii principiului pacta sunt servanda cu prevederile legii criticate. Pentru a realiza această operațiune, Curtea trebuie să determine conținutul principiului menționat.

Potrivit acestui principiu fundamental al dreptului civil, odată încheiat valid, contractul trebuie să fie executat în deplină conformitate cu cuprinsul său, prevederile contractuale impunându-se (cu putere de lege) atât părților (și, după caz, succesorilor în drepturi), cât și instanțelor judecătorești și organelor chemate să asigure executarea silită. Acest principiu îşi găsea temeiul în art.969 din Codul civil din 1864, potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, ele putându-se revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. El este în strânsă legătură cu teoria voluntaristă a autonomiei de voință, potrivit căreia, individul liber creează dreptul, voinţa sa fiind suficientă pentru a explica efectele de drept ale unui act juridic. Voința este autonomă, deoarece ea singură și independentă are forța de a genera actul juridic, cu efectul că dreptul obiectiv doar confirmă forța juridică a voinței
individuale. Cu alte cuvinte, efectele contractului constau în naşterea, modificarea sau stingerea de drepturi şi de obligaţii civile în condiţiile aplicării regulii pacta sunt servanda (forţa obligatorie a contractului). Astfel, părţile sunt obligate să execute întocmai şi cu bună-credinţă contractul încheiat în condiţiile legii aplicabile. În aceste condiţii, singura modalitate prin care efectele contractului astfel încheiat pot fi modificate o reprezintă tot acordul părţilor, ca o expresie a autonomiei lor de voinţă.

Însă, regula pacta sunt servanda poate fi supusă unor atenuări impuse de situaţii ce intervin pe parcursul executării contractului, situaţii care nu au putut fi avute în vedere la încheierea acestuia şi care pun una dintre părţile din contract în situaţia de a nu-şi mai putea onora obligaţiile contractuale. În acest context, Curtea urmează să verifice dacă legea criticată amenajează autonomia de voință a părților în sensul soluționării situațiilor menționate mai sus.

95. În acest sens, Curtea reţine că sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului.
Această instituţie şi-a găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă din prima parte a secolului XX, după Primul Război Mondial, atunci când societatea s-a confruntat cu o importantă criză economică, fiind de asemenea utilizată de judecătorii români după 1989 şi în contextul schimbărilor importante ce au avut loc ca urmare a transformării regimului politic din România şi a liberalizării preţurilor. Astfel, sub regimul Codului civil din 1864 (aplicabil contractelor din dosarele de faţă) teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art.970 care stipulau: „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.” Așadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăși reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credință și echitate ce caracterizează executarea contractelor. Condiţiile privind aplicarea impreviziunii au fost decelate în jurisprudenţă şi preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică [art.1271].

96. În esenţă, impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.
Drept urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune. În acest context, Curtea reţine că determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna credinţă care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ţinându-se cont de ideea de risc al contractului. Acesta trebuie analizat dintr-un punct de vedere bivalent atunci când acesta se materializează; astfel, contractul în sine presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părţi ale contractului, în baza autonomiei lor de voinţă, principiu care caracterizează materia încheierii contractului, şi unul supra-adăugat care nu a putut face obiectul in concreto a unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor şi care ţine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.

97. Impreviziunea vizează numai riscul supra-adăugat şi, în condiţiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestaţiile la care părţile s-au obligat în condiţiile noii realităţi economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părţi la acelaşi moment, fiind, aşadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.
Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menţinută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiţii contractul îşi pierde utilitatea socială. În consecinţă, Curtea reţine că revine, în primul rând, părţilor obligaţia de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate.

98. Din cele de mai sus, rezultă că adaptarea contractului pe parcursul executării sale la noua realitate intervenită echivalează cu menţinerea utilităţii sociale a acestuia, mai precis permite executarea în continuare a contractului prin reechilibrarea prestaţiilor. Evaluarea intervenirii acestui risc trebuie privită şi realizată în ansamblu, prin analiza cel puţin a calităţii şi pregătiri economice/juridice a cocontractanţilor [dihotomia profesionist/consumator], a valorii prestaţiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat şi suportat pe perioada derulării contractului de credit, precum şi a noilor condiţii economice care denaturează atât voinţa părţilor, cât şi utilitatea socială a contractului de credit. Această evaluare de ansamblu permite stabilirea, pe de o parte, a limitei dintre cele două categorii de riscuri anterior menţionate şi, pe de altă parte, în funcţie de rezultatul la care se ajunge, luarea unei decizii cu privire la soarta contractului. Însă, odată constatată depăşirea riscului inerent contractului şi survenirea celui supra-adăugat, intervenţia asupra acestuia devine obligatorie şi trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării sale noilor condiţii, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câştigate contractului.

99. De asemenea, Curtea constată că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă și echitatea, în condițiile schimbării fundamentale a condiţiilor de executare a contractului. Ca principiu general, echitatea se manifestă sub două aspecte: obiectiv – denumind principiul exactei compensaţii cu implicarea egalităţii de tratament – şi subiectiv – însemnând luarea în considerare a unei situaţii particulare, de regulă, slăbiciunea unei părţi contractante. Rămânând la acelaşi nivel general, funcţiile echităţii sunt de interpretare şi de completare a normelor juridice, inclusiv a voinţei exprimate a părţilor. Din coroborarea dispozițiilor art.969 și art.970 din Codul civil din 1864, rezultă două principii interdependente pe care se întemeiază contractul civil: puterea de lege/forța obligatorie pe care acesta o are pentru părțile contractante, pe de parte, și bunacredință în executarea acestuia, pe de altă parte. Puterea de lege a contractului vizează nu numai ceea ce contractul prevede expres în clauzele sale, ci și toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa (art.970 alin.2 din Codul civil din 1864). Cu alte cuvinte, echitatea, corolar al buneicredințe, guvernează contractul civil de la nașterea sa până la epuizarea tuturor efectelor, independent de existența unei clauze exprese în cuprinsul contractului.
Așadar, executarea unui contract civil este legitimă atâta timp cât este rezultatul întrunirii cumulative a celor două principii (forța obligatorie și executarea cu bună-credință), principii care nu au existență de sine-stătătoare, ci se
condiționează reciproc. Teoria impreviziunii, fundamentată pe cele două principii, atenuează caracterul obligatoriu al contractului, în măsura în care, pe perioada executării acestuia, intervine o situație imprevizibilă, însă nici una
dintre părțile contractante nu abdică de la obligațiile care îi revin potrivit executării cu bună-credință a contractului. Aşadar, echitatea, alături de bunacredinţă, oferă un fundament al impreviziunii, pornind de la relaţia existentă
între ele.

100. Prin urmare, potrivit arhitecturii constituţionale şi legale, în caz de neînțelegere între părți, evaluarea existenței situației neprevăzute (condiție obiectivă) şi a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor contractuale ale părților (condiții subiective), precum şi a echităţii (ce presupune atât o latură obiectivă, cât şi una subiectivă) trebuie realizată cu maximă rigoare și cade în sarcina instanţei judecătoreşti, organ care beneficiază de garanţia de independenţă şi imparţialitate şi care, pe această cale, dobândește un rol important în determinarea condițiilor de executare a contractului. Consecinţa luării în considerare a criteriului bunei-credinţe constituie o lărgire a rolului judecătorului în contract, dar securitatea juridică nu va fi pusă în pericol, întrucât intervenţia judiciară este limitată de îndeplinirea condiţiilor specifice impreviziunii contractuale.

101. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea reţine că impreviziunea constituie doar o aparentă excepţie de la principiul autonomiei de voinţă a părţilor.

102. Chiar dacă Legea nr.77/2016 nu se referă in terminis la impreviziune, intenţia legiuitorului de a face aplicarea instituţiei impreviziunii reiese din art.11 teza întâi care face referire la echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din Expunerea de motive a legii care foloseşte expresia „criză a contractului”. Aceste sintagme trebuie interpretate ca fiind o expresie particularizată la nivelul contractului de credit a teoriei impreviziunii, aşa cum a fost enunţată mai sus. Legiuitorul a avut în vedere reechilibrarea prestaţiilor în condiţiile în care, pe perioada executării contractului, a intervenit un risc supraadăugat riscului firesc ce însoţeşte un contract de credit şi în care niciuna dintre părţi nu este culpabilă de apariţia evenimentului.

103. Din analiza prevederilor legale rezultă, astfel, că instanţa, potrivit art.4 alin.(l) din lege, verifică îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii (persoanele cărora se aplică prevederile legale, cuantumul sumei împrumutate, scopul contractării creditului, lipsa în privinţa consumatorului debitor a vreunei condamnări pronunţate printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea legii) şi că, într-o interpretare restrictivă a legii, nu ar avea dreptul la verificarea altor condiţii, cum ar ficondiţiile privind existenţa impreviziunii.

104. Curtea constată că toate contractele de credit din prezentele dosare în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr.77/2016 au fost încheiate în perioada 2007-2009. Drept urmare, instanţa de contencios constituţional va trebui să facă distincţie între art.11 teza întâi („în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare”) şi art.11 teza a doua („cât şi contractelor încheiate după această dată.”) din Legea nr.77/2016.
De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art.29 alin.(l) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. ” Cu alte cuvinte, având în vedere obiectului sesizărilor care privesc contracte de credit încheiate înainte de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, publicată inițial în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.511 din 24 iulie 2009, respectiv în perioada 2007-2009, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.11 teza a doua urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr.77/2016. Aşadar, Curtea va examina excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.11 teza întâi, însă prin raportare la cele ale art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016, întrucât acestea conturează sfera obligaţiilor al căror conţinut este contestat prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate.

105. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art.3 teza întâi din Legea nr.77/2016 [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”], având în vedere că aceleaşi contracte de credit au fost încheiate chiar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, adică 1 octombrie 2011 (potrivit art.220 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.409 din 10 iunie 2011) şi care nu pot fi aplicate contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi.

106. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate formulează atât o critică de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de
neconstituţionalitate intrinsecă.

107. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, care se referă la lege în ansamblul său, Curtea reţine că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt
neconstituţionale, întrucât Legea nr.77/2016 a fost adoptată ca o lege ordinară. Or, în condiţiile în care se instituie un regim derogatoriu de la regimul general al proprietăţii [care este reglementat, potrivit art.73 alin.(3) lit.m) din Constituţie, prin lege organică], această derogare trebuie operată tot printr-o lege organică.
În acest context, se menţionează, cu titlu de exemplu, art.8 alin.(l) din lege prin care se reglementează posibilitatea pentru instanţa de judecata de a obliga creditorul să devină titular al dreptului de proprietate asupra imobilului. Aşadar, critica de neconstituţionalitate formulată de autoarele excepţiei de neconstituţionalitate se raportează la problema reglementării printr-o lege ordinară, cum este Legea nr.77/2016 a unor situaţii care vizează aspecte importante legate de dreptul de proprietate (precum transmiterea forţată a unui imobil în patrimoniul creditorului).

108. Curtea reţine că Legea nr.77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizeză doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr.77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizeză cadrul general al proprietății în România și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa [Decizia nr.5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.173 din 22 iulie 1992], Curtea constată că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția, fiind preponderent un
regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr.207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.547 din 23 iulie 2015) care în art.348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că acestă critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată.

109. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că o primă critică se referă la claritatea, precizia şi previzibilitatea legii. Aspectele invocate în legătură cu art.l alin.(5) din Constituţie vizează, însă, mai degrabă chestiuni care ţin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanţa judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite. Astfel, se critică faptul că legea nu defineşte noţiunea de locuinţă, nu stabileşte în sarcina cui vor fi cheltuielile de executare silită sau nu stabileşte cu claritate domeniul de aplicare prin utilizarea sintagmei „contract de credit”, nu se arată în ce măsură Codul civil este aplicabil în materia nou reglementată, că există inadvertenţe între scopul declarat în expunerea de motive şi conţinutul propriu-zis al legii. Se mai critică faptul că se schimbă obiectul de activitate al băncii, că se denaturează piaţa bancară. De asemenea, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au arătat că Legea nr.77/2016 este neclară şi că nu prevede ce se întâmplă atunci când există ipoteci de ranguri diferite constituite asupra imobilului ce urmează a fi dat în plată sau ce se întâmplă atunci când imobilul este deteriorat din neglijenţa debitorului. Se mai pune şi problema corelării cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte regularizarea cererilor de chemare în judecată. Curtea constată, însă, că aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească, analiza lor excedând competenţei instanței de contencios constituțional.

110. O altă critică vizează faptul că legea nu a fost însoţită de studii de impact. În ceea ce priveşte necesitatea studiului de impact prin prisma art.l alin.(5) din Constituţie şi prin raportare la Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine că art.30 din această lege prevede următoarele: „(1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare:[…] d) studii de impact – în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită şi al proiectelor de legi de aprobare a ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare şi supuse aprobării Parlamentului.” Or, Curtea constată că Legea nr.77/2016 nu se încadrează în această ipoteză, ea reglementând o soluție normativă menită a rezolva o situație punctuală, respectiv impreviziunea în ipoteza intervenirii unei „crize a contractului” care nu se subsumează conținutului normativ al art.30 din Legea nr.24/2000.

111. De asemenea, s-a arătat în criticile formulate că prevederile legale criticate nu sunt coroborate cu dispoziţiile Legii nr.151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.464 din 26 iunie 2015, lege care încă nu a intrat în vigoare. Însă, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale. De exemplu, prin Decizia nr.495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.63 din 19 ianuarie 2005, şi Decizia nr.463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din 21 iunie 2011, Curtea a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Prin urmare, o astfel de situaţie nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu sau din domenii pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate, este de competenţa autorităţii legiuitoare.

112. O altă critică se referă, prin prisma art.16 din Constituţie, la faptul că instituţiile de credit ar dobândi, în urma aplicării acestei legi, o poziţie inferioară creditorilor chirografari care îşi pot satisface creanţele prin executarea silită a celorlalte bunuri ale debitorilor, altele decât imobilul/imobilele aduse drept garanţie. În ceea ce priveşte încălcarea art.16 alin.(l) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, Curtea reţine că prin Decizia nr.l din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art.16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura
lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui” (Decizia nr.53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.224 din 3 aprilie 2002). Or, acele categorii de creditori menţionate sunt în situaţii diferite. Instituţiile financiare, în calitate de creditori care şi-au garantat creanţele cu ipoteci asupra unor imobile se află, totuşi, pe o poziţie diferită faţă de cea a creditorilor chirografari, având în vedere natura diferită a creanţelor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr.22 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.224 din 3 aprilie 2003).

113. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate se referă şi la nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile, argumentând că prin normele legale criticate se afectează obiectul contractelor de credit, prin schimbarea obligaţiei de plată a sumelor de bani datorate în aceea a predării imobilului cu care s-a garantat executarea contractului de credit. Cu alte cuvinte, se afirmă că prin dispoziţiile legale criticate se afectează în mod retroactiv
substanţa contractului de credit, înlăturându-se regula potrivit căreia obligaţiile asumate trebuie respectate de către părţi (pacta sunt servanda). Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, în paragraful 94 și următoarele, regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credință și echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condiţiilor de executare a contractului. Prevederile puse în principal în discuţie prin prisma încălcării art.15 alin.(2) din Constituţie sunt cele ale art.11 din Legea nr.77/2016, potrivit cărora: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.” Aşa cum s-a arătat la paragraful 104 din prezenta decizie, Curtea urmează să se raporteze doar la art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016. Din analiza prevederilor legale criticate rezultă faptul că ele se aplică şi contractelor aflate în curs de derulare.
Expresia „în derulare” a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi cazul prevăzut de art.8 alin.(5) din Legea nr.77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii.

114. Cu referire la această critică, Curtea reţine, de asemenea, că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la
acea dată. Astfel, dreptul comun îl constituia Codul civil în vigoare la acea dată, iar reglementări suplimentare, specifice domeniului bancar se regăseau în Legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.611 din 14 decembrie 1999. Curtea observă, însă, că Legea nr.77/2016 se aplică şi contractelor care au fost încheiate în baza altor prevederi legale decât cele ale Legii nr. 190/1999. Cu alte cuvinte, şi unele credite care nu au fost contractate în scopul achiziţionării unor imobile au fost garantate prin instituirea unor ipoteci asupra unor bunuri imobile.

115. Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864 care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art.969 și art.970. Având în vedere că Legea nr.77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. Cu toate acestea, Curtea observă
că legiuitorul a configurat cadrul legal reprezentat de Legea nr.77/2016 luând în considerare o impreviziune aplicabilă ope legis pentru toate contractele de credit în derulare, deformând condițiile aplicării impreviziunii.

116. Astfel, art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 prevede că dispoziţiile legii se aplică tuturor contractelor în curs de derulare, fără a lua în considerare situaţia debitorilor, precum și specificul contractelor de credit încheiate şi fără a face o diferenţiere între debitorii de bună-credinţă şi cei de rea-credinţă, între cei care nu mai pot să plătească şi cei care nu mai vor să plătească. Cu alte cuvinte, deşi în expunerea de motive se face referire la persoanele fizice care nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituţia de credit, legea se aplică fără distincţie celor două categorii de debitori menţionaţi. Curtea reţine, însă, că darea în plată intervine numai dacă în termenul de 30 de
zile prevăzut de art.5 alin.(3) din Legea nr.77/2016, părţile contractului nu ajung la un acord, respectiv, dacă negocierea întemeiată pe art.969 şi art.970 din Codul civil eşuează. Însă, o astfel de instituție a impreviziunii aplicabilă ope legis
pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr.77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept, art.1 alin.(5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art.124 privind înfăptuirea justiției. În aceste condiții, prevederile legale criticate nu sunt clare, permiţând interpretări contradictorii cu privire la posibilitatea instanţei judecătoreşti de a verifica îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii. Or, posibilitatea părţilor din contractele respective de a prezenta situaţia de fapt dintr-un dosar în faţa unei instanţe judecătoreşti este absolut necesară având în vedere că judecătorul trebuie să verifice această situație, astfel încât instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a unei părţi și, astfel, să
dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalităţii armelor în cadrul procesului civil.

117. Astfel, din analiza prevederilor legii criticate rezultă că legiuitorul înlătură posibilitatea controlului judecătoresc în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor specifice impreviziunii, respectiv condițiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existența situației neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absența unei clauze de adaptare a contractului), și condițiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părților contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligațiilor contractuale). Legiutorul se limitează la a stabili condițiile premisă ale incidenței noului cadru normativ, care se pot constitui eventual în condiții de admisibilitate a cererii introductive de instanță, alături de dovada parcurgerii procedurii prealabile a notificării, fără a reglementa nicio condiție specifică impreviziunii.
Cu alte cuvinte, legiuitorul stabilește o impreviziune aplicabilă ope legis, convertind situația premisă în efect consumat, fără evaluarea niciuneia dintre condițiile obiective sau subiective care caracterizeză impreviziunea contractuală.
Consecința directă este modificarea contractului în baza legii, intervenția judecătorului fiind una strict formală, limitată la verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii, a căror întrunire cumulativă are ca efect direct darea în plată. Așa fiind, legea criticată înlătură controlul efectiv al instanței cu privire la starea de fapt, respectiv cu privire la cauza și efectele schimbării circumstanțelor de executare a contractului, dând prevalență unei presupuse stări de criză a contractului în privinţa debitorului. În mod implicit, legea rupe echilibrul contractului, instituind o prezumție absolută a incapacității de executare a contractului de către debitor, și elimină orice remediu judiciar prin atribuirea unui rol formal judecătorului cauzei, care este ținut de litera legii.

118. Mai mult, în condițiile în care trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.232 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr.234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.558 din 7 septembrie 2001, sau Decizia nr.53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2011), iar „Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta” (Decizia nr.22 din 27 ianuarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că acesta „implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelenţă un stat în care se manifestă domnia legii” (Decizia nr.13 din
9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.178 din 26 aprilie 1999), soluția adoptată de legiuitor în legea criticată nesocotește aceste valori consacrate jurispridențial de Curtea Constituțională.

119. Aşadar, singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia. Curtea mai reiterează faptul că, faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art.57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă
din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

120. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art.11 teza întâi raportate la cele ale art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr.77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art.4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art.7 din lege, respectiv art.8, ori în cadrul art.9 din aceeaşi lege.

121. Instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr.77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii). Cu alte cuvinte, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art.969 şi art.970 din Codul civil din 1864, respectiv al Legii nr.77/2016, instanţa judecătorească va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.

122. În continuare, Curtea va analiza problema constituţionalităţii sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art.11 al Legii nr.77/2016. Curtea constată că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile. În condiţiile în care art.11 teza întâi prevede ca un criteriu de sine stătător criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituției de credit), drept prevăzut de art.44 din Constituţie. Curtea constată că un astfel de criteriu care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi deci, folosit de sine stătător, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Astfel, instanța judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestațiilor rezultate din contractul de credit și prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziționării unui imobil.

123. În ceea ce priveşte criticile referitoare la prevederile art.8 alin.(5) din Legea nr.77/2016, Curtea constată că se impun anumite precizări. Executarea unei obligaţii a debitorului poate avea loc, în principiu, în două moduri: de bună voie sau prin executare silită. Cauzele pentru care se ajunge la executare silită sunt aceleaşi ca cele care îl determină pe debitor să dea în plată imobilul cu care a garantat împrumutul. Legiuitorul a reglementat aceeaşi soluţie pentru situaţii identice. Darea în plată poate opera şi în faza executării silite, neputându-se reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat al hotărârii instanţei judecătoreşti care a încuviinţat executarea silită, întrucât aceasta nu are ca obiect soluţionarea fondului. Chiar şi în această fază instanţa poate aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii.

124. Aşadar, Curtea reţine că încuviinţarea executării silite nu presupune o judecată de fond, ci are semnificaţia „apelării la forţa de constrângere a statului în sensul punerii în executare silită a titlului executoriu, debitorul obligaţiei suportând, astfel, în mod direct, consecinţele acestei operaţiuni. Ea deschide posibilitatea îndeplinirii efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, iar creditorul, prin forţa de constrângere a statului, neutralizează libertatea de acţiune a debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia” [Decizia nr.895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din 4 februarie 2016, paragraful 20]. În prezent, conform art.666 alin.(5) din Codul de procedură civilă, instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; sau există alte impedimente prevăzute de lege.

125. Niciunul dintre aceste motive nu este afectat prin adoptarea legii criticate, întrucât legiuitorul nu contestă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, ci limitează executarea acesteia la concurenţa bunului imobil ipotecat.
Legiuitorul nu a negat vreunul dintre elementele definitorii ale contractului de credit (obiectul, preţul sau garanţiile asociate acestuia), ci a stabilit o modalitate de executare, în respectul art.57 din Constituţie, a garanţiei asociate contractului de credit, astfel încât executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit să continue. Nici executarea de bunăvoie, nici cea silită a obligaţiilor rezultate din contractul de credit nu presupune ruinarea debitorului în cazul intervenirii unei impreviziuni în executarea acestuia.

126. Mai mult, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că suspendarea executărilor silite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr.416 din 18 iunie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.864 din 8 decembrie 2011, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, [Decizia nr.387 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.439 din 23 iunie 2011] şi nici principiului separaţiei puterilor în stat [Decizia nr.1042 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.647 din 9 septembrie 2011], iar un atare motiv de suspendare a executărilor silite se încadrează în „alte impedimente prevăzute de lege”. Astfel,
chiar ulterior încuviinţării executării silite pot interveni anumite situaţii pentru care executarea silită nu mai poate continua. Or, în cazul de faţă, nu numai că executarea silită continuă, dar creditorul îşi poate vedea realizată creanţa, în
condiţiile impreviziunii, la nivelul bunului imobil pe care a înţeles că îl solicite drept garanţie pentru executarea obligaţiilor prevăzute în contractul de credit.

127. Toate cele de mai sus demonstrează că măsura legislativă criticată, cu precizările aduse de instanţa de contencios constituţional raportate la aplicarea teoriei impreviziunii, nu reprezintă o ingerinţă în realizarea actului de
justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, ci o aplicare justă, în spiritul buneicredințe și a echității, a teoriei impreviziunii în faza executării silite.

128. Referitor la prevederile art.11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr.270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din data de 28 iulie 2014, paragraful 19) a statuat că, potrivit art.44 alin.(l) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr.19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr.59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art.44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art.44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin.(l) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art.44 alin.(1) din Constituţie; însă, limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr.245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

129. Cu privire la art.148 alin.(2) şi (4) din Constituţie, prin Decizia nr.668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.487 din 8 iulie 2011, Curtea Constituţională a statuat că folosirea unei norme
de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei – unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi
interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz. Prin prisma condiţionalităţii cumulative enunţate, rămâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăşi a unor întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauză, prevederile invocate ale Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene seria L, nr.60 din 28 februarie 2014, nu au, însă, legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută.

130. În aceste condiţii, Curtea constată că nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art.15 alin.(2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art.16 privind egalitatea în faţa legii, art.24 privind dreptul la apărare, art.45 privind libertatea economică, art.73 alin.(l) lit.m) privind adoptarea legilor organice, art.135 privind economia, art.136 alin.(5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, iar dispoziţiile art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art.148 privind integrarea în Uniunea Europeană din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

131. Drept urmare, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

132. Curtea reţine că atât dispozitivul, cât şi considerentele prezentei decizii sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art.147 alin.(4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr.1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.16 din 26 ianuarie 1995 sau Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014).

133. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.ll alin.(l) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
Decide:

1. Admite excepția de neconstituţionalitate ridicată de Unicreditbank S.A. din București în Dosarul nr.9406/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 din București, de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti și, respectiv, de Societatea B.R.D. – Société Générale din Bucureşti – Sucursala Timișoara în Dosarul nr.2745/285/2016 al Judecătoriei Rădăuți, în Dosarul nr.888/310/2016 al Judecătoriei Sinaia – Secţia civilă, în Dosarul nr.8179/193/2016 al Judecătoriei Botoșani – Secţia civilă, în Dosarul nr.867/220/2016 al Judecătoriei Deta, în Dosarul nr.17053/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și în Dosarul nr.5639/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte, de Societatea Alpha Bank România S.A din București în Dosarul nr.2789/285/2016 al Judecătoriei Rădăuți şi în Dosarul nr.9910/180/2016 al Judecătoriei Bacău – Secţia civilă, de Banca Comercială Română S.A. din București în Dosarul nr.1415/295/2016 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, precum şi de Societatea Raiffeisen Bank S.A. în Dosarul nr.838/310/2016 al Judecătoriei Sinaia, în Dosarul nr.1699/229/2016 al Judecătoriei Feteşti, în Dosarul nr.6156/1748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr.3192/202/2016 al Judecătoriei Călărași, în Dosarul nr.9039/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu – Secția Civilă, în Dosarele nr.2846/312/2016 şi nr.2815/312/2016 ale Judecătoriei Slobozia, în Dosarul nr.1839/229/2016 al Judecătoriei Fetești, în Dosarul nr.13116/4/2016 al Judecătoriei sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr.10083/180/2016 al Judecătoriei Bacău – Secția Civilă, în Dosarul nr.14640/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 din București – Secția civilă, în Dosarele nr.16339/300/2016 şi nr.18565/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 din București, în Dosarul nr.12101/197/2016 al Judecătoriei Brașov şi în Dosarul nr.7604/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secţia civilă,

și constată că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, este neconstituţională.

2. Admite excepția de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe și constată că prevederile din art.11 teza întâi raportate la art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

3. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art.11 teza întâi raportate la dispoziţiile art.3 teza întâi, precum şi excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art.11 teza a doua din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.

4. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că acestea sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Judecătoriei Rădăuți, Judecătoriei Sinaia – Secţia civilă, Judecătoriei Botoșani – Secţia civilă, Judecătoriei Deta, Judecătoriei Iași – Secția civilă, Judecătoriei Târgovişte, Judecătoriei Bacău – Secţia civilă, Judecătoriei Sânnicolau Mare, Judecătoriei Cornetu,
Judecătoriei Călărași, Judecătoriei Târgu Jiu – Secția Civilă, Judecătoriei Sectorului 2 din București, Judecătoriei Sectorului 3 din București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei
Sectorului 6 din București ,Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Slobozia, Judecătoriei Fetești şi Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2016.

Criteriile de eligibilitate pentru creditele ipotecare la OTP Bank

otp-bank-credite-imobiliare-crediterii eligibilitate

otp-bank-credite-imobiliare-crediterii eligibilitate


Criterii de eligibilitate

Creditul ipotecar de la OTP Bank este disponibil pentru:

– cetățeni români, rezidenți sau nerezidenți în România;
– cetățeni străini rezidenți în România;
– clienți care aplică individual sau împreună cu maxim 3 co-debitori (necesari pentru îmbunătățirea capacității de rambursare).

Vechime la actualul loc de muncă:

– Minimum 3 luni;
– Cel puțin 12 luni de activitate în calitate de PFA.

Vechime totală neîntreruptă în muncă:

– ultimele 12 luni fără întreruperi mai mari de 31 de zile – în cazul în care vechimea la actualul angajator este mai mică de 6 luni;
– cel puțin 12 luni de activitate în calitate de PFA.

Tipuri de venituri acceptate:

Venituri din salarii;
Venituri din comisioane, încasate suplimentar față de salarii*;
Venituri din contracte de management;
Venituri din contracte de administrare*;
Venituri din indemnizații de conducere sau cenzori;
Soldă lunară, indemnizații, sporuri, normă de hrană și alte drepturi, cu caracter de continuitate;
Tichete de masă*;
Indemnizațiile pentru creșterea copilului*;
Venituri comerciale (ex: prestări servicii, altele decât profesiile libere);
Venituri din contracte de agent / mandat / comision / contracte / convenții civile*;
Venituri din profesii liberale;
Venituri din drepturi de autori sau drepturi intelectuale;
Venituri din pensii din România / din străinătate;
Venituri din rente viagere;
Salariu obținut de cetățeni români în străinătate*;
Venituri ale navigatorilor obținute în baza contractelor de navigare*;
Venituri din străinătate*;
Venituri din dividende*;
Venituri din închirierea imobilelor.
*se vor accepta doar ca venit secundar

Documente necesare:

Act identitate (original);
Documente justificative pentru veniturile încasate;
Acord de consultare a veniturilor din baza de date ANAF* ŞI/SAU Adeverinţă de venit;
Cerere de credit (original, formular tipizat al băncii), care include: Declarația privind obligațiile de plată, litigiile cu terții și relațiile de grup; Acordul de consultare al CRB; Acordul de consultare al Biroului de Credit;

*în cazul clienţilor pentru care nu se face raportarea veniturilor la ANAF este necesară prezentarea de documente suplimentare (de ex. angajaţi MAI, MApN, SRI, Jandarmerie, etc.).

Documente referitoare la imobilul care face obiectul Cererii de credit:

Imobilul ipotecat – locuință terminată (intabulată).

Documente dovedind dreptul de proprietate asupra imobilului, cum ar fi: act de vânzare-cumpărare, act de donație, etc.
Încheiere de intabulare sau Extras de carte funciară;
Pre-contract de vânzare-cumpărare (dacă există);
Raportul de evaluare a garanției întocmit de către evaluatorul autorizat, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din Romania.

Banca își rezervă dreptul de a solicita documente suplimentare, de la caz la caz.

Sursa informatiilor: site-ul OTP Bank

Istoricul ROBOR la 6 luni

Banca Nationala a Romaniei - BNR

Banca Nationala a Romaniei – BNR

Istoricul ROBOR la 6 luni, conform datelor BNR:

Data ROBOR 6 luni (% p.a.) Sursa: BNR

10.01.2017 1.07
09.01.2017 1.08
06.01.2017 1.10
05.01.2017 1.11
04.01.2017 1.12
03.01.2017 1.12
30.12.2016 1.11
29.12.2016 1.11
28.12.2016 1.13
27.12.2016 1.12
23.12.2016 1.11
22.12.2016 1.10
21.12.2016 1.09
20.12.2016 1.08
19.12.2016 1.08
16.12.2016 1.08
15.12.2016 1.05
14.12.2016 1.04
13.12.2016 1.06
12.12.2016 1.05
09.12.2016 1.05
08.12.2016 1.05
07.12.2016 1.05
06.12.2016 1.05
05.12.2016 1.05
02.12.2016 1.04
29.11.2016 1.04
28.11.2016 1.03
25.11.2016 1.03
24.11.2016 1.03
23.11.2016 1.02
22.11.2016 1.02
21.11.2016 1.02
18.11.2016 1.02
17.11.2016 1.01
16.11.2016 1.01
15.11.2016 1.01
14.11.2016 0.99
11.11.2016 0.95
10.11.2016 0.94
09.11.2016 0.94
08.11.2016 0.94
07.11.2016 0.94
04.11.2016 0.95
03.11.2016 0.94
02.11.2016 0.94
01.11.2016 0.94
31.10.2016 0.95
28.10.2016 0.95
27.10.2016 0.95
26.10.2016 0.95
25.10.2016 0.93
24.10.2016 0.94
21.10.2016 0.94
20.10.2016 0.94
19.10.2016 0.93
18.10.2016 0.93
17.10.2016 0.93
14.10.2016 0.92
13.10.2016 0.93
12.10.2016 0.93
11.10.2016 0.93
10.10.2016 0.93
07.10.2016 0.92
06.10.2016 0.93
05.10.2016 0.92
04.10.2016 0.92
03.10.2016 0.92
30.09.2016 0.92
29.09.2016 0.92
28.09.2016 0.93
27.09.2016 0.92
26.09.2016 0.94
23.09.2016 0.94
22.09.2016 0.94
21.09.2016 0.94
20.09.2016 0.94
19.09.2016 0.96
16.09.2016 0.95
15.09.2016 0.95
14.09.2016 0.96
13.09.2016 0.96
12.09.2016 0.96
09.09.2016 0.96
08.09.2016 0.96
07.09.2016 0.95
06.09.2016 0.96
05.09.2016 0.97
02.09.2016 0.97
01.09.2016 0.98
31.08.2016 0.97
30.08.2016 1.00
29.08.2016 1.01
26.08.2016 1.01
25.08.2016 1.01
24.08.2016 1.02
23.08.2016 1.02
22.08.2016 1.02
19.08.2016 1.02
18.08.2016 1.00
17.08.2016 1.00
16.08.2016 1.02
12.08.2016 1.02
11.08.2016 1.02
10.08.2016 1.03
09.08.2016 1.04
08.08.2016 1.06
05.08.2016 1.06
04.08.2016 1.06
03.08.2016 1.06
02.08.2016 1.06
01.08.2016 1.06
29.07.2016 1.04
28.07.2016 1.04
27.07.2016 1.05
26.07.2016 1.05
25.07.2016 1.05
22.07.2016 1.05
21.07.2016 1.05
20.07.2016 1.05
19.07.2016 1.05
18.07.2016 1.05
15.07.2016 1.05
14.07.2016 1.05
13.07.2016 1.05
12.07.2016 1.06
11.07.2016 1.07
08.07.2016 1.07
07.07.2016 1.04
06.07.2016 1.04
05.07.2016 1.06
04.07.2016 1.07
01.07.2016 1.07
30.06.2016 1.06
29.06.2016 1.06
28.06.2016 1.07
27.06.2016 1.06
24.06.2016 1.07
23.06.2016 1.01
22.06.2016 1.01
21.06.2016 1.01
17.06.2016 1.01
16.06.2016 1.02
15.06.2016 1.01
14.06.2016 1.01
13.06.2016 1.00
10.06.2016 1.01
09.06.2016 1.00
08.06.2016 1.00
07.06.2016 1.01
06.06.2016 1.00
03.06.2016 1.00
02.06.2016 1.00
01.06.2016 1.01
31.05.2016 1.01
30.05.2016 1.00
27.05.2016 1.01
26.05.2016 1.00
25.05.2016 1.02
24.05.2016 1.03
23.05.2016 1.02
20.05.2016 1.02
19.05.2016 1.01
18.05.2016 1.02
17.05.2016 1.01
16.05.2016 1.02
13.05.2016 1.03
12.05.2016 1.03
11.05.2016 1.03
10.05.2016 1.02
09.05.2016 1.03
06.05.2016 1.02
05.05.2016 1.01
04.05.2016 1.01
03.05.2016 1.01
29.04.2016 1.01
28.04.2016 1.01
27.04.2016 1.01
26.04.2016 1.02
25.04.2016 1.02
22.04.2016 1.02
21.04.2016 1.02
20.04.2016 1.03
19.04.2016 1.02
18.04.2016 1.02
15.04.2016 1.02
14.04.2016 1.02
13.04.2016 1.02
12.04.2016 1.02
11.04.2016 1.02
08.04.2016 1.03
07.04.2016 1.04
06.04.2016 1.04
05.04.2016 1.02
04.04.2016 1.03
01.04.2016 1.03
31.03.2016 1.04
30.03.2016 1.03
29.03.2016 1.03
28.03.2016 1.02
25.03.2016 1.02
24.03.2016 1.03
23.03.2016 1.03
22.03.2016 1.04
21.03.2016 1.05
18.03.2016 1.04
17.03.2016 1.05
16.03.2016 1.04
15.03.2016 1.04
14.03.2016 1.03
11.03.2016 1.03
10.03.2016 1.02
09.03.2016 1.03
08.03.2016 1.03
07.03.2016 1.03
04.03.2016 1.03
03.03.2016 1.03
02.03.2016 1.03
01.03.2016 1.03
29.02.2016 1.03
26.02.2016 1.03
25.02.2016 1.02
24.02.2016 1.03
23.02.2016 1.02
22.02.2016 1.03
19.02.2016 1.01
18.02.2016 1.02
17.02.2016 1.02
16.02.2016 1.02
15.02.2016 1.04
12.02.2016 1.04
11.02.2016 1.04
10.02.2016 1.05
09.02.2016 1.03
08.02.2016 1.05
05.02.2016 1.05
04.02.2016 1.04
03.02.2016 1.11
02.02.2016 1.12
01.02.2016 1.16
29.01.2016 1.13
28.01.2016 1.18
27.01.2016 1.20
26.01.2016 1.18
25.01.2016 1.24
22.01.2016 1.26
21.01.2016 1.26
20.01.2016 1.26
19.01.2016 1.28
18.01.2016 1.26
15.01.2016 1.30
14.01.2016 1.30
13.01.2016 1.29
12.01.2016 1.29
11.01.2016 1.32
08.01.2016 1.33
07.01.2016 1.34
06.01.2016 1.35
05.01.2016 1.34
04.01.2016 1.34
31.12.2015 1.34
30.12.2015 1.34
29.12.2015 1.34
28.12.2015 1.36
24.12.2015 1.35
23.12.2015 1.35
22.12.2015 1.35
21.12.2015 1.34
18.12.2015 1.34
17.12.2015 1.34
16.12.2015 1.34
15.12.2015 1.34
14.12.2015 1.34
11.12.2015 1.33
10.12.2015 1.34
09.12.2015 1.35
08.12.2015 1.34
07.12.2015 1.35
04.12.2015 1.35
03.12.2015 1.36
02.12.2015 1.35
27.11.2015 1.40
26.11.2015 1.37
25.11.2015 1.37
24.11.2015 1.36
23.11.2015 1.37
20.11.2015 1.38
19.11.2015 1.37
18.11.2015 1.37
17.11.2015 1.36
16.11.2015 1.36
13.11.2015 1.37
12.11.2015 1.39
11.11.2015 1.40
10.11.2015 1.41
09.11.2015 1.41
06.11.2015 1.41
05.11.2015 1.42
04.11.2015 1.43
03.11.2015 1.43
02.11.2015 1.40
30.10.2015 1.44
29.10.2015 1.47
28.10.2015 1.45
27.10.2015 1.52
26.10.2015 1.52
23.10.2015 1.58
22.10.2015 1.59
21.10.2015 1.61
20.10.2015 1.62
19.10.2015 1.60
16.10.2015 1.61
15.10.2015 1.57
14.10.2015 1.56
13.10.2015 1.59
12.10.2015 1.59
09.10.2015 1.60
08.10.2015 1.61
07.10.2015 1.60
06.10.2015 1.63
05.10.2015 1.65
02.10.2015 1.67
01.10.2015 1.69
30.09.2015 1.67
29.09.2015 1.68
28.09.2015 1.66
25.09.2015 1.65
24.09.2015 1.66
23.09.2015 1.66
22.09.2015 1.66
21.09.2015 1.65
18.09.2015 1.65
17.09.2015 1.65
16.09.2015 1.65
15.09.2015 1.64
14.09.2015 1.64
11.09.2015 1.68
10.09.2015 1.64
09.09.2015 1.64
08.09.2015 1.63
07.09.2015 1.64
04.09.2015 1.65
03.09.2015 1.66
02.09.2015 1.67
01.09.2015 1.69
31.08.2015 1.67
28.08.2015 1.65
27.08.2015 1.64
26.08.2015 1.58
25.08.2015 1.59
24.08.2015 1.59
21.08.2015 1.57
20.08.2015 1.56
19.08.2015 1.53
18.08.2015 1.54
17.08.2015 1.53
14.08.2015 1.54
13.08.2015 1.54
12.08.2015 1.54
11.08.2015 1.54
10.08.2015 1.53
07.08.2015 1.52
06.08.2015 1.52
05.08.2015 1.54
04.08.2015 1.55
03.08.2015 1.56
31.07.2015 1.55
30.07.2015 1.53
29.07.2015 1.55
28.07.2015 1.53
27.07.2015 1.53
24.07.2015 1.54
23.07.2015 1.52
22.07.2015 1.53
21.07.2015 1.56
20.07.2015 1.55
17.07.2015 1.56
16.07.2015 1.58
15.07.2015 1.61
14.07.2015 1.60
13.07.2015 1.61
10.07.2015 1.61
09.07.2015 1.59
08.07.2015 1.59
07.07.2015 1.59
06.07.2015 1.61
03.07.2015 1.56
02.07.2015 1.56
01.07.2015 1.55
30.06.2015 1.57
29.06.2015 1.56
26.06.2015 1.53
25.06.2015 1.54
24.06.2015 1.54
23.06.2015 1.55
22.06.2015 1.57
19.06.2015 1.55
18.06.2015 1.54
17.06.2015 1.49
16.06.2015 1.48
15.06.2015 1.48
12.06.2015 1.52
11.06.2015 1.52
10.06.2015 1.51
09.06.2015 1.51
08.06.2015 1.52
05.06.2015 1.53
04.06.2015 1.50
03.06.2015 1.52
02.06.2015 1.54
29.05.2015 1.52
28.05.2015 1.50
27.05.2015 1.52
26.05.2015 1.54
25.05.2015 1.55
22.05.2015 1.54
21.05.2015 1.55
20.05.2015 1.55
19.05.2015 1.56
18.05.2015 1.55
15.05.2015 1.56
14.05.2015 1.58
13.05.2015 1.56
12.05.2015 1.59
11.05.2015 1.61
08.05.2015 1.61
07.05.2015 1.61
06.05.2015 1.62
05.05.2015 1.62
04.05.2015 1.64
30.04.2015 1.65
29.04.2015 1.66
28.04.2015 1.65
27.04.2015 1.65
24.04.2015 1.63
23.04.2015 1.64
22.04.2015 1.64
21.04.2015 1.59
20.04.2015 1.55
17.04.2015 1.55
16.04.2015 1.56
15.04.2015 1.55
14.04.2015 1.56
10.04.2015 1.60
09.04.2015 1.63
08.04.2015 1.63
07.04.2015 1.69
06.04.2015 1.70
03.04.2015 1.69
02.04.2015 1.69
01.04.2015 1.69
31.03.2015 1.69
30.03.2015 1.68
27.03.2015 1.72
26.03.2015 1.63
25.03.2015 1.54
24.03.2015 1.54
23.03.2015 1.55
20.03.2015 1.56
19.03.2015 1.55
18.03.2015 1.55
17.03.2015 1.54
16.03.2015 1.56
13.03.2015 1.56
12.03.2015 1.57
11.03.2015 1.57
10.03.2015 1.57
09.03.2015 1.58
06.03.2015 1.57
05.03.2015 1.59
04.03.2015 1.63
03.03.2015 1.63
02.03.2015 1.63
27.02.2015 1.62
26.02.2015 1.62
25.02.2015 1.63
24.02.2015 1.64
23.02.2015 1.64
20.02.2015 1.64
19.02.2015 1.66
18.02.2015 1.64
17.02.2015 1.62
16.02.2015 1.65
13.02.2015 1.65
12.02.2015 1.66
11.02.2015 1.66
10.02.2015 1.65
09.02.2015 1.64
06.02.2015 1.65
05.02.2015 1.63
04.02.2015 1.67
03.02.2015 1.69
02.02.2015 1.70
30.01.2015 1.71
29.01.2015 1.78
28.01.2015 1.78
27.01.2015 1.80
26.01.2015 1.80
23.01.2015 1.83
22.01.2015 1.81
21.01.2015 1.84
20.01.2015 1.84
19.01.2015 1.85
16.01.2015 1.85
15.01.2015 1.84
14.01.2015 1.85
13.01.2015 1.83
12.01.2015 1.83
09.01.2015 1.81
08.01.2015 1.88
07.01.2015 1.92
06.01.2015 1.99
05.01.2015 2.00
31.12.2014 2.01
30.12.2014 2.03
29.12.2014 2.03
24.12.2014 2.02
23.12.2014 2.03
22.12.2014 2.03
19.12.2014 2.00
18.12.2014 2.01
17.12.2014 2.04
16.12.2014 2.03
15.12.2014 1.95
12.12.2014 1.95
11.12.2014 1.95
10.12.2014 1.97
09.12.2014 1.97
08.12.2014 1.97
05.12.2014 2.00
04.12.2014 2.00
03.12.2014 2.02
02.12.2014 2.03
28.11.2014 2.09
27.11.2014 2.12
26.11.2014 2.13
25.11.2014 2.15
24.11.2014 2.15
21.11.2014 2.14
20.11.2014 2.15
19.11.2014 2.15
18.11.2014 2.14
17.11.2014 2.14
14.11.2014 2.14
13.11.2014 2.12
12.11.2014 2.14
11.11.2014 2.15
10.11.2014 2.22
07.11.2014 2.24
06.11.2014 2.22
05.11.2014 2.29
04.11.2014 2.32
03.11.2014 2.37
31.10.2014 2.45
30.10.2014 2.46
29.10.2014 2.51
28.10.2014 2.54
27.10.2014 2.67
24.10.2014 2.72
23.10.2014 2.77
22.10.2014 2.78
21.10.2014 2.81
20.10.2014 2.85
17.10.2014 2.86
16.10.2014 2.86
15.10.2014 2.87
14.10.2014 2.91
13.10.2014 2.93
10.10.2014 2.95
09.10.2014 2.95
08.10.2014 2.94
07.10.2014 2.94
06.10.2014 2.95
03.10.2014 2.98
02.10.2014 2.99
01.10.2014 2.97
30.09.2014 3.03
29.09.2014 3.04
26.09.2014 3.04
25.09.2014 3.04
24.09.2014 3.05
23.09.2014 3.03
22.09.2014 2.96
19.09.2014 2.96
18.09.2014 2.95
17.09.2014 2.94
16.09.2014 2.95
15.09.2014 2.94
12.09.2014 2.94
11.09.2014 2.89
10.09.2014 2.91
09.09.2014 2.76
08.09.2014 2.66
05.09.2014 2.66
04.09.2014 2.67
03.09.2014 2.67
02.09.2014 2.60
01.09.2014 2.60
29.08.2014 2.58
28.08.2014 2.58
27.08.2014 2.57
26.08.2014 2.54
25.08.2014 2.51
22.08.2014 2.50
21.08.2014 2.52
20.08.2014 2.52
19.08.2014 2.53
18.08.2014 2.52
14.08.2014 2.52
13.08.2014 2.53
12.08.2014 2.50
11.08.2014 2.48
08.08.2014 2.49
07.08.2014 2.48
06.08.2014 2.48
05.08.2014 2.50
04.08.2014 2.52
01.08.2014 2.52
31.07.2014 2.53
30.07.2014 2.51
29.07.2014 2.51
28.07.2014 2.52
25.07.2014 2.54
24.07.2014 2.54
23.07.2014 2.55
22.07.2014 2.55
21.07.2014 2.54
18.07.2014 2.55
17.07.2014 2.54
16.07.2014 2.50
15.07.2014 2.54
14.07.2014 2.56
11.07.2014 2.56
10.07.2014 2.54
09.07.2014 2.58
08.07.2014 2.61
07.07.2014 2.61
04.07.2014 2.64
03.07.2014 2.66
02.07.2014 2.71
01.07.2014 2.73
30.06.2014 2.73
27.06.2014 2.74
26.06.2014 2.77
25.06.2014 2.78
24.06.2014 2.76
23.06.2014 2.77
20.06.2014 2.76
19.06.2014 2.75
18.06.2014 2.78
17.06.2014 2.78
16.06.2014 2.78
13.06.2014 2.79
12.06.2014 2.85
11.06.2014 2.93
10.06.2014 2.98
06.06.2014 3.01
05.06.2014 3.03
04.06.2014 3.04
03.06.2014 3.04
02.06.2014 3.08
30.05.2014 3.09
29.05.2014 3.09
28.05.2014 3.08
27.05.2014 3.09
26.05.2014 3.12
23.05.2014 3.14
22.05.2014 3.14
21.05.2014 3.15
20.05.2014 3.16
19.05.2014 3.18
16.05.2014 3.18
15.05.2014 3.20
14.05.2014 3.24
13.05.2014 3.32
12.05.2014 3.35
09.05.2014 3.35
08.05.2014 3.39
07.05.2014 3.43
06.05.2014 3.41
05.05.2014 3.44
02.05.2014 3.45
30.04.2014 3.43
29.04.2014 3.43
28.04.2014 3.40
25.04.2014 3.38
24.04.2014 3.39
23.04.2014 3.41
22.04.2014 3.34
18.04.2014 3.32
17.04.2014 3.32
16.04.2014 3.33
15.04.2014 3.37
14.04.2014 3.34
11.04.2014 3.33
10.04.2014 3.33
09.04.2014 3.32
08.04.2014 3.29
07.04.2014 3.30
04.04.2014 3.30
03.04.2014 3.31
02.04.2014 3.33
01.04.2014 3.33
31.03.2014 3.33
28.03.2014 3.34
27.03.2014 3.36
26.03.2014 3.38
25.03.2014 3.36
24.03.2014 3.42
21.03.2014 3.47
20.03.2014 3.48
19.03.2014 3.47
18.03.2014 3.47
17.03.2014 3.47
14.03.2014 3.46
13.03.2014 3.44
12.03.2014 3.45
11.03.2014 3.45
10.03.2014 3.46
07.03.2014 3.44
06.03.2014 3.52
05.03.2014 3.61
04.03.2014 3.63
03.03.2014 3.61
28.02.2014 3.61
27.02.2014 3.61
26.02.2014 3.62
25.02.2014 3.63
24.02.2014 3.61
21.02.2014 3.66
20.02.2014 3.68
19.02.2014 3.61
18.02.2014 3.61
17.02.2014 3.60
14.02.2014 3.56
13.02.2014 3.56
12.02.2014 3.50
11.02.2014 3.43
10.02.2014 3.45
07.02.2014 3.40
06.02.2014 3.41
05.02.2014 3.30
04.02.2014 3.26
03.02.2014 3.27
31.01.2014 3.26
30.01.2014 2.73
29.01.2014 2.58
28.01.2014 2.59
27.01.2014 2.59
24.01.2014 2.61
23.01.2014 2.64
22.01.2014 2.65
21.01.2014 2.66
20.01.2014 2.68
17.01.2014 2.63
16.01.2014 2.62
15.01.2014 2.65
14.01.2014 2.64
13.01.2014 2.66
10.01.2014 2.70
09.01.2014 2.73
08.01.2014 2.79
07.01.2014 2.85
06.01.2014 2.89
03.01.2014 2.93
31.12.2013 2.99
30.12.2013 2.99
27.12.2013 3.00
24.12.2013 3.00
23.12.2013 2.99
20.12.2013 2.98
19.12.2013 2.97
18.12.2013 2.97
17.12.2013 2.99
16.12.2013 3.04
13.12.2013 3.05
12.12.2013 3.06
11.12.2013 3.13
10.12.2013 3.15
09.12.2013 3.14
06.12.2013 3.13
05.12.2013 3.17
04.12.2013 3.17
03.12.2013 3.20
02.12.2013 3.16
29.11.2013 3.18
28.11.2013 3.17
27.11.2013 3.17
26.11.2013 3.18
25.11.2013 3.19
22.11.2013 3.18
21.11.2013 3.20
20.11.2013 3.18
19.11.2013 3.19
18.11.2013 3.25
15.11.2013 3.26
14.11.2013 3.28
13.11.2013 3.28
12.11.2013 3.24
11.11.2013 3.18
08.11.2013 3.19
07.11.2013 3.19
06.11.2013 3.19
05.11.2013 3.21
04.11.2013 3.28
01.11.2013 3.28
31.10.2013 3.27
30.10.2013 3.30
29.10.2013 3.44
28.10.2013 3.48
25.10.2013 3.51
24.10.2013 3.55
23.10.2013 3.59
22.10.2013 3.58
21.10.2013 3.63
18.10.2013 3.63
17.10.2013 3.64
16.10.2013 3.68
15.10.2013 3.66
14.10.2013 3.69
11.10.2013 3.73
10.10.2013 3.71
09.10.2013 3.71
08.10.2013 3.74
07.10.2013 3.75
04.10.2013 3.74
03.10.2013 3.75
02.10.2013 3.74
01.10.2013 3.79
30.09.2013 3.80
27.09.2013 3.78
26.09.2013 3.81
25.09.2013 3.79
24.09.2013 3.85
23.09.2013 3.96
20.09.2013 3.96
19.09.2013 3.98
18.09.2013 4.01
17.09.2013 4.08
16.09.2013 4.09
13.09.2013 4.12
12.09.2013 4.12
11.09.2013 4.13
10.09.2013 4.13
09.09.2013 4.13
06.09.2013 4.11
05.09.2013 4.12
04.09.2013 4.11
03.09.2013 4.13
02.09.2013 4.13
30.08.2013 4.10
29.08.2013 4.12
28.08.2013 4.09
27.08.2013 4.09
26.08.2013 4.09
23.08.2013 4.09
22.08.2013 4.09
21.08.2013 4.09
20.08.2013 4.10
19.08.2013 4.09
16.08.2013 4.09
14.08.2013 4.11
13.08.2013 4.17
12.08.2013 4.21
09.08.2013 4.27
08.08.2013 4.33
07.08.2013 4.45
06.08.2013 4.57
05.08.2013 4.67
02.08.2013 4.71
01.08.2013 4.71
31.07.2013 4.71
30.07.2013 4.73
29.07.2013 4.74
26.07.2013 4.73
25.07.2013 4.73
24.07.2013 4.70
23.07.2013 4.73
22.07.2013 4.74
19.07.2013 4.72
18.07.2013 4.71
17.07.2013 4.72
16.07.2013 4.67
15.07.2013 4.68
12.07.2013 4.70
11.07.2013 4.70
10.07.2013 4.78
09.07.2013 4.80
08.07.2013 4.82
05.07.2013 4.81
04.07.2013 4.81
03.07.2013 4.81
02.07.2013 4.83
01.07.2013 4.83
28.06.2013 4.84
27.06.2013 4.82
26.06.2013 4.81
25.06.2013 4.80
21.06.2013 4.80
20.06.2013 4.77
19.06.2013 4.70
18.06.2013 4.68
17.06.2013 4.70
14.06.2013 4.73
13.06.2013 4.73
12.06.2013 4.73
11.06.2013 4.80
10.06.2013 4.91
07.06.2013 4.74
06.06.2013 4.57
05.06.2013 4.53
04.06.2013 4.54
03.06.2013 4.56
31.05.2013 4.55
30.05.2013 4.54
29.05.2013 4.57
28.05.2013 4.59
27.05.2013 4.61
24.05.2013 4.65
23.05.2013 4.62
22.05.2013 4.59
21.05.2013 4.63
20.05.2013 4.66
17.05.2013 4.61
16.05.2013 4.60
15.05.2013 4.60
14.05.2013 4.59
13.05.2013 4.60
10.05.2013 4.64
09.05.2013 4.73
08.05.2013 4.81
07.05.2013 4.88
03.05.2013 4.93
02.05.2013 4.93
30.04.2013 4.98
29.04.2013 4.98
26.04.2013 4.98
25.04.2013 5.02
24.04.2013 5.08
23.04.2013 5.10
22.04.2013 5.11
19.04.2013 5.11
18.04.2013 5.10
17.04.2013 5.11
16.04.2013 5.17
15.04.2013 5.16
12.04.2013 5.16
11.04.2013 5.17
10.04.2013 5.24
09.04.2013 5.25
08.04.2013 5.28
05.04.2013 5.28
04.04.2013 5.30
03.04.2013 5.41
02.04.2013 5.49
01.04.2013 5.49
29.03.2013 5.49
28.03.2013 5.51
27.03.2013 5.50
26.03.2013 5.52
25.03.2013 5.54
22.03.2013 5.54
21.03.2013 5.53
20.03.2013 5.50
19.03.2013 5.47
18.03.2013 5.49
15.03.2013 5.47
14.03.2013 5.52
13.03.2013 5.52
12.03.2013 5.60
11.03.2013 5.73
08.03.2013 5.78
07.03.2013 5.85
06.03.2013 5.85
05.03.2013 5.90
04.03.2013 5.90
01.03.2013 5.91
28.02.2013 5.91
27.02.2013 5.92
26.02.2013 5.96
25.02.2013 5.97
22.02.2013 5.96
21.02.2013 5.95
20.02.2013 5.98
19.02.2013 5.97
18.02.2013 6.01
15.02.2013 6.01
14.02.2013 6.00
13.02.2013 6.02
12.02.2013 6.04
11.02.2013 6.05
08.02.2013 6.05
07.02.2013 6.05
06.02.2013 6.07
05.02.2013 6.08
04.02.2013 6.09
01.02.2013 6.06
31.01.2013 6.06
30.01.2013 6.07
29.01.2013 6.05
28.01.2013 6.06
25.01.2013 6.06
24.01.2013 6.07
23.01.2013 6.07
22.01.2013 6.09
21.01.2013 6.09
18.01.2013 6.08
17.01.2013 6.10
16.01.2013 6.11
15.01.2013 6.17
14.01.2013 6.20
11.01.2013 6.20
10.01.2013 6.20
09.01.2013 6.20
08.01.2013 6.22
07.01.2013 6.26
04.01.2013 6.28
03.01.2013 6.28
31.12.2012 6.27
28.12.2012 6.28
27.12.2012 6.27
24.12.2012 6.26
21.12.2012 6.25
20.12.2012 6.20
19.12.2012 6.22
18.12.2012 6.26
17.12.2012 6.33
14.12.2012 6.33
13.12.2012 6.30
12.12.2012 6.31
11.12.2012 6.30
10.12.2012 6.33
07.12.2012 6.33
06.12.2012 6.33
05.12.2012 6.33
04.12.2012 6.36
03.12.2012 6.37
29.11.2012 6.31
28.11.2012 6.29
27.11.2012 6.21
26.11.2012 6.18
23.11.2012 6.20
22.11.2012 6.20
21.11.2012 6.14
20.11.2012 6.13
19.11.2012 6.13
16.11.2012 6.12
15.11.2012 6.11
14.11.2012 6.12
13.11.2012 6.13
12.11.2012 6.11
09.11.2012 6.08
08.11.2012 6.07
07.11.2012 6.08
06.11.2012 6.08
05.11.2012 6.08
02.11.2012 6.08
01.11.2012 6.07
31.10.2012 6.07
30.10.2012 6.06
29.10.2012 6.07
26.10.2012 6.10
25.10.2012 6.10
24.10.2012 6.11
23.10.2012 6.12
22.10.2012 6.12
19.10.2012 6.12
18.10.2012 6.11
17.10.2012 6.10
16.10.2012 6.11
15.10.2012 6.12
12.10.2012 6.12
11.10.2012 6.11
10.10.2012 6.11
09.10.2012 6.08
08.10.2012 6.06
05.10.2012 6.03
04.10.2012 6.04
03.10.2012 6.04
02.10.2012 6.05
01.10.2012 6.04
28.09.2012 6.04
27.09.2012 6.04
26.09.2012 6.04
25.09.2012 6.05
24.09.2012 6.02
21.09.2012 6.02
20.09.2012 6.03
19.09.2012 6.03
18.09.2012 6.06
17.09.2012 6.10
14.09.2012 6.11
13.09.2012 6.11
12.09.2012 6.11
11.09.2012 6.13
10.09.2012 6.14
07.09.2012 6.16
06.09.2012 6.17
05.09.2012 6.16
04.09.2012 6.14
03.09.2012 6.16
31.08.2012 6.15
30.08.2012 6.16
29.08.2012 6.17
28.08.2012 6.18
27.08.2012 6.19
24.08.2012 6.22
23.08.2012 6.26
22.08.2012 6.21
21.08.2012 6.20
20.08.2012 6.19
17.08.2012 6.19
16.08.2012 6.22
14.08.2012 6.16
13.08.2012 5.87
10.08.2012 5.81
09.08.2012 5.79
08.08.2012 5.80
07.08.2012 5.78
06.08.2012 5.63
03.08.2012 5.61
02.08.2012 5.58
01.08.2012 5.59
31.07.2012 5.57
30.07.2012 5.61
27.07.2012 5.59
26.07.2012 5.61
25.07.2012 5.60
24.07.2012 5.64
23.07.2012 5.62
20.07.2012 5.56
19.07.2012 5.56
18.07.2012 5.54
17.07.2012 5.53
16.07.2012 5.54
13.07.2012 5.50
12.07.2012 5.54
11.07.2012 5.54
10.07.2012 5.57
09.07.2012 5.62
06.07.2012 5.52
05.07.2012 5.51
04.07.2012 5.50
03.07.2012 5.49
02.07.2012 5.49
29.06.2012 5.48
28.06.2012 5.46
27.06.2012 5.46
26.06.2012 5.49
25.06.2012 5.49
22.06.2012 5.49
21.06.2012 5.46
20.06.2012 5.42
19.06.2012 5.43
18.06.2012 5.48
15.06.2012 5.48
14.06.2012 5.46
13.06.2012 5.46
12.06.2012 5.47
11.06.2012 5.46
08.06.2012 5.47
07.06.2012 5.47
06.06.2012 5.48
05.06.2012 5.46
01.06.2012 5.43
31.05.2012 5.42
30.05.2012 5.44
29.05.2012 5.42
28.05.2012 5.44
25.05.2012 5.44
24.05.2012 5.44
23.05.2012 5.38
22.05.2012 5.36
21.05.2012 5.38
18.05.2012 5.38
17.05.2012 5.29
16.05.2012 5.23
15.05.2012 5.09
14.05.2012 5.04
11.05.2012 5.04
10.05.2012 5.04
09.05.2012 5.03
08.05.2012 5.04
07.05.2012 5.05
04.05.2012 5.07
03.05.2012 5.04
02.05.2012 5.06
30.04.2012 5.05
27.04.2012 5.04
26.04.2012 5.03
25.04.2012 5.03
24.04.2012 5.05
23.04.2012 5.05
20.04.2012 5.06
19.04.2012 5.05
18.04.2012 5.08
17.04.2012 5.04
13.04.2012 5.03
12.04.2012 5.02
11.04.2012 5.03
10.04.2012 5.05
09.04.2012 5.09
06.04.2012 5.10
05.04.2012 5.13
04.04.2012 5.16
03.04.2012 5.18
02.04.2012 5.18
30.03.2012 5.21
29.03.2012 5.26
28.03.2012 5.25
27.03.2012 5.27
26.03.2012 5.35
23.03.2012 5.34
22.03.2012 5.33
21.03.2012 5.37
20.03.2012 5.38
19.03.2012 5.36
16.03.2012 5.33
15.03.2012 5.33
14.03.2012 5.34
13.03.2012 5.34
12.03.2012 5.34
09.03.2012 5.35
08.03.2012 5.35
07.03.2012 5.38
06.03.2012 5.39
05.03.2012 5.45
02.03.2012 5.47
01.03.2012 5.53
29.02.2012 5.56
28.02.2012 5.61
27.02.2012 5.72
24.02.2012 5.74
23.02.2012 5.76
22.02.2012 5.76
21.02.2012 5.75
20.02.2012 5.74
17.02.2012 5.73
16.02.2012 5.74
15.02.2012 5.74
14.02.2012 5.74
13.02.2012 5.76
10.02.2012 5.75
09.02.2012 5.76
08.02.2012 5.78
07.02.2012 5.80
06.02.2012 5.88
03.02.2012 5.89
02.02.2012 6.01
01.02.2012 6.04
31.01.2012 6.04
30.01.2012 6.05
27.01.2012 6.04
26.01.2012 6.04
25.01.2012 6.05
24.01.2012 6.03
23.01.2012 6.11
20.01.2012 6.10
19.01.2012 6.12
18.01.2012 6.12
17.01.2012 6.13
16.01.2012 6.13
13.01.2012 6.14
12.01.2012 6.16
11.01.2012 6.18
10.01.2012 6.19
09.01.2012 6.19
06.01.2012 6.25
05.01.2012 6.38
04.01.2012 6.46
30.12.2011 6.53
29.12.2011 6.58
28.12.2011 6.60
27.12.2011 6.63
23.12.2011 6.62
22.12.2011 6.64
21.12.2011 6.64
20.12.2011 6.65
19.12.2011 6.68
16.12.2011 6.67
15.12.2011 6.68
14.12.2011 6.67
13.12.2011 6.68
12.12.2011 6.68
09.12.2011 6.68
08.12.2011 6.68
07.12.2011 6.69
06.12.2011 6.69
05.12.2011 6.69
02.12.2011 6.68
30.11.2011 6.73
29.11.2011 6.73
28.11.2011 6.71
25.11.2011 6.72
24.11.2011 6.72
23.11.2011 6.73
22.11.2011 6.74
21.11.2011 6.73
18.11.2011 6.73
17.11.2011 6.75
16.11.2011 6.70
15.11.2011 6.64
14.11.2011 6.64
11.11.2011 6.64
10.11.2011 6.64
09.11.2011 6.63
08.11.2011 6.63
07.11.2011 6.66
04.11.2011 6.65
03.11.2011 6.66
02.11.2011 6.76
01.11.2011 6.75
31.10.2011 6.76
28.10.2011 6.76
27.10.2011 6.76
26.10.2011 6.77
25.10.2011 6.76
24.10.2011 6.76
21.10.2011 6.77
20.10.2011 6.75
19.10.2011 6.75
18.10.2011 6.76
17.10.2011 6.75
14.10.2011 6.75
13.10.2011 6.76
12.10.2011 6.77
11.10.2011 6.77
10.10.2011 6.76
07.10.2011 6.76
06.10.2011 6.78
05.10.2011 6.78
04.10.2011 6.77
03.10.2011 6.77
30.09.2011 6.77
29.09.2011 6.76
28.09.2011 6.76
27.09.2011 6.78
26.09.2011 6.77
23.09.2011 6.74
22.09.2011 6.72
21.09.2011 6.70
20.09.2011 6.69
19.09.2011 6.69
16.09.2011 6.67
15.09.2011 6.68
14.09.2011 6.68
13.09.2011 6.66
12.09.2011 6.66
09.09.2011 6.65
08.09.2011 6.65
07.09.2011 6.66
06.09.2011 6.66
05.09.2011 6.66
02.09.2011 6.65
01.09.2011 6.64
31.08.2011 6.66
30.08.2011 6.65
29.08.2011 6.67
26.08.2011 6.65
25.08.2011 6.63
24.08.2011 6.65
23.08.2011 6.65
22.08.2011 6.66
19.08.2011 6.66
18.08.2011 6.67
17.08.2011 6.65
16.08.2011 6.52
12.08.2011 6.52
11.08.2011 6.51
10.08.2011 6.48
09.08.2011 6.46
08.08.2011 6.45
05.08.2011 6.41
04.08.2011 6.36
03.08.2011 6.33
02.08.2011 6.31
01.08.2011 6.31
29.07.2011 6.33
28.07.2011 6.31
27.07.2011 6.35
26.07.2011 6.38
25.07.2011 6.35
22.07.2011 6.34
21.07.2011 6.34
20.07.2011 6.32
19.07.2011 6.32
18.07.2011 6.32
15.07.2011 6.32
14.07.2011 6.36
13.07.2011 6.36
12.07.2011 6.37
11.07.2011 6.36
08.07.2011 6.37
07.07.2011 6.36
06.07.2011 6.38
05.07.2011 6.39
04.07.2011 6.41
01.07.2011 6.39
30.06.2011 6.40
29.06.2011 6.41
28.06.2011 6.39
27.06.2011 6.39
24.06.2011 6.40
23.06.2011 6.41
22.06.2011 6.40
21.06.2011 6.41
20.06.2011 6.43
17.06.2011 6.41
16.06.2011 6.40
15.06.2011 6.36
14.06.2011 6.35
10.06.2011 6.36
09.06.2011 6.37
08.06.2011 6.38
07.06.2011 6.37
06.06.2011 6.38
03.06.2011 6.38
02.06.2011 6.42
01.06.2011 6.40
31.05.2011 6.40
30.05.2011 6.40
27.05.2011 6.39
26.05.2011 6.40
25.05.2011 6.40
24.05.2011 6.41
23.05.2011 6.40
20.05.2011 6.40
19.05.2011 6.43
18.05.2011 6.41
17.05.2011 6.45
16.05.2011 6.43
13.05.2011 6.47
12.05.2011 6.47
11.05.2011 6.47
10.05.2011 6.43
09.05.2011 6.46
06.05.2011 6.47
05.05.2011 6.47
04.05.2011 6.52
03.05.2011 6.52
02.05.2011 6.51
29.04.2011 6.54
28.04.2011 6.58
27.04.2011 6.52
26.04.2011 6.56
22.04.2011 6.61
21.04.2011 6.56
20.04.2011 6.56
19.04.2011 6.54
18.04.2011 6.54
15.04.2011 6.55
14.04.2011 6.55
13.04.2011 6.54
12.04.2011 6.53
11.04.2011 6.52
08.04.2011 6.52
07.04.2011 6.54
06.04.2011 6.53
05.04.2011 6.50
04.04.2011 6.52
01.04.2011 6.54
31.03.2011 6.52
30.03.2011 6.47
29.03.2011 6.51
28.03.2011 6.52
25.03.2011 6.58
24.03.2011 6.61
23.03.2011 6.67
22.03.2011 6.66
21.03.2011 6.66
18.03.2011 6.66
17.03.2011 6.64
16.03.2011 6.65
15.03.2011 6.64
14.03.2011 6.66
11.03.2011 6.63
10.03.2011 6.64
09.03.2011 6.61
08.03.2011 6.64
07.03.2011 6.64
04.03.2011 6.64
03.03.2011 6.68
02.03.2011 6.68
01.03.2011 6.67
28.02.2011 6.69
25.02.2011 6.65
24.02.2011 6.67
23.02.2011 6.70
22.02.2011 6.64
21.02.2011 6.60
18.02.2011 6.59
17.02.2011 6.59
16.02.2011 6.59
15.02.2011 6.51
14.02.2011 6.41
11.02.2011 6.39
10.02.2011 6.39
09.02.2011 6.41
08.02.2011 6.39
07.02.2011 6.22
04.02.2011 6.25
03.02.2011 6.19
02.02.2011 6.20
01.02.2011 6.21
31.01.2011 6.26
28.01.2011 6.23
27.01.2011 6.19
26.01.2011 6.21
25.01.2011 6.19
24.01.2011 6.20
21.01.2011 6.23
20.01.2011 6.26
19.01.2011 6.26
18.01.2011 6.28
17.01.2011 6.28
14.01.2011 6.33
13.01.2011 6.36
12.01.2011 6.37
11.01.2011 6.43
10.01.2011 6.51
07.01.2011 6.58
06.01.2011 6.68
05.01.2011 6.77
04.01.2011 6.93
03.01.2011 6.94
31.12.2010 6.95
30.12.2010 6.96
29.12.2010 6.96
28.12.2010 6.99
27.12.2010 6.98
24.12.2010 6.98
23.12.2010 6.99
22.12.2010 7.00
21.12.2010 7.00
20.12.2010 7.00
17.12.2010 7.00
16.12.2010 7.00
15.12.2010 7.00
14.12.2010 6.99
13.12.2010 7.00
10.12.2010 7.00
09.12.2010 7.00
08.12.2010 7.00
07.12.2010 6.99
06.12.2010 7.01
03.12.2010 7.00
02.12.2010 7.00
30.11.2010 7.01
29.11.2010 7.01
26.11.2010 7.00
25.11.2010 7.02
24.11.2010 7.04
23.11.2010 7.04
22.11.2010 7.03
19.11.2010 7.04
18.11.2010 7.04
17.11.2010 7.04
16.11.2010 7.05
15.11.2010 7.08
12.11.2010 7.13
11.11.2010 7.13
10.11.2010 7.15
09.11.2010 7.17
08.11.2010 7.12
05.11.2010 7.14
04.11.2010 7.14
03.11.2010 7.14
02.11.2010 7.11
01.11.2010 7.11
29.10.2010 7.12
28.10.2010 7.14
27.10.2010 7.16
26.10.2010 7.18
25.10.2010 7.18
22.10.2010 7.20
21.10.2010 7.21
20.10.2010 7.19
19.10.2010 7.18
18.10.2010 7.17
15.10.2010 7.17
14.10.2010 7.17
13.10.2010 7.17
12.10.2010 7.18
11.10.2010 7.18
08.10.2010 7.19
07.10.2010 7.19
06.10.2010 7.18
05.10.2010 7.18
04.10.2010 7.19
01.10.2010 7.18
30.09.2010 7.19
29.09.2010 7.19
28.09.2010 7.21
27.09.2010 7.18
24.09.2010 7.20
23.09.2010 7.21
22.09.2010 7.21
21.09.2010 7.21
20.09.2010 7.21
17.09.2010 7.19
16.09.2010 7.19
15.09.2010 7.20
14.09.2010 7.21
13.09.2010 7.21
10.09.2010 7.22
09.09.2010 7.23
08.09.2010 7.22
07.09.2010 7.23
06.09.2010 7.21
03.09.2010 7.22
02.09.2010 7.21
01.09.2010 7.22
31.08.2010 7.22
30.08.2010 7.22
27.08.2010 7.21
26.08.2010 7.19
25.08.2010 7.21
24.08.2010 7.21
23.08.2010 7.18
20.08.2010 7.19
19.08.2010 7.16
18.08.2010 7.16
17.08.2010 7.17
16.08.2010 7.18
13.08.2010 7.19
12.08.2010 7.20
11.08.2010 7.21
10.08.2010 7.20
09.08.2010 7.21
06.08.2010 7.17
05.08.2010 7.20
04.08.2010 7.22
03.08.2010 7.22
02.08.2010 7.24
30.07.2010 7.27
29.07.2010 7.34
28.07.2010 7.42
27.07.2010 7.47
26.07.2010 7.48
23.07.2010 7.49
22.07.2010 7.48
21.07.2010 7.49
20.07.2010 7.49
19.07.2010 7.46
16.07.2010 7.43
15.07.2010 7.44
14.07.2010 7.45
13.07.2010 7.45
12.07.2010 7.45
09.07.2010 7.45
08.07.2010 7.43
07.07.2010 7.48
06.07.2010 7.45
05.07.2010 7.41
02.07.2010 7.40
01.07.2010 7.45
30.06.2010 7.34
29.06.2010 7.27
28.06.2010 7.21
25.06.2010 7.09
24.06.2010 7.08
23.06.2010 7.11
22.06.2010 7.14
21.06.2010 7.13
18.06.2010 7.13
17.06.2010 7.13
16.06.2010 7.10
15.06.2010 7.16
14.06.2010 7.19
11.06.2010 7.12
10.06.2010 7.11
09.06.2010 7.14
08.06.2010 7.18
07.06.2010 7.11
04.06.2010 7.04
03.06.2010 7.09
02.06.2010 7.09
01.06.2010 7.09
31.05.2010 7.09
28.05.2010 7.08
27.05.2010 7.27
26.05.2010 7.27
25.05.2010 7.20
21.05.2010 7.14
20.05.2010 7.06
19.05.2010 7.06
18.05.2010 7.00
17.05.2010 7.01
14.05.2010 7.00
13.05.2010 6.96
12.05.2010 6.97
11.05.2010 6.99
10.05.2010 6.99
07.05.2010 7.41
06.05.2010 6.64
05.05.2010 6.25
04.05.2010 6.15
03.05.2010 6.14
30.04.2010 6.23
29.04.2010 6.23
28.04.2010 6.01
27.04.2010 5.79
26.04.2010 5.77
23.04.2010 5.60
22.04.2010 5.71
21.04.2010 5.87
20.04.2010 6.23
19.04.2010 6.30
16.04.2010 6.31
15.04.2010 6.35
14.04.2010 6.38
13.04.2010 6.39
12.04.2010 6.41
09.04.2010 6.36
08.04.2010 6.38
07.04.2010 6.45
06.04.2010 6.50
02.04.2010 6.50
01.04.2010 6.51
31.03.2010 6.51
30.03.2010 6.52
29.03.2010 6.51
26.03.2010 6.56
25.03.2010 6.72
24.03.2010 6.76
23.03.2010 6.77
22.03.2010 6.76
19.03.2010 6.76
18.03.2010 6.76
17.03.2010 6.78
16.03.2010 6.78
15.03.2010 6.81
12.03.2010 6.82
11.03.2010 6.94
10.03.2010 6.96
09.03.2010 6.97
08.03.2010 7.00
05.03.2010 7.02
04.03.2010 7.06
03.03.2010 7.06
02.03.2010 7.08
01.03.2010 7.14
26.02.2010 7.21
25.02.2010 7.24
24.02.2010 7.35
23.02.2010 7.39
22.02.2010 7.39
19.02.2010 7.37
18.02.2010 7.34
17.02.2010 7.35
16.02.2010 7.36
15.02.2010 7.38
12.02.2010 7.37
11.02.2010 7.36
10.02.2010 7.45
09.02.2010 7.45
08.02.2010 7.48
05.02.2010 7.54
04.02.2010 7.38
03.02.2010 7.64
02.02.2010 8.10
01.02.2010 8.37
29.01.2010 8.47
28.01.2010 8.47
27.01.2010 8.46
26.01.2010 8.51
25.01.2010 8.62
22.01.2010 8.82
21.01.2010 8.91
20.01.2010 8.90
19.01.2010 8.90
18.01.2010 8.97
15.01.2010 9.03
14.01.2010 9.03
13.01.2010 9.11
12.01.2010 9.23
11.01.2010 9.46
08.01.2010 9.57
07.01.2010 9.80
06.01.2010 10.03
05.01.2010 10.45
04.01.2010 10.50
31.12.2009 10.48
30.12.2009 10.50
29.12.2009 10.62
28.12.2009 10.59
24.12.2009 10.55
23.12.2009 10.52
22.12.2009 10.51
21.12.2009 10.51
18.12.2009 10.52
17.12.2009 10.50
16.12.2009 10.44
15.12.2009 10.44
14.12.2009 10.43
11.12.2009 10.43
10.12.2009 10.49
09.12.2009 10.26
08.12.2009 10.16
07.12.2009 10.14
04.12.2009 10.10
03.12.2009 10.14
02.12.2009 10.24
30.11.2009 10.27
27.11.2009 10.27
26.11.2009 10.27
25.11.2009 10.28
24.11.2009 10.35
23.11.2009 10.38
20.11.2009 10.39
19.11.2009 10.39
18.11.2009 10.37
17.11.2009 10.35
16.11.2009 10.39
13.11.2009 10.37
12.11.2009 10.36
11.11.2009 10.36
10.11.2009 10.42
09.11.2009 10.43
06.11.2009 10.42
05.11.2009 10.48
04.11.2009 10.43
03.11.2009 10.43
02.11.2009 10.44
30.10.2009 10.39
29.10.2009 10.25
28.10.2009 10.10
27.10.2009 10.12
26.10.2009 10.08
23.10.2009 10.02
22.10.2009 10.01
21.10.2009 9.97
20.10.2009 9.98
19.10.2009 9.97
16.10.2009 9.87
15.10.2009 9.87
14.10.2009 9.85
13.10.2009 9.86
12.10.2009 9.80
09.10.2009 9.78
08.10.2009 9.75
07.10.2009 9.76
06.10.2009 9.77
05.10.2009 9.80
02.10.2009 9.77
01.10.2009 9.69
30.09.2009 9.43
29.09.2009 9.43
28.09.2009 9.35
25.09.2009 9.33
24.09.2009 9.30
23.09.2009 9.28
22.09.2009 9.28
21.09.2009 9.29
18.09.2009 9.37
17.09.2009 9.41
16.09.2009 9.43
15.09.2009 9.48
14.09.2009 9.48
11.09.2009 9.51
10.09.2009 9.64
09.09.2009 9.64
08.09.2009 9.65
07.09.2009 9.72
04.09.2009 9.71
03.09.2009 9.71
02.09.2009 9.67
01.09.2009 9.65
31.08.2009 9.60
28.08.2009 9.61
27.08.2009 9.63
26.08.2009 9.57
25.08.2009 9.54
24.08.2009 9.56
21.08.2009 9.53
20.08.2009 9.53
19.08.2009 9.51
18.08.2009 9.52
17.08.2009 9.50
14.08.2009 9.50
13.08.2009 9.45
12.08.2009 9.43
11.08.2009 9.41
10.08.2009 9.40
07.08.2009 9.41
06.08.2009 9.40
05.08.2009 9.41
04.08.2009 9.43
03.08.2009 9.49
31.07.2009 9.54
30.07.2009 9.53
29.07.2009 9.56
28.07.2009 9.54
27.07.2009 9.54
24.07.2009 9.52
23.07.2009 9.53
22.07.2009 9.54
21.07.2009 9.56
20.07.2009 9.54
17.07.2009 9.59
16.07.2009 9.62
15.07.2009 9.66
14.07.2009 9.72
13.07.2009 9.75
10.07.2009 9.76
09.07.2009 9.78
08.07.2009 9.81
07.07.2009 9.86
06.07.2009 9.88
03.07.2009 9.96
02.07.2009 10.07
01.07.2009 10.24
30.06.2009 10.59
29.06.2009 10.68
26.06.2009 10.74
25.06.2009 10.71
24.06.2009 10.74
23.06.2009 10.75
22.06.2009 10.74
19.06.2009 10.74
18.06.2009 10.72
17.06.2009 10.73
16.06.2009 10.75
15.06.2009 10.74
12.06.2009 10.79
11.06.2009 10.81
10.06.2009 10.84
09.06.2009 10.86
05.06.2009 10.84
04.06.2009 10.85
03.06.2009 10.82
02.06.2009 10.92
01.06.2009 10.96
29.05.2009 11.00
28.05.2009 11.03
27.05.2009 11.00
26.05.2009 11.01
25.05.2009 11.01
22.05.2009 11.24
21.05.2009 11.36
20.05.2009 11.49
19.05.2009 11.48
18.05.2009 11.76
15.05.2009 11.80
14.05.2009 11.79
13.05.2009 11.79
12.05.2009 11.87
11.05.2009 11.94
08.05.2009 12.00
07.05.2009 12.64
06.05.2009 13.04
05.05.2009 13.10
04.05.2009 13.11
30.04.2009 13.27
29.04.2009 13.41
28.04.2009 14.03
27.04.2009 14.09
24.04.2009 14.34
23.04.2009 14.42
22.04.2009 14.48
21.04.2009 14.39
17.04.2009 14.28
16.04.2009 14.28
15.04.2009 14.57
14.04.2009 14.48
13.04.2009 14.45
10.04.2009 14.50
09.04.2009 14.57
08.04.2009 14.58
07.04.2009 14.59
06.04.2009 14.78
03.04.2009 14.64
02.04.2009 14.96
01.04.2009 14.88
31.03.2009 14.79
30.03.2009 14.83
27.03.2009 14.84
26.03.2009 15.04
25.03.2009 15.16
24.03.2009 15.20
23.03.2009 15.24
20.03.2009 15.14
19.03.2009 15.28
18.03.2009 15.28
17.03.2009 15.23
16.03.2009 15.34
13.03.2009 15.37
12.03.2009 15.38
11.03.2009 15.38
10.03.2009 15.38
09.03.2009 15.38
06.03.2009 15.38
05.03.2009 15.30
04.03.2009 15.36
03.03.2009 15.31
02.03.2009 15.43
27.02.2009 15.39
26.02.2009 15.23
25.02.2009 15.31
24.02.2009 15.33
23.02.2009 15.36
20.02.2009 15.36
19.02.2009 15.23
18.02.2009 15.19
17.02.2009 15.11
16.02.2009 15.23
13.02.2009 15.16
12.02.2009 15.17
11.02.2009 15.27
10.02.2009 15.40
09.02.2009 15.41
06.02.2009 15.36
05.02.2009 15.12
04.02.2009 15.21
03.02.2009 15.23
02.02.2009 15.24
30.01.2009 15.22
29.01.2009 15.24
28.01.2009 15.34
27.01.2009 15.36
26.01.2009 15.30
23.01.2009 15.29
22.01.2009 15.31
21.01.2009 15.21
20.01.2009 15.15
19.01.2009 15.19
16.01.2009 15.24
15.01.2009 15.35
14.01.2009 15.28
13.01.2009 15.23
12.01.2009 15.23
09.01.2009 15.18
08.01.2009 15.34
07.01.2009 15.31
06.01.2009 15.36
05.01.2009 15.44
31.12.2008 15.46
30.12.2008 15.54
29.12.2008 15.34
24.12.2008 15.90
23.12.2008 15.36
22.12.2008 15.62
19.12.2008 15.52
18.12.2008 15.07
17.12.2008 15.38
16.12.2008 15.47
15.12.2008 15.46
12.12.2008 15.35
11.12.2008 15.63
10.12.2008 15.77
09.12.2008 15.75
08.12.2008 15.92
05.12.2008 15.89
04.12.2008 15.93
03.12.2008 15.84
02.12.2008 15.95
28.11.2008 15.93
27.11.2008 16.02
26.11.2008 16.18
25.11.2008 16.26
24.11.2008 16.64
21.11.2008 16.79
20.11.2008 16.45
19.11.2008 15.81
18.11.2008 15.79
17.11.2008 15.94
14.11.2008 15.75
13.11.2008 16.10
12.11.2008 16.66
11.11.2008 17.06
10.11.2008 17.03
07.11.2008 17.23
06.11.2008 17.30
05.11.2008 17.50
04.11.2008 17.68
03.11.2008 17.64
31.10.2008 17.76
30.10.2008 17.80
29.10.2008 17.80
28.10.2008 17.71
27.10.2008 18.45
24.10.2008 18.09
23.10.2008 24.88
22.10.2008 40.43
21.10.2008 45.31
20.10.2008 51.97
17.10.2008 42.96
16.10.2008 25.09
15.10.2008 16.53
14.10.2008 16.56
13.10.2008 16.73
10.10.2008 16.69
09.10.2008 16.41
08.10.2008 16.25
07.10.2008 16.11
06.10.2008 15.84
03.10.2008 15.28
02.10.2008 14.79
01.10.2008 14.22
30.09.2008 13.75
29.09.2008 13.48
26.09.2008 13.38
25.09.2008 13.48
24.09.2008 13.46
23.09.2008 13.41
22.09.2008 13.45
19.09.2008 13.28
18.09.2008 13.20
17.09.2008 13.13
16.09.2008 13.06
15.09.2008 13.14
12.09.2008 13.46
11.09.2008 13.56
10.09.2008 13.46
09.09.2008 13.32
08.09.2008 13.32
05.09.2008 13.17
04.09.2008 13.09
03.09.2008 13.03
02.09.2008 12.97
01.09.2008 12.97
29.08.2008 12.88
28.08.2008 12.57
27.08.2008 12.50
26.08.2008 12.49
25.08.2008 12.50
22.08.2008 12.51
21.08.2008 12.44
20.08.2008 12.43
19.08.2008 12.37
18.08.2008 12.41
15.08.2008 12.44
14.08.2008 12.46
13.08.2008 12.33
12.08.2008 12.57
11.08.2008 12.16
08.08.2008 12.09
07.08.2008 12.02
06.08.2008 11.94
05.08.2008 11.93
04.08.2008 11.94
01.08.2008 11.92
31.07.2008 11.88
30.07.2008 11.90
29.07.2008 11.93
28.07.2008 11.93
25.07.2008 11.90
24.07.2008 11.75
23.07.2008 11.74
22.07.2008 11.70
21.07.2008 11.72
18.07.2008 11.78
17.07.2008 11.78
16.07.2008 11.78
15.07.2008 11.77
14.07.2008 11.81
11.07.2008 11.85
10.07.2008 11.84
09.07.2008 11.91
08.07.2008 11.98
07.07.2008 12.01
04.07.2008 12.01
03.07.2008 12.02
02.07.2008 12.08
01.07.2008 12.09
30.06.2008 12.01
27.06.2008 11.93
26.06.2008 11.85
25.06.2008 11.78
24.06.2008 11.71
23.06.2008 11.63
20.06.2008 11.59
19.06.2008 11.53
18.06.2008 11.48
17.06.2008 11.48
16.06.2008 11.47
13.06.2008 11.45
12.06.2008 11.51
11.06.2008 11.52
10.06.2008 11.44
09.06.2008 11.44
06.06.2008 11.43
05.06.2008 11.40
04.06.2008 11.43
03.06.2008 11.44
02.06.2008 11.43
30.05.2008 11.43
29.05.2008 11.44
28.05.2008 11.37
27.05.2008 11.34
26.05.2008 11.34
23.05.2008 11.36
22.05.2008 11.36
21.05.2008 11.29
20.05.2008 11.30
19.05.2008 11.28
16.05.2008 11.28
15.05.2008 11.34
14.05.2008 11.32
13.05.2008 11.39
12.05.2008 11.46
09.05.2008 11.50
08.05.2008 11.50
07.05.2008 11.48
06.05.2008 11.40
05.05.2008 11.44
02.05.2008 11.45
30.04.2008 11.97
29.04.2008 12.01
25.04.2008 12.20
24.04.2008 12.23
23.04.2008 12.26
22.04.2008 12.28
21.04.2008 12.34
18.04.2008 12.43
17.04.2008 12.31
16.04.2008 12.34
15.04.2008 12.41
14.04.2008 12.40
11.04.2008 12.17
10.04.2008 11.72
09.04.2008 11.39
08.04.2008 11.18
07.04.2008 11.14
04.04.2008 11.14
03.04.2008 11.12
02.04.2008 11.09
01.04.2008 11.09
31.03.2008 11.13
28.03.2008 11.11
27.03.2008 11.10
26.03.2008 11.16
25.03.2008 11.16
24.03.2008 11.13
21.03.2008 11.16
20.03.2008 11.14
19.03.2008 11.08
18.03.2008 11.07
17.03.2008 11.08
14.03.2008 11.08
13.03.2008 11.09
12.03.2008 11.08
11.03.2008 11.09
10.03.2008 11.07
07.03.2008 11.05
06.03.2008 10.96
05.03.2008 10.48
04.03.2008 10.62
03.03.2008 10.62
29.02.2008 10.64
28.02.2008 10.61
27.02.2008 10.61
26.02.2008 10.59
25.02.2008 10.63
22.02.2008 10.59
21.02.2008 10.16
20.02.2008 10.04
19.02.2008 10.04
18.02.2008 10.04
15.02.2008 10.04
14.02.2008 10.04
13.02.2008 10.01
12.02.2008 10.14
11.02.2008 10.16
08.02.2008 10.00
07.02.2008 9.81
06.02.2008 9.81
05.02.2008 9.73
04.02.2008 9.54
01.02.2008 9.56
31.01.2008 9.44
30.01.2008 9.46
29.01.2008 9.43
28.01.2008 9.36
25.01.2008 9.33
24.01.2008 9.31
23.01.2008 8.96
22.01.2008 8.89
21.01.2008 8.89
18.01.2008 8.89
17.01.2008 8.89
16.01.2008 8.88
15.01.2008 8.85
14.01.2008 8.85
11.01.2008 8.86
10.01.2008 8.70
09.01.2008 8.54
08.01.2008 8.54
07.01.2008 8.44
04.01.2008 8.44
03.01.2008 8.44
28.12.2007 8.44
27.12.2007 8.44
24.12.2007 8.44
21.12.2007 8.44
20.12.2007 8.43
19.12.2007 8.42
18.12.2007 8.42
17.12.2007 8.45
14.12.2007 8.44
13.12.2007 8.41
12.12.2007 8.41
11.12.2007 8.41
10.12.2007 8.41
07.12.2007 8.41
06.12.2007 8.41
05.12.2007 8.34
04.12.2007 8.31
03.12.2007 8.31
30.11.2007 8.31
29.11.2007 7.33
28.11.2007 8.32
27.11.2007 8.29
26.11.2007 8.27
23.11.2007 8.24
22.11.2007 8.23
21.11.2007 8.19
20.11.2007 8.18
19.11.2007 8.18
16.11.2007 8.18
15.11.2007 8.15
14.11.2007 8.15
13.11.2007 8.09
12.11.2007 8.07
09.11.2007 8.07
08.11.2007 8.07
07.11.2007 8.02
06.11.2007 7.99
05.11.2007 7.93
02.11.2007 7.90
01.11.2007 7.90
31.10.2007 7.82
30.10.2007 7.78
29.10.2007 7.78
26.10.2007 7.78
25.10.2007 7.77
24.10.2007 7.77
23.10.2007 7.76
22.10.2007 7.73
19.10.2007 7.71
18.10.2007 7.70
17.10.2007 7.69
16.10.2007 7.69
15.10.2007 7.69
12.10.2007 7.68
11.10.2007 7.66
10.10.2007 7.62
09.10.2007 7.64
08.10.2007 7.68
05.10.2007 7.64
04.10.2007 7.63
03.10.2007 7.63
02.10.2007 7.56
01.10.2007 7.56
28.09.2007 7.48
27.09.2007 7.49
26.09.2007 7.39
25.09.2007 7.35
24.09.2007 7.34
21.09.2007 7.33
20.09.2007 7.33
19.09.2007 7.31
18.09.2007 7.31
17.09.2007 7.29
14.09.2007 7.25
13.09.2007 7.25
12.09.2007 7.34
11.09.2007 7.25
10.09.2007 7.26
07.09.2007 7.26
06.09.2007 7.28
05.09.2007 7.24
04.09.2007 7.24
03.09.2007 7.24
31.08.2007 7.24
30.08.2007 7.23
29.08.2007 7.19
28.08.2007 7.21
27.08.2007 7.19
24.08.2007 7.27
23.08.2007 7.33
22.08.2007 7.24
21.08.2007 7.24
20.08.2007 7.21
17.08.2007 7.20
16.08.2007 7.15
15.08.2007 7.15
14.08.2007 7.15
13.08.2007 7.15
10.08.2007 7.18
09.08.2007 7.18
08.08.2007 7.18
07.08.2007 7.23
06.08.2007 7.23
03.08.2007 7.13
02.08.2007 7.13
01.08.2007 7.13
31.07.2007 7.23
30.07.2007 7.29
27.07.2007 7.29
26.07.2007 7.29
25.07.2007 7.29
24.07.2007 7.29
23.07.2007 7.26
20.07.2007 7.26
19.07.2007 7.26
18.07.2007 7.26
17.07.2007 7.29
16.07.2007 7.34
13.07.2007 7.36
12.07.2007 7.39
11.07.2007 7.55
10.07.2007 7.55
09.07.2007 7.63
06.07.2007 7.63
05.07.2007 7.60
04.07.2007 7.60
03.07.2007 7.61
02.07.2007 7.62
29.06.2007 7.56
28.06.2007 7.56
27.06.2007 7.52
26.06.2007 7.49
25.06.2007 7.49
22.06.2007 7.49
21.06.2007 7.47
20.06.2007 7.52
19.06.2007 7.53
18.06.2007 7.56
15.06.2007 7.56
14.06.2007 7.56
13.06.2007 7.56
12.06.2007 7.56
11.06.2007 7.69
08.06.2007 7.69
07.06.2007 7.69
06.06.2007 7.69
05.06.2007 7.69
04.06.2007 7.67
01.06.2007 7.66
31.05.2007 7.66
30.05.2007 7.69
29.05.2007 7.69
28.05.2007 7.83
25.05.2007 7.86
24.05.2007 7.92
23.05.2007 8.11
22.05.2007 8.09
21.05.2007 8.19
18.05.2007 8.19
17.05.2007 8.19
16.05.2007 8.28
15.05.2007 8.31
14.05.2007 8.31
11.05.2007 8.31
10.05.2007 8.30
09.05.2007 8.33
08.05.2007 8.33
07.05.2007 8.43
04.05.2007 8.39
03.05.2007 8.39
02.05.2007 8.53
30.04.2007 8.31
27.04.2007 8.19
26.04.2007 8.00
25.04.2007 7.86
24.04.2007 7.82
23.04.2007 7.69
20.04.2007 7.76
19.04.2007 7.77
18.04.2007 7.83
17.04.2007 7.83
16.04.2007 7.83
13.04.2007 7.71
12.04.2007 7.80
11.04.2007 7.79
10.04.2007 7.91
06.04.2007 7.91
05.04.2007 7.91
04.04.2007 7.91
03.04.2007 7.91
02.04.2007 7.91
30.03.2007 7.91
29.03.2007 7.98
28.03.2007 7.98
27.03.2007 7.91
26.03.2007 8.09
23.03.2007 8.09
22.03.2007 8.09
21.03.2007 8.16
20.03.2007 8.16
19.03.2007 8.13
16.03.2007 8.03
15.03.2007 8.00
14.03.2007 7.94
13.03.2007 7.94
12.03.2007 7.94
09.03.2007 7.94
08.03.2007 7.94
07.03.2007 7.94
06.03.2007 7.94
05.03.2007 7.94
02.03.2007 7.94
01.03.2007 7.93
28.02.2007 7.93
27.02.2007 7.90
26.02.2007 7.90
23.02.2007 7.84
22.02.2007 7.84
21.02.2007 7.84
20.02.2007 7.84
19.02.2007 7.84
16.02.2007 7.90
15.02.2007 7.91
14.02.2007 7.91
13.02.2007 8.03
12.02.2007 8.13
09.02.2007 8.25
08.02.2007 8.22
07.02.2007 8.25
06.02.2007 8.28
05.02.2007 8.34
02.02.2007 8.31
01.02.2007 8.28
31.01.2007 8.28
30.01.2007 8.22
29.01.2007 8.19
26.01.2007 8.19
25.01.2007 8.09
24.01.2007 8.16
23.01.2007 8.13
22.01.2007 8.09
19.01.2007 7.91
18.01.2007 7.84
17.01.2007 7.81
16.01.2007 7.50
15.01.2007 7.63
12.01.2007 7.63
11.01.2007 7.72
10.01.2007 7.94
09.01.2007 8.16
08.01.2007 8.31
05.01.2007 8.44
04.01.2007 8.44
03.01.2007 8.53
29.12.2006 8.61
28.12.2006 8.56
27.12.2006 8.56
22.12.2006 8.56
21.12.2006 8.63
20.12.2006 8.66
19.12.2006 8.75
18.12.2006 8.81
15.12.2006 8.94
14.12.2006 8.94
13.12.2006 8.99
12.12.2006 9.03
11.12.2006 9.04
08.12.2006 9.02
07.12.2006 9.05
06.12.2006 9.05
05.12.2006 9.05
04.12.2006 9.09
30.11.2006 9.09
29.11.2006 9.09
28.11.2006 9.09
27.11.2006 9.09
24.11.2006 9.09
23.11.2006 9.09
22.11.2006 9.09
21.11.2006 9.10
20.11.2006 9.09
17.11.2006 9.10
16.11.2006 9.10
15.11.2006 9.10
14.11.2006 9.10
13.11.2006 9.10
10.11.2006 9.10
09.11.2006 9.10
08.11.2006 9.11
07.11.2006 9.11
06.11.2006 9.11
03.11.2006 9.11
02.11.2006 9.11
01.11.2006 9.11
31.10.2006 9.11
30.10.2006 9.09
27.10.2006 9.09
26.10.2006 9.09
25.10.2006 9.09
24.10.2006 9.06
23.10.2006 9.09
20.10.2006 9.09
19.10.2006 9.09
18.10.2006 9.09
17.10.2006 9.09
16.10.2006 9.12
13.10.2006 9.12
12.10.2006 9.12
11.10.2006 9.15
10.10.2006 9.12
09.10.2006 9.12
06.10.2006 9.12
05.10.2006 9.15
04.10.2006 9.18
03.10.2006 9.18
02.10.2006 9.19
29.09.2006 9.19
28.09.2006 9.19
27.09.2006 9.19
26.09.2006 9.19
25.09.2006 9.21
22.09.2006 9.21
21.09.2006 9.13
20.09.2006 9.19
19.09.2006 9.22
18.09.2006 9.21
15.09.2006 9.21
14.09.2006 9.21
13.09.2006 9.21
12.09.2006 9.21
11.09.2006 9.21
08.09.2006 9.24
07.09.2006 9.24
06.09.2006 9.24
05.09.2006 9.24
04.09.2006 9.24
01.09.2006 9.24
31.08.2006 9.24
30.08.2006 9.24
29.08.2006 9.18
28.08.2006 9.16
25.08.2006 9.16
24.08.2006 9.16
23.08.2006 9.16
22.08.2006 9.16
21.08.2006 9.19
18.08.2006 9.21
17.08.2006 9.21
16.08.2006 9.31
15.08.2006 9.31
14.08.2006 9.37
11.08.2006 9.34
10.08.2006 9.34
09.08.2006 9.34
08.08.2006 9.34
07.08.2006 9.34
04.08.2006 9.34
03.08.2006 9.34
02.08.2006 9.31
01.08.2006 9.31
31.07.2006 9.28
28.07.2006 9.28
27.07.2006 9.25
26.07.2006 9.22
25.07.2006 9.08
24.07.2006 9.04
21.07.2006 9.01
20.07.2006 9.01
19.07.2006 8.92
18.07.2006 8.92
17.07.2006 8.95
14.07.2006 9.03
13.07.2006 9.06
12.07.2006 9.05
11.07.2006 8.99
10.07.2006 8.99
07.07.2006 8.99
06.07.2006 8.99
05.07.2006 8.99
04.07.2006 8.99
03.07.2006 8.99
30.06.2006 8.99
29.06.2006 8.99
28.06.2006 8.96
27.06.2006 8.83
26.06.2006 8.80
23.06.2006 8.61
22.06.2006 8.61
21.06.2006 8.61
20.06.2006 8.59
19.06.2006 8.53
16.06.2006 8.53
15.06.2006 8.53
14.06.2006 8.53
13.06.2006 8.53
12.06.2006 8.53
09.06.2006 8.52
08.06.2006 8.52
07.06.2006 8.52
06.06.2006 8.52
05.06.2006 8.52
02.06.2006 8.53
01.06.2006 8.53
31.05.2006 8.50
30.05.2006 8.51
29.05.2006 8.51
26.05.2006 8.51
25.05.2006 8.51
24.05.2006 8.51
23.05.2006 8.50
22.05.2006 8.50
19.05.2006 8.50
18.05.2006 8.50
17.05.2006 8.51
16.05.2006 8.51
15.05.2006 8.51
12.05.2006 8.51
11.05.2006 8.51
10.05.2006 8.53
09.05.2006 8.53
08.05.2006 8.59
05.05.2006 8.59
04.05.2006 8.59
03.05.2006 8.59
02.05.2006 8.59
28.04.2006 8.58
27.04.2006 8.58
26.04.2006 8.56
25.04.2006 8.56
21.04.2006 8.60
20.04.2006 8.60
19.04.2006 8.59
18.04.2006 8.59
17.04.2006 8.60
14.04.2006 8.60
13.04.2006 8.60
12.04.2006 8.60
11.04.2006 8.58
10.04.2006 8.58
07.04.2006 8.58
06.04.2006 8.58
05.04.2006 8.57
04.04.2006 8.58
03.04.2006 8.58
31.03.2006 8.56
30.03.2006 8.56
29.03.2006 8.56
28.03.2006 8.56
27.03.2006 8.57
24.03.2006 8.56
23.03.2006 8.56
22.03.2006 8.62
21.03.2006 8.53
20.03.2006 8.60
17.03.2006 8.61
16.03.2006 8.61
15.03.2006 8.61
14.03.2006 8.63
13.03.2006 8.63
10.03.2006 8.63
09.03.2006 8.63
08.03.2006 8.63
07.03.2006 8.63
06.03.2006 8.63
03.03.2006 8.63
02.03.2006 8.63
01.03.2006 8.63
28.02.2006 8.63
27.02.2006 8.63
24.02.2006 8.50
23.02.2006 8.51
22.02.2006 8.51
21.02.2006 8.44
20.02.2006 8.56
17.02.2006 8.56
16.02.2006 8.55
15.02.2006 8.49
14.02.2006 8.56
13.02.2006 8.59
10.02.2006 8.45
09.02.2006 8.43
08.02.2006 7.94
07.02.2006 7.88
06.02.2006 7.72
03.02.2006 7.66
02.02.2006 7.56
01.02.2006 7.56
31.01.2006 7.45
30.01.2006 7.51
27.01.2006 7.42
26.01.2006 7.42
25.01.2006 7.42
24.01.2006 7.33
23.01.2006 7.33
20.01.2006 7.33
19.01.2006 7.36
18.01.2006 7.36
17.01.2006 7.36
16.01.2006 7.25
13.01.2006 7.31
12.01.2006 7.25
11.01.2006 7.31
10.01.2006 7.31
09.01.2006 7.31
06.01.2006 7.31
05.01.2006 7.31
04.01.2006 7.31
03.01.2006 7.31
30.12.2005 7.31
29.12.2005 7.31
28.12.2005 7.31
27.12.2005 7.31
23.12.2005 7.31
22.12.2005 7.31
21.12.2005 7.25
20.12.2005 7.22
19.12.2005 7.28
16.12.2005 7.28
15.12.2005 7.34
14.12.2005 7.34
13.12.2005 7.34
12.12.2005 7.41
09.12.2005 7.41
08.12.2005 7.41
07.12.2005 7.34
06.12.2005 7.34
05.12.2005 7.31
02.12.2005 7.31
30.11.2005 7.31
29.11.2005 7.31
28.11.2005 7.31
25.11.2005 7.25
24.11.2005 7.19
23.11.2005 7.19
22.11.2005 7.19
21.11.2005 7.13
18.11.2005 7.06
17.11.2005 7.03
16.11.2005 7.03
15.11.2005 6.88
14.11.2005 6.88
11.11.2005 6.88
10.11.2005 6.66
09.11.2005 6.63
08.11.2005 6.66
07.11.2005 6.69
04.11.2005 6.63
03.11.2005 6.63
02.11.2005 6.69
01.11.2005 6.69
31.10.2005 6.69
28.10.2005 6.69
27.10.2005 6.59
26.10.2005 6.59
25.10.2005 6.59
24.10.2005 6.34
21.10.2005 6.53
20.10.2005 6.53
19.10.2005 6.59
18.10.2005 6.59
17.10.2005 6.72
14.10.2005 6.72
13.10.2005 6.72
12.10.2005 6.78
11.10.2005 6.59
10.10.2005 6.76
07.10.2005 6.79
06.10.2005 6.83
05.10.2005 6.83
04.10.2005 6.89
03.10.2005 6.93
30.09.2005 6.93
29.09.2005 6.94
28.09.2005 6.96
27.09.2005 6.96
26.09.2005 6.91
23.09.2005 6.91
22.09.2005 7.13
21.09.2005 7.94
20.09.2005 8.16
19.09.2005 8.08
16.09.2005 8.22
15.09.2005 8.40
14.09.2005 8.40
13.09.2005 8.53
12.09.2005 8.53
09.09.2005 8.54
08.09.2005 8.52
07.09.2005 8.52
06.09.2005 8.53
05.09.2005 8.41
02.09.2005 8.40
01.09.2005 8.39
31.08.2005 8.39
30.08.2005 8.39
29.08.2005 8.39
26.08.2005 8.39
25.08.2005 8.39
24.08.2005 8.45
23.08.2005 8.45
22.08.2005 8.46
19.08.2005 8.40
18.08.2005 8.43
17.08.2005 8.47
16.08.2005 8.56
15.08.2005 8.63
12.08.2005 8.64
11.08.2005 8.59
10.08.2005 8.60
09.08.2005 8.63
08.08.2005 8.53
05.08.2005 8.53
04.08.2005 8.56
03.08.2005 8.56
02.08.2005 8.59
01.08.2005 9.59
29.07.2005 9.59
28.07.2005 9.50
27.07.2005 9.47
26.07.2005 9.47
25.07.2005 9.47
22.07.2005 9.47
21.07.2005 9.47
20.07.2005 9.53
19.07.2005 9.53
18.07.2005 9.71
15.07.2005 9.71
14.07.2005 9.71
13.07.2005 9.71
12.07.2005 9.71
11.07.2005 9.71
08.07.2005 9.71
07.07.2005 9.71
06.07.2005 9.71
05.07.2005 9.71
04.07.2005 9.71
29.06.2005 9.94
28.06.2005 9.94
27.06.2005 9.94
24.06.2005 9.94
23.06.2005 9.94
22.06.2005 9.94
21.06.2005 9.94
20.06.2005 9.94
17.06.2005 9.94
16.06.2005 9.94
15.06.2005 9.94
14.06.2005 9.94
13.06.2005 9.94
10.06.2005 9.94
09.06.2005 9.94
08.06.2005 9.94
07.06.2005 9.94
06.06.2005 9.94
03.06.2005 9.94
02.06.2005 9.94
01.06.2005 9.94
31.05.2005 9.94
30.05.2005 9.94
27.05.2005 9.94
26.05.2005 9.94
25.05.2005 9.94
24.05.2005 9.94
23.05.2005 10.00
20.05.2005 10.00
19.05.2005 10.13
18.05.2005 10.13
17.05.2005 10.13
16.05.2005 10.13
13.05.2005 10.19
12.05.2005 10.22
11.05.2005 10.19
10.05.2005 10.19
09.05.2005 10.19
06.05.2005 10.19
05.05.2005 10.19
04.05.2005 10.19
03.05.2005 10.19
29.04.2005 10.19
28.04.2005 10.19
27.04.2005 10.19
26.04.2005 10.19
25.04.2005 10.19
22.04.2005 10.19
21.04.2005 10.19
20.04.2005 10.19
19.04.2005 10.19
18.04.2005 10.19
15.04.2005 10.19
14.04.2005 10.19
13.04.2005 10.19
12.04.2005 10.31
11.04.2005 10.31
08.04.2005 10.31
07.04.2005 10.25
06.04.2005 10.41
05.04.2005 10.34
04.04.2005 10.34
01.04.2005 10.44
31.03.2005 10.38
30.03.2005 10.38
29.03.2005 10.38
28.03.2005 10.50
25.03.2005 10.50
24.03.2005 10.50
23.03.2005 10.50
22.03.2005 10.63
21.03.2005 10.66
18.03.2005 11.23
17.03.2005 11.23
16.03.2005 11.32
15.03.2005 11.32
14.03.2005 11.35
11.03.2005 11.35
10.03.2005 12.13
09.03.2005 12.16
08.03.2005 12.16
07.03.2005 12.16
04.03.2005 12.04
03.03.2005 12.31
02.03.2005 12.56
01.03.2005 12.56
28.02.2005 12.88
25.02.2005 12.88
24.02.2005 13.19
23.02.2005 13.63
22.02.2005 13.63
21.02.2005 13.63
18.02.2005 13.63
17.02.2005 13.63
16.02.2005 13.59
15.02.2005 13.06
14.02.2005 13.09
11.02.2005 13.31
10.02.2005 13.54
09.02.2005 13.56
08.02.2005 13.56
07.02.2005 13.96
04.02.2005 14.48
03.02.2005 15.07
02.02.2005 15.07
01.02.2005 15.22
31.01.2005 15.36
28.01.2005 15.36
27.01.2005 15.24
26.01.2005 15.40
25.01.2005 15.40
24.01.2005 15.56
21.01.2005 15.50
20.01.2005 15.50
19.01.2005 16.03
18.01.2005 16.03
17.01.2005 16.16
14.01.2005 16.36
13.01.2005 16.86
12.01.2005 16.86
11.01.2005 16.86
10.01.2005 16.86
07.01.2005 16.86
06.01.2005 16.86
05.01.2005 16.86
04.01.2005 17.01
03.01.2005 17.00
31.12.2004 17.16
30.12.2004 17.47
29.12.2004 16.78
28.12.2004 16.78
27.12.2004 16.78
24.12.2004 16.78
23.12.2004 16.78
22.12.2004 16.78
21.12.2004 16.78
20.12.2004 16.78
17.12.2004 16.97
16.12.2004 16.97
15.12.2004 17.09
14.12.2004 17.19
13.12.2004 17.19
10.12.2004 17.19
09.12.2004 17.16
08.12.2004 17.16
07.12.2004 17.16
06.12.2004 17.22
03.12.2004 17.22
02.12.2004 17.38
30.11.2004 17.38
29.11.2004 17.41
26.11.2004 17.72
25.11.2004 17.72
24.11.2004 17.94
23.11.2004 18.06
22.11.2004 18.06
19.11.2004 18.14
18.11.2004 18.14
17.11.2004 18.14
16.11.2004 18.14
15.11.2004 18.14
12.11.2004 18.14
11.11.2004 18.14
10.11.2004 18.14
09.11.2004 18.14
08.11.2004 18.14
05.11.2004 18.14
04.11.2004 18.14
03.11.2004 18.14
02.11.2004 18.24
01.11.2004 18.24
29.10.2004 18.24
28.10.2004 18.24
27.10.2004 18.24
26.10.2004 18.24
25.10.2004 18.24
22.10.2004 18.24
21.10.2004 18.24
20.10.2004 18.24
19.10.2004 18.24
18.10.2004 18.24
15.10.2004 18.24
14.10.2004 18.24
13.10.2004 18.61
12.10.2004 18.61
11.10.2004 18.61
08.10.2004 18.61
07.10.2004 18.61
06.10.2004 18.61
05.10.2004 18.61
04.10.2004 18.68
01.10.2004 18.68
30.09.2004 18.68
29.09.2004 18.68
28.09.2004 18.68
27.09.2004 18.61
24.09.2004 18.61
23.09.2004 18.61
22.09.2004 18.61
21.09.2004 18.61
20.09.2004 18.84
17.09.2004 18.72
16.09.2004 18.34
15.09.2004 18.72
14.09.2004 18.72
13.09.2004 18.84
10.09.2004 18.84
09.09.2004 18.84
08.09.2004 18.84
07.09.2004 18.91
06.09.2004 18.91
03.09.2004 18.91
02.09.2004 18.91
01.09.2004 18.91
31.08.2004 18.91
30.08.2004 19.28
27.08.2004 19.44
26.08.2004 19.50
25.08.2004 19.50
24.08.2004 19.50
23.08.2004 19.50
20.08.2004 19.50
19.08.2004 19.56
18.08.2004 19.56
17.08.2004 19.63
16.08.2004 19.66
13.08.2004 19.66
12.08.2004 19.66
11.08.2004 19.66
10.08.2004 19.69
09.08.2004 19.69
06.08.2004 19.81
05.08.2004 19.84
04.08.2004 19.84
03.08.2004 19.78
02.08.2004 19.78
30.07.2004 19.78
29.07.2004 19.78
28.07.2004 19.78
27.07.2004 19.78
26.07.2004 19.78
23.07.2004 19.78
22.07.2004 19.78
21.07.2004 19.78
20.07.2004 19.97
19.07.2004 19.97
16.07.2004 19.97
15.07.2004 19.97
14.07.2004 20.13
13.07.2004 20.13
12.07.2004 20.38
09.07.2004 20.38
08.07.2004 20.38
07.07.2004 20.38
06.07.2004 20.41
05.07.2004 20.41
02.07.2004 20.41
01.07.2004 20.41
30.06.2004 20.21
29.06.2004 20.41
28.06.2004 20.41
25.06.2004 20.41
24.06.2004 20.41
23.06.2004 20.41
22.06.2004 20.41
21.06.2004 20.66
18.06.2004 20.84
17.06.2004 20.84
16.06.2004 20.84
15.06.2004 20.84
14.06.2004 20.84
11.06.2004 20.53
10.06.2004 20.53
09.06.2004 20.53
08.06.2004 20.84
07.06.2004 20.97
04.06.2004 20.97
03.06.2004 21.09
02.06.2004 21.09
01.06.2004 21.16
31.05.2004 21.28
28.05.2004 21.28
27.05.2004 21.28
26.05.2004 21.28
25.05.2004 21.28
24.05.2004 21.28
21.05.2004 21.28
20.05.2004 21.28
19.05.2004 21.28
18.05.2004 21.28
17.05.2004 21.41
14.05.2004 21.41
13.05.2004 21.41
12.05.2004 21.41
11.05.2004 21.41
10.05.2004 21.41
07.05.2004 21.41
06.05.2004 21.41
05.05.2004 21.28
04.05.2004 21.28
03.05.2004 21.28
30.04.2004 21.28
29.04.2004 21.28
28.04.2004 21.28
27.04.2004 21.28
26.04.2004 21.28
23.04.2004 21.28
22.04.2004 21.28
21.04.2004 21.28
20.04.2004 21.28
19.04.2004 21.28
16.04.2004 21.28
15.04.2004 21.28
14.04.2004 21.81
13.04.2004 21.81
09.04.2004 21.81
08.04.2004 21.75
07.04.2004 21.75
06.04.2004 21.25
05.04.2004 21.25
02.04.2004 21.25
01.04.2004 21.25
31.03.2004 21.25
30.03.2004 21.25
29.03.2004 21.25
26.03.2004 21.25
25.03.2004 21.25
24.03.2004 21.25
23.03.2004 21.25
22.03.2004 21.25
19.03.2004 21.25
18.03.2004 21.25
17.03.2004 21.25
16.03.2004 21.25
15.03.2004 21.25
12.03.2004 21.25
11.03.2004 21.25
10.03.2004 21.25
09.03.2004 21.25
08.03.2004 21.25
05.03.2004 21.25
04.03.2004 21.25
03.03.2004 21.25
02.03.2004 21.25
01.03.2004 21.25
27.02.2004 21.25
26.02.2004 21.25
25.02.2004 21.25
24.02.2004 21.25
23.02.2004 21.25
20.02.2004 21.25
19.02.2004 21.38
18.02.2004 21.38
17.02.2004 21.38
16.02.2004 21.38
13.02.2004 21.13
12.02.2004 21.19
11.02.2004 21.19
10.02.2004 21.19
09.02.2004 21.19
06.02.2004 21.19
05.02.2004 21.19
04.02.2004 21.19
03.02.2004 21.19
02.02.2004 21.19
30.01.2004 21.19
29.01.2004 21.25
28.01.2004 21.25
27.01.2004 21.25
26.01.2004 21.44
23.01.2004 21.44
22.01.2004 21.13
21.01.2004 21.13
20.01.2004 21.44
19.01.2004 21.44
16.01.2004 21.44
15.01.2004 21.44
14.01.2004 21.44
13.01.2004 21.44
12.01.2004 21.44
09.01.2004 21.44
08.01.2004 21.44
07.01.2004 21.44
06.01.2004 21.44
05.01.2004 21.44
31.12.2003 21.44
30.12.2003 21.44
29.12.2003 21.44
24.12.2003 21.44
23.12.2003 21.44
22.12.2003 21.44
19.12.2003 21.44
18.12.2003 21.44
17.12.2003 21.44
16.12.2003 21.44
15.12.2003 21.44
12.12.2003 21.44
11.12.2003 21.44
10.12.2003 21.38
09.12.2003 21.38
08.12.2003 21.38
05.12.2003 21.38
04.12.2003 21.38
03.12.2003 21.38
02.12.2003 21.38
28.11.2003 21.38
27.11.2003 21.38
26.11.2003 21.38
25.11.2003 21.25
24.11.2003 21.25
21.11.2003 21.25
20.11.2003 21.19
19.11.2003 21.19
18.11.2003 21.19
17.11.2003 21.19
14.11.2003 21.19
13.11.2003 21.19
12.11.2003 21.19
11.11.2003 21.19
10.11.2003 21.19
07.11.2003 21.19
06.11.2003 21.19
05.11.2003 21.06
04.11.2003 21.06
03.11.2003 21.06
31.10.2003 21.06
30.10.2003 21.06
29.10.2003 21.06
28.10.2003 21.06
27.10.2003 21.06
24.10.2003 21.06
23.10.2003 21.06
22.10.2003 21.06
21.10.2003 21.19
20.10.2003 21.19
17.10.2003 21.19
16.10.2003 21.19
15.10.2003 21.19
14.10.2003 21.19
13.10.2003 20.81
10.10.2003 20.81
09.10.2003 20.81
08.10.2003 20.81
07.10.2003 20.81
06.10.2003 20.69
03.10.2003 19.75
02.10.2003 19.75
01.10.2003 19.75
30.09.2003 19.94
29.09.2003 19.94
26.09.2003 19.94
25.09.2003 19.94
24.09.2003 19.94
23.09.2003 19.94
22.09.2003 19.94
19.09.2003 19.94
18.09.2003 19.94
17.09.2003 19.94
16.09.2003 19.94
15.09.2003 19.97
12.09.2003 19.97
11.09.2003 19.96
10.09.2003 19.96
09.09.2003 19.96
08.09.2003 19.94
05.09.2003 19.94
04.09.2003 19.94
03.09.2003 19.94
02.09.2003 19.94
01.09.2003 19.94
29.08.2003 19.94
28.08.2003 19.94
27.08.2003 19.94
26.08.2003 19.88
25.08.2003 19.88
22.08.2003 19.88
21.08.2003 19.88
20.08.2003 19.94
19.08.2003 19.94
18.08.2003 19.94
15.08.2003 19.94
14.08.2003 19.94
13.08.2003 19.94
12.08.2003 19.94
11.08.2003 19.75
08.08.2003 19.19
07.08.2003 19.00
06.08.2003 18.69
05.08.2003 18.69
04.08.2003 18.69
01.08.2003 18.69
31.07.2003 18.69
30.07.2003 18.69
29.07.2003 18.69
28.07.2003 18.69
25.07.2003 18.69
24.07.2003 18.69
23.07.2003 18.69
22.07.2003 18.69
21.07.2003 18.69
18.07.2003 18.69
17.07.2003 18.69
16.07.2003 18.69
15.07.2003 18.56
14.07.2003 18.56
11.07.2003 18.56
10.07.2003 18.69
09.07.2003 18.69
08.07.2003 18.88
07.07.2003 18.88
04.07.2003 18.88
03.07.2003 18.88
02.07.2003 18.88
01.07.2003 18.88
30.06.2003 18.88
27.06.2003 18.88
26.06.2003 18.88
25.06.2003 18.88
24.06.2003 18.88
23.06.2003 18.88
20.06.2003 18.88
19.06.2003 18.88
18.06.2003 18.67
17.06.2003 18.86
16.06.2003 18.86
13.06.2003 18.79
12.06.2003 18.79
11.06.2003 18.54
10.06.2003 18.54
09.06.2003 18.54
06.06.2003 18.54
05.06.2003 18.04
04.06.2003 18.04
03.06.2003 17.98
02.06.2003 17.92
30.05.2003 17.92
29.05.2003 17.92
28.05.2003 17.92
27.05.2003 17.92
26.05.2003 17.92
23.05.2003 17.92
22.05.2003 17.92
21.05.2003 17.92
20.05.2003 17.92
19.05.2003 17.92
16.05.2003 17.92
15.05.2003 17.92
14.05.2003 17.92
13.05.2003 17.92
12.05.2003 17.92
09.05.2003 17.92
08.05.2003 17.92
07.05.2003 17.92
06.05.2003 17.92
05.05.2003 17.92
02.05.2003 17.79
30.04.2003 17.79
29.04.2003 17.92
25.04.2003 17.92
24.04.2003 18.04
23.04.2003 18.04
22.04.2003 18.04
21.04.2003 17.92
18.04.2003 17.92
17.04.2003 17.92
16.04.2003 17.92
15.04.2003 17.88
14.04.2003 17.88
11.04.2003 17.88
10.04.2003 17.88
09.04.2003 17.88
08.04.2003 17.88
07.04.2003 18.04
04.04.2003 18.29
03.04.2003 18.17
02.04.2003 18.17
01.04.2003 18.26
31.03.2003 18.26
28.03.2003 18.67
27.03.2003 18.67
26.03.2003 17.73
25.03.2003 17.73
24.03.2003 17.73
21.03.2003 17.73
20.03.2003 17.73
19.03.2003 17.73
18.03.2003 18.01
17.03.2003 17.74
14.03.2003 17.74
13.03.2003 17.74
12.03.2003 17.69
11.03.2003 17.51
10.03.2003 17.51
07.03.2003 17.57
06.03.2003 17.69
05.03.2003 17.69
04.03.2003 17.69
03.03.2003 17.69
28.02.2003 17.85
27.02.2003 18.06
26.02.2003 18.13
25.02.2003 18.41
24.02.2003 18.41
21.02.2003 18.44
20.02.2003 18.44
19.02.2003 18.44
18.02.2003 18.44
17.02.2003 18.19
14.02.2003 18.06
13.02.2003 18.13
12.02.2003 18.19
11.02.2003 18.19
10.02.2003 18.19
07.02.2003 18.19
06.02.2003 18.19
05.02.2003 18.19
04.02.2003 18.19
03.02.2003 18.19
31.01.2003 18.19
30.01.2003 18.19
29.01.2003 18.19
28.01.2003 18.19
27.01.2003 18.31
24.01.2003 18.31
23.01.2003 18.38
22.01.2003 18.44
21.01.2003 18.44
20.01.2003 18.44
17.01.2003 18.44
16.01.2003 18.50
15.01.2003 18.94
14.01.2003 18.94
13.01.2003 19.06
10.01.2003 19.06
09.01.2003 19.06
08.01.2003 19.25
07.01.2003 19.81
06.01.2003 19.81
30.12.2002 20.06
27.12.2002 20.06
24.12.2002 20.06
23.12.2002 20.06
20.12.2002 20.06
19.12.2002 20.06
18.12.2002 20.06
17.12.2002 20.31
16.12.2002 20.31
13.12.2002 20.81
12.12.2002 20.94
11.12.2002 20.94
10.12.2002 20.94
09.12.2002 21.44
06.12.2002 21.44
05.12.2002 21.44
04.12.2002 21.44
03.12.2002 21.44
02.12.2002 21.44
29.11.2002 21.44
28.11.2002 21.44
27.11.2002 21.44
26.11.2002 21.44
25.11.2002 21.69
22.11.2002 21.81
21.11.2002 21.81
20.11.2002 22.03
19.11.2002 22.16
18.11.2002 22.66
15.11.2002 22.66
14.11.2002 22.66
13.11.2002 22.59
12.11.2002 22.94
11.11.2002 22.94
08.11.2002 22.94
07.11.2002 22.94
06.11.2002 22.94
05.11.2002 23.17
04.11.2002 23.45
01.11.2002 23.17
31.10.2002 23.17
30.10.2002 23.17
29.10.2002 23.17
28.10.2002 23.17
25.10.2002 22.95
24.10.2002 22.95
23.10.2002 23.45
22.10.2002 23.54
21.10.2002 23.54
18.10.2002 23.54
17.10.2002 23.17
16.10.2002 23.63
15.10.2002 23.63
14.10.2002 25.20
11.10.2002 25.20
10.10.2002 25.33
09.10.2002 25.33
08.10.2002 25.39
07.10.2002 25.26
04.10.2002 25.39
03.10.2002 25.92
02.10.2002 25.92
01.10.2002 25.92
30.09.2002 25.92
27.09.2002 25.92
26.09.2002 25.92
25.09.2002 25.92
24.09.2002 25.92
23.09.2002 25.92
20.09.2002 25.92
19.09.2002 25.92
18.09.2002 26.36
17.09.2002 26.61
16.09.2002 26.48
13.09.2002 26.61
12.09.2002 26.98
11.09.2002 26.98
10.09.2002 26.98
09.09.2002 26.98
06.09.2002 26.98
05.09.2002 26.98
04.09.2002 27.11
03.09.2002 27.11
02.09.2002 27.11
30.08.2002 27.17
29.08.2002 27.17
28.08.2002 27.36
27.08.2002 27.36
26.08.2002 27.36
23.08.2002 27.36
22.08.2002 27.36
21.08.2002 27.42
20.08.2002 26.92
19.08.2002 26.92
16.08.2002 27.06
15.08.2002 27.12
14.08.2002 27.62
13.08.2002 27.62
12.08.2002 27.62
09.08.2002 27.66
08.08.2002 27.66
07.08.2002 28.03
06.08.2002 28.03
05.08.2002 28.06
02.08.2002 28.06
01.08.2002 28.06
31.07.2002 28.56
30.07.2002 28.56
29.07.2002 28.56
26.07.2002 28.56
25.07.2002 28.56
24.07.2002 28.62
23.07.2002 28.62
22.07.2002 28.75
19.07.2002 28.75
18.07.2002 28.75
17.07.2002 28.75
16.07.2002 28.75
15.07.2002 29.12
12.07.2002 29.44
11.07.2002 29.59
10.07.2002 29.59
09.07.2002 29.78
08.07.2002 29.66
05.07.2002 29.66
04.07.2002 29.66
03.07.2002 29.78
02.07.2002 29.78
01.07.2002 29.91
28.06.2002 29.91
27.06.2002 29.91
26.06.2002 30.28
25.06.2002 30.28
24.06.2002 30.28
21.06.2002 30.66
20.06.2002 30.66
19.06.2002 30.56
18.06.2002 30.53
17.06.2002 30.53
14.06.2002 30.53
13.06.2002 30.53
12.06.2002 31.19
11.06.2002 31.19
10.06.2002 31.25
07.06.2002 31.25
06.06.2002 31.69
05.06.2002 31.69
04.06.2002 31.81
03.06.2002 32.44
31.05.2002 32.44
30.05.2002 32.81
29.05.2002 32.81
28.05.2002 33.31
27.05.2002 33.44
24.05.2002 33.44
23.05.2002 33.44
22.05.2002 33.44
21.05.2002 33.44
20.05.2002 33.69
17.05.2002 33.44
16.05.2002 33.25
15.05.2002 33.62
14.05.2002 33.25
13.05.2002 33.25
10.05.2002 33.38
09.05.2002 33.81
08.05.2002 34.25
07.05.2002 34.75
30.04.2002 34.81
29.04.2002 34.56
26.04.2002 34.56
25.04.2002 34.56
24.04.2002 34.56
23.04.2002 34.94
22.04.2002 34.94
19.04.2002 34.94
18.04.2002 35.31
17.04.2002 35.31
16.04.2002 35.31
15.04.2002 35.38
12.04.2002 35.38
11.04.2002 35.44
10.04.2002 35.44
09.04.2002 35.62
08.04.2002 35.62
05.04.2002 35.62
04.04.2002 35.62
03.04.2002 35.62
02.04.2002 35.62
01.04.2002 35.62
29.03.2002 36.00
28.03.2002 36.00
27.03.2002 36.00
26.03.2002 36.12
25.03.2002 36.12
22.03.2002 36.12
21.03.2002 36.00
20.03.2002 36.00
19.03.2002 36.00
18.03.2002 36.00
15.03.2002 36.12
14.03.2002 36.44
13.03.2002 36.44
12.03.2002 36.50
11.03.2002 36.50
08.03.2002 36.50
07.03.2002 36.50
06.03.2002 36.50
05.03.2002 36.69
04.03.2002 36.69
01.03.2002 36.81
28.02.2002 36.81
27.02.2002 36.69
26.02.2002 36.69
25.02.2002 36.56
22.02.2002 36.56
21.02.2002 36.56
20.02.2002 36.56
19.02.2002 36.56
18.02.2002 36.56
15.02.2002 36.44
14.02.2002 36.44
13.02.2002 36.50
12.02.2002 36.88
11.02.2002 37.12
08.02.2002 37.12
07.02.2002 37.25
06.02.2002 37.25
05.02.2002 37.25
04.02.2002 37.50
01.02.2002 37.50
31.01.2002 37.50
30.01.2002 37.50
29.01.2002 37.50
28.01.2002 37.50
26.01.2002 37.50
25.01.2002 37.50
24.01.2002 37.50
23.01.2002 37.50
22.01.2002 37.50
21.01.2002 37.50
19.01.2002 37.50
18.01.2002 37.38
17.01.2002 37.25
16.01.2002 37.25
15.01.2002 37.38
14.01.2002 37.50
11.01.2002 37.50
10.01.2002 37.50
09.01.2002 37.75
08.01.2002 37.75
07.01.2002 37.62
04.01.2002 37.50
03.01.2002 37.50
28.12.2001 37.62
27.12.2001 37.62
21.12.2001 37.62
20.12.2001 37.62
19.12.2001 37.62
18.12.2001 37.62
17.12.2001 37.62
14.12.2001 37.62
13.12.2001 37.50
12.12.2001 37.25
11.12.2001 37.12
10.12.2001 37.12
07.12.2001 37.12
06.12.2001 37.12
05.12.2001 37.12
04.12.2001 37.12
03.12.2001 37.12
30.11.2001 37.12
29.11.2001 37.12
28.11.2001 37.38
27.11.2001 37.50
26.11.2001 37.50
23.11.2001 37.50
22.11.2001 37.62
21.11.2001 37.75
20.11.2001 37.75
19.11.2001 37.62
16.11.2001 37.62
15.11.2001 37.62
14.11.2001 37.62
13.11.2001 37.62
12.11.2001 37.62
09.11.2001 37.88
08.11.2001 37.88
07.11.2001 38.00
06.11.2001 38.00
05.11.2001 38.00
02.11.2001 38.00
01.11.2001 38.00
31.10.2001 38.12
30.10.2001 38.12
29.10.2001 38.12
26.10.2001 38.25
25.10.2001 38.00
24.10.2001 38.00
23.10.2001 38.00
22.10.2001 38.00
19.10.2001 38.00
18.10.2001 38.00
17.10.2001 38.00
16.10.2001 38.25
15.10.2001 38.75
12.10.2001 38.75
11.10.2001 38.75
10.10.2001 39.25
09.10.2001 39.25
08.10.2001 39.25
05.10.2001 39.25
04.10.2001 39.12
03.10.2001 39.12
02.10.2001 39.22
01.10.2001 39.44
28.09.2001 39.38
27.09.2001 39.62
26.09.2001 39.25
25.09.2001 39.25
24.09.2001 39.25
21.09.2001 39.12
20.09.2001 39.25
19.09.2001 39.25
18.09.2001 39.25
17.09.2001 39.38
14.09.2001 39.38
13.09.2001 39.62
12.09.2001 39.62
11.09.2001 39.62
10.09.2001 39.12
07.09.2001 39.12
06.09.2001 38.88
05.09.2001 38.88
04.09.2001 38.50
03.09.2001 38.19
31.08.2001 38.19
30.08.2001 38.19
29.08.2001 38.19
28.08.2001 38.12
27.08.2001 38.12
24.08.2001 38.25
23.08.2001 38.00
22.08.2001 38.00
21.08.2001 38.00
20.08.2001 38.00
17.08.2001 38.00
16.08.2001 38.00
15.08.2001 38.00
14.08.2001 38.00
13.08.2001 38.00
10.08.2001 38.25
09.08.2001 38.12
08.08.2001 38.44
07.08.2001 38.12
06.08.2001 38.38
03.08.2001 38.25
02.08.2001 38.25
01.08.2001 38.12
31.07.2001 38.38
30.07.2001 37.75
27.07.2001 37.75
26.07.2001 37.75
25.07.2001 37.75
24.07.2001 37.62
23.07.2001 37.62
20.07.2001 37.50
19.07.2001 37.88
18.07.2001 38.00
17.07.2001 38.94
16.07.2001 38.94
13.07.2001 39.31
12.07.2001 39.31
11.07.2001 39.69
10.07.2001 40.12
09.07.2001 40.12
06.07.2001 39.56
05.07.2001 39.56
04.07.2001 39.81
03.07.2001 40.31
02.07.2001 40.81
29.06.2001 41.62
28.06.2001 42.81
27.06.2001 42.81
26.06.2001 43.19
25.06.2001 43.31
22.06.2001 43.56
21.06.2001 43.69
20.06.2001 44.19
19.06.2001 45.06
18.06.2001 45.31
15.06.2001 45.31
14.06.2001 45.69
13.06.2001 45.69
12.06.2001 45.69
11.06.2001 46.31
08.06.2001 46.44
07.06.2001 47.06
06.06.2001 47.44
05.06.2001 47.69
04.06.2001 47.81
01.06.2001 47.81
31.05.2001 48.06
30.05.2001 48.06
29.05.2001 48.31
28.05.2001 48.81
25.05.2001 48.94
24.05.2001 48.94
23.05.2001 49.19
22.05.2001 50.56
21.05.2001 50.56
18.05.2001 50.56
17.05.2001 50.50
16.05.2001 50.54
15.05.2001 50.17
14.05.2001 50.17
11.05.2001 50.17
10.05.2001 50.17
09.05.2001 50.17
08.05.2001 50.17
07.05.2001 50.06
04.05.2001 50.06
03.05.2001 50.06
02.05.2001 50.19
30.04.2001 50.19
27.04.2001 50.19
26.04.2001 50.19
25.04.2001 50.19
24.04.2001 50.44
23.04.2001 50.19
20.04.2001 50.06
19.04.2001 50.06
18.04.2001 50.06
17.04.2001 50.19
13.04.2001 50.19
12.04.2001 50.19
11.04.2001 50.19
10.04.2001 50.19
09.04.2001 50.69
06.04.2001 51.06
05.04.2001 51.06
04.04.2001 51.44
03.04.2001 51.44
02.04.2001 51.31
30.03.2001 51.56
29.03.2001 51.44
28.03.2001 51.75
27.03.2001 52.00
26.03.2001 52.00
23.03.2001 52.25
22.03.2001 52.38
21.03.2001 52.38
20.03.2001 52.38
19.03.2001 52.38
16.03.2001 52.50
15.03.2001 52.62
14.03.2001 52.62
13.03.2001 53.00
12.03.2001 53.00
09.03.2001 53.00
08.03.2001 53.00
07.03.2001 53.00
06.03.2001 53.75
05.03.2001 53.75
02.03.2001 53.75
01.03.2001 53.75
28.02.2001 53.75
27.02.2001 53.75
26.02.2001 53.62
23.02.2001 53.62
22.02.2001 53.62
21.02.2001 53.62
20.02.2001 53.62
19.02.2001 53.62
16.02.2001 53.75
15.02.2001 53.75
14.02.2001 53.88
13.02.2001 53.88
12.02.2001 53.88
09.02.2001 53.88
08.02.2001 53.88
07.02.2001 53.88
06.02.2001 54.12
05.02.2001 53.75
02.02.2001 53.75
01.02.2001 53.75
31.01.2001 53.75
30.01.2001 53.75
29.01.2001 53.88
26.01.2001 53.88
25.01.2001 53.88
24.01.2001 53.88
23.01.2001 53.88
22.01.2001 53.88
19.01.2001 53.88
18.01.2001 53.88
17.01.2001 53.88
16.01.2001 53.75
15.01.2001 53.75
12.01.2001 53.75
11.01.2001 53.62
10.01.2001 53.62
09.01.2001 53.62
08.01.2001 52.38
05.01.2001 52.38
04.01.2001 52.38
03.01.2001 52.62
29.12.2000 52.62
28.12.2000 52.62
27.12.2000 52.50
22.12.2000 52.50
21.12.2000 52.50
20.12.2000 52.50
19.12.2000 52.12
18.12.2000 51.75
15.12.2000 51.75
14.12.2000 51.75
13.12.2000 51.75
12.12.2000 51.88
11.12.2000 51.25
08.12.2000 51.38
07.12.2000 51.38
06.12.2000 51.50
05.12.2000 51.50
04.12.2000 51.50
30.11.2000 51.50
29.11.2000 51.50
28.11.2000 51.50
27.11.2000 51.50
24.11.2000 51.25
23.11.2000 51.25
22.11.2000 52.00
21.11.2000 52.00
20.11.2000 51.75
17.11.2000 52.62
16.11.2000 52.62
15.11.2000 52.62
14.11.2000 52.75
13.11.2000 53.88
10.11.2000 53.88
09.11.2000 53.88
08.11.2000 53.88
07.11.2000 53.88
06.11.2000 53.88
03.11.2000 53.12
02.11.2000 53.12
01.11.2000 53.13
31.10.2000 53.13
30.10.2000 53.13
27.10.2000 53.13
26.10.2000 52.13
25.10.2000 52.13
24.10.2000 52.13
23.10.2000 52.13
20.10.2000 52.13
19.10.2000 52.13
18.10.2000 52.13
17.10.2000 52.13
16.10.2000 52.13
13.10.2000 52.00
12.10.2000 52.00
11.10.2000 52.00
10.10.2000 51.63
09.10.2000 51.25
06.10.2000 51.25
05.10.2000 51.25
04.10.2000 51.38
03.10.2000 51.63
02.10.2000 50.75
29.09.2000 50.38
28.09.2000 50.38
27.09.2000 50.38
26.09.2000 49.38
25.09.2000 49.38
22.09.2000 49.38
21.09.2000 49.38
20.09.2000 49.38
19.09.2000 48.88
18.09.2000 48.88
15.09.2000 48.63
14.09.2000 48.63
13.09.2000 48.88
12.09.2000 48.88
11.09.2000 49.50
08.09.2000 49.25
07.09.2000 49.25
06.09.2000 49.13
05.09.2000 49.13
04.09.2000 47.00
01.09.2000 47.00
31.08.2000 47.00
30.08.2000 47.00
29.08.2000 47.00
28.08.2000 46.63
25.08.2000 46.63
24.08.2000 46.63
23.08.2000 46.63
22.08.2000 46.25
21.08.2000 44.00
18.08.2000 44.00
17.08.2000 44.00
16.08.2000 44.00
15.08.2000 44.00
14.08.2000 43.63
11.08.2000 43.63
10.08.2000 43.50
09.08.2000 43.50
08.08.2000 43.75
07.08.2000 43.50
04.08.2000 43.50
03.08.2000 43.50
02.08.2000 43.50
01.08.2000 43.50
31.07.2000 43.00
28.07.2000 43.00
27.07.2000 43.00
26.07.2000 43.13
25.07.2000 43.25
24.07.2000 43.25
21.07.2000 43.50
20.07.2000 43.88
19.07.2000 43.88
18.07.2000 44.50
17.07.2000 45.00
14.07.2000 45.50
13.07.2000 45.75
12.07.2000 46.88
11.07.2000 47.50
10.07.2000 47.50
07.07.2000 47.88
06.07.2000 47.88
05.07.2000 47.88
04.07.2000 47.88
03.07.2000 47.88
30.06.2000 47.88
29.06.2000 47.88
28.06.2000 47.88
27.06.2000 47.88
26.06.2000 47.88
23.06.2000 47.88
22.06.2000 47.88
21.06.2000 47.88
20.06.2000 47.88
19.06.2000 47.88
16.06.2000 47.88
15.06.2000 47.50
14.06.2000 50.38
13.06.2000 50.38
12.06.2000 51.00
09.06.2000 51.25
08.06.2000 51.25
07.06.2000 51.75
06.06.2000 51.75
05.06.2000 51.75
02.06.2000 51.75
01.06.2000 51.75
31.05.2000 52.00
30.05.2000 52.00
29.05.2000 51.38
26.05.2000 51.38
25.05.2000 51.38
24.05.2000 51.38
23.05.2000 51.38
22.05.2000 51.75
19.05.2000 51.88
18.05.2000 51.88
17.05.2000 51.88
16.05.2000 52.63
15.05.2000 52.25
12.05.2000 52.50
11.05.2000 53.00
10.05.2000 53.00
09.05.2000 53.75
08.05.2000 54.00
05.05.2000 54.38
04.05.2000 54.38
03.05.2000 54.38
02.05.2000 55.38
28.04.2000 55.50
27.04.2000 55.50
26.04.2000 55.50
25.04.2000 55.50
24.04.2000 55.50
21.04.2000 55.50
20.04.2000 55.50
19.04.2000 55.50
18.04.2000 55.75
17.04.2000 55.75
14.04.2000 55.88
13.04.2000 55.88
12.04.2000 55.88
11.04.2000 55.88
10.04.2000 56.00
07.04.2000 57.25
06.04.2000 57.25
05.04.2000 57.25
04.04.2000 57.25
03.04.2000 57.25
31.03.2000 57.25
30.03.2000 57.88
29.03.2000 57.88
28.03.2000 59.50
27.03.2000 59.50
24.03.2000 59.50
23.03.2000 59.75
22.03.2000 60.75
21.03.2000 61.38
20.03.2000 64.13
17.03.2000 64.38
16.03.2000 68.00
15.03.2000 68.00
14.03.2000 68.00
13.03.2000 69.63
10.03.2000 69.88
09.03.2000 69.88
08.03.2000 72.88
07.03.2000 75.13
06.03.2000 75.13
03.03.2000 75.38
02.03.2000 75.38
01.03.2000 75.38
29.02.2000 75.38
28.02.2000 75.38
25.02.2000 75.38
24.02.2000 77.75
23.02.2000 77.88
22.02.2000 78.50
21.02.2000 78.50
18.02.2000 78.50
17.02.2000 78.50
16.02.2000 78.50
15.02.2000 78.50
14.02.2000 79.13
11.02.2000 79.13
10.02.2000 79.13
09.02.2000 79.75
08.02.2000 79.13
07.02.2000 79.13
04.02.2000 79.13
03.02.2000 79.13
02.02.2000 79.88
01.02.2000 80.50
31.01.2000 81.13
28.01.2000 81.13
27.01.2000 79.88
26.01.2000 78.50
25.01.2000 76.25
24.01.2000 76.25
21.01.2000 76.25
20.01.2000 76.25
19.01.2000 75.00
18.01.2000 74.13
17.01.2000 74.13
14.01.2000 74.13
13.01.2000 74.13
12.01.2000 74.13
11.01.2000 74.13
10.01.2000 75.00
07.01.2000 75.00
06.01.2000 75.25
05.01.2000 75.88
04.01.2000 75.75
30.12.1999 75.50
29.12.1999 75.50
28.12.1999 75.75
27.12.1999 75.75
24.12.1999 76.38
23.12.1999 76.75
22.12.1999 76.75
21.12.1999 80.88
20.12.1999 82.13
17.12.1999 82.13
16.12.1999 82.13
15.12.1999 82.50
14.12.1999 80.63
13.12.1999 80.63
10.12.1999 81.25
09.12.1999 81.25
08.12.1999 81.25
07.12.1999 76.25
06.12.1999 76.88
03.12.1999 76.88
02.12.1999 76.88
30.11.1999 77.00
29.11.1999 77.00
26.11.1999 77.00
25.11.1999 77.00
24.11.1999 77.63
23.11.1999 72.88
22.11.1999 66.25
19.11.1999 65.88
18.11.1999 62.38
17.11.1999 62.00
16.11.1999 61.88
15.11.1999 61.63
12.11.1999 61.63
11.11.1999 62.00
10.11.1999 62.25
09.11.1999 63.00
08.11.1999 63.63
05.11.1999 63.63
04.11.1999 63.63
03.11.1999 63.38
02.11.1999 62.63
01.11.1999 62.13
29.10.1999 66.11
28.10.1999 66.07
27.10.1999 66.07
26.10.1999 65.54
25.10.1999 65.54
22.10.1999 65.54
21.10.1999 65.50
20.10.1999 65.64
19.10.1999 66.54
18.10.1999 66.54
15.10.1999 66.36
14.10.1999 66.29
13.10.1999 66.54
12.10.1999 67.96
11.10.1999 66.64
08.10.1999 66.89
07.10.1999 67.04
06.10.1999 68.11
05.10.1999 68.11
04.10.1999 68.11
01.10.1999 68.61
30.09.1999 68.79
29.09.1999 69.68
28.09.1999 79.29
27.09.1999 79.29
24.09.1999 79.29
23.09.1999 79.57
22.09.1999 79.82
21.09.1999 79.82
20.09.1999 79.75
17.09.1999 80.46
16.09.1999 80.36
15.09.1999 80.82
14.09.1999 81.36
13.09.1999 82.43
10.09.1999 81.89
09.09.1999 82.07
08.09.1999 82.07
07.09.1999 82.07
06.09.1999 82.07
03.09.1999 83.43
02.09.1999 83.79
01.09.1999 85.58
31.08.1999 86.26
30.08.1999 88.04
27.08.1999 88.04
26.08.1999 88.04
25.08.1999 88.04
24.08.1999 88.58
23.08.1999 88.40
20.08.1999 88.94
19.08.1999 88.94
18.08.1999 89.65
17.08.1999 90.44
16.08.1999 90.44
13.08.1999 90.44
12.08.1999 90.97
11.08.1999 92.40
10.08.1999 92.40
09.08.1999 93.65
06.08.1999 94.19
05.08.1999 94.01
04.08.1999 95.44
03.08.1999 95.97
02.08.1999 96.15
30.07.1999 95.97
29.07.1999 96.51
28.07.1999 96.51
27.07.1999 96.51
26.07.1999 96.51
23.07.1999 96.51
22.07.1999 98.11
21.07.1999 98.11
20.07.1999 98.11
19.07.1999 98.83
16.07.1999 97.33
15.07.1999 98.58
14.07.1999 98.76
13.07.1999 99.29
12.07.1999 99.47
09.07.1999 99.65
08.07.1999 100.01
07.07.1999 102.15
06.07.1999 102.15
05.07.1999 102.15
02.07.1999 102.15
01.07.1999 102.15
30.06.1999 103.22
29.06.1999 103.22
28.06.1999 104.29
25.06.1999 105.19
24.06.1999 104.83
23.06.1999 104.83
22.06.1999 107.69
21.06.1999 107.69
18.06.1999 107.69
17.06.1999 107.51
16.06.1999 107.51
15.06.1999 107.51
14.06.1999 107.51
11.06.1999 107.51
10.06.1999 105.90
09.06.1999 105.72
08.06.1999 107.51
07.06.1999 108.04
04.06.1999 108.04
03.06.1999 108.58
02.06.1999 108.04
01.06.1999 108.76
31.05.1999 108.76
28.05.1999 109.47
27.05.1999 110.36
26.05.1999 110.01
25.05.1999 110.01
24.05.1999 109.29
21.05.1999 109.29
20.05.1999 109.65
19.05.1999 109.65
18.05.1999 109.65
17.05.1999 107.69
14.05.1999 107.69
13.05.1999 108.04
12.05.1999 108.04
11.05.1999 109.83
10.05.1999 111.26
07.05.1999 111.61
06.05.1999 111.61
05.05.1999 113.40
04.05.1999 114.65
03.05.1999 114.65
30.04.1999 114.65
29.04.1999 116.44
28.04.1999 117.15
27.04.1999 114.65
26.04.1999 113.76
23.04.1999 113.76
22.04.1999 115.90
21.04.1999 118.40
20.04.1999 117.69
19.04.1999 114.11
16.04.1999 114.11
15.04.1999 113.22
14.04.1999 113.22
13.04.1999 115.72
09.04.1999 115.72
08.04.1999 112.12
07.04.1999 115.54
06.04.1999 115.54
05.04.1999 116.97
02.04.1999 116.97
01.04.1999 116.44
31.03.1999 114.90
30.03.1999 113.47
29.03.1999 113.47
26.03.1999 113.47
25.03.1999 113.47
24.03.1999 113.47
23.03.1999 114.54
22.03.1999 114.54
19.03.1999 116.44
18.03.1999 112.51
17.03.1999 108.47
16.03.1999 104.90
15.03.1999 101.51
12.03.1999 100.79
11.03.1999 104.36
10.03.1999 108.29
09.03.1999 110.07
08.03.1999 95.79
05.03.1999 93.82
04.03.1999 94.64
03.03.1999 95.36
02.03.1999 95.54
01.03.1999 96.43
26.02.1999 99.11
25.02.1999 99.64
24.02.1999 101.25
23.02.1999 101.79
22.02.1999 106.79
19.02.1999 107.14
18.02.1999 107.14
17.02.1999 106.07
16.02.1999 107.32
15.02.1999 107.50
12.02.1999 107.50
11.02.1999 102.86
10.02.1999 106.79
09.02.1999 107.86
08.02.1999 99.46
05.02.1999 98.25
04.02.1999 98.25
03.02.1999 88.25
02.02.1999 88.61
01.02.1999 89.68
29.01.1999 89.68
28.01.1999 89.68
27.01.1999 89.86
26.01.1999 89.50
25.01.1999 89.50
22.01.1999 89.50
21.01.1999 89.32
20.01.1999 88.96
19.01.1999 88.96
18.01.1999 89.32
15.01.1999 90.21
14.01.1999 90.21
13.01.1999 90.21
12.01.1999 90.75
11.01.1999 91.29
08.01.1999 90.93
07.01.1999 90.93
06.01.1999 99.64
05.01.1999 99.64
04.01.1999 99.64
31.12.1998 98.57
30.12.1998 99.11
29.12.1998 99.11
28.12.1998 98.39
24.12.1998 99.82
23.12.1998 101.79
22.12.1998 103.75
21.12.1998 104.29
18.12.1998 104.29
17.12.1998 99.64
16.12.1998 95.71
15.12.1998 95.14
14.12.1998 95.00
11.12.1998 93.57
10.12.1998 92.50
09.12.1998 91.25
08.12.1998 91.25
07.12.1998 88.57
05.12.1998 88.57
04.12.1998 88.57
03.12.1998 88.39
02.12.1998 87.68
30.11.1998 88.93
27.11.1998 88.57
26.11.1998 88.39
25.11.1998 89.29
24.11.1998 89.11
23.11.1998 88.93
20.11.1998 89.11
19.11.1998 91.25
18.11.1998 91.43
17.11.1998 87.61
16.11.1998 87.43
13.11.1998 87.61
12.11.1998 88.68
11.11.1998 88.75
10.11.1998 88.57
09.11.1998 86.96
06.11.1998 85.18
05.11.1998 84.11
04.11.1998 82.86
03.11.1998 82.50
02.11.1998 81.07
30.10.1998 81.07
29.10.1998 81.96
28.10.1998 81.18
27.10.1998 78.86
26.10.1998 79.39
23.10.1998 81.18
22.10.1998 80.75
21.10.1998 81.79
20.10.1998 82.21
19.10.1998 82.93
16.10.1998 81.32
15.10.1998 78.93
14.10.1998 76.64
13.10.1998 75.04
12.10.1998 73.96
09.10.1998 73.96
08.10.1998 73.68
07.10.1998 73.50
06.10.1998 73.86
05.10.1998 73.86
02.10.1998 76.21
01.10.1998 76.04
30.09.1998 77.46
29.09.1998 76.93
28.09.1998 76.39
25.09.1998 76.39
24.09.1998 75.68
23.09.1998 75.32
22.09.1998 75.14
21.09.1998 75.14
18.09.1998 74.75
17.09.1998 74.75
16.09.1998 74.75
15.09.1998 73.79
14.09.1998 74.00
11.09.1998 72.71
10.09.1998 72.18
09.09.1998 72.18
08.09.1998 70.54
07.09.1998 70.43
04.09.1998 70.32
03.09.1998 70.50
02.09.1998 70.43
01.09.1998 70.29
31.08.1998 69.32
28.08.1998 67.96
27.08.1998 68.68
26.08.1998 65.79
25.08.1998 65.96
24.08.1998 65.07
21.08.1998 65.07
20.08.1998 64.71
19.08.1998 64.50
18.08.1998 64.14
17.08.1998 64.14
14.08.1998 64.18
13.08.1998 65.07
12.08.1998 64.00
11.08.1998 64.00
10.08.1998 63.11
07.08.1998 62.54
06.08.1998 61.96
05.08.1998 61.25
04.08.1998 61.07
03.08.1998 59.46
31.07.1998 59.11
30.07.1998 59.57
29.07.1998 58.68
28.07.1998 58.86
27.07.1998 58.68
24.07.1998 58.75
23.07.1998 58.93
22.07.1998 58.93
21.07.1998 59.82
20.07.1998 59.82
17.07.1998 59.82
16.07.1998 59.64
15.07.1998 58.75
14.07.1998 58.75
13.07.1998 58.57
10.07.1998 58.93
09.07.1998 58.93
08.07.1998 59.29
07.07.1998 59.29
06.07.1998 59.46
03.07.1998 59.29
02.07.1998 59.29
01.07.1998 58.75
30.06.1998 59.29
29.06.1998 60.46
26.06.1998 61.36
25.06.1998 64.57
24.06.1998 64.75
23.06.1998 63.50
22.06.1998 61.00
19.06.1998 59.39
18.06.1998 58.39
17.06.1998 58.39
16.06.1998 57.86
15.06.1998 57.68
12.06.1998 57.68
11.06.1998 57.68
10.06.1998 58.21
09.06.1998 59.29
08.06.1998 60.21
05.06.1998 60.04
04.06.1998 59.86
03.06.1998 59.68
02.06.1998 59.68
01.06.1998 58.50
29.05.1998 58.07
28.05.1998 58.07
27.05.1998 58.04
26.05.1998 58.93
25.05.1998 58.93
22.05.1998 60.36
21.05.1998 61.43
20.05.1998 62.96
19.05.1998 61.25
18.05.1998 61.43
15.05.1998 61.79
14.05.1998 64.82
13.05.1998 65.00
12.05.1998 67.68
11.05.1998 74.29
08.05.1998 77.71
07.05.1998 78.79
06.05.1998 80.61
05.05.1998 82.57
04.05.1998 84.79
30.04.1998 85.75
29.04.1998 84.14
28.04.1998 84.61
27.04.1998 83.89
24.04.1998 83.61
23.04.1998 83.54
22.04.1998 83.64
21.04.1998 84.00
17.04.1998 83.82
16.04.1998 83.36
15.04.1998 84.14
14.04.1998 83.79
13.04.1998 85.21
10.04.1998 87.54
09.04.1998 91.89
08.04.1998 92.07
07.04.1998 92.75
06.04.1998 92.75
03.04.1998 93.46
02.04.1998 95.25
01.04.1998 95.79
31.03.1998 95.96
30.03.1998 95.25
27.03.1998 95.25
26.03.1998 95.25
25.03.1998 95.21
24.03.1998 95.21
23.03.1998 95.25
20.03.1998 98.46
19.03.1998 98.29
18.03.1998 99.89
17.03.1998 100.25
16.03.1998 100.79
13.03.1998 100.43
12.03.1998 100.43
11.03.1998 100.18
10.03.1998 100.18
09.03.1998 98.75
06.03.1998 97.86
05.03.1998 97.86
04.03.1998 100.00
03.03.1998 98.93
02.03.1998 98.93
27.02.1998 96.25
26.02.1998 96.25
25.02.1998 96.25
24.02.1998 96.25
23.02.1998 96.07
20.02.1998 96.07
19.02.1998 96.43
18.02.1998 96.61
17.02.1998 96.79
16.02.1998 95.89
13.02.1998 97.32
12.02.1998 98.39
11.02.1998 98.75
10.02.1998 99.11
09.02.1998 99.46
06.02.1998 99.07
05.02.1998 99.07
04.02.1998 98.27
03.02.1998 97.88
02.02.1998 96.73
30.01.1998 96.35
29.01.1998 95.77
28.01.1998 95.77
27.01.1998 95.00
26.01.1998 95.19
23.01.1998 95.19
22.01.1998 90.38
21.01.1998 90.38
20.01.1998 88.46
19.01.1998 87.46
16.01.1998 87.38
15.01.1998 87.00
14.01.1998 85.35
13.01.1998 86.50
12.01.1998 89.77
09.01.1998 89.77
08.01.1998 89.77
07.01.1998 89.77
06.01.1998 90.73
05.01.1998 90.92
31.12.1997 90.92
30.12.1997 90.15
29.12.1997 90.54
24.12.1997 90.15
23.12.1997 90.15
22.12.1997 85.77
19.12.1997 79.12
18.12.1997 79.31
17.12.1997 79.31
16.12.1997 79.88
15.12.1997 80.46
12.12.1997 80.46
11.12.1997 80.62
10.12.1997 81.00
09.12.1997 81.00
08.12.1997 82.85
05.12.1997 84.35
04.12.1997 87.23
03.12.1997 88.85
02.12.1997 83.73
28.11.1997 83.73
27.11.1997 82.96
26.11.1997 82.85
25.11.1997 83.04
24.11.1997 83.04
21.11.1997 83.04
20.11.1997 83.23
19.11.1997 82.08
18.11.1997 81.00
17.11.1997 80.23
14.11.1997 76.19
13.11.1997 69.04
12.11.1997 63.92
11.11.1997 57.38
10.11.1997 56.46
07.11.1997 53.04
06.11.1997 52.58
05.11.1997 51.69
04.11.1997 51.69
03.11.1997 50.42
31.10.1997 50.62
30.10.1997 50.42
29.10.1997 50.35
28.10.1997 50.04
27.10.1997 50.00
24.10.1997 50.00
23.10.1997 50.00
22.10.1997 50.00
21.10.1997 50.00
20.10.1997 50.23
17.10.1997 50.23
16.10.1997 50.23
15.10.1997 50.15
14.10.1997 49.69
13.10.1997 49.88
10.10.1997 49.54
09.10.1997 49.35
08.10.1997 49.12
07.10.1997 49.12
06.10.1997 49.12
03.10.1997 49.12
02.10.1997 49.42
01.10.1997 49.31
30.09.1997 48.88
29.09.1997 48.81
26.09.1997 48.92
25.09.1997 48.52
24.09.1997 48.83
23.09.1997 48.98
22.09.1997 48.88
19.09.1997 48.88
18.09.1997 48.88
17.09.1997 49.35
16.09.1997 49.35
15.09.1997 49.73
12.09.1997 50.19
11.09.1997 50.19
10.09.1997 51.81
09.09.1997 52.77
08.09.1997 52.85
05.09.1997 52.85
04.09.1997 53.08
03.09.1997 53.15
02.09.1997 53.35
01.09.1997 54.38
29.08.1997 54.65
28.08.1997 56.00
27.08.1997 54.15
26.08.1997 54.31
25.08.1997 53.85
22.08.1997 54.42
21.08.1997 53.23
20.08.1997 52.58
19.08.1997 53.12
18.08.1997 51.12
15.08.1997 49.77
14.08.1997 48.46
13.08.1997 46.77
12.08.1997 48.65
11.08.1997 49.04
08.08.1997 46.58
07.08.1997 46.31
06.08.1997 46.50
05.08.1997 46.27
04.08.1997 46.27
01.08.1997 45.54
31.07.1997 45.54
30.07.1997 45.23
29.07.1997 44.19
28.07.1997 43.96
25.07.1997 45.92
24.07.1997 46.92
23.07.1997 47.60
22.07.1997 49.04
21.07.1997 50.88
18.07.1997 53.84
17.07.1997 55.96
16.07.1997 57.24
15.07.1997 57.68
14.07.1997 57.88
11.07.1997 57.84
10.07.1997 57.64
09.07.1997 57.64
08.07.1997 57.72
07.07.1997 56.88
04.07.1997 56.88
03.07.1997 57.16
02.07.1997 57.16
01.07.1997 56.40
30.06.1997 56.44
27.06.1997 55.88
26.06.1997 55.84
25.06.1997 55.52
24.06.1997 55.56
23.06.1997 55.40
20.06.1997 55.88
19.06.1997 56.08
18.06.1997 56.40
17.06.1997 57.24
16.06.1997 58.16
13.06.1997 58.46
12.06.1997 58.83
11.06.1997 59.96
10.06.1997 64.61
09.06.1997 66.91
06.06.1997 73.57
05.06.1997 79.30
04.06.1997 79.70
03.06.1997 81.43
02.06.1997 82.09
30.05.1997 83.61
29.05.1997 90.87
28.05.1997 96.74
27.05.1997 104.35
26.05.1997 114.35
23.05.1997 115.22
22.05.1997 115.00
21.05.1997 117.57
20.05.1997 119.52
19.05.1997 119.52
16.05.1997 120.17
15.05.1997 120.17
14.05.1997 121.26
13.05.1997 121.91
12.05.1997 121.91
09.05.1997 122.83
08.05.1997 123.26
07.05.1997 123.26
06.05.1997 124.78
05.05.1997 126.52
02.05.1997 126.52
30.04.1997 126.96
29.04.1997 127.83
25.04.1997 128.91
24.04.1997 128.91
23.04.1997 129.78
22.04.1997 135.43
21.04.1997 135.43
18.04.1997 139.57
17.04.1997 143.91
16.04.1997 146.52
15.04.1997 146.52
14.04.1997 151.52
11.04.1997 155.22
10.04.1997 156.09
09.04.1997 160.22
08.04.1997 160.22
07.04.1997 163.48
04.04.1997 170.17
03.04.1997 172.13
02.04.1997 173.00
01.04.1997 173.00
31.03.1997 173.43
28.03.1997 176.52
27.03.1997 173.91
26.03.1997 173.26
25.03.1997 171.14
24.03.1997 172.27
21.03.1997 173.18
20.03.1997 176.00
19.03.1997 181.83
18.03.1997 181.83
17.03.1997 191.21
14.03.1997 187.88
13.03.1997 185.79
12.03.1997 185.79
11.03.1997 185.54
10.03.1997 194.96
07.03.1997 201.21
06.03.1997 205.37
05.03.1997 205.37
04.03.1997 196.62
03.03.1997 185.17
28.02.1997 179.33
27.02.1997 173.92
26.02.1997 168.08
25.02.1997 148.12
24.02.1997 131.46
21.02.1997 131.00
20.02.1997 81.45
19.02.1997 81.45
18.02.1997 81.45
17.02.1997 81.17
14.02.1997 80.63
13.02.1997 79.25
12.02.1997 78.83
11.02.1997 75.85
10.02.1997 73.60
07.02.1997 73.15
06.02.1997 71.22
05.02.1997 69.30
04.02.1997 66.39
03.02.1997 62.70
31.01.1997 61.53
30.01.1997 60.95
29.01.1997 60.11
28.01.1997 59.74
27.01.1997 59.24
24.01.1997 58.74
23.01.1997 57.53
22.01.1997 57.53
21.01.1997 57.53
20.01.1997 57.20
17.01.1997 55.86
16.01.1997 55.53
15.01.1997 55.53
14.01.1997 55.32
13.01.1997 55.24
10.01.1997 55.20
09.01.1997 54.70
08.01.1997 54.66
07.01.1997 54.49
06.01.1997 54.28
27.12.1996 54.53
24.12.1996 54.53
23.12.1996 54.53
20.12.1996 54.24
19.12.1996 54.25
18.12.1996 54.25
17.12.1996 53.92
16.12.1996 53.92
13.12.1996 53.92
12.12.1996 53.92
11.12.1996 53.92
10.12.1996 53.92
09.12.1996 53.92
06.12.1996 53.92
05.12.1996 53.96
04.12.1996 53.96
03.12.1996 53.96
02.12.1996 53.92
29.11.1996 53.92
28.11.1996 53.92
27.11.1996 53.92
26.11.1996 53.92
25.11.1996 53.88
22.11.1996 53.83
21.11.1996 53.54
20.11.1996 53.54
19.11.1996 53.96
18.11.1996 53.96
15.11.1996 53.79
14.11.1996 53.71
13.11.1996 53.71
12.11.1996 53.71
11.11.1996 53.75
08.11.1996 53.67
07.11.1996 53.63
06.11.1996 53.83
05.11.1996 53.83
04.11.1996 54.00
01.11.1996 53.94
31.10.1996 53.94
30.10.1996 53.94
29.10.1996 53.94
28.10.1996 53.94
25.10.1996 53.94
24.10.1996 53.94
23.10.1996 54.08
22.10.1996 54.08
21.10.1996 54.25
18.10.1996 54.25
17.10.1996 54.35
16.10.1996 54.35
15.10.1996 54.35
14.10.1996 54.35
11.10.1996 54.35
10.10.1996 54.35
09.10.1996 54.35
08.10.1996 54.44
07.10.1996 54.44
04.10.1996 54.56
03.10.1996 54.69
02.10.1996 54.69
01.10.1996 54.69
30.09.1996 54.69
27.09.1996 54.60
26.09.1996 54.38
25.09.1996 54.23
24.09.1996 54.23
23.09.1996 54.14
20.09.1996 54.86
19.09.1996 54.57
18.09.1996 54.32
17.09.1996 54.16
16.09.1996 53.82
13.09.1996 53.64
12.09.1996 53.45
11.09.1996 53.40
10.09.1996 53.40
09.09.1996 53.27
06.09.1996 53.18
05.09.1996 53.12
04.09.1996 53.12
03.09.1996 53.29
02.09.1996 53.34
30.08.1996 53.34
29.08.1996 53.68
28.08.1996 53.68
27.08.1996 53.68
26.08.1996 53.42
23.08.1996 53.42
22.08.1996 53.73
21.08.1996 53.51
20.08.1996 53.64
19.08.1996 53.62
16.08.1996 53.62
15.08.1996 53.66
14.08.1996 53.66
13.08.1996 53.95
12.08.1996 53.95
09.08.1996 53.95
08.08.1996 54.21
07.08.1996 54.21
06.08.1996 54.21
05.08.1996 54.21
02.08.1996 54.21
01.08.1996 54.21
31.07.1996 54.21
30.07.1996 54.21
29.07.1996 54.21
26.07.1996 54.21
25.07.1996 54.21
24.07.1996 54.21
23.07.1996 54.32
22.07.1996 54.32
19.07.1996 54.19
18.07.1996 54.19
17.07.1996 54.19
16.07.1996 54.19
15.07.1996 54.58
12.07.1996 54.58
11.07.1996 54.58
10.07.1996 54.58
09.07.1996 54.63
08.07.1996 54.63
05.07.1996 54.49
04.07.1996 54.49
03.07.1996 54.49
02.07.1996 54.69
01.07.1996 54.69
28.06.1996 54.92
27.06.1996 55.28
26.06.1996 55.28
25.06.1996 55.28
24.06.1996 55.39
21.06.1996 55.48
20.06.1996 55.57
19.06.1996 55.57
18.06.1996 55.57
17.06.1996 55.57
14.06.1996 55.77
13.06.1996 55.77
12.06.1996 55.77
11.06.1996 55.77
10.06.1996 55.77
07.06.1996 55.77
06.06.1996 55.77
05.06.1996 55.77
04.06.1996 55.86
03.06.1996 55.86
31.05.1996 56.18
30.05.1996 56.18
29.05.1996 56.18
28.05.1996 56.18
27.05.1996 56.18
24.05.1996 56.86
23.05.1996 57.32
22.05.1996 57.32
21.05.1996 57.32
20.05.1996 56.90
17.05.1996 56.90
16.05.1996 56.90
15.05.1996 56.90
14.05.1996 56.90
13.05.1996 56.93
10.05.1996 57.07
09.05.1996 57.07
08.05.1996 56.93
07.05.1996 56.93
06.05.1996 56.93
03.05.1996 56.52
02.05.1996 56.67
30.04.1996 56.71
29.04.1996 57.10
26.04.1996 57.10
25.04.1996 57.17
24.04.1996 57.42
23.04.1996 57.92
22.04.1996 57.98
19.04.1996 58.58
18.04.1996 58.69
17.04.1996 58.75
16.04.1996 58.81
12.04.1996 59.25
11.04.1996 59.42
10.04.1996 59.42
09.04.1996 59.42
08.04.1996 60.08
05.04.1996 60.36
04.04.1996 60.36
03.04.1996 59.92
02.04.1996 60.08
01.04.1996 60.03
29.03.1996 60.31
28.03.1996 60.64
27.03.1996 60.64
26.03.1996 60.64
25.03.1996 60.58
22.03.1996 60.58
21.03.1996 60.58
20.03.1996 60.58
19.03.1996 60.44
18.03.1996 60.31
15.03.1996 60.31
14.03.1996 60.31
13.03.1996 60.31
12.03.1996 60.31
11.03.1996 60.31
08.03.1996 60.31
07.03.1996 59.81
06.03.1996 59.81
05.03.1996 59.14
04.03.1996 59.14
01.03.1996 59.31
29.02.1996 59.31
28.02.1996 59.31
27.02.1996 59.31
26.02.1996 58.92
23.02.1996 58.86
22.02.1996 58.86
21.02.1996 58.69
20.02.1996 58.58
19.02.1996 58.28
16.02.1996 58.22
15.02.1996 58.22
14.02.1996 58.22
13.02.1996 58.22
12.02.1996 58.22
09.02.1996 58.22
08.02.1996 58.08
07.02.1996 58.08
06.02.1996 58.08
05.02.1996 58.08
02.02.1996 56.97
01.02.1996 56.58
31.01.1996 56.58
30.01.1996 55.92
29.01.1996 55.92
26.01.1996 55.97
25.01.1996 55.92
24.01.1996 55.19
23.01.1996 55.19
22.01.1996 55.19
19.01.1996 54.53
18.01.1996 54.53
17.01.1996 54.53
16.01.1996 54.53
15.01.1996 54.58
12.01.1996 54.58
11.01.1996 54.58
10.01.1996 54.58
09.01.1996 54.78
08.01.1996 54.78
05.01.1996 54.50
04.01.1996 54.28
03.01.1996 54.00
29.12.1995 54.00
28.12.1995 54.00
27.12.1995 53.64
22.12.1995 53.64
21.12.1995 53.64
20.12.1995 53.64
19.12.1995 53.92
18.12.1995 53.53
15.12.1995 52.47
14.12.1995 53.03
13.12.1995 52.47
12.12.1995 52.17
11.12.1995 52.17
08.12.1995 51.83
07.12.1995 51.61
06.12.1995 51.61
05.12.1995 51.22
04.12.1995 50.11
30.11.1995 49.69
29.11.1995 49.69
28.11.1995 49.72
27.11.1995 49.81
24.11.1995 49.81
23.11.1995 49.31
22.11.1995 48.69
21.11.1995 48.75
20.11.1995 48.08
17.11.1995 47.83
16.11.1995 46.82
15.11.1995 46.74
14.11.1995 46.74
13.11.1995 46.35
10.11.1995 44.51
09.11.1995 44.38
08.11.1995 44.38
07.11.1995 44.18
06.11.1995 43.40
03.11.1995 43.04
02.11.1995 42.51
01.11.1995 42.40
31.10.1995 42.13
30.10.1995 42.10
27.10.1995 42.10
26.10.1995 42.10
25.10.1995 42.10
24.10.1995 42.10
23.10.1995 41.47
20.10.1995 41.41
19.10.1995 41.41
18.10.1995 41.41
17.10.1995 41.34
16.10.1995 41.34
13.10.1995 41.34
12.10.1995 42.47
11.10.1995 42.47
10.10.1995 42.47
09.10.1995 42.47
06.10.1995 42.47
05.10.1995 42.47
04.10.1995 42.47
03.10.1995 42.47
02.10.1995 42.47
29.09.1995 42.16
28.09.1995 42.16
27.09.1995 42.16
26.09.1995 42.16
25.09.1995 43.03
22.09.1995 43.03
21.09.1995 43.03
20.09.1995 43.03
19.09.1995 43.16
18.09.1995 43.16
15.09.1995 43.16
14.09.1995 43.28
13.09.1995 43.28
12.09.1995 43.28
11.09.1995 43.28
08.09.1995 43.41
07.09.1995 43.53
06.09.1995 43.53
05.09.1995 43.53
04.09.1995 43.66
01.09.1995 43.78
31.08.1995 44.66
30.08.1995 44.66
29.08.1995 44.66
28.08.1995 45.09
25.08.1995 45.09
24.08.1995 45.09
23.08.1995 45.09
22.08.1995 45.22
21.08.1995 45.47
18.08.1995 45.47
17.08.1995 46.09
16.08.1995 46.34
15.08.1995 46.34
14.08.1995 46.34
11.08.1995 46.34
10.08.1995 46.34
09.08.1995 46.34
08.08.1995 46.34
07.08.1995 46.59
04.08.1995 46.22
03.08.1995 46.47
02.08.1995 46.47
01.08.1995 46.47

Conditiile de acordare a creditelor la Bancpost

Documente credite Bancpost

Documente credite Bancpost


Conditiile de acordare a creditelor la Bancpost:

Ce conditii trebuie sa indeplinesc ?

– Cetatean roman detinator de carte/ buletin de identitate romanesc valid, rezident in Romania

– Cetatean strain care lucreaza in Romania in baza unui permis de munca valid* si sa aiba rezidenta permanenta sau temporara pe teritoriul Romaniei

– Varsta cuprinsa intre 23 si 65 de ani la data deciziei (formalizata prin semnarea fisei de decizie)

– Angajat pe perioada nedeterminata cu o vechime in munca de minim 3 luni la angajatorul actual

*nu se aplica cetatenilor straini care care au dreptul de a lucra in Romania fara autorizatie de munca, conform legislatiei relevante in vigoare.

Care sunt documentele necesare, in cazul in care sunt salariat?

– Cererea de credit

– Copie act identitate certificata de ofiterul de credit din unitatea teritoriala

– Adeverinta de venit/Documente doveditoare ale veniturilor in functie de tipurile de venit

– Adeverinta care sa certifice veniturile declarate autoritatilor fiscale pentru anul anterior (adeverinta de venit sau tabel nominal de venituri pentru anul anterior)

*Adeverinta de venit nu trebuie sa fie mai veche de 30 de zile de la data emiterii.

Ce tipuri de venituri sunt acceptate?

– Salarii si venituri aditionale salariilor cu caracter permanent

– Bonuri de masa / norma de hrana

– Pensii

– Rentele viagere

– Contracte de management / administrare

– Indemnizatia acordata conform legii pt cresterea copilului

– Chirii

– Drepturi de autor (venituri din drepturi de proprietate intelectuala)

– Venituri obtinute de persoane fizice in baza unui contract de mandate sau agent asigurari sau comision

– Venituri obtinute de persoane fizice din activitati comerciale ( in sistem real sau norme de venit)

– Venituri din activitati liberale

– Dividende

– Navigatori (se accepta doar impreuna cu codebitor sau ca si codebitor)

– Salarii obtinute in strainatate (se accepta doar impreuna cu codebitor sau ca si codebitor)

– Diurna externa in cazul unor activitati specifice (alte tipuri decat navigatori)-personal navigant, diplomati, soferi

Important:
Contactati cea mai apropiata sucursala Bancpost pentru detalii cu privire la documentele doveditoare specifice tipului tau de venit.

Cum ajuta codebitorul in contractul de credit?

Codebitorul, care poate fi orice persoana fizica semnatara a contractului de credit, iti ofera posibilitatea de a putea obtine o suma a creditului mai mare decat cea accesibila strict pe baza veniturilor proprii.

Ce conditii trebuie sa indeplineasca codebitorul?

Codebitorul trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii de eligibilitate ca si imprumutatul principal si sa prezinte acelasi documente ca si titularul de credit.

Sursa: site-ul Bancpost

Noul Cod de Procedura Civila – Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei

Noul Cod de Procedura Civila – Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 247 din 10 aprilie 2015

Text integrat cu modificarile aduse de OUG 1/2016

Republicat in temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, dandu-se textelor o noua numerotare.

Legea nr. 134/2010 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, si ulterior a fost modificata si completata prin:

– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobata prin Legea nr. 206/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012;

– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 214/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013;

– Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013.

Titlul PRELIMINAR – Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila si principiile fundamentale ale procesului civil

Capitolul I Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila

Articolul 1 Obiectul si scopul Codului de procedura civila

(1) Codul de procedura civila, denumit in continuare codul, stabileste regulile de competenta si de judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, in scopul infaptuirii justitiei in materie civila.
(2) In infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti indeplinesc un serviciu de interes public, asigurand respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si garantarea suprematiei acesteia.

Articolul 2 Aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila

(1) Dispozitiile prezentului cod constituie procedura de drept comun in materie civila.
(2) De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare.

Articolul 3 Aplicarea prioritara a tratatelor internationale privitoare la drepturile omului

(1) In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.

Articolul 4 Aplicarea prioritara a dreptului Uniunii Europene

In materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul partilor.

Capitolul II Principiile fundamentale ale procesului civil

Articolul 5 Indatoriri privind primirea si solutionarea cererilor
(1) Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii.
(2) Niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta.
(3) In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici in baza legii, nici a uzantelor, iar in lipsa acestora din urma, nici in baza dispozitiilor legale privitoare la situatii asemanatoare, ea va trebui judecata in baza principiilor generale ale dreptului, avand in vedere toate circumstantele acesteia si tinand seama de cerintele echitatii.
(4) Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii.

Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil, in termen optim si previzibil
(1) Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in termen optim si previzibil, de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita de lege. In acest scop, instanta este datoare sa dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure desfasurarea cu celeritate a judecatii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in faza executarii silite.

Articolul 7 Legalitatea
(1) Procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii.
(2) Judecatorul are indatorirea de a asigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din proces.

Articolul 8 Egalitatea
In procesul civil partilor le este garantata exercitarea drepturilor procesuale, in mod egal si fara discriminari.

Articolul 9 Dreptul de dispozitie al partilor
(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, in cazurile anume prevazute de lege, la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.
(2) Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.
(3) In conditiile legii, partea poate, dupa caz, renunta la judecarea cererii de chemare in judecata sau la insusi dreptul pretins, poate recunoaste pretentiile partii adverse, se poate invoi cu aceasta pentru a pune capat, in tot sau in parte, procesului, poate renunta la exercitarea cailor de atac ori la executarea unei hotarari. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale in orice alt mod permis de lege

Articolul 10 Obligatiile partilor in desfasurarea procesului
(1) Partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.
(2) Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate, la cererea celeilalte parti sau din oficiu, sa dispuna infatisarea acestuia, sub sanctiunea platii unei amenzi judiciare.

Articolul 11 Obligatiile tertilor in desfasurarea procesului
Orice persoana este obligata, in conditiile legii, sa sprijine realizarea justitiei. Cel care, fara motiv legitim, se sustrage de la indeplinirea acestei obligatii poate fi constrans sa o execute sub sanctiunea platii unei amenzi judiciare si, daca este cazul, a unor daune-interese.

Articolul 12 Buna-credinta
(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti.
(2) Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu isi indeplineste cu buna-credinta obligatiile procesuale raspunde potrivit alin. (2).

Articolul 13 Dreptul la aparare
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2)*) Partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept.
(3) Partilor li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfasurare a procesului. Ele pot sa ia cunostinta de cuprinsul dosarului, sa propuna probe, sa isi faca aparari, sa isi prezinte sustinerile in scris si oral si sa exercite caile legale de atac, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(4) Instanta poate dispune infatisarea in persoana a partilor, chiar atunci cand acestea sunt reprezentate.
–––
*) A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 462/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.

Articolul 14 Contradictorialitatea
(1) Instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel.
(2) Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util, direct sau prin intermediul instantei, dupa caz, motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile, precum si mijloacele de proba de care inteleg sa se foloseasca, astfel incat fiecare dintre ele sa isi poata organiza apararea.
(3) Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor in mod corect si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au obligatia de a expune un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la imprejurari de fapt relevante in cauza.
(4) Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant la proces, inclusiv de catre instanta din oficiu.
(5) Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanta isi va intemeia hotararea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii.

Articolul 15 Oralitatea
Procesele se dezbat oral, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel sau cand partile solicita expres instantei ca judecata sa se faca numai pe baza actelor depuse la dosar.

Articolul 16 Nemijlocirea
Probele se administreaza de catre instanta care judeca procesul, cu exceptia cazurilor in care legea stabileste altfel.

Articolul 17 Publicitatea
Sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege.

Articolul 18 Limba desfasurarii procesului
(1) Procesul civil se desfasoara in limba romana.
(2) Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata, in conditiile legii.
(3) Cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin traducator autorizat, daca legea nu prevede altfel.
(4) Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in limba romana.

Articolul 19 Continuitatea
Judecatorul investit cu solutionarea cauzei nu poate fi inlocuit pe durata procesului decat pentru motive temeinice, in conditiile legii.

Articolul 20 Respectarea principiilor fundamentale
Judecatorul are indatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile prevazute de lege.

Articolul 21 Incercarea de impacare a partilor
(1) Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.
(2) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii.

Articolul 22 Rolul judecatorului in aflarea adevarului
(1) Judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile.
(2) Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.
(3) Judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor persoane, in conditiile legii. Persoanele astfel introduse in cauza vor avea posibilitatea, dupa caz, de a renunta la judecata sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretentiile reclamantului ori de a pune capat procesului printr-o tranzactie.
(4) Judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire. In acest caz judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta.
(5) Cu toate acestea, judecatorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic in cazul in care partile, in virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridica si motivele de drept asupra carora au inteles sa limiteze dezbaterile, daca astfel nu se incalca drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6) Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
(7) Ori de cate ori legea ii rezerva judecatorului puterea de apreciere sau ii cere sa tina seama de toate circumstantele cauzei, judecatorul va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de cerintele echitatii si de buna-credinta.

Articolul 23 Respectul cuvenit justitiei
(1) Cei prezenti la sedinta de judecata sunt datori sa manifeste respectul cuvenit fata de instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei de judecata.
(2) Presedintele vegheaza ca ordinea si solemnitatea sedintei sa fie respectate, putand lua in acest scop orice masura prevazuta de lege.

Capitolul III Aplicarea legii de procedura civila

Articolul 24 Legea aplicabila proceselor noi
Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.

Articolul 25 Legea aplicabila proceselor in curs
(1) Procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi.
(2) Procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante, potrivit legii sub care au inceput. In caz de trimitere spre rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta, in vigoare la data cand a inceput procesul, raman aplicabile.
(3) In cazul in care instanta investita este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente potrivit legii noi. Dispozitiile alin. (1) raman aplicabile.

Articolul 26 Legea aplicabila mijloacelor de proba
(1) Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.
(2) Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor.

Articolul 27 Legea aplicabila hotararilor
Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

Articolul 28 Teritorialitatea legii de procedura
(1) Dispozitiile legii de procedura se aplica tuturor proceselor care se judeca de catre instantele romane, sub rezerva unor dispozitii legale contrare.
(2) In cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedura aplicabile se face potrivit normelor cuprinse in cartea a VII-a.

Cartea I – Dispozitii generale

Titlul I Actiunea civila

Articolul 29 Notiune
Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in proces.

Articolul 30 Cereri in justitie
(1) Oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea instantei competente.
(2) Cererile in justitie sunt principale, accesorii, aditionale si incidentale.
(3) Cererea principala este cererea introductiva de instanta. Ea poate cuprinde atat capete de cerere principale, cat si capete de cerere accesorii.
(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data unui capat de cerere principal.
(5) Constituie cerere aditionala acea cerere prin care o parte modifica pretentiile sale anterioare.
(6) Cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces aflat in curs de desfasurare.

Articolul 31 Aparari
Apararile formulate in justitie pot fi de fond sau procedurale.

Articolul 32 Conditii de exercitare a actiunii civile
(1) Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia:
a) are capacitate procesuala, in conditiile legii;
b) are calitate procesuala;
c) formuleaza o pretentie;
d) justifica un interes.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul apararilor.

Articolul 33 Interesul de a actiona
Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

Articolul 34 Realizarea drepturilor afectate de un termen
(1) Cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual poate fi facuta chiar inainte de implinirea acestui termen.
(2) Se poate, de asemenea, cere, inainte de termen, executarea la termen a obligatiei de intretinere sau a altei prestatii periodice.
(3) Pot fi incuviintate, inainte de implinirea termenului, si alte cereri pentru executarea la termen a unor obligatii, ori de cate ori se va constata ca acestea pot preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.

Articolul 35 Constatarea existentei sau inexistentei unui drept
Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

Articolul 36 Calitatea procesuala
Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii. Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Articolul 37 Legitimarea procesuala a altor persoane
In cazurile si conditiile prevazute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula aparari si de persoane, organizatii, institutii sau autoritati, care, fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate in situatii speciale sau, dupa caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

Articolul 38 Transmiterea calitatii procesuale
Calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii.

Articolul 39 Situatia procesuala a instrainatorului si a succesorilor sai
(1) Daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partile initiale. Daca insa transferul este facut, in conditiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, dupa caz.
(2) In toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza, daca are cunostinta de existenta procesului, sau poate sa fie introdus in cauza, la cerere ori din oficiu. In acest caz, instanta va decide, dupa imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte parti, daca instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va ramane sau, dupa caz, va fi scos din proces. Daca instrainatorul sau, dupa caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus in cauza.
(3) Hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, dupa caz, va produce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi intotdeauna opozabila acestuia din urma, cu exceptia cazurilor in care a dobandit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre adevaratul titular.

Articolul 40 Sanctiunea incalcarii conditiilor de exercitare a actiunii civile
(1) Cererile facute de o persoana care nu are capacitate procesuala sunt nule sau, dupa caz, anulabile. De asemenea, in cazul lipsei calitatii procesuale sau a interesului, instanta va respinge cererea ori apararea formulata ca fiind facuta de o persoana sau impotriva unei persoane fara calitate ori ca lipsita de interes, dupa caz.
(2) Incalcarea dispozitiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea si a altor sanctiuni prevazute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despagubit, potrivit dreptului comun.

Titlul II Participantii la procesul civil

Capitolul I Judecatorul. Incompatibilitatea

Articolul 41 Cazuri de incompatibilitate absoluta
(1) Judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza nu poate judeca aceeasi pricina in apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire si nici dupa trimiterea spre rejudecare.
(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.

Articolul 42 Alte cazuri de incompatibilitate
(1) Judecatorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca in urmatoarele situatii:
1. cand si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie in cauza pe care a fost desemnat sa o judece. Punerea in discutia partilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) si (5), nu il face pe judecator incompatibil;
2. cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor sau afinii lor, dupa caz, au un interes in legatura cu pricina care se judeca;
3. cand este sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori cu sora sotului uneia dintre aceste persoane;
4. cand sotul sau fostul sau sot este ruda ori afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre parti;
5. daca el, sotul sau rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, dupa caz, sunt parti intr-un proces care se judeca la instanta la care una dintre parti este judecator;
6. daca intre el, sotul sau ori rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, si una dintre parti a existat un proces penal cu cel mult 5 ani inainte de a fi desemnat sa judece pricina. In cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul devine incompatibil numai in situatia punerii in miscare a actiunii penale impotriva sa;
7. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
8. daca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre parti;
9. daca el, sotul sau ori una dintre rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, se afla in relatii de dusmanie cu una dintre parti, sotul ori rudele acesteia pana la gradul al patrulea inclusiv;
10. daca, atunci cand este investit cu solutionarea unei cai de atac, sotul sau o ruda a sa pana la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi pricini inaintea altei instante;
11. daca este sot sau ruda pana la gradul al patrulea inclusiv sau afin, dupa caz, cu un alt membru al completului de judecata;
12. daca sotul, o ruda ori un afin al sau pana la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat partea in aceeasi pricina inaintea altei instante;
13. atunci cand exista alte elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa.
(2) Dispozitiile alin. (1) privitoare la sot se aplica si in cazul concubinilor.

Articolul 43 Abtinerea
(1) Inainte de primul termen de judecata grefierul de sedinta va verifica, pe baza dosarului cauzei, daca judecatorul acesteia se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 41 si, cand este cazul, va intocmi un referat corespunzator.
(2) Judecatorul care stie ca exista un motiv de incompatibilitate in privinta sa este obligat sa se abtina de la judecarea pricinii.
(3) Declaratia de abtinere se face in scris de indata ce judecatorul a cunoscut existenta cazului de incompatibilitate sau verbal in sedinta, fiind consemnata in incheiere.

Articolul 44 Recuzarea
(1) Judecatorul aflat intr-o situatie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti inainte de inceperea oricarei dezbateri.
(2) Cand motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar dupa inceperea dezbaterilor, aceasta trebuie sa solicite recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute.

Articolul 45 Invocarea incompatibilitatii absolute
In cazurile prevazute la art. 41, judecatorul nu poate participa la judecata, chiar daca nu s-a abtinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocata in orice stare a pricinii.

Articolul 46 Judecatorii care pot fi recuzati
Pot fi recuzati numai judecatorii care fac parte din completul de judecata caruia pricina i-a fost repartizata pentru solutionare.

Articolul 47 Cererea de recuzare. Conditii
(1) Cererea de recuzare se poate face verbal in sedinta sau in scris pentru fiecare judecator in parte, aratandu-se cazul de incompatibilitate si probele de care partea intelege sa se foloseasca.
(2) Este inadmisibila cererea in care se invoca alte motive decat cele prevazute la art. 41 si 42.
(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alti judecatori decat cei prevazuti la art. 46, precum si cererea indreptata impotriva aceluiasi judecator pentru acelasi motiv de incompatibilitate.
(4) Nerespectarea conditiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. In acest caz, inadmisibilitatea se constata chiar de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecatorului recuzat.

Articolul 48 Abtinerea judecatorului recuzat
(1) Judecatorul impotriva caruia este formulata o cerere de recuzare poate declara ca se abtine.
(2) Declaratia de abtinere se solutioneaza cu prioritate.
(3) In caz de admitere a declaratiei de abtinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsa, prin aceeasi incheiere, ca ramasa fara obiect.
(4) In cazul in care declaratia de abtinere se respinge, prin aceeasi incheiere instanta se va pronunta si asupra cererii de recuzare.

Articolul 49 Starea cauzei pana la solutionarea cererii
(1) Pana la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va face niciun act de procedura in cauza.
(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determina suspendarea judecatii. Cu toate acestea, pronuntarea solutiei in cauza nu poate avea loc decat dupa solutionarea cererii de recuzare.

Articolul 50 Compunerea completului de judecata
(1) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet al instantei respective, in compunerea caruia nu poate intra judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine. Dispozitiile art. 47 alin. (4) raman aplicabile.
(2) Cand, din pricina abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecata, cererea se judeca de instanta ierarhic superioara.

Articolul 51 Procedura de solutionare a abtinerii sau a recuzarii
(1) Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii, instanta va putea asculta si partile.
(2) In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate impreuna.
(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
(4) In cazul admiterii abtinerii sau recuzarii intemeiate pe dispozitiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanta va stabili care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea pricinii.
(5) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere care se pronunta in sedinta publica.
(6) Daca abtinerea sau, dupa caz, recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. In acest caz, incheierea va arata in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.

Articolul 52 Procedura de solutionare de catre instanta superioara
(1) Instanta superioara investita cu judecarea abtinerii sau recuzarii in situatia prevazuta la art. 50 alin. (2) va dispune, in caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o alta instanta de acelasi grad din circumscriptia sa.
(2) Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza instantei inferioare.

Articolul 53 Cai de atac
(1) Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai de parti, odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza. Cand aceasta din urma hotarare este definitiva, incheierea va putea fi atacata cu recurs, la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotarari.
(2) Incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins abtinerea, cea prin care s-a incuviintat recuzarea, precum si incheierea prin care s-a respins recuzarea in cazul prevazut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei cai de atac.
(3) In cazul prevazut la alin. (1), daca instanta de apel constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa, reface toate actele de procedura si, daca apreciaza ca este necesar, dovezile administrate la prima instanta. Cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit respinsa, ea va casa hotararea, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel sau, atunci cand calea de atac a apelului este suprimata, la prima instanta.

Articolul 54 Incompatibilitatea altor participanti
Dispozitiile prezentului capitol se aplica in mod corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor.

Capitolul II Partile

Articolul 55 Enumerare
Sunt parti reclamantul si paratul, precum si, in conditiile legii, tertele persoane care intervin voluntar sau fortat in proces.

Sectiunea 1 Folosinta si exercitiul drepturilor procedurale

Articolul 56 Capacitatea procesuala de folosinta
(1) Poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii.
(3) Lipsa capacitatii procesuale de folosinta poate fi invocata in orice stare a procesului. Actele de procedura indeplinite de cel care nu are capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta.

Articolul 57 Capacitatea procesuala de exercitiu
(1) Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile procedurale in nume propriu sau prin reprezentant, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.
(2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.
(3) Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a procesului.
(4) Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.
(5) Cand instanta constata ca actul de procedura a fost indeplinit de o parte lipsita de capacitate de exercitiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Daca actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.

Articolul 58 Curatela speciala
(1) In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate, va numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentantul legal si cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o entitate dintre cele prevazute la art. 56 alin. (2), chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
(3) Numirea acestor curatori se va face de instanta care judeca procesul, dintre avocatii anume desemnati in acest scop de barou pentru fiecare instanta judecatoreasca. Curatorul special are toate drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru reprezentantul legal.
(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixeaza de instanta, prin incheiere, stabilindu-se totodata si modalitatea de plata. La cererea curatorului, odata cu incetarea calitatii sale, tinandu-se seama de activitatea desfasurata, remuneratia va putea fi majorata.

Sectiunea a 2-a Persoanele care sunt impreuna reclamante sau parate

Articolul 59 Conditii de existenta
Mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul procesului este un drept ori o obligatie comuna, daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza ori daca intre ele exista o stransa legatura.

Articolul 60 Regimul juridic al coparticiparii procesuale
(1) Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu le pot profita celorlalti si nici nu ii pot prejudicia.
(2) Cu toate acestea, daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor ori paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele incuviintate numai unora dintre ei pentru indeplinirea actelor de procedura profita si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile.
(3) Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat ori nu au indeplinit un act de procedura in termen vor continua totusi sa fie citati, daca, potrivit legii, nu au termenul in cunostinta. Dispozitiile art. 202 sunt aplicabile.

Sectiunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecata

§ 1. Interventia voluntara

Articolul 61 Forme
(1) Oricine are interes poate interveni intr-un proces care se judeca intre partile originare.
(2) Interventia este principala, cand intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta.
(3) Interventia este accesorie, cand sprijina numai apararea uneia dintre parti.

Articolul 62 Interventia principala
(1) Cererea de interventie principala va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
(2) Cererea poate fi facuta numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor in fond.
(3) Cu acordul expres al partilor, interventia principala se poate face si in instanta de apel.

Articolul 63 Interventia accesorie
(1) Cererea de interventie accesorie va fi facuta in scris si va cuprinde elementele prevazute la art. 148 alin. (1), care se va aplica in mod corespunzator.
(2) Interventia accesorie poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor, in tot cursul judecatii, chiar si in caile extraordinare de atac.

Articolul 64 Procedura de judecata. Cai de atac
(1) Instanta va comunica partilor cererea de interventie si copii de pe inscrisurile care o insotesc.
(2) Dupa ascultarea intervenientului si a partilor, instanta se va pronunta asupra admisibilitatii in principiu a interventiei, printr-o incheiere motivata.
(3) Incheierea de admitere in principiu nu se poate ataca decat odata cu fondul.
(4) Incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie poate fi atacata in termen de 5 zile, care curge de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa. Calea de atac este numai apelul, daca incheierea a fost data in prima instanta, respectiv numai recursul la instanta ierarhic superioara, in cazul in care incheierea a fost pronuntata in apel. Dosarul se inainteaza, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, instantei competente sa solutioneze calea de atac in 24 de ore de la expirarea termenului. Intampinarea nu este obligatorie. Apelul sau, dupa caz, recursul se judeca in termen de cel mult 10 zile de la inregistrare. Judecarea cererii principale se suspenda pana la solutionarea caii de atac exercitate impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie.

Articolul 65 Situatia intervenientului
(1) Intervenientul devine parte in proces numai dupa admiterea in principiu a cererii sale.
(2) Intervenientul va prelua procedura in starea in care se afla in momentul admiterii interventiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de interventie sau cel mai tarziu pana la primul termen de judecata ulterior admiterii cererii de interventie. Actele de procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de el.
(3) In cazul interventiei principale, dupa admiterea in principiu, instanta va stabili un termen in care trebuie depusa intampinarea.

Articolul 66 Judecarea cererii de interventie principala
(1) Interventia principala se judeca odata cu cererea principala.
(2) Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin cererea de interventie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecata separat, in afara de cazul in care intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte, insusi dreptul dedus judecatii. In caz de disjungere, instanta ramane in toate cazurile competenta sa solutioneze cererea de interventie.
(3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci cand judecarea cererii de interventie ar fi intarziata de cererea principala.
(4) Interventia principala va fi judecata chiar daca judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevazute de lege.

Articolul 67 Judecarea cererii de interventie accesorie
(1) Judecarea cererii de interventie accesorie nu poate fi disjunsa de judecarea cererii principale, iar instanta este obligata sa se pronunte asupra acesteia prin aceeasi hotarare, odata cu fondul.
(2) Intervenientul accesoriu poate sa savarseasca numai actele de procedura care nu contravin interesului partii in favoarea careia a intervenit.
(3) Dupa admiterea in principiu, intervenientul accesoriu poate sa renunte la judecarea cererii de interventie doar cu acordul partii pentru care a intervenit.
(4) Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond.

§ 2. Interventia fortata

I. Chemarea in judecata a altei persoane

Articolul 68 Formularea cererii. Termene
(1) Oricare dintre parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda, pe calea unei cereri separate, aceleasi drepturi ca si reclamantul.
(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante.
(3) Cererea facuta de parat se va depune in termenul prevazut pentru depunerea intampinarii inaintea primei instante, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata.

Articolul 69 Comunicarea cererii
(1) Cererea va fi motivata si, impreuna cu inscrisurile care o insotesc, se va comunica atat celui chemat in judecata, cat si partii potrivnice.
(2) La exemplarul cererii destinat tertului se vor alatura copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar.
(3) Dispozitiile art. 64 si 65 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 70 Pozitia tertului in proces
Cel chemat in judecata dobandeste pozitia procesuala de reclamant, iar hotararea isi produce efectele si in privinta sa.

Articolul 71 Scoaterea paratului din proces
(1) In cazul prevazut la art. 70, cand paratul, chemat in judecata pentru o datorie baneasca, recunoaste datoria si declara ca vrea sa o execute fata de cel caruia ii va fi stabilit dreptul pe cale judecatoreasca, el va fi scos din proces, daca a consemnat la dispozitia instantei suma datorata.
(2) Tot astfel, paratul, chemat in judecata pentru predarea unui bun sau a folosintei acestuia, va fi scos din proces daca declara ca va preda bunul celui al carui drept va fi stabilit prin hotarare judecatoreasca. Bunul in litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de catre instanta investita cu judecarea cauzei, dispozitiile art. 972 si urmatoarele fiind aplicabile.
(3) In aceste cazuri, judecata va continua numai intre reclamant si tertul chemat in judecata. Hotararea se va comunica si paratului, caruia ii este opozabila.

II. Chemarea in garantie

Articolul 72 Conditii
(1) Partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.
(2) In aceleasi conditii, cel chemat in garantie poate sa cheme in garantie o alta persoana.

Articolul 73 Formularea cererii. Termene
(1) Cererea va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante.
(3) Cererea facuta de parat se va depune in termenul prevazut pentru depunerea intampinarii inaintea primei instante, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata.

Articolul 74 Procedura de judecata
(1) Instanta va comunica celui chemat in garantie cererea si copii de pe inscrisurile ce o insotesc, precum si copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar.
(2) Dispozitiile art. 64 si art. 65 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) In termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat in garantie trebuie sa depuna intampinare si poate sa formuleze cererea prevazuta la art. 72 alin. (2).
(4) Cererea de chemare in garantie se judeca odata cu cererea principala. Cu toate acestea, daca judecarea cererii principale ar fi intarziata prin cererea de chemare in garantie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. In acest din urma caz, judecarea cererii de chemare in garantie va fi suspendata pana la solutionarea cererii principale.

III. Aratarea titularului dreptului

Articolul 75 Conditii
Paratul care detine un bun pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.

Articolul 76 Formularea cererii. Termen
Cererea va fi motivata si se va depune inaintea primei instante in termenul prevazut de lege pentru depunerea intampinarii. Daca intampinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel mai tarziu la primul termen de judecata.

Articolul 77 Procedura de judecata
(1) Cererea, impreuna cu inscrisurile care o insotesc si o copie de pe cererea de chemare in judecata, de pe intampinare si de pe inscrisurile de la dosar, va fi comunicata celui aratat ca titular al dreptului.
(2) Dispozitiile art. 64 si 65 se aplica in mod corespunzator.
(3) Daca acela aratat ca titular al dreptului recunoaste sustinerile paratului si reclamantul consimte, el va lua locul paratului, care va fi scos din proces.
(4) Daca reclamantul nu este de acord cu inlocuirea sau cand cel aratat ca titular nu se infatiseaza sau contesta cele sustinute de parat, tertul dobandeste calitatea de intervenient principal, dispozitiile art. 62 si art. 64-66 aplicandu-se in mod corespunzator.

IV. Introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane

Articolul 78 Conditii. Termen
(1) In cazurile expres prevazute de lege, precum si in procedura necontencioasa, judecatorul va dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca partile se impotrivesc.
(2) In materie contencioasa, cand raportul juridic dedus judecatii o impune, judecatorul va pune in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond.
(3) Introducerea in cauza va fi dispusa, prin incheiere, pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante.
(4) Cand necesitatea introducerii in cauza a altor persoane este constatata cu ocazia deliberarii, instanta va repune cauza pe rol, dispunand citarea partilor.
(5) Hotararea prin care cererea a fost respinsa in conditiile alin. (2) este supusa numai apelului.

Articolul 79 Procedura de judecata
(1) Cel introdus in proces va fi citat, odata cu citatia comunicandu-i-se, in copie, si incheierea prevazuta la art. 78 alin. (3), cererea de chemare in judecata, intampinarea, precum si inscrisurile anexate acestora. Prin citatie i se va comunica si termenul pana la care va putea sa arate exceptiile, dovezile si celelalte mijloace de aparare de care intelege sa se foloseasca; termenul nu va putea fi mai lung decat termenul de judecata acordat in cauza.
(2) El va lua procedura in starea in care se afla in momentul introducerii in proces. Instanta, la cererea celui introdus in proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de acesta.

Sectiunea 4 – Reprezentarea partilor in judecata

§ 1. Dispozitii generale

Articolul 80 Formele reprezentarii
(1) Partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legala, conventionala sau judiciara.
(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu vor sta in judecata prin reprezentant legal.
(3) Partile pot sa stea in judecata printr-un reprezentant ales, in conditiile legii, cu exceptia cazului in care legea impune prezenta lor personala in fata instantei.
(4) Cand legea prevede sau cand circumstantele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecatorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant in conditiile art. 58 alin. (3), aratand in incheiere limitele si durata reprezentarii.
(5) Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre un avocat nu este obligatorie. Dispozitiile art. 83 alin. (3) si art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.

Articolul 81 Limitele reprezentarii. Continuarea judecarii procesului
(1) Renuntarea la judecata sau la dreptul dedus judecatii, achiesarea la hotararea pronuntata, incheierea unei tranzactii, precum si orice alte acte procedurale de dispozitie nu se pot face de reprezentant decat in baza unui mandat special ori cu incuviintarea prealabila a instantei sau a autoritatii administrative competente.
(2) Actele procedurale de dispozitie prevazute la alin. (1), facute in orice proces de reprezentantii minorilor, ai persoanelor puse sub interdictie si ai disparutilor, nu vor impiedica judecarea cauzei, daca instanta apreciaza ca ele nu sunt in interesul acestor persoane.

Articolul 82 Lipsa dovezii calitatii de reprezentant
(1) Cand instanta constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant a celui care a actionat in numele partii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Daca acestea nu se acopera, cererea va fi anulata.
(2) Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru prima oara in calea de atac.

§ 2. Dispozitii speciale privind reprezentarea conventionala

Articolul 83 Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice
(1) In fata primei instante, precum si in apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar. Daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor.
(2) In cazul in care mandatarul persoanei fizice este sot sau o ruda pana la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii in fata oricarei instante, fara sa fie asistat de avocat, daca este licentiat in drept.
(3)*) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat, in conditiile legii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 13 alin. (2).
(4) In cazul contestatiei in anulare si al revizuirii, dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator.
–––
*) A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 462/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.

Articolul 84 Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice
(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate conventional in fata instantelor de judecata numai prin consilier juridic sau avocat, in conditiile legii.
(2) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau consilier juridic, in conditiile legii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si entitatilor aratate la art. 56 alin. (2).

Articolul 85 Forma mandatului
(1) Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica data mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeste prin inscris autentic.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat si prin declaratie verbala, facuta in instanta si consemnata in incheierea de sedinta, cu aratarea limitelor si a duratei reprezentarii.
(3) Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica sau persoana juridica data unui avocat ori consilier juridic se dovedeste prin inscris, potrivit legilor de organizare si exercitare a profesiei.

Articolul 86 Mandatul general
Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume. Daca cel care a dat procura generala nu are domiciliu si nici resedinta in tara sau daca procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune dat.

Articolul 87 Continutul mandatului
(1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale indeplinite in fata aceleiasi instante; el poate fi insa restrans, in mod expres, la anumite acte.
(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fara mandat, orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp si poate, de asemenea, sa introduca orice cale de atac impotriva hotararii pronuntate. In aceste cazuri, toate actele de procedura se vor indeplini numai fata de parte. Sustinerea caii de atac se poate face numai in temeiul unei noi imputerniciri.

Articolul 88 Incetarea mandatului
Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului.

Articolul 89 Renuntarea la mandat si revocarea mandatului
(1) Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta de judecata si in prezenta ei.
(2) Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul, cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul imediat urmator renuntarii. Mandatarul nu poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de atac.

Sectiunea 5 – Asistenta judiciara

Articolul 90 Conditii de acordare
(1) Cel care nu este in stare sa faca fata cheltuielilor pe care le presupune declansarea si sustinerea unui proces civil, fara a primejdui propria sa intretinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenta judiciara, in conditiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.
(2) Asistenta judiciara cuprinde:
a) acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare prevazute de lege;
b) apararea si asistenta gratuita printr-un avocat desemnat de barou;
c) orice alte modalitati prevazute de lege.
(3) Asistenta judiciara poate fi acordata oricand in cursul procesului, in tot sau numai in parte.
(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilitati sub forma de reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti, in conditiile legii speciale.

Articolul 91 Dispozitii speciale
Dispozitiile cuprinse in legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri luate in vederea administrarii creantelor fiscale raman aplicabile.

Capitolul III Participarea Ministerului Public in procesul civil

Articolul 92 Modalitati de participare
(1) Procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
(2) Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii, sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.
(4) Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor pronuntate in cazurile prevazute la alin. (1), chiar daca nu a pornit actiunea civila, precum si atunci cand a participat la judecata, in conditiile legii.
(5) Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea persoanelor prevazute la alin. (1).
(6) In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de timbru si nici cautiune.

Articolul 93 Efecte fata de titularul dreptului
In cazurile prevazute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus in proces si se va putea prevala de dispozitiile art. 406, 408, 409 si art. 438-440, iar daca procurorul isi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii sau a executarii silite.

Titlul III Competenta instantelor judecatoresti

Capitolul I Competenta materiala

Sectiunea 1 Competenta dupa materie si valoare

Articolul 94 Judecatoria
Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:
a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante;
i) cererile de declarare judecatoreasca a mortii unei persoane;
j) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
k) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;
2. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
3. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

Articolul 95 Tribunalul
Tribunalele judeca:
1. in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

Articolul 96 Curtea de apel
Curtile de apel judeca:
1. in prima instanta, cererile in materie de contencios administrativ si fiscal, potrivit legii speciale;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

Articolul 97 Inalta Curte de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca:
1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel, precum si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta sa.

Sectiunea 2 – Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii introductive de instanta

Articolul 98 Reguli generale
(1) Competenta se determina dupa valoarea obiectului cererii aratata in capatul principal de cerere.
(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea in vedere accesoriile pretentiei principale, precum dobanzile, penalitatile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadentei, si nici prestatiile periodice ajunse la scadenta in cursul judecatii.
(3) In caz de contestatie, valoarea se stabileste dupa inscrisurile prezentate si explicatiile date de parti.

Articolul 99 Cazul mai multor capete principale de cerere
(1) Cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabileste in raport cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei pretentii in parte. Daca unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator competenta.
(2) In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.

Articolul 100 Cererea formulata de mai multi reclamanti
(1) Daca mai multi reclamanti, prin aceeasi cerere de chemare in judecata, formuleaza pretentii proprii impotriva aceluiasi parat, invocand raporturi juridice distincte si neaflate intr-o legatura care sa faca necesara judecarea lor impreuna, determinarea instantei competente se face cu observarea valorii sau, dupa caz, a naturii ori obiectului fiecarei pretentii in parte.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si atunci cand unul sau mai multi reclamanti formuleaza, prin aceeasi cerere de chemare in judecata, pretentii impotriva mai multor parati, invocand raporturi juridice distincte si fara legatura intre ele.

Articolul 101 Valoarea cererii in cazuri speciale
(1) In cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competentei instantei se va tine seama de valoarea obiectului acestuia sau, dupa caz, de aceea a partii din obiectul dedus judecatii.
(2) Aceeasi valoare va fi avuta in vedere si in cererile privind constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic, chiar daca nu se solicita si repunerea partilor in situatia anterioara, precum si in cererile privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept.
(3) In cererile de aceeasi natura, privitoare la contracte de locatiune ori de leasing, precum si in acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului inchiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteste dupa chiria sau arenda anuala.

Articolul 102 Cererea de plata partiala
Cand prin actiune se cere plata unei parti dintr-o creanta, valoarea cererii se socoteste dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind exigibila.

Articolul 103 Cererea privind prestatii succesive
In cererile care au ca obiect un drept la prestatii succesive, daca durata existentei dreptului este nedeterminata, valoarea lor se socoteste dupa valoarea prestatiei anuale datorate.

Articolul 104 Cererile in materie imobiliara
(1) In cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila, stabilita potrivit legislatiei fiscale.
(2) In cazul in care valoarea impozabila nu este stabilita sunt aplicabile dispozitiile art. 98.

Articolul 105 Cererile in materie de mostenire
In materie de mostenire, competenta dupa valoare se determina fara scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii.

Articolul 106 Dispozitii speciale
(1) Instanta legal investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si la judecarea cailor de atac.

Capitolul II Competenta teritoriala

Articolul 107 Regula generala
(1) Cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel.
(2) Instanta ramane competenta sa judece procesul chiar daca, ulterior sesizarii, paratul isi schimba domiciliul sau sediul.

Articolul 108 Cazul paratului cu domiciliul sau sediul necunoscut
Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului este necunoscut, cererea se introduce la instanta in a carei circumscriptie se afla resedinta sau reprezentanta acestuia, iar daca nu are nici resedinta ori reprezentanta cunoscuta, la instanta in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul, sediul, resedinta ori reprezentanta, dupa caz.

Articolul 109 Cazul persoanei juridice care are dezmembraminte
Cererea de chemare in judecata impotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face si la instanta locului unde ea are un dezmembramant fara personalitate juridica, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori din fapte savarsite de acesta.

Articolul 110 Cererile indreptate impotriva unei entitati fara personalitate juridica
Cererea de chemare in judecata impotriva unei asociatii, societati sau altei entitati fara personalitate juridica, constituita potrivit legii, se poate introduce la instanta competenta pentru persoana careia, potrivit intelegerii dintre membri, i s-a incredintat conducerea sau administrarea acesteia. In cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanta competenta pentru oricare dintre membrii entitatii respective.

Articolul 111 Cereri indreptate impotriva persoanelor juridice de drept public
Cererile indreptate impotriva statului, autoritatilor si institutiilor centrale sau locale, precum si a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanta de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanta de la sediul paratului.

Articolul 112 Pluralitatea de parati
(1) Cererea de chemare in judecata a mai multor parati poate fi introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre acestia; in cazul in care printre parati sunt si obligati accesoriu, cererea se introduce la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali.
(2) Daca un parat a fost chemat in judecata numai in scopul sesizarii instantei competente pentru el, oricare dintre parati poate invoca necompetenta la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.

Articolul 113 Competenta teritoriala alternativa
(1) In afara de instantele prevazute la art. 107-112, mai sunt competente:
1. instanta domiciliului reclamantului, in cererile privitoare la stabilirea filiatiei;
2. instanta in a carei circumscriptie domiciliaza creditorul reclamant, in cererile referitoare la obligatia de intretinere, inclusiv cele privind alocatiile de stat pentru copii;
3. instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiei, in cazul cererilor privind executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract;
4. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a imobilului;
5. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile in prestatie tabulara, in justificare tabulara sau in rectificare tabulara;
6. instanta locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorasc dintr-un contract de transport;
7. instanta locului de plata, in cererile privitoare la obligatiile ce izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanta domiciliului consumatorului, in cererile avand ca obiect executarea, constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului incheiat cu un profesionist sau in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
9. instanta in a carei circumscriptie s-a savarsit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligatiile izvorate dintr-o asemenea fapta.
(2) Cand paratul exercita in mod statornic, in afara domiciliului sau, o activitate profesionala ori o activitate agricola, comerciala, industriala sau altele asemenea, cererea de chemare in judecata se poate introduce si la instanta in circumscriptia careia se afla locul activitatii respective, pentru obligatiile patrimoniale nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc.

Articolul 114 Cereri in materie de tutela si familie
(1) Daca legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie se solutioneaza de instanta in a carei circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana ocrotita.
(2) In cazul cererilor privind autorizarea de catre instanta de tutela si de familie a incheierii unor acte juridice, cand actul juridic a carui autorizare se solicita priveste un imobil, este, de asemenea, competenta si instanta in a carei circumscriptie teritoriala este situat imobilul. In acest caz, instanta de tutela si de familie care a pronuntat hotararea va comunica de indata o copie a acesteia instantei de tutela si de familie in a carei circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau resedinta cel ocrotit.

Articolul 115 Cererile in materie de asigurari
(1) In materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla:
1. domiciliul sau sediul asiguratului;
2. bunurile asigurate;
3. locul unde s-a produs riscul asigurat.
(2) Alegerea competentei prin conventie este considerata ca nescrisa daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire.
(3) In materia asigurarii obligatorii de raspundere civila, tertul prejudiciat poate introduce actiune directa si la instanta domiciliului sau, dupa caz, a sediului sau.
(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica insa in materie de asigurari maritime, fluviale si aeriene.

Articolul 116 Alegerea instantei
Reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.

Articolul 117 Cererile privitoare la imobile
(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanta in a carei circumscriptie este situat imobilul.
(2) Cand imobilul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca aceasta se afla in vreuna dintre aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla imobilul.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica, prin asemanare, si in cazul actiunilor posesorii, actiunilor in granituire, actiunilor privitoare la ingradirile dreptului de proprietate imobiliara, precum si in cazul celor de imparteala judiciara a unui imobil, cand indiviziunea nu rezulta din succesiune.

Articolul 118 Cererile privitoare la mostenire
(1) In materie de mostenire, pana la iesirea din indiviziune, sunt de competenta exclusiva a instantei celui din urma domiciliu al defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;
2. cererile privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe mosteniri deschise succesiv sunt de competenta exclusiva a instantei ultimului domiciliu al oricaruia dintre defuncti.

Articolul 119 Cereri privitoare la societati
Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii sau, dupa caz, pana la radierea societatii, sunt de competenta exclusiva a instantei in circumscriptia careia societatea isi are sediul principal.

Articolul 120 Cereri privitoare la insolventa sau concordatul preventiv
Cererile in materia insolventei sau concordatului preventiv sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul.

Articolul 121 Cererile impotriva unui consumator
Cererile formulate de un profesionist impotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanta domiciliului consumatorului. Dispozitiile art. 126 alin. (2) raman aplicabile.

Capitolul III Dispozitii speciale

Articolul 122 Regimul regulilor de competenta
Reguli noi de competenta pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.

Articolul 123 Cereri accesorii, aditionale si incidentale
(1) Cererile accesorii, aditionale, precum si cele incidentale se judeca de instanta competenta pentru cererea principala, chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti, cu exceptia cererilor prevazute la art. 120.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si atunci cand competenta de solutionare a cererii principale este stabilita de lege in favoarea unei sectii specializate sau a unui complet specializat.
(3) Cand instanta este exclusiv competenta pentru una dintre parti, ea va fi exclusiv competenta pentru toate partile.

Articolul 124 Aparari si incidente procedurale
(1) Instanta competenta sa judece cererea principala se va pronunta si asupra apararilor si exceptiilor, in afara celor care constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta exclusiva a altei instante.
(2) Incidentele procedurale sunt solutionate de instanta in fata careia se invoca, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.

Articolul 125 Cererea in constatare
In cererile pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, competenta instantei se determina dupa regulile prevazute pentru cererile avand ca obiect realizarea dreptului.

Articolul 126 Alegerea de competenta
(1) Partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva.
(2) In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente, in conditiile prevazute la alin. (1), numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Orice conventie contrara este considerata ca nescrisa.

Articolul 127 Competenta facultativa
(1) Daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea.
(2) In cazul in care cererea se introduce impotriva unui judecator care isi desfasoara activitatea la instanta competenta sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul procurorilor, asistentilor judiciari si grefierilor.

Articolul 128 Incidente privind arbitrajul
Competenta ce revine instantelor judecatoresti in legatura cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod apartine in toate cazurile tribunalului in circumscriptia caruia are loc arbitrajul.

Capitolul IV Incidente procedurale privitoare la competenta instantei

Sectiunea 1 Necompetenta si conflictele de competenta

Articolul 129 Exceptia de necompetenta
(1) Necompetenta este de ordine publica sau privata.
(2) Necompetenta este de ordine publica:
1. in cazul incalcarii competentei generale, cand procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti;
2. in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad;
3. in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.
(3) In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.

Articolul 130 Invocarea exceptiei
(1) Necompetenta generala a instantelor judecatoresti poate fi invocata de parti ori de catre judecator in orice stare a pricinii.
(2) Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
(3) Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau, daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
(4) Daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.

Articolul 131 Verificarea competentei
(1) La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are caracter interlocutoriu.
(2) In mod exceptional, in cazul in care pentru stabilirea competentei sunt necesare lamuriri ori probe suplimentare, judecatorul va pune aceasta chestiune in discutia partilor si va acorda un singur termen in acest scop.

Articolul 132 Solutionarea exceptiei
(1) Cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, din oficiu sau la cererea partilor, ea este obligata sa stabileasca instanta judecatoreasca competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
(2) Daca instanta se declara competenta, va trece la judecarea pricinii. Incheierea poate fi atacata numai odata cu hotararea pronuntata in cauza.
(3) Daca instanta se declara necompetenta, hotararea nu este supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis de indata instantei judecatoresti competente sau, dupa caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent.
(4) Daca instanta se declara necompetenta si respinge cererea ca inadmisibila intrucat este de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala sau ca nefiind de competenta instantelor romane, hotararea este supusa numai recursului la instanta ierarhic superioara.

Articolul 133 Conflictul de competenta. Cazuri
Exista conflict de competenta:
1. cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece acelasi proces;
2. cand doua sau mai multe instante si-au declinat reciproc competenta de a judeca acelasi proces sau, in cazul declinarilor succesive, daca ultima instanta investita isi declina la randul sau competenta in favoarea uneia dintre instantele care anterior s-au declarat necompetente.

Articolul 134 Suspendarea procesului
Instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta va suspenda din oficiu judecata cauzei si va inainta dosarul instantei competente sa solutioneze conflictul.

Articolul 135 Solutionarea conflictului de competenta
(1) Conflictul de competenta ivit intre doua instante judecatoresti se solutioneaza de instanta imediat superioara si comuna instantelor aflate in conflict.
(2) Nu se poate crea conflict de competenta cu Inalta Curte de Casatie si Justitie. Hotararea de declinare a competentei sau de stabilire a competentei pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie este obligatorie pentru instanta de trimitere.
(3) Conflictul de competenta ivit intre o instanta judecatoreasca si un alt organ cu activitate jurisdictionala se rezolva de instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei in conflict.
(4) Instanta competenta sa judece conflictul va hotari, in camera de consiliu, fara citarea partilor, printr-o hotarare definitiva.

Articolul 136 Dispozitii speciale
(1) Dispozitiile prezentei sectiuni privitoare la exceptia de necompetenta si la conflictul de competenta se aplica prin asemanare si in cazul sectiilor specializate ale aceleiasi instante judecatoresti, care se pronunta prin incheiere.
(2) Conflictul se va solutiona de sectia instantei stabilite potrivit art. 135 corespunzatoare sectiei inaintea careia s-a ivit conflictul.
(3) Conflictul dintre doua sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie se solutioneaza de Completul de 5 judecatori.
(4) Dispozitiile alin. (1)-
(3) se aplica in mod corespunzator si in cazul completelor specializate.

Articolul 137 Probele administrate in fata instantei necompetente
In cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in fata instantei necompetente raman castigate judecatii si instanta competenta investita cu solutionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.

Sectiunea 2 – Litispendenta si conexitatea

Articolul 138 Exceptia litispendentei
(1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte, inaintea mai multor instante competente sau chiar inaintea aceleiasi instante, prin cereri distincte.
(2) Exceptia litispendentei poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu in orice stare a procesului in fata instantelor de fond.
(3) Cand instantele sunt de acelasi grad, exceptia se invoca inaintea instantei sesizate ulterior. Daca exceptia se admite, dosarul va fi trimis de indata primei instante investite.
(4) Cand instantele sunt de grad diferit, exceptia se invoca inaintea instantei de grad inferior. Daca exceptia se admite, dosarul va fi trimis de indata instantei de fond mai inalte in grad.
(5) Incheierea prin care s-a solutionat exceptia poate fi atacata numai odata cu fondul.
(6) Cand unul dintre procese se judeca in recurs, iar celalalt inaintea instantelor de fond, acestea din urma sunt obligate sa suspende judecata pana la solutionarea recursului.
(7) Dispozitiile alin. (2), (3) si (5) se aplica in mod corespunzator si atunci cand procesele identice se afla pe rolul aceleiasi instante.

Articolul 139 Exceptia conexitatii
(1) Pentru asigurarea unei bune judecati, in prima instanta este posibila conexarea mai multor procese in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura.
(2) Exceptia conexitatii poate fi invocata de parti sau din oficiu cel mai tarziu la primul termen de judecata inaintea instantei ulterior sesizate, care, prin incheiere, se va pronunta asupra exceptiei. Incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul.
(3) Dosarul va fi trimis instantei mai intai investite, in afara de cazul in care reclamantul si paratul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instante. Daca instantele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanta superioara in grad.
(4) Cand una dintre cereri este de competenta exclusiva a unei instante, conexarea se face la acea instanta. Dispozitiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.
(5) In orice stare a judecatii procesele conexate pot fi disjunse si judecate separat, daca numai unul dintre ele este in stare de judecata.

Sectiunea 3 – Stramutarea proceselor. Delegarea instantei

Articolul 140 Temeiul stramutarii
(1) Stramutarea procesului poate fi ceruta pentru motive de banuiala legitima sau de siguranta publica.
(2) Banuiala se considera legitima in cazurile in care exista indoiala cu privire la impartialitatea judecatorilor din cauza circumstantelor procesului, calitatii partilor ori unor relatii conflictuale locale.
(3) Constituie motiv de siguranta publica imprejurarile exceptionale care presupun ca judecata procesului la instanta competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Articolul 141 Cererea de stramutare
(1) Stramutarea pentru motiv de banuiala legitima sau de siguranta publica se poate cere in orice faza a procesului.
(2) Stramutarea pentru motiv de banuiala legitima poate fi ceruta de catre partea interesata, iar cea intemeiata pe motiv de siguranta publica, numai de catre procurorul general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Articolul 142 Instanta competenta
(1)*) Cererea de stramutare intemeiata pe motiv de banuiala legitima este de competenta curtii de apel, daca instanta de la care se cere stramutarea este o judecatorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia. Daca stramutarea se cere de la curtea de apel, competenta de solutionare revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Cererea de stramutare se depune la instanta competenta sa o solutioneze, care va instiinta de indata instanta de la care s-a cerut stramutarea despre formularea cererii de stramutare.
(2) Cererea de stramutare intemeiata pe motive de siguranta publica este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care va instiinta, de indata, despre depunerea cererii instanta de la care se cere stramutarea.
(3) La primirea cererii de stramutare, instanta competenta sa o solutioneze va putea sa solicite dosarul cauzei.
–––
*) A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 558/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

Articolul 143 Suspendarea judecarii procesului
(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecata poate dispune, daca este cazul, suspendarea judecarii procesului, cu darea unei cautiuni in cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusa in aceleasi conditii, fara citarea partilor, chiar inainte de primul termen de judecata.
(2) Incheierea asupra suspendarii nu se motiveaza si nu este supusa niciunei cai de atac.
(3) Masura suspendarii judecarii procesului va fi comunicata de urgenta instantei de la care s-a cerut stramutarea.

Articolul 144 Judecarea cererii
(1) Cererea de stramutare se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor din proces.
(2) Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si este definitiva.
(3) Instanta de la care s-a cerut stramutarea va fi incunostintata, de indata, despre admiterea sau respingerea cererii de stramutare.

Articolul 145 Efectele admiterii cererii.
(1)*) In caz de admitere a cererii de stramutare, curtea de apel trimite procesul spre judecata unei alte instante de acelasi grad din circumscriptia sa. Inalta Curte de Casatie si Justitie va stramuta judecarea cauzei la una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta de la care se cere stramutarea.
(2) Hotararea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate. In cazul in care instanta de la care s-a dispus stramutarea a procedat intre timp la judecarea procesului, hotararea pronuntata este desfiintata de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(3) Apelul sau, dupa caz, recursul impotriva hotararii date de instanta la care s-a stramutat procesul sunt de competenta instantelor ierarhic superioare acesteia. In caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci cand legea o prevede, se va face la o instanta din circumscriptia celei care a solutionat calea de atac.
–––
*) A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 558/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

Articolul 146 Formularea unei noi cereri de stramutare
(1) Stramutarea procesului nu poate fi ceruta din nou, in afara de cazul in care noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute la data solutionarii cererii anterioare sau ivite dupa solutionarea acesteia.
(2) Cererea de stramutare a cauzei introdusa cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibila daca pricina se afla pe rolul aceleiasi instante.

Articolul 147 Delegarea instantei
Cand, din cauza unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece procesul.

Titlul IV Actele de procedura

Capitolul I Forma cererilor

Articolul 148 Conditiile generale
(1) Orice cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie sa fie formulata in scris si sa cuprinda indicarea instantei careia ii este adresata, numele, prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, dupa caz, denumirea si sediul lor, numele si prenumele, domiciliul sau resedinta reprezentantilor lor, daca este cazul, obiectul, valoarea pretentiei, daca este cazul, motivele cererii, precum si semnatura. De asemenea, cererea va cuprinde, daca este cazul, si adresa electronica sau coordonatele care au fost indicate in acest scop de parti, precum numarul de telefon, numarul de fax ori altele asemenea.
(2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instantelor judecatoresti pot fi formulate si prin inscris in forma electronica, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul in care prezentul cod prevede conditia formei scrise a sustinerilor, apararilor sau a concluziilor partilor ori a altor acte de procedura adresate instantelor judecatoresti.
(4) In cazurile anume prevazute de lege, cererile facute in sedinta, la orice instanta, se pot formula si oral, facandu-se mentiune despre aceasta in incheiere.
(5) Daca din orice motive, cererea nu poate fi semnata la termenul cand a fost depusa sau, dupa caz, la primul termen ce urmeaza, judecatorul va stabili identitatea partii prin unul dintre mijloacele prevazute de lege, ii va citi continutul cererii si ii va lua consimtamantul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va face mentiune in incheiere.
(6) Cererile adresate instantelor judecatoresti se timbreaza, daca legea nu prevede altfel.

Articolul 149 Numarul de exemplare
(1) Cand cererea urmeaza a fi comunicata, ea se va face in atatea exemplare cate sunt necesare pentru comunicare, in afara de cazurile in care partile au un reprezentant comun sau partea figureaza in mai multe calitati juridice, cand se va face intr-un singur exemplar. In toate cazurile este necesar si un exemplar pentru instanta.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul prevazut la art. 148 alin. (4), grefierul de sedinta fiind tinut sa intocmeasca din oficiu copiile de pe incheiere necesare pentru comunicare.
(3) Daca obligatia prevazuta la alin. (1) nu este indeplinita, instanta va putea indeplini din oficiu sau va putea pune in sarcina oricareia dintre parti indeplinirea acestei obligatii, pe cheltuiala partii care avea aceasta obligatie.
(4) In cazul in care cererea a fost comunicata, potrivit legii, prin fax sau prin posta electronica, grefierul de sedinta este tinut sa intocmeasca din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala partii care avea aceasta obligatie. Dispozitiile art. 154 alin. (6) raman aplicabile.

Articolul 150 Inscrisurile anexate
(1) La fiecare exemplar al cererii se vor alatura copii de pe inscrisurile de care partea intelege a se folosi in proces.
(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.
(3) Se vor putea depune in copie numai partile din inscris referitoare la proces, urmand ca instanta sa ordone, daca va fi nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.
(4) Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, ele se depun in copie certificata, insotite de traducerea legalizata efectuata de un traducator autorizat. In cazul in care nu exista un traducator autorizat pentru limba in care sunt redactate inscrisurile in cauza, se pot folosi traducerile realizate de persoane de incredere cunoscatoare ale respectivei limbi, in conditiile legii speciale.
(5) Dispozitiile art. 149 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 151 Cererea formulata prin reprezentant
(1) Cand cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura in original sau in copie legalizata.
(2) Avocatul si consilierul juridic vor depune imputernicirea lor, potrivit legii.
(3) Reprezentantul legal va alatura o copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale.
(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor depune, in copie, un extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea lor.
(5) Organul de conducere sau, dupa caz, reprezentantul desemnat al unei asociatii, societati ori alte entitati fara personalitate juridica, infiintata potrivit legii, va anexa, in copie legalizata, extrasul din actul care atesta dreptul sau de reprezentare in justitie.

Articolul 152 Cererea gresit denumita
Cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita.

Capitolul II Citarea si comunicarea actelor de procedura

Articolul 153 Obligatia de a cita partile
(1) Instanta poate hotari asupra unei cereri numai daca partile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, in afara de cazurile in care prin lege se dispune altfel.
(2) Instanta va amana judecarea si va dispune sa se faca citarea ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii.

Articolul 154 Organe competente si modalitati de comunicare
(1) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenti ori salariati ai altor instante, in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica actul.
(2) Comunicarea se face in plic inchis, la care se alatura dovada de inmanare/procesul-verbal si instiintarea prevazute la art. 163. Plicul va purta mentiunea „PENTRU JUSTITIE. A SE INMÂNA CU PRIORITATE”.
(3) Instanta solicitata, cand i se cere sa indeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanta, este obligata sa ia de indata masurile necesare, potrivit legii, si sa trimita instantei solicitante dovezile de indeplinire a procedurii.
(4) In cazul in care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, in plic inchis, la care se ataseaza dovada de primire/procesul-verbal si instiintarea prevazute la art. 163.
(5) La cererea partii interesate si pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedura se va putea face in mod nemijlocit prin executori judecatoresti, care vor fi tinuti sa indeplineasca formalitatile procedurale prevazute in prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, in acest din urma caz dispozitiile alin. (4) fiind aplicabile in mod corespunzator.
(6) Comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura se poate face de grefa instantei si prin telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, daca partea a indicat instantei datele corespunzatoare in acest scop. In vederea confirmarii, instanta, odata cu actul de procedura, va comunica un formular care va contine: denumirea instantei, data comunicarii, numele grefierului care asigura comunicarea si indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de catre destinatar cu data primirii, numele in clar si semnatura persoanei insarcinate cu primirea corespondentei si va fi expediat instantei prin telefax, posta electronica sau prin alte mijloace.
(7) Instanta va verifica efectuarea procedurilor de citare si comunicare dispuse pentru fiecare termen si, cand este cazul, va lua masuri de refacere a acestor proceduri, precum si pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura instiintarea partilor pentru infatisarea la termen.
(8) In scopul obtinerii datelor si informatiilor necesare realizarii procedurii de comunicare a citatiilor, a altor acte de procedura, precum si indeplinirii oricarei atributii proprii activitatii de judecata, instantele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare detinute de autoritati si institutii publice. Acestea au obligatia de a lua masurile necesare in vederea asigurarii accesului direct al instantelor la bazele de date electronice si sistemele de informare detinute.

Articolul 155 Locul citarii
(1) Vor fi citati:
1. statul, prin Ministerul Finantelor Publice sau alte organe anume desemnate in acest scop de lege, la sediul acestora;
2. unitatile administrativ-teritoriale si celelalte persoane juridice de drept public, prin cei insarcinati sa le reprezinte in justitie, la sediul acestora;
3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau, atunci cand este cazul, la sediul dezmembramantului lor;
4. asociatiile, societatile si alte entitati fara personalitate juridica constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;
5. cei supusi procedurii insolventei, precum si creditorii acestora, la domiciliul sau, dupa caz, la sediul acestora; dupa deschiderea procedurii, citarea va fi efectuata potrivit legii speciale;
6. persoanele fizice, la domiciliul lor; in cazul in care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la resedinta cunoscuta ori la locul ales de ele; in lipsa acestora, citarea poate fi facuta la locul cunoscut unde isi desfasoara permanent activitatea curenta;
7. incapabilii sau cei cu capacitate de exercitiu restransa, prin reprezentantii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, dupa caz; in caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va face prin acest curator, la sediul sau profesional;
8. bolnavii internati in unitati sanitare, la administratia acestora;
9. militarii incazarmati, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;
10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decat militara, daca nu au domiciliul cunoscut, la capitania portului unde este inregistrata nava;
11. detinutii, la administratia locului de detinere;
12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare si cetatenii romani trimisi sa lucreze in cadrul personalului organizatiilor internationale, precum si membrii de familie care locuiesc cu ei, cat timp se afla in strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alti cetateni romani, aflati in strainatate in interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care ii insotesc, prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea carora se afla unitatea care i-a trimis in strainatate;
13. persoanele care se afla in strainatate, altele decat cele prevazute la pct. 12, daca au domiciliul sau resedinta cunoscuta, printr-o citatie scrisa trimisa cu scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la posta romana, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada a indeplinirii procedurii, daca prin tratate sau conventii internationale la care este parte Romania ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Daca domiciliul sau resedinta celor aflati in strainatate nu este cunoscut/cunoscuta, citarea se face potrivit art. 167. In toate cazurile, daca cei aflati in strainatate au mandatar cunoscut in tara, va fi citat numai acesta din urma;
14. cei cu domiciliul sau resedinta necunoscuta, potrivit art. 167;
15. mostenitorii, pana la intervenirea lor in proces, printr-un curator special numit de instanta, la domiciliul acestuia.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) pct. 1 si 2, statul, prin Ministerul Finantelor Publice, unitatile administrativ-teritoriale, precum si celelalte persoane juridice de drept public isi pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedura.

Articolul 156 Obligatia alegerii locului citarii
Persoanele care se afla in strainatate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 si 13, pentru primul termen de judecata, vor fi instiintate prin citatie ca au obligatia de a-si alege un domiciliu in Romania unde urmeaza sa li se faca toate comunicarile privind procesul. In cazul in care acestea nu se conformeaza, comunicarile li se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii.

Articolul 157 Cuprinsul citatiei
(1) Citatia va cuprinde:
a) denumirea instantei, sediul ei si, cand este cazul, alt loc decat sediul instantei unde urmeaza sa se desfasoare judecarea procesului;
b) data emiterii citatiei;
c) numarul dosarului;
d) anul, luna, ziua si ora infatisarii;
e) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a celui citat, precum si locul unde se citeaza;
f) calitatea celui citat;
g) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a partii potrivnice si obiectul cererii;
h) indicarea, daca este cazul, a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate de cel citat;
i) mentiunea ca, prin inmanarea citatiei, sub semnatura de primire, personal ori prin reprezentant legal sau conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei pentru un termen de judecata, cel citat este considerat ca are in cunostinta si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata;
j) alte mentiuni prevazute de lege sau stabilite de instanta;
k) stampila instantei si semnatura grefierului.
(2) In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum si daca citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau daca cel citat este obligat sa prezinte anumite inscrisuri ori daca i se comunica odata cu citatia alte acte de procedura. In cazurile in care intampinarea nu este obligatorie, in citatie se va mentiona obligatia paratului de a-si pregati apararea pentru primul termen de judecata, propunand probele de care intelege sa se foloseasca, sub sanctiunea prevazuta de lege, care va fi indicata expres.
(3) Cerintele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) si k) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.

Articolul 158 Alegerea locului citarii si al comunicarii altor acte de procedura
(1) In caz de alegere de domiciliu sau, dupa caz, de sediu, daca partea a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea mentiuni, comunicarea se va face, dupa caz, potrivit art. 155 sau 156.
(2) Partea poate alege ca toate actele de procedura sa ii fie comunicate la casuta postala.

Articolul 159 Termenul pentru inmanarea citatiei
Citatia si celelalte acte de procedura, sub sanctiunea nulitatii, vor fi inmanate partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. In cazuri urgente sau atunci cand legea prevede in mod expres, judecatorul poate dispune scurtarea termenului de inmanare a citatiei ori actului de procedura, despre aceasta facandu-se mentiune in citatie sau in actul de procedura.

Articolul 160 Invocarea si inlaturarea neregularitatilor privind citarea
(1) Daca partea prezenta in instanta, personal sau prin reprezentant, nu a primit citatia sau a primit-o intr-un termen mai scurt decat cel prevazut la art. 159 ori exista o alta cauza de nulitate privind citatia sau procedura de inmanare a acesteia, procesul se amana, la cererea partii interesate.
(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luata in considerare in cazul in care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amanarea procesului, precum si in cazul in care partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul urmator producerii ei, daca la acest termen ea a fost prezenta sau legal citata.
(3) In lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocata si de celelalte parti ori din oficiu, insa numai la termenul la care ea s-a produs.

Articolul 161 Inmanarea facuta personal celui citat
(1) Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face personal celui citat, la locul citarii stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6.
(2) Inmanarea se poate face oriunde se afla cel citat.
(3) Pentru cei care locuiesc in hotel sau camin, citatia se preda, in lipsa lor, administratorului hotelului ori asezamantului, iar, in lipsa acestuia, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste.
(4) Pentru cei care se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la unitatea din care fac parte.
(5) Celor care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, in lipsa unui domiciliu cunoscut, inmanarea se face la capitania portului unde se gaseste inregistrata nava.
(6) Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii.
(7) Pentru bolnavii aflati in spitale, sanatorii sau alte asemenea asezaminte de asistenta medicala ori sociala, inmanarea se face la administratia acestora.

Articolul 162 Inmanarea facuta altor persoane
(1) Inmanarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura in cazurile prevazute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 si pct. 12 sau atunci cand actul urmeaza sa fie inmanat unui avocat, notar public ori executor judecatoresc se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada. In lipsa acestora, inmanarea citatiei sau a actelor de procedura se va face administratorului cladirii, iar, in lipsa, paznicului sau agentului de paza, care va semna procesul-verbal intocmit in acest scop de catre agent, dupa ce acesta din urma a certificat in prealabil identitatea si calitatea sa.
(2) In cazurile prevazute la art. 161 alin. (4)-
(7), unitatea unde se afla cel citat ii va inmana de indata acestuia citatia ori, dupa caz, actul de procedura comunicat sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura lui. In acest din urma caz se va proceda potrivit alin. (1). Dovada se va preda agentului ori va fi trimisa direct instantei, daca inmanarea citatiei nu s-a putut face de indata.

Articolul 163 Procedura de comunicare
(1) Comunicarea citatiei se va face persoanei in drept sa o primeasca, care va semna dovada de inmanare certificata de agentul insarcinat cu inmanarea.
(2) Daca destinatarul primeste citatia, dar refuza sa semneze dovada de inmanare ori, din motive intemeiate, nu o poate semna, agentul va intocmi un proces-verbal in care va arata aceste imprejurari.
(3) Daca destinatarul refuza sa primeasca citatia, agentul o va depune in cutia postala. In lipsa cutiei postale, va afisa pe usa locuintei destinatarului o instiintare care trebuie sa cuprinda:
a) anul, luna, ziua si ora cand depunerea sau, dupa caz, afisarea a fost facuta;
b) numele si prenumele celui care a facut depunerea sau, dupa caz, afisarea si functia acestuia;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, resedinta, respectiv sediul celui instiintat;
d) numarul dosarului in legatura cu care se face instiintarea si denumirea instantei pe rolul careia se afla dosarul, cu indicarea sediului acesteia;
e) aratarea actelor de procedura despre a caror comunicare este vorba;
f) mentiunea ca dupa o zi, dar nu mai tarziu de 7 zile de la afisarea instiintarii ori, cand exista urgenta, nu mai tarziu de 3 zile, destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul instantei de judecata pentru a i se comunica citatia. Cand domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul acestuia nu se afla in localitatea unde instanta de judecata isi are sediul, instiintarea va cuprinde mentiunea ca pentru a i se comunica citatia destinatarul este in drept sa se prezinte la sediul primariei in a carei raza teritoriala locuieste sau isi are sediul;
g) mentiunea ca, in cazul in care, fara motive temeinice, destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei in interiorul termenului de 7 zile sau, dupa caz, al termenului de 3 zile prevazut la lit. f), citatia se considera comunicata la implinirea acestui termen;
h) semnatura celui care a depus sau afisat instiintarea.
(4) Mentiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completeaza de catre grefa instantei. Termenele prevazute la alin. (3) lit. f) si g) se calculeaza zi cu zi.
(5) Despre imprejurarile aratate la alin. (3) agentul va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde mentiunile aratate la art. 164, acesta facand dovada pana la inscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat.
(6) Daca destinatarul nu este gasit la domiciliu ori resedinta sau, dupa caz, sediu, agentul ii va inmana citatia unei persoane majore din familie sau, in lipsa, oricarei alte persoane majore care locuieste cu destinatarul ori care, in mod obisnuit, ii primeste corespondenta.
(7) Cand destinatarul locuieste intr-un hotel sau intr-o cladire compusa din mai multe apartamente si nu este gasit la aceasta locuinta a sa, agentul ii va comunica citatia administratorului, portarului sau celui care, in mod obisnuit, il inlocuieste. In aceste cazuri, persoana care primeste citatia va semna dovada de primire, agentul certificandu-i identitatea si semnatura si incheind un proces-verbal cu privire la aceste imprejurari. Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(8) In cazul in care lipsesc persoanele prevazute la alin. (6) si (7), precum si atunci cand acestea, desi prezente, refuza sa primeasca actul, sunt aplicabile dispozitiile alin. (3)-
(5).
(9) In cazurile prevazute la alin. (3) si (8), agentul are obligatia ca, in termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afisarea instiintarii, sa depuna citatia, precum si procesul-verbal prevazut la alin. (5), la sediul instantei de judecata care a emis citatia ori, dupa caz, la cel al primariei in raza careia destinatarul locuieste sau isi are sediul, urmand ca acestea sa comunice citatia.
(10) Cand partii sau reprezentantului ei i s-a inmanat citatia de catre functionarul anume desemnat in cadrul primariei, acesta are obligatia ca, in termen de cel mult 24 de ore de la inmanare, sa inainteze instantei de judecata dovada de inmanare prevazuta la alin. (1), precum si procesul-verbal prevazut la alin. (5).
(11) Cand termenul prevazut la alin. (3) lit. f) s-a implinit fara ca partea sau un reprezentant al ei sa se prezinte la primarie pentru a i se inmana citatia, functionarul anume insarcinat din cadrul primariei va inainta instantei de judecata, de indata, citatia ce trebuia comunicata, precum si procesul-verbal prevazut la alin. (5).
(12) Dispozitiile prezentului articol se aplica si la comunicarea sau notificarea oricarui alt act de procedura.

Articolul 164 Cuprinsul dovezii de inmanare si al procesului-verbal
(1) Dovada de inmanare a citatiei sau a altui act de procedura ori, dupa caz, procesul-verbal va cuprinde:
a) anul, luna, ziua si ora cand dovada a fost luata sau procesul-verbal a fost intocmit;
b) numele, prenumele si functia agentului, precum si, daca este cazul, ale functionarului de la primarie;
c) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, si domiciliul ori sediul destinatarului, cu aratarea numarului etajului, apartamentului sau camerei, daca cel citat locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje ori apartamente sau in hotel, precum si daca actul de procedura a fost inmanat la locuinta sa, depus in cutia postala ori afisat pe usa locuintei. Daca actul de procedura a fost inmanat in alt loc, se va face mentiune despre aceasta;
d) numele, prenumele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea, in cazul in care actul de procedura a fost inmanat altei persoane decat destinatarului;
e) denumirea instantei de la care emana citatia ori alt act de procedura si numarul dosarului;
f) semnatura celui care a primit citatia sau alt act de procedura, precum si semnatura agentului sau, dupa caz, functionarului de la primarie care o certifica, iar in cazul in care se intocmeste proces-verbal, semnatura agentului, respectiv a functionarului primariei.
(2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, si aratarea motivelor pentru care a fost intocmit.
(3) Cerintele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) si f) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
(4) Mentiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a intocmit nu pot fi combatute decat prin procedura inscrierii in fals.

Articolul 165 Data indeplinirii procedurii
Procedura se socoteste indeplinita:
1. la data semnarii dovezii de inmanare ori, dupa caz, a incheierii procesului-verbal prevazut la art. 164, indiferent daca partea a primit sau nu citatia ori alt act de procedura personal;
2. in cazul citarii ori comunicarii altui act de procedura efectuate prin posta sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) si (5), procedura se socoteste indeplinita la data semnarii de catre parte a confirmarii de primire ori a consemnarii, potrivit art. 163, de catre functionarul postal sau de catre curier a refuzului acesteia de a primi corespondenta;
3. in cazul citarii sau comunicarii altui act de procedura efectuate potrivit art. 154 alin. (6), procedura se socoteste indeplinita la data aratata pe copia imprimata a confirmarii expedierii, certificata de grefierul care a facut transmisiunea.

Articolul 166 Imposibilitatea de a comunica actul de procedura
Cand comunicarea actelor de procedura nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neintrebuintat ori destinatarul actului nu mai locuieste in imobilul respectiv sau atunci cand comunicarea nu poate fi facuta din alte motive asemanatoare, agentul va raporta cazul grefei instantei spre a instiinta din timp partea care a cerut comunicarea despre aceasta imprejurare si a-i pune in vedere sa faca demersuri pentru a obtine noua adresa unde urmeaza a se face comunicarea.

Articolul 167 Citarea prin publicitate
(1) Cand reclamantul invedereaza, motivat, ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a reusit sa afle domiciliul paratului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanta va putea incuviinta citarea acestuia prin publicitate.
(2) Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instantei, pe portalul instantei de judecata competente si la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. In cazurile in care apreciaza ca este necesar, instanta va dispune si publicarea citatiei in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-un ziar central de larga raspandire.
(3) Odata cu incuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului.
(4) Procedura se socoteste indeplinita in a 15-a zi de la publicarea citatiei, potrivit dispozitiilor alin. (2).
(5) Daca cel citat se infatiseaza si dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sanctionat potrivit dispozitiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c).

Articolul 168 Afisarea
Cand legea sau instanta dispune ca citarea partilor sau comunicarea anumitor acte de procedura sa se faca prin afisare, aceasta afisare se va face la instanta de catre grefier, iar in afara instantei, de agentii insarcinati cu comunicarea actelor de procedura, incheindu-se un proces-verbal, potrivit art. 164, ce se va depune la dosar.

Articolul 169 Comunicarea intre avocati sau consilieri juridici
Dupa sesizarea instantei, daca partile au avocat sau consilier juridic, cererile, intampinarile ori alte acte se pot comunica direct intre acestia. In acest caz, cel care primeste cererea va atesta primirea pe insusi exemplarul care urmeaza a fi depus la instanta sau, dupa caz, prin orice alte mijloace care asigura indeplinirea acestei proceduri.

Articolul 170 Comunicarea in instanta
(1) Partea prezenta in instanta personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligata sa primeasca actele de procedura si orice inscris folosit in proces, care i se comunica in sedinta. Daca se refuza primirea, actele si inscrisurile se considera comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnatura.
(2) Partea are dreptul sa ridice si intre termene, sub semnatura, actele de procedura si inscrisurile prevazute la alin. (1).

Articolul 171 Zilele de comunicare
Cand comunicarea actelor de procedura se face prin agenti procedurali, ei nu vor putea instrumenta decat in zilele lucratoare intre orele 7,00-20,00, iar in cazuri urgente, si in zilele nelucratoare sau de sarbatori legale, dar numai cu incuviintarea presedintelui instantei.

Articolul 172 Schimbarea locului citarii
Daca in cursul procesului una dintre parti si-a schimbat locul unde a fost citata, ea este obligata sa incunostinteze instanta, indicand locul unde va fi citata la termenele urmatoare, precum si partea adversa prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar odata cu cererea prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea locului citarii. In cazul in care partea nu face aceasta incunostintare, procedura de citare pentru aceeasi instanta este valabil indeplinita la vechiul loc de citare.

Articolul 173 Comunicarea catre alti participanti
Citarea martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor ori a altor participanti in proces, precum si, cand este cazul, comunicarea actelor de procedura adresate acestora sunt supuse dispozitiilor prezentului capitol, care se aplica in mod corespunzator.

Capitolul III Nulitatea actelor de procedura

Articolul 174 Notiune si clasificare
(1) Nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma.
(2) Nulitatea este absoluta atunci cand cerinta nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste un interes public.
(3) Nulitatea este relativa in cazul in care cerinta nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste un interes privat.

Articolul 175 Nulitatea conditionata
(1) Actul de procedura este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia.
(2) In cazul nulitatilor expres prevazute de lege, vatamarea este prezumata, partea interesata putand face dovada contrara.

Articolul 176 Nulitatea neconditionata
Nulitatea nu este conditionata de existenta unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor legale referitoare la:
1. capacitatea procesuala;
2. reprezentarea procesuala;
3. competenta instantei;
4. compunerea sau constituirea instantei;
5. publicitatea sedintei de judecata;
6. alte cerinte legale extrinseci actului de procedura, daca legea nu dispune altfel.

Articolul 177 Indreptarea neregularitatilor actului de procedura
(1) Ori de cate ori este posibila inlaturarea vatamarii fara anularea actului, judecatorul va dispune indreptarea neregularitatilor actului de procedura.
(2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit decaderea ori o alta sanctiune procedurala sau daca se produce ori subzista o vatamare.
(3) Actul de procedura nu va fi anulat daca pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia.

Articolul 178 Invocarea nulitatii
(1) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, in orice stare a judecatii cauzei, daca legea nu prevede altfel.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de partea interesata si numai daca neregularitatea nu a fost cauzata prin propria fapta.
(3) Daca legea nu prevede altfel, nulitatea relativa trebuie invocata:
a) pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, prin intampinare sau, daca intampinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecata;
b) pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii, la termenul la care s-a savarsit neregularitatea sau, daca partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat urmator si inainte de a pune concluzii pe fond.
(4) Partea interesata poate renunta, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativa.
(5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja efectuate trebuie invocate deodata, sub sanctiunea decaderii partii din dreptul de a le mai invoca.

Articolul 179 Efectele nulitatii
(1) Actul de procedura nul sau anulabil este desfiintat, in tot sau in parte, de la data indeplinirii lui.
(2) Daca este cazul, instanta dispune refacerea actului de procedura, cu respectarea tuturor conditiilor de validitate.
(3) Desfiintarea unui act de procedura atrage si desfiintarea actelor de procedura urmatoare, daca acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare.
(4) Nulitatea unui act de procedura nu impiedica faptul ca acesta sa produca alte efecte juridice decat cele care decurg din natura lui proprie.

Titlul V Termenele procedurale

Articolul 180 Stabilirea termenelor
(1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanta si reprezinta intervalul de timp in care poate fi indeplinit un act de procedura sau in care este interzis sa se indeplineasca un act de procedura.
(2) In cazurile prevazute de lege, termenul este reprezentat de data la care se indeplineste un anumit act de procedura.
(3) In cazurile in care legea nu stabileste ea insasi termenele pentru indeplinirea unor acte de procedura, fixarea lor se face de instanta. La fixarea termenului, aceasta va tine seama si de natura urgenta a procesului.

Articolul 181 Calculul termenelor
(1) Termenele, in afara de cazul in care legea dispune altfel, se calculeaza dupa cum urmeaza:
1. cand termenul se socoteste pe ore, acesta incepe sa curga de la ora zero a zilei urmatoare;
2. cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua cand acesta se implineste;
3. cand termenul se socoteste pe saptamani, luni sau ani, el se implineste in ziua corespunzatoare din ultima saptamana ori luna sau din ultimul an. Daca ultima luna nu are zi corespunzatoare celei in care termenul a inceput sa curga, termenul se implineste in ultima zi a acestei luni.
(2) Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul se prelungeste pana in prima zi lucratoare care urmeaza.

Articolul 182 Implinirea termenului
(1) Termenul care se socoteste pe zile, saptamani, luni sau ani se implineste la ora 24,00 a ultimei zile in care se poate indeplini actul de procedura.
(2) Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in mod legal, dispozitiile art. 183 fiind aplicabile.

Articolul 183 Actele depuse la posta, servicii specializate de curierat, unitati militare sau locuri de detinere
(1) Actul de procedura depus inauntrul termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul postal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi facut in termen.
(2) Actul depus de partea interesata inauntrul termenului prevazut de lege la unitatea militara ori la administratia locului de detinere unde se afla aceasta parte este, de asemenea, considerat ca facut in termen.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta, dupa caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militara sau de administratia locului de detinere, pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului de catre partea interesata.

Articolul 184 Curgerea termenului. Prelungirea acestuia
(1) Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel.
(2) Se considera ca actul a fost comunicat partii si in cazul in care aceasta a primit sub semnatura copie de pe act, precum si in cazul in care ea a cerut comunicarea actului unei alte parti.
(3) Termenul procedural nu incepe sa curga, iar daca a inceput sa curga mai inainte, se intrerupe fata de cel lipsit de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, cat timp nu a fost desemnata o persoana care, dupa caz, sa il reprezinte sau sa il asiste.
(4) Termenul procedural se intrerupe si un nou termen incepe sa curga de la data noii comunicari in urmatoarele cazuri:
1. cand a intervenit moartea uneia dintre parti; in acest caz, se face din nou o singura comunicare la ultimul domiciliu al partii decedate, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor;
2. cand a intervenit moartea reprezentantului partii; in acest caz, se face din nou o singura comunicare partii.

Articolul 185 Nerespectarea termenului. Sanctiuni
(1) Cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate.
(2) In cazul in care legea opreste indeplinirea unui act de procedura inauntrul unui termen, actul facut inaintea implinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.

Articolul 186 Repunerea in termen
(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate.
(2) In acest scop, partea va indeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea sa in termen. In cazul exercitarii cailor de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac.
(3) Cererea de repunere in termen va fi rezolvata de instanta competenta sa solutioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat in termen.

Titlul VI Amenzi judiciare si despagubiri

Articolul 187 Incalcarea obligatiilor privind desfasurarea procesului. Sanctiuni
(1) Daca legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu procesul, astfel:
1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri principale, accesorii, aditionale sau incidentale, precum si pentru exercitarea unei cai de atac, vadit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;
c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei parti;
d) obtinerea, cu rea-credinta, de catre reclamantul caruia i s-a respins cererea a unor masuri asiguratorii prin care paratul a fost pagubit;
e) contestarea, cu rea-credinta, de catre autorul ei a scrierii sau semnaturii unui inscris ori a autenticitatii unei inregistrari audio sau video;
f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a acceptat, potrivit legii;
2. cu amenda judiciara de la 50 lei la 700 lei:
a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie cand este prezent in instanta, in afara de cazul in care acesta este minor;
b) neaducerea, la termenul fixat de instanta, a martorului incuviintat, de catre partea care, din motive imputabile, nu si-a indeplinit aceasta obligatie;
c) neprezentarea avocatului, care nu si-a asigurat substituirea sa de catre un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asista partea ori nerespectarea de catre acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de catre instanta, daca in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului;
d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrarii in mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lamuririle cerute;
e) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii;
f) neprezentarea unui inscris sau a unui bun de catre cel care il detine, la termenul fixat in acest scop de instanta;
g) refuzul sau omisiunea unei autoritati ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la cererea instantei si la termenul fixat in acest scop, datele care rezulta din actele si evidentele ei;
h) cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de catre cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura;
i) impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnati de instanta in conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantei.
(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se refera alin. (1) pct. 2, daca motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire obligatiile ce le revin.

Articolul 188 Alte cazuri de sanctionare
(1) Nerespectarea de catre oricare dintre parti sau de catre alte persoane a masurilor luate de catre instanta pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei.
(2) Nerespectarea de catre orice persoana a dispozitiilor privind desfasurarea normala a executarii silite se sanctioneaza de catre presedintele instantei de executare, la cererea executorului, cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei.

Articolul 189 Despagubiri pentru amanarea procesului
Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevazute la art. 187 sau 188, la cererea partii interesate, va putea fi obligat de catre instanta de judecata ori, dupa caz, de catre presedintele instantei de executare la plata unei despagubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amanare.

Articolul 190 Stabilirea amenzii si despagubirii
Abaterea savarsita, amenda si despagubirea se stabilesc de catre instanta in fata careia s-a savarsit fapta sau, dupa caz, de catre presedintele instantei de executare, prin incheiere executorie, care se comunica celui obligat, daca masura a fost luata in lipsa acestuia. Atunci cand fapta consta in formularea unei cereri cu rea-credinta, amenda si despagubirea pot fi stabilite fie de instanta in fata careia cererea a fost formulata, fie de catre instanta care a solutionat-o, atunci cand acestea sunt diferite.

Articolul 191 Cererea de reexaminare
(1) Impotriva incheierii prevazute la art. 190, cel obligat la amenda sau despagubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, sa se revina asupra amenzii ori despagubirii sau sa se dispuna reducerea acesteia.
(2) Cererea se face in termen de 15 zile, dupa caz, de la data la care a fost luata masura sau de la data comunicarii incheierii.
(3) In toate cazurile, cererea se solutioneaza, cu citarea partilor, prin incheiere, data in camera de consiliu, de catre un alt complet decat cel care a stabilit amenda sau despagubirea.
(4) Incheierea prevazuta la alin. (3) este definitiva.

Cartea II – Procedura contencioasa

Titlul I Procedura in fata primei instante

Capitolul I Sesizarea instantei de judecata

Sectiunea 1 Dispozitii generale

Articolul 192 Dreptul de a sesiza instanta
(1) Pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, orice persoana se poate adresa justitiei prin sesizarea instantei competente cu o cerere de chemare in judecata. In cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei poate fi facuta si de alte persoane sau organe.
(2) Procesul incepe prin inregistrarea cererii la instanta, in conditiile legii.
(3) Cel care formuleaza cererea de chemare in judecata se numeste reclamant, iar cel chemat in judecata se numeste parat.

Articolul 193 Procedura prealabila
(1) Sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
(2) Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
(3) La sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de Codul civil. In acest caz, neindeplinirea procedurii prealabile va fi invocata de catre instanta, din oficiu, sau de catre parat.

Sectiunea 2 – Cererea de chemare in judecata

Articolul 194 Cuprinsul cererii de chemare in judecata
Cererea de chemare in judecata va cuprinde:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului, precum si ale paratului, daca partile poseda ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, in masura in care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
b) numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele, prenumele acestuia si sediul profesional. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile in mod corespunzator. Dovada calitatii de reprezentant, in forma prevazuta la art. 151, se va alatura cererii;
c) obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand acesta este evaluabil in bani, precum si modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor corespunzatoare. Pentru imobile se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arata localitatea si judetul, strada si numarul, iar in lipsa, vecinatatile, etajul si apartamentul, precum si, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul cadastral sau topografic, dupa caz. La cererea de chemare in judecata se va anexa extrasul de carte funciara, cu aratarea titularului inscris in cartea funciara, eliberat de biroul de cadastru si publicitate imobiliara in raza caruia este situat imobilul, iar in cazul in care imobilul nu este inscris in cartea funciara, se va anexa un certificat emis de acelasi birou, care atesta acest fapt;
d) aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea;
e) aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere. Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 150. Cand reclamantul doreste sa isi dovedeasca cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia, daca paratul este o persoana fizica. In cazurile in care legea prevede ca paratul va raspunde in scris la interogatoriu, acesta va fi atasat cererii de chemare in judecata. Cand se va cere dovada cu martori, se vor arata numele, prenumele si adresa martorilor, dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile in mod corespunzator;
f) semnatura.

Articolul 195 Numarul de exemplare
Cererea de chemare in judecata se va face in numarul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).

Articolul 196 Nulitatea cererii
(1) Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea oricareia dintre parti, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii sau a reprezentantului acesteia este nula. Dispozitiile art. 200 sunt aplicabile.
(2) Cu toate acestea, lipsa semnaturii se poate acoperi in tot cursul judecatii in fata primei instante. Daca se invoca lipsa de semnatura, reclamantul care lipseste la acel termen va trebui sa semneze cererea cel mai tarziu la primul termen urmator, fiind instiintat in acest sens prin citatie. In cazul in care reclamantul este prezent in instanta, acesta va semna chiar in sedinta in care a fost invocata nulitatea.
(3) Orice alta neregularitate in legatura cu semnarea cererii de chemare in judecata va fi indreptata de reclamant in conditiile prevazute la alin. (2).

Articolul 197 Timbrarea cererii
In cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata, in conditiile legii.

Articolul 198 Cumulul de cereri
Prin aceeasi cerere de chemare in judecata, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere impotriva aceleiasi persoane, in conditiile art. 99 alin. (2).

Articolul 199 Inregistrarea cererii
(1) Cererea de chemare in judecata, depusa personal sau prin reprezentant, sosita prin posta, curier, fax sau scanata si transmisa prin posta electronica ori prin inscris in forma electronica, se inregistreaza si primeste data certa prin aplicarea stampilei de intrare.
(2) Dupa inregistrare, cererea si inscrisurile care o insotesc, la care sunt atasate, cand este cazul, dovezile privind modul in care acestea au fost transmise catre instanta, se predau presedintelui instantei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de indata masuri in vederea stabilirii in mod aleatoriu a completului de judecata, potrivit legii.

Articolul 200 Verificarea cererii si regularizarea acesteia
(1) Completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de indata, daca cererea de chemare in judecata este de competenta sa si daca aceasta indeplineste cerintele prevazute la art. 194-197.
(2) In cazul in care cauza nu este de competenta sa, completul caruia i-a fost repartizata cererea dispune, prin incheiere data fara citarea partilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, dupa caz, sectiei specializate competente din cadrul instantei sesizate. Dispozitiile privitoare la necompetenta si conflictele de competenta se aplica prin asemanare.
(3) Cand cererea nu indeplineste cerintele prevazute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica in scris lipsurile, cu mentiunea ca, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii, trebuie sa faca completarile sau modificarile dispuse, sub sanctiunea anularii cererii. Se excepteaza de la aceasta sanctiune obligatia de a se desemna un reprezentant comun, caz in care sunt aplicabile dispozitiile art. 202 alin. (3).
(4) Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut la alin. (3), prin incheiere, data in camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
(5) Impotriva incheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand motivat sa se revina asupra masurii anularii.
(6) Cererea de reexaminare se face in termen de 15 zile de la data comunicarii incheierii.
(7) Cererea se solutioneaza prin incheiere definitiva data in camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de catre un alt complet al instantei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra masurii anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost inlaturate in termenul acordat potrivit alin. (3).
(8) In caz de admitere, cauza se retrimite completului initial investit.

Articolul 201 Fixarea primului termen de judecata
(1) Judecatorul, de indata ce constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, dispune, prin rezolutie, comunicarea acesteia catre parat, punandu-i-se in vedere ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea prevazuta de lege, care va fi indicata expres, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165.
(2) Intampinarea se comunica de indata reclamantului, care este obligat sa depuna raspuns la intampinare in termen de 10 zile de la comunicare. Paratul va lua cunostinta de raspunsul la intampinare de la dosarul cauzei.
(3) In termen de 3 zile de la data depunerii raspunsului la intampinare, judecatorul fixeaza prin rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
(4) In cazul in care paratul nu a depus intampinare in termenul prevazut la alin. (1) sau, dupa caz, reclamantul nu a comunicat raspuns la intampinare in termenul prevazut la alin. (2), la data expirarii termenului corespunzator, judecatorul fixeaza prin rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
(5) In procesele urgente, termenele prevazute la alin. (1)-
(4) pot fi reduse de judecator in functie de circumstantele cauzei.
(6) In cazul in care paratul domiciliaza in strainatate, judecatorul va fixa un termen mai indelungat, rezonabil, in raport cu imprejurarile cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozitiilor art. 156.

Articolul 202 Reprezentarea judiciara a partilor in caz de coparticipare procesuala
(1) In procesele in care, in conditiile art. 59, sunt mai multi reclamanti sau parati, judecatorul, tinand cont de numarul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfasurarea normala a activitatii de judecata, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partilor, va putea dispune, prin rezolutie, reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedura numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.
(2) Reprezentarea se va face, dupa caz, prin unul sau mai multi mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea dispozitiilor privind reprezentarea judiciara.
(3) Dovada mandatului va fi depusa de catre reclamanti in termenul prevazut la art. 200 alin. (3), iar de catre parati, odata cu intampinarea. Daca partile nu isi aleg un mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei mandatarului, judecatorul va numi, prin incheiere, un curator special, in conditiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamantilor sau, dupa caz, a paratilor si caruia i se vor comunica actele de procedura. Masura numirii curatorului se comunica partilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.

Articolul 203 Masuri pentru pregatirea judecatii
(1) Judecatorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecata, daca sa solicitat prin cererea de chemare in judecata, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte masuri pentru administrarea probelor, precum si orice alte masuri necesare pentru desfasurarea procesului potrivit legii.
(2) In conditiile legii se vor putea incuviinta, prin incheiere executorie, masuri asiguratorii, precum si masuri pentru asigurarea probelor.

Articolul 204 Modificarea cererii de chemare in judecata
(1) Reclamantul poate sa isi modifice cererea si sa propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii, numai pana la primul termen la care acesta este legal citat. In acest caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea formularii intampinarii, care, sub sanctiunea decaderii, va fi depusa cu cel putin 10 zile inaintea termenului fixat, urmand a fi cercetata de reclamant la dosarul cauzei.
(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta cand:
1. se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului cererii;
3. se solicita contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit in cursul procesului;
4. se inlocuieste o cerere in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau invers, atunci cand cererea in constatare este admisibila.
(3) Modificarea cererii de chemare in judecata peste termenul prevazut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor partilor.

Sectiunea 3 – Intampinarea

Articolul 205 Scopul si cuprinsul intampinarii
(1) Intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de cererea de chemare in judecata.
(2) Intampinarea va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau resedinta paratului ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si, dupa caz, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar, daca reclamantul nu le-a mentionat in cererea de chemare in judecata. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile in mod corespunzator. Daca paratul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
b) exceptiile procesuale pe care paratul le invoca fata de cererea reclamantului;
c) raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii;
d) dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat din cerere, dispozitiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile in mod corespunzator;
e) semnatura.

Articolul 206 Comunicarea intampinarii
(1) Intampinarea se comunica reclamantului, daca legea nu prevede altfel.
(2) La intampinare se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, precum si un rand de copii pentru instanta. Dispozitiile art. 149 alin. (1), (3) si (4) si ale art. 150 sunt aplicabile.

Articolul 207 Intampinarea comuna
Cand sunt mai multi parati, acestia pot raspunde impreuna, toti sau numai o parte din ei, printr-o singura intampinare.

Articolul 208 Sanctiunea nedepunerii intampinarii
(1) Intampinarea este obligatorie, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.
(2) Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel.

Sectiunea 4 – Cererea reconventionala

Articolul 209 Notiune si conditii
(1) Daca paratul are, in legatura cu cererea reclamantului, pretentii derivand din acelasi raport juridic sau strans legate de aceasta, poate sa formuleze cerere reconventionala.
(2) In cazul in care pretentiile formulate prin cerere reconventionala privesc si alte persoane decat reclamantul, acestea vor putea fi chemate in judecata ca parati.
(3) Cererea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare in judecata.
(4) Cererea reconventionala se depune, sub sanctiunea decaderii, odata cu intampinarea sau, daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
(5) Cererea reconventionala se comunica reclamantului si, dupa caz, persoanelor prevazute la alin. (2) pentru a formula intampinare. Dispozitiile art. 201 se aplica in mod corespunzator.
(6) Cand reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu pana la termenul ce se va incuviinta paratului in acest scop, dispozitiile alin. (5) fiind aplicabile.
(7) Reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la cererea reconventionala a paratului initial.

Articolul 210 Disjungerea cererii reconventionale
(1) Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.
(2) Daca numai cererea principala este in stare de a fi judecata, instanta poate dispune judecarea separata a cererii reconventionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusa in cazurile anume prevazute de lege sau daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea unitara a procesului.

Capitolul II Judecata

Sectiunea 1 Dispozitii generale

Articolul 211 Scopul judecarii procesului
Completul de judecata, constituit potrivit legii, efectueaza activitatea de cercetare si dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor si garantiilor procesuale, in vederea solutionarii legale si temeinice a acestuia

Articolul 212 Locul judecarii procesului
Judecarea procesului are loc la sediul instantei, daca prin lege nu se dispune altfel.

Articolul 213 Desfasurarea procesului fara prezenta publicului
(1) In fata primei instante cercetarea procesului se desfasoara in camera de consiliu, daca legea nu prevede altfel.
(2) De asemenea, in cazurile in care dezbaterea fondului in sedinta publica ar aduce atingere moralitatii, ordinii publice, intereselor minorilor, vietii private a partilor ori intereselor justitiei, dupa caz, instanta, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta sa se desfasoare in intregime sau in parte fara prezenta publicului.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), au acces in camera de consiliu ori in sala de sedinta partile, reprezentantii lor, cei care ii asista pe minori, aparatorii partilor, martorii, expertii, traducatorii, interpretii, precum si alte persoane carora instanta, pentru motive temeinice, le admite sa asiste la proces.

Articolul 214 Continuitatea instantei
(1) Membrii completului care judeca procesul trebuie sa ramana aceiasi in tot cursul judecatii.
(2) In cazurile in care, pentru motive temeinice, un judecator este impiedicat sa participe la solutionarea cauzei, acesta va fi inlocuit in conditiile legii.
(3) Daca inlocuirea prevazuta la alin. (2) a avut loc dupa ce s-a dat cuvantul in fond partilor, cauza se repune pe rol.

Articolul 215 Ordinea judecarii proceselor
(1) Pentru fiecare sedinta de judecata se va intocmi o lista cu procesele ce se dezbat in acea zi, care va fi afisata pe portalul instantei si la usa salii de sedinta cu cel putin o ora inainte de inceperea acesteia. Lista va cuprinde si intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. Dispozitiile art. 220 sunt aplicabile.
(2) Procesele declarate urgente, cele ramase in divergenta si cele care au primit termen in continuare se vor dezbate inaintea celorlalte.
(3) Procesele in care partea sau partile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate.
(4) La cererea partii interesate, pentru motive temeinice, judecatorul poate schimba ordinea de pe lista.

Articolul 216 Atributiile presedintelui completului de judecata
(1) Presedintele completului conduce sedinta de judecata. El deschide, suspenda si ridica sedinta.
(2) Presedintele da cuvantul mai intai reclamantului, apoi paratului, precum si celorlalte parti din proces, in functie de pozitia lor procesuala. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urma, in afara de cazul cand a pornit actiunea. Altor persoane sau organe care participa la proces li se va da cuvantul in limita drepturilor pe care le au in proces.
(3) In cazul in care este necesar, presedintele poate da cuvantul partilor si celorlalti participanti, in aceeasi ordine, de mai multe ori.
(4) Presedintele poate sa limiteze in timp interventia fiecarei parti. In acest caz, el trebuie sa puna in vedere partii, inainte de a-i da cuvantul, timpul pe care il are la dispozitie.
(5) Judecatorii sau partile pot pune intrebari celorlalti participanti la proces numai prin mijlocirea presedintelui, care poate insa incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct. Ordinea in care se pun intrebarile se stabileste de catre presedinte.

Articolul 217 Politia sedintei de judecata
(1) Presedintele completului de judecata exercita politia sedintei, putand lua masuri pentru pastrarea ordinii si a bunei-cuviinte, precum si a solemnitatii sedintei de judecata.
(2) Daca nu mai este loc in sala de sedinta, presedintele le poate cere celor care ar veni mai tarziu sau care depasesc numarul locurilor existente sa paraseasca sala.
(3) Nimeni nu poate fi lasat sa intre cu arme in sala de sedinta, cu exceptia cazului in care le poarta in exercitarea serviciului pe care il indeplineste in fata instantei.
(4) Persoanele care iau parte la sedinta sunt obligate sa aiba o purtare si o tinuta cuviincioase.
(5) Cei care se adreseaza instantei in sedinta publica trebuie sa stea in picioare, insa presedintele poate incuviinta, atunci cand apreciaza ca este necesar, exceptii de la aceasta indatorire.
(6) Presedintele atrage atentia partii sau oricarei alte persoane care tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate sa respecte ordinea si buna-cuviinta, iar in caz de nevoie dispune indepartarea ei.
(7) Pot fi, de asemenea, indepartati din sala minorii, precum si persoanele care s-ar infatisa intr-o tinuta necuviincioasa.
(8) Daca inainte de inchiderea dezbaterilor una dintre parti a fost indepartata din sala, aceasta va fi chemata in sala pentru a i se pune in vedere actele esentiale efectuate in lipsa ei. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul in care partea indepartata este asistata de un aparator care a ramas in sala.
(9) Cand cel care tulbura linistea sedintei este insusi aparatorul partii, presedintele il va chema la ordine si, daca, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinta, procesul se va amana, aplicandu-se amenda judiciara prevazuta la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amanare vor fi trecute in sarcina sa, prin incheiere executorie, dispozitiile art. 191 fiind aplicabile.

Articolul 218 Infractiuni de audienta
(1) Daca in cursul sedintei se savarseste o infractiune, presedintele o constata si il identifica pe faptuitor. Procesul-verbal intocmit se trimite procurorului.
(2) Instanta poate, in conditiile legii penale, sa dispuna si retinerea faptuitorului.

Articolul 219 Verificari privind prezentarea partilor
(1) Instanta verifica identitatea partilor, iar daca ele sunt reprezentate ori asistate, verifica si imputernicirea sau calitatea celor care le reprezinta ori le asista.
(2) In cazul in care partile nu raspund la apel, instanta va verifica daca procedura de citare a fost indeplinita si, dupa caz, va proceda, in conditiile legii, la amanarea, suspendarea ori la judecarea procesului.

Articolul 220 Amanarea cauzei cand nu este in stare de judecata
Partile pot cere instantei, la inceputul sedintei, amanarea cauzelor care nu sunt in stare de judecata, daca aceste cereri nu provoaca dezbateri. Cand completul de judecata este alcatuit din mai multi judecatori, aceasta amanare se poate face si de un singur judecator.

Articolul 221 Amanarea judecatii prin invoiala partilor
(1) Amanarea judecatii in temeiul invoielii partilor nu se poate incuviinta decat o singura data in cursul procesului.
(2) Dupa o asemenea amanare, daca partile nu staruiesc in judecata, aceasta va fi suspendata si cauza va fi repusa pe rol numai dupa plata taxelor de timbru, potrivit legii.
(3) Instanta este obligata sa cerceteze daca amanarea ceruta de parti pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala partilor; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.

Articolul 222 Amanarea judecatii pentru lipsa de aparare
(1) Amanarea judecatii pentru lipsa de aparare poate fi dispusa, la cererea partii interesate, numai in mod exceptional, pentru motive temeinice si care nu sunt imputabile partii sau reprezentantului ei.
(2) Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.

Articolul 223 Judecarea cauzei in lipsa partii legal citate
(1) Lipsa partii legal citate nu poate impiedica judecarea cauzei, daca legea nu dispune altfel.
(2) Daca la orice termen fixat pentru judecata se infatiseaza numai una dintre parti, instanta, dupa ce va cerceta toate lucrarile din dosar si va asculta sustinerile partii prezente, se va pronunta pe temeiul dovezilor administrate, examinand si exceptiile si apararile partii care lipseste.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care lipsesc ambele parti, desi au fost legal citate, daca cel putin una dintre ele a cerut in scris judecarea cauzei in lipsa.

Articolul 224 Discutarea cererilor si exceptiilor
Instanta este obligata, in orice proces, sa puna in discutia partilor toate cererile, exceptiile, imprejurarile de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.

Articolul 225 Folosirea traducatorului si interpretului
(1) Cand una dintre parti sau dintre persoanele care urmeaza sa fie ascultate nu cunoaste limba romana, instanta va folosi un traducator autorizat. Daca partile sunt de acord, judecatorul sau grefierul poate face oficiul de traducator. In situatia in care nu poate fi asigurata prezenta unui traducator autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4).
(2) In cazul in care una dintre persoanele prevazute la alin. (1) este muta, surda sau surdo-muta ori, din orice alta cauza, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face in scris, iar daca nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret.
(3) Dispozitiile privitoare la experti se aplica in mod corespunzator si traducatorilor si interpretilor.

Articolul 226 Ascultarea minorilor
In cazul in care, potrivit legii, urmeaza sa fie ascultat un minor, ascultarea se va face in camera de consiliu. Tinand seama de imprejurarile procesului, instanta hotaraste daca parintii, tutorele sau alte persoane vor fi de fata la ascultarea minorului.

Articolul 227 Prezenta personala a partilor in vederea solutionarii amiabile a litigiului
(1) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandule indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) In litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Cand considera necesar, tinand seama de circumstantele cauzei, judecatorul va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecatii. Medierea nu este obligatorie pentru parti.
(3) In cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere. Pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.
(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazul in care partile au incercat solutionarea litigiului prin mediere anterior introducerii actiunii.
(5) Daca, in conditiile alin. (1) sau (2), partile se impaca, judecatorul va constata invoiala lor in cuprinsul hotararii pe care o va da. Dispozitiile art. 440 sunt aplicabile.

Articolul 228 Imposibilitatea si refuzul de a semna
Cand cel obligat sa semneze un act de procedura nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiunea corespunzatoare in acel act, sub semnatura presedintelui si a grefierului.

Articolul 229 Termen in cunostinta
(1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termenul in cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la un termen de judecata, personal sau printr-un reprezentant legal ori conventional, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata in tot cursul judecarii la acea instanta, considerandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata ulterioare. Aceste dispozitii ii sunt aplicabile si partii careia, personal ori prin reprezentant legal sau conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei, i s-a inmanat citatia pentru un termen de judecata, considerandu-se ca, in acest caz, ea cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica:
1. in cazul reluarii judecatii, dupa ce a fost suspendata;
2. in cazul cand procesul se repune pe rol;
3. cand partea este chemata la interogatoriu, in afara de cazul in care a fost prezenta la incuviintarea lui, cand s-a stabilit si termenul pentru luarea acestuia;
4. cand, pentru motive temeinice, instanta a dispus ca partea sa fie citata la fiecare termen;
5. in cazul in care instanta de apel sau de recurs fixeaza termen pentru rejudecarea fondului procesului dupa anularea hotararii primei instante sau dupa casarea cu retinere.
(3) Militarii incazarmati sunt citati la fiecare termen.
(4) Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen.

Articolul 230 Preschimbarea termenului
Termenul de judecata nu poate fi preschimbat decat pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti. Completul de judecata investit cu judecarea cauzei hotaraste in camera de consiliu, fara citarea partilor. Partile vor fi citate de indata pentru noul termen fixat. Dispozitiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.

Articolul 231 Notele de sedinta. Inregistrarea sedintei
(1) Grefierul care participa la sedinta este obligat sa ia note in legatura cu desfasurarea procesului, care vor fi vizate de catre presedinte. Partile pot cere citirea notelor si, daca este cazul, corectarea lor.
(2) Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, cate o copie de pe notele grefierului.
(3) Notele grefierului pot fi contestate cel mai tarziu la termenul urmator.
(4) Instanta va inregistra sedintele de judecata. In caz de contestare de catre participantii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata.
(5) La cerere, partile, pe cheltuiala acestora, pot obtine o copie electronica a inregistrarii sedintei de judecata in ceea ce priveste cauza lor.
(6) Inregistrarile din sedinta de judecata vor putea fi solicitate si de catre instantele de control judiciar.

Articolul 232 Redactarea incheierii de sedinta
(1) Pe baza notelor de sedinta, iar daca este cazul si a inregistrarilor efectuate, grefierul redacteaza incheierea de sedinta.
(2) Incheierea se redacteaza de grefier in cel mult 3 zile de la data sedintei de judecata.

Articolul 233 Cuprinsul incheierii de sedinta
(1) Pentru fiecare sedinta a instantei se intocmeste o incheiere care va cuprinde urmatoarele:
a) denumirea instantei si numarul dosarului;
b) data sedintei de judecata;
c) numele, prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, precum si numele si prenumele grefierului;
d) numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea partilor, numele si prenumele persoanelor care le reprezinta sau le asista, ale aparatorilor si celorlalte persoane chemate la proces, cu aratarea calitatii lor, precum si daca au fost prezente ori au lipsit;
e) numele, prenumele procurorului si parchetul de care apartine, daca a participat la sedinta;
f) daca procedura de citare a fost legal indeplinita;
g) obiectul procesului;
h) probele care au fost administrate;
i) cererile, declaratiile si prezentarea pe scurt a sustinerilor partilor, precum si a concluziilor procurorului, daca acesta a participat la sedinta;
j) solutia data si masurile luate de instanta, cu aratarea motivelor, in fapt si in drept;
k) calea de atac si termenul de exercitare a acesteia, atunci cand, potrivit legii, incheierea poate fi atacata separat;
l) daca judecarea a avut loc in sedinta publica, fara prezenta publicului ori in camera de consiliu;
m) semnatura membrilor completului si a grefierului.
(2) Incheierea trebuie sa arate cum s-a desfasurat sedinta, cuprinzand, daca este cazul, mentiuni despre ceea ce s-a consemnat in procese-verbale separate.
(3) In cazul in care hotararea se pronunta in ziua in care au avut loc dezbaterile, nu se intocmeste incheierea de sedinta, mentiunile prevazute la alin. (1) si (2) facandu-se in partea introductiva a hotararii.

Articolul 234 Reguli aplicabile
(1) Dispozitiile privitoare la deliberare, opinie separata, precum si orice alte dispozitii referitoare la hotararile prin care instanta se dezinvesteste de judecarea fondului cererii se aplica in mod corespunzator si incheierilor.
(2) In cazul in care incheierile pronuntate de instanta pe parcursul judecatii sunt supuse apelului sau, dupa caz, recursului separat de hotararea de fond, dosarul se inainteaza instantei superioare in copie certificata de grefa instantei a carei incheiere se ataca.
(3) In cazul in care se declara apel sau, dupa caz, recurs impotriva unei incheieri cu privire la care exista o chestiune litigioasa asupra admisibilitatii atacarii pe cale separata a incheierii, cererea de exercitare a caii de atac se inainteaza instantei superioare impreuna cu o copie de pe incheierea atacata, certificata de grefa instantei. Daca instanta de control judiciar constata admisibilitatea caii de atac, va cere instantei care a pronuntat incheierea atacata sa inainteze dosarul cauzei, in conditiile alin. (2).

Articolul 235 Incheieri preparatorii si interlocutorii
Instanta nu este legata de incheierile premergatoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt incheieri interlocutorii acelea prin care, fara a se hotari in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Articolul 236 Domeniu de aplicare
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica atat la cercetarea procesului, cat si la dezbaterea in fond a cauzei.

Sectiunea 2 – Cercetarea procesului

Articolul 237 Scopul si continutul cercetarii procesului
(1) In etapa de cercetare a procesului se indeplinesc, in conditiile legii, acte de procedura la cererea partilor ori din oficiu, pentru pregatirea dezbaterii in fond a procesului, daca este cazul.
(2) In vederea realizarii scopului prevazut la alin. (1), instanta:
1. va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu;
2. va examina cererile de interventie formulate de parti sau de terte persoane, in conditiile legii;
3. va examina fiecare pretentie si aparare in parte, pe baza cererii de chemare in judecata, a intampinarii, a raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor, daca este cazul;
4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute si care sunt contestate;
5. la cerere, va dispune, in conditiile legii, masuri asiguratorii, masuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situatii de fapt, in cazul in care aceste masuri nu au fost luate, in tot sau in parte, potrivit art. 203;
6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia partilor;
7. va incuviinta probele solicitate de parti, pe care le gaseste concludente, precum si pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului si le va administra in conditiile legii;
8. va decide in legatura cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate;
9. va dispune ca partile sa prezinte dovada efectuarii verificarilor in registrele de evidenta ori publicitate prevazute de Codul civil sau de legi speciale;
10. va indeplini orice alt act de procedura necesar solutionarii cauzei, inclusiv verificari in registrele prevazute de legi speciale.

Articolul 238 Estimarea duratei cercetarii procesului
(1) La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil. Durata astfel estimata va fi consemnata in incheiere.
(2) Pentru motive temeinice, ascultand partile, judecatorul va putea reconsidera durata prevazuta la alin. (1).

Articolul 239 Alegerea procedurii de administrare a probelor
Judecatorul, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pune in vedere acestora, daca sunt reprezentate sau asistate de avocat, ca pot sa convina ca probele sa fie administrate de catre avocatii lor, in conditiile art. 366-388. Dispozitiile art. 238 sunt aplicabile.

Articolul 240 Locul cercetarii procesului
(1) Cercetarea procesului are loc in fata judecatorului, in camera de consiliu, cu citarea partilor. Dispozitiile art. 154 sunt aplicabile.
(2) In caile de atac cercetarea procesului, daca este necesara, se face in sedinta publica.

Articolul 241 Asigurarea celeritatii
(1) Pentru cercetarea procesului, judecatorul fixeaza termene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispozitiile art. 229 sunt aplicabile.
(2) Daca exista motive temeinice, se pot acorda si termene mai indelungate decat cele prevazute la alin. (1).
(3) Judecatorii vor dispune verificarea efectuarii procedurilor de citare si comunicare dispuse pentru fiecare termen. Cand este cazul, instanta va ordona luarea masurilor de refacere a acestor proceduri. In afara de aceste masuri, instanta va putea dispune ca incunostintarea partilor sa se faca si telefonic, telegrafic, prin fax, posta electronica sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigura, dupa caz, transmiterea textului actului supus comunicarii ori instiintarea pentru prezentarea la termen, precum si confirmarea primirii actului, respectiv a instiintarii, daca partile au indicat instantei datele corespunzatoare in acest scop. Daca incunostintarea s-a facut telefonic, grefierul va intocmi un referat in care va arata modalitatea de incunostintare si obiectul acesteia.
(4) Judecatorul poate stabili pentru parti, precum si pentru alti participanti in proces indatoriri in ceea ce priveste prezentarea dovezilor cu inscrisuri, relatii scrise, raspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 355, asistarea si concursul la efectuarea in termen a expertizelor, precum si orice alte demersuri necesare solutionarii cauzei.
(5) Cand este necesar pentru indeplinirea indatoririlor prevazute la alin. (4), partile, expertii, traducatorii, interpretii, martorii si orice alti participanti in proces pot fi incunostintati potrivit alin. (3).

Articolul 242 Suspendarea judecatii cauzei
(1) Cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 189 sunt aplicabile.
(2) La cererea partii, judecata va fi reluata daca obligatiile la care se refera alin. (1) au fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua.

Articolul 243 Imprejurari care pun capat procesului
In cazul in care, in cursul cercetarii procesului, reclamantul renunta la judecarea cererii de chemare in judecata ori la dreptul pretins, intervine invoiala partilor sau sunt admise cereri ori exceptii care pun capat in intregime procesului, fara a mai fi necesara dezbaterea asupra fondului in camera de consiliu sau in sedinta publica, judecatorul se va pronunta asupra cauzei prin hotarare.

Articolul 244 Terminarea cercetarii procesului
(1) Cand judecatorul se socoteste lamurit, prin incheiere, declara cercetarea procesului incheiata si fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica.
(2) Pentru dezbaterea fondului, judecatorul pune in vedere partilor sa redacteze note privind sustinerile lor si sa le depuna la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fara a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.
(3) Partile pot fi de acord ca dezbaterea fondului sa urmeze in camera de consiliu, in aceeasi zi sau la un alt termen.
(4) Cererea de judecata in lipsa presupune ca partea care a formulat-o a fost de acord si ca dezbaterea fondului sa aiba loc in camera de consiliu, in afara de cazul in care partea a solicitat expres ca aceasta sa aiba loc in sedinta publica.

Articolul 245 Notiune
Exceptia procesuala este mijlocul prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa puna in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instantei, competenta instantei ori la procedura de judecata sau lipsuri referitoare la dreptul la actiune urmarind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Articolul 246 Exceptii absolute si relative
(1) Exceptiile absolute sunt cele prin care se invoca incalcarea unor norme de ordine publica.
(2) Exceptiile relative sunt cele prin care se invoca incalcarea unor norme care ocrotesc cu precadere interesele partilor.

Articolul 247 Invocare
(1) Exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate inaintea instantei de recurs numai daca, pentru solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in afara inscrisurilor noi.
(2) Exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes, cel mai tarziu la primul termen de judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale, in etapa cercetarii procesului si inainte de a se pune concluzii in fond.
(3) Cu toate acestea, partile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de indata ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele pricinuite partii adverse, dispozitiile art. 189-191 fiind aplicabile.

Articolul 248 Procedura de solutionare
(1) Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
(2) In cazul in care s-au invocat simultan mai multe exceptii, instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care acestea le produc.
(3) Daca instanta nu se poate pronunta de indata asupra exceptiei invocate, va amana judecata si va stabili un termen scurt in vederea solutionarii exceptiei.
(4) Exceptiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai daca pentru judecarea lor este necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si pentru finalizarea etapei cercetarii procesului sau, dupa caz, pentru solutionarea fondului.
(5) Incheierea prin care s-a respins exceptia, precum si cea prin care, dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas in continuare investita pot fi atacate numai odata cu fondul, daca legea nu dispune altfel.

§ 1. Dispozitii generale

Articolul 249 Sarcina probei
Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.

Articolul 250 Obiectul probei si mijloacele de proba
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti, facuta din proprie initiativa sau obtinuta la interogatoriu, prin expertiza, prin mijloacele materiale de proba, prin cercetarea la fata locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege.

Articolul 251 Lipsa indatoririi de a proba
Nimeni nu este tinut de a proba ceea ce instanta este tinuta sa ia cunostinta din oficiu.

Articolul 252 Obligativitatea cunoasterii din oficiu
(1) Instanta de judecata trebuie sa ia cunostinta din oficiu de dreptul in vigoare in Romania.
(2) Textele care nu sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-o alta modalitate anume prevazuta de lege, conventiile, tratatele si acordurile internationale aplicabile in Romania, care nu sunt integrate intr-un text de lege, precum si dreptul international cutumiar trebuie dovedite de partea interesata.
(3) Dispozitiile normative cuprinse in documente clasificate pot fi dovedite si consultate numai in conditiile prevazute de lege.

Articolul 253 Posibilitatea cunoasterii din oficiu
Instanta de judecata poate lua cunostinta din oficiu de dreptul unui stat strain, cu conditia ca acesta sa fie invocat. Proba legii straine se face conform dispozitiilor Codului civil referitoare la continutul legii straine.

Articolul 254 Propunerea probelor. Rolul instantei
(1) Probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege.
(2) Dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in cursul procesului, in afara de cazurile in care:
1. necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;
2. nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea;
3. partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune in termen probele cerute;
4. administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
5. exista acordul expres al tuturor partilor.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), partea adversa are dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi aspect pentru care s-a incuviintat proba invocata.
(4) In cazul amanarii, pentru motivele prevazute la alin. (2), partea este obligata, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a administra proba incuviintata:
a) sa depuna lista martorilor in termen de 5 zile de la incuviintarea probei, cand se cere proba cu martori;
b) sa depuna copii certificate de pe inscrisurile invocate cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, daca s-a incuviintat proba cu inscrisuri;
c) sa depuna interogatoriul in termen de 5 zile de la incuviintarea acestei probe, in cazurile in care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
d) sa depuna dovada platii cheltuielilor necesare efectuarii expertizei, in termen de 5 zile de la numirea expertului sau in termenul stabilit de instanta potrivit dispozitiilor art. 331 alin. (2), daca s-a incuviintat proba expertizei.
(5) Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc.
(6) Cu toate acestea, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.

Articolul 255 Admisibilitatea probelor
(1) Probele trebuie sa fie admisibile potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului.
(2) Daca un anumit fapt este de notorietate publica ori necontestat, instanta va putea decide, tinand seama de circumstantele cauzei, ca nu mai este necesara dovedirea lui.
(3) Uzantele, regulile deontologice si practicile statornicite intre parti trebuie probate, in conditiile legii, de catre cel care le invoca. Regulamentele si reglementarile locale trebuie dovedite de catre cel care le invoca numai la cererea instantei.
(4) La cererea instantei, autoritatile competente sunt obligate sa ii comunice, in termenul stabilit, toate informatiile, inscrisurile ori reglementarile solicitate.

Articolul 256 Conventii asupra probelor
Conventiile asupra admisibilitatii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu exceptia celor care privesc drepturi de care partile nu pot dispune, a celor care fac imposibila ori dificila dovada actelor sau faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

Articolul 257 Renuntarea la proba
(1) Cand o parte renunta la probele propuse, cealalta parte poate sa si le insuseasca.
(2) Instanta poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renuntat.

Articolul 258 Incuviintarea probelor
(1) Probele se pot incuviinta numai daca sunt intrunite cerintele prevazute la art. 255, in afara de cazul cand ar exista pericolul ca ele sa se piarda prin intarziere.
(2) Incheierea prin care se incuviinteaza probele va arata faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in legatura cu administrarea acestora.
(3) Instanta va putea limita numarul martorilor propusi.

Articolul 259 Revenirea asupra probelor incuviintate
Instanta poate reveni asupra unor probe incuviintate daca, dupa administrarea altor probe, apreciaza ca administrarea vreuneia nu mai este necesara. Instanta este insa obligata sa puna aceasta imprejurare in discutia partilor.

Articolul 260 Administrarea probelor
(1) Administrarea probelor se va face in ordinea stabilita de instanta.
(2) Probele se vor administra, cand este posibil, chiar in sedinta in care au fost incuviintate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luandu-se totodata masurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea inscrisurilor si a oricaror alte mijloace de proba.
(3) Probele vor fi administrate inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului, daca legea nu prevede altfel.
(4) Dovada si dovada contrara vor fi administrate, atunci cand este posibil, in aceeasi sedinta.
(5) Daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va efectua, cand este cazul, mai inainte de administrarea celorlalte probe.
(6) Cand proba cu martori a fost incuviintata in conditiile prevazute la art. 254 alin. (2), dovada contrara va fi ceruta, sub sanctiunea decaderii, in aceeasi sedinta, daca amandoua partile sunt de fata.
(7) Partea care a lipsit la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara proba contrara la sedinta urmatoare, iar in caz de impiedicare, la primul termen cand se infatiseaza.

Articolul 261 Locul administrarii probelor
(1) Administrarea probelor se face in fata instantei de judecata sesizate, in camera de consiliu, daca legea nu dispune altfel.
(2) Daca, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decat in afara localitatii de resedinta a instantei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de catre o instanta de acelasi grad sau chiar mai mica in grad, daca in acea localitate nu exista o instanta de acelasi grad. In cazul in care felul dovezii ingaduie si partile se invoiesc, instanta care administreaza proba poate fi scutita de citarea partilor.
(3) Cand instanta care a primit comisia rogatorie constata ca administrarea probei urmeaza a se face in circumscriptia altei instante, va inainta, pe cale administrativa, cererea de comisie rogatorie instantei competente, comunicand aceasta instantei de la care a primit insarcinarea.
(4) Instanta insarcinata prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor in prezenta partilor sau, chiar in lipsa, daca au fost legal citate, avand aceleasi atributii ca si instanta sesizata, in ceea ce priveste procedura de urmat.
(5) Dupa ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanta sesizata, daca este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetarii procesului sau, dupa caz, pentru dezbaterea fondului.

Articolul 262 Cheltuielile necesare administrarii probelor
(1) Cand administrarea probei incuviintate necesita cheltuieli, instanta va pune in vedere partii care a cerut-o sa depuna la grefa, de indata sau in termenul fixat de instanta, dovada achitarii sumei stabilite pentru acoperirea lor.
(2) In cazurile in care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului in procesul pornit de acesta in conditiile prevazute la art. 92 alin. (1), instanta va stabili, prin incheiere, cheltuielile de administrare a probei si partea care trebuie sa le plateasca, putandu-le pune si in sarcina ambelor parti.
(3) Nedepunerea sumei prevazute la alin. (1) in termenul fixat atrage decaderea partii din dreptul de a administra dovada incuviintata in fata acelei instante.
(4) Depunerea sumei prevazute la alin. (1) se va putea insa face si dupa implinirea termenului, daca prin aceasta nu se amana judecata.
(5) Dispozitiile alin. (1)-
(4) se aplica si in cazul in care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.

Articolul 263 Situatia partii decazute
Partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.

Articolul 264 Aprecierea probelor
(1) Instanta va examina probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor.
(2) In vederea stabilirii existentei sau inexistentei faptelor pentru a caror dovedire probele au fost incuviintate, judecatorul le apreciaza in mod liber, potrivit convingerii sale, in afara de cazul cand legea stabileste puterea lor doveditoare.

§ 2. Dovada cu inscrisuri

I. Dispozitii generale

Articolul 265 Notiune
Inscrisul este orice scriere sau alta consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare si stocare.

Articolul 266 Inscrisurile pe suport informatic
Inscrisul pe suport informatic este admis ca proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport hartie, daca indeplineste conditiile prevazute de lege.

Articolul 267 Inscrisurile in forma electronica
Inscrisurile facute in forma electronica sunt supuse dispozitiilor legii speciale.

Articolul 268 Rolul semnaturii
(1) Semnatura unui inscris face deplina credinta, pana la proba contrara, despre existenta consimtamantului partii care l-a semnat cu privire la continutul acestuia. Daca semnatura apartine unui functionar public, ea confera autenticitate acelui inscris, in conditiile legii.
(2) Cand semnatura este electronica, aceasta nu este valabila decat daca este reprodusa in conditiile prevazute de lege.

II. Inscrisul autentic

Articolul 269 Notiune
(1) Inscrisul autentic este inscrisul intocmit sau, dupa caz, primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de catre o alta persoana investita de stat cu autoritate publica, in forma si conditiile stabilite de lege. Autenticitatea inscrisului se refera la stabilirea identitatii partilor, exprimarea consimtamantului acestora cu privire la continut, semnatura acestora si data inscrisului.
(2) Este, de asemenea, autentic orice alt inscris emis de catre o autoritate publica si caruia legea ii confera acest caracter.

Articolul 270 Putere doveditoare
(1) Inscrisul autentic face deplina dovada, fata de orice persoana, pana la declararea sa ca fals, cu privire la constatarile facute personal de catre cel care a autentificat inscrisul, in conditiile legii.
(2) Declaratiile partilor cuprinse in inscrisul autentic fac dovada, pana la proba contrara, atat intre parti, cat si fata de oricare alte persoane.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazul mentiunilor din inscris care sunt in directa legatura cu raportul juridic al partilor, fara a constitui obiectul principal al actului. Celelalte mentiuni constituie, intre parti, un inceput de dovada scrisa.

Articolul 271 Nulitatea si conversiunea inscrisului autentic
(1) Inscrisul autentic intocmit fara respectarea formelor prevazute pentru incheierea sa valabila ori de o persoana incompatibila, necompetenta sau cu depasirea competentei este lovit de nulitate absoluta, daca legea nu dispune altfel.
(2) Inscrisul prevazut la alin. (1) face insa deplina dovada ca inscris sub semnatura privata, daca este semnat de parti, iar daca nu este semnat, constituie, intre acestea, doar un inceput de dovada scrisa.

III. Inscrisul sub semnatura privata

Articolul 272 Notiune
Inscrisul sub semnatura privata este acela care poarta semnatura partilor, indiferent de suportul sau material. El nu este supus niciunei alte formalitati, in afara exceptiilor anume prevazute de lege.

Articolul 273 Putere doveditoare
(1) Inscrisul sub semnatura privata, recunoscut de cel caruia ii este opus sau, dupa caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre parti pana la proba contrara.
(2) Mentiunile din inscris care sunt in directa legatura cu raportul juridic al partilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mentiuni, straine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca inceput de dovada scrisa.

Articolul 274 Pluralitatea de exemplare
(1) Inscrisul sub semnatura privata, care constata un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai daca a fost facut in atatea exemplare originale cate parti cu interese contrare sunt.
(2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele avand acelasi interes.
(3) Fiecare exemplar original trebuie sa faca mentiune despre numarul originalelor ce au fost facute. Lipsa acestei mentiuni nu poate fi opusa insa de cel care a executat, in ceea ce il priveste, obligatia constatata in acel inscris.
(4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este ceruta cand partile, de comun acord, au depus singurul original la un tert ales de ele.

Articolul 275 Formalitatea „bun si aprobat”
(1) Inscrisul sub semnatura privata, prin care o singura parte se obliga catre o alta sa ii plateasca o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie sa fie in intregime scris cu mana celui care il subscrie sau cel putin ca, in afara de semnatura, sa fie scris cu mana sa „bun si aprobat pentru…”, cu aratarea in litere a sumei sau a cantitatii datorate.
(2) Cand suma aratata in cuprinsul inscrisului este diferita de cea aratata in formula „bun si aprobat”, se prezuma ca obligatia nu exista decat pentru suma cea mai mica, chiar daca inscrisul si formula „bun si aprobat” sunt scrise in intregime cu mana sa de cel obligat, afara numai daca se dovedeste in care parte este greseala sau daca prin lege se prevede altfel.

Articolul 276 Sanctiunea nerespectarii formalitatilor speciale
Inscrisurile sub semnatura privata pentru care nu s-au indeplinit cerintele prevazute la art. 274 si 275 vor putea fi socotite ca inceput de dovada scrisa.

Articolul 277 Inscrisurile intocmite de profesionisti
(1) Dispozitiile art. 274 si 275 nu se aplica in raporturile dintre profesionisti.
(2) Inscrisul nesemnat, dar utilizat in mod obisnuit in exercitiul activitatii unei intreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului sau, cu exceptia cazului in care legea impune forma scrisa pentru insasi dovedirea actului juridic.
(3) Inscrisul sub semnatura privata intocmit in exercitiul activitatii unei intreprinderi este prezumat a fi fost facut la data consemnata in cuprinsul sau. In acest caz, data inscrisului sub semnatura privata poate fi combatuta cu orice mijloc de proba.
(4) Daca inscrisul prevazut la alin. (3) nu contine nicio data, aceasta poate fi stabilita in raporturile dintre parti cu orice mijloc de proba.

Articolul 278 Data certa a inscrisului sub semnatura privata
(1) Data inscrisurilor sub semnatura privata este opozabila altor persoane decat celor care le-au intocmit, numai din ziua in care a devenit certa, prin una dintre modalitatile prevazute de lege, respectiv:
1. din ziua in care au fost prezentate spre a se conferi data certa de catre notarul public, executorul judecatoresc sau alt functionar competent in aceasta privinta;
2. din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau institutie publica, facandu-se despre aceasta mentiune pe inscrisuri;
3. din ziua cand au fost inregistrate intr-un registru sau alt document public;
4. din ziua mortii ori din ziua cand a survenit neputinta fizica de a scrie a celui care l-a intocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, dupa caz;
5. din ziua in care cuprinsul lor este reprodus, chiar si pe scurt, in inscrisuri autentice intocmite in conditiile art. 269, precum incheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua in care s-a petrecut un alt fapt de aceeasi natura care dovedeste in chip neindoielnic anterioritatea inscrisului.
(2) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, instanta, tinand seama de imprejurari, poate sa inlature aplicarea, in tot sau in parte, a dispozitiilor alin. (1) in privinta chitantelor liberatorii.

Articolul 279 Registrele si hartiile domestice
Registrele si hartiile domestice nu fac dovada pentru cel care le-a scris. Ele fac dovada impotriva lui:
1. in toate cazurile in care atesta neindoielnic o plata primita;
2. cand cuprind mentiunea expresa ca insemnarea a fost facuta in folosul celui aratat drept creditor, pentru a tine loc de titlu.

Articolul 280 Registrele profesionistilor
(1) Registrele profesionistilor, intocmite si tinute cu respectarea dispozitiilor legale, pot face intre acestia deplina dovada in justitie, pentru faptele si chestiunile legate de activitatea lor profesionala.
(2) Registrele prevazute la alin. (1), chiar netinute cu respectarea dispozitiilor legale, fac dovada contra celor care le-au tinut. Cu toate acestea, partea care se prevaleaza de ele nu poate scinda continutul lor.
(3) In toate cazurile, instanta este in drept a aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui profesionist o alta putere doveditoare, daca trebuie sa se renunte la aceasta proba in cazul in care registrele partilor nu concorda sau daca trebuie sa atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre parti.

Articolul 281 Mentiunile facute de creditor
Orice mentiune facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a ramas neintrerupt in posesia sa face dovada, cu toate ca nu este nici semnata, nici datata de el, cand tinde a stabili liberatiunea debitorului. Aceeasi putere doveditoare o are mentiunea facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui inscris sau al unei chitante, daca duplicatul sau chitanta este in mainile debitorului.

IV. Inscrisurile pe suport informatic

Articolul 282 Notiune
(1) Cand datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, daca este inteligibil si prezinta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in privinta continutului acestuia si a identitatii persoanei de la care acesta emana.
(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanta trebuie sa tina seama de circumstantele in care datele au fost inscrise si documentul care le-a reprodus.

Articolul 283 Prezumtia de validitate a inscrierii
Inscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumata a prezenta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in cazul in care ea este facuta in mod sistematic si fara lacune si cand datele inscrise sunt protejate contra alterarilor si contrafacerilor astfel incat integritatea documentului este deplin asigurata. O astfel de prezumtie exista si in favoarea tertilor din simplul fapt ca inscrierea este efectuata de catre un profesionist.

Articolul 284 Puterea doveditoare
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, inscrise pe un suport informatic, face deplina dovada intre parti, pana la proba contrara.
(2) Daca suportul sau tehnologia utilizata pentru redactare nu garanteaza integritatea documentului, acesta poate servi, dupa circumstante, ca mijloc material de proba sau ca inceput de dovada scrisa.

V. Duplicatele si copiile de pe inscrisurile autentice sau sub semnatura privata

Articolul 285 Regimul duplicatelor
Duplicatele de pe inscrisurile notariale sau alte inscrisuri autentice, eliberate in conditiile prevazute de lege, inlocuiesc originalul si au aceeasi putere doveditoare ca si acesta.

Articolul 286 Regimul copiilor
(1) Copia, chiar legalizata, de pe orice inscris autentic sau sub semnatura privata nu poate face dovada decat despre ceea ce este cuprins in inscrisul original.
(2) Partile pot sa ceara confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urma putand fi intotdeauna ordonata de instanta, in conditiile prevazute la art. 292 alin. (2).
(3) Daca este imposibil sa fie prezentat originalul sau duplicatul inscrisului autentic ori originalul inscrisului sub semnatura privata, copia legalizata de pe acestea constituie un inceput de dovada scrisa.
(4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.
(5) Extrasele sau copiile partiale fac dovada ca si copiile integrale sau copiile asimilate acestora, insa numai pentru partea din inscrisul original pe care o reproduc; in cazul in care sunt contestate, iar originalul este imposibil sa fie prezentat, instanta are dreptul sa aprecieze, in limitele prevazute la alin. (3) si (4), in ce masura partea din original, reprodusa in extras, poate fi socotita ca avand putere doveditoare, independent de partile din original care nu au fost reproduse.

Articolul 287 Copiile facute pe microfilme sau pe suporturi informatice
Datele din inscrisurile autentice sau sub semnatura privata redate pe microfilme si alte suporturi accesibile de prelucrare electronica a datelor, facute cu respectarea dispozitiilor legale, au aceeasi putere doveditoare ca si inscrisurile in baza carora au fost redate.

VI. Inscrisurile recognitive sau reinnoitoare

Articolul 288 Putere doveditoare
Inscrisul de recunoastere sau de reinnoire a unei datorii preexistente face dovada impotriva debitorului, mostenitorilor sau succesorilor sai in drepturi, daca acestia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, ca recunoasterea este eronata sau inexacta.

VII. Regimul altor inscrisuri

Articolul 289 Alte categorii de inscrisuri
(1) Contractele incheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori incorporand conditii generale tip, dupa caz, sunt considerate inscrisuri sub semnatura privata, daca legea nu prevede altfel.
(2) Daca legea nu dispune altfel, biletele, tichetele si alte asemenea documente, utilizate cu ocazia incheierii unor acte juridice sau care incorporeaza dreptul la anumite prestatii, au forta probanta a inscrisurilor sub semnatura privata, chiar daca nu sunt semnate.
(3) Telexul, precum si telegrama ale caror originale, depuse la oficiul postal, au fost semnate de expeditor fac aceeasi dovada ca si inscrisul sub semnatura privata.

Articolul 290 Anexele
Planurile, schitele, hartiile, fotografiile si orice alte documente anexate au aceeasi putere doveditoare ca si inscrisurile la care sunt alaturate, daca au legatura directa cu inscrisul si poarta semnatura, dupa caz, a partii sau a persoanei competente care a intocmit inscrisul.

Articolul 291 Modificarile inscrisului
Stersaturile, radierile, corecturile si orice alte modificari, mentiuni sau adaugiri, facute intr-un inscris, nu vor fi luate in considerare decat daca au fost constatate sub semnatura de cel competent sa il intocmeasca sau de partea de la care emana inscrisul, dupa caz.

VIII. Administrarea probei cu inscrisuri

Articolul 292 Depunerea inscrisurilor
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul sa depuna inscrisurile de care intelege sa se foloseasca, in copie certificata pentru conformitate.
(2) Daca inscrisul este depus in copie, partea care l-a depus este obligata sa aiba asupra sa originalul si, la cerere, sa il prezinte instantei, sub sanctiunea de a nu se tine seama de inscris.
(3) Daca partea adversa nu poate sa isi dea seama de exactitatea copiei fata cu originalul infatisat in sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea sa depuna originalul in pastrarea grefei.
(4) Inscrisurile depuse in original nu vor putea fi retrase decat dupa ce se vor lasa copii legalizate de grefierul instantei unde au fost depuse.
(5) Inscrisurile intocmite in alta limba decat cea folosita in fata instantei trebuie insotite de traduceri legalizate.
(6) Inscrisurile depuse in copie la dosar nu pot fi retrase de parti.

Articolul 293 Obligatia partii adverse de a prezenta inscrisul
(1) Cand partea invedereaza ca partea adversa detine un inscris probatoriu, referitor la proces, instanta poate ordona infatisarea lui.
(2) Cererea de infatisare va fi admisa, daca inscrisul este comun partilor din proces, daca insasi partea adversa s-a referit in proces la acest inscris sau daca, dupa lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.

Articolul 294 Cazuri de respingere a cererii de prezentare a inscrisului
(1) Judecatorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a inscrisului, in intregime sau in parte, cand:
1. continutul inscrisului se refera la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viata privata a unei persoane;
2. depunerea inscrisului ar incalca indatorirea legala de pastrare a secretului;
3. depunerea inscrisului ar atrage urmarirea penala a partii, a sotului sau a unei rude ori afin pana la gradul al treilea inclusiv.
(2) Daca legea nu dispune altfel, incidenta vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificata de judecator, prin cercetarea continutului inscrisului. In incheierea de sedinta se va face o mentiune corespunzatoare.

Articolul 295 Refuzul de a prezenta inscrisul
Daca partea refuza sa raspunda la interogatoriul ce s-a propus in dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, daca reiese din dovezile administrate ca a ascuns inscrisul ori l-a distrus sau daca, dupa ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu se conformeaza ordinului dat de instanta de a-l infatisa, instanta va putea socoti ca dovedite afirmatiile facute cu privire la continutul acelui inscris de partea care a cerut infatisarea.

Articolul 296 Cercetarea inscrisului prin judecatorul delegat
(1) Cand un inscris, necesar dezlegarii procesului, se gaseste la una dintre parti si nu poate fi prezentat fiindca aducerea ar fi prea costisitoare sau cand inscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecator in prezenta caruia partile vor cerceta inscrisurile la locul unde se gasesc.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), instanta, tinand seama de imprejurari, poate sa ceara doar prezentarea unor extrase sau copii de pe inscrisurile solicitate, certificate de persoana care le detine. In asemenea cazuri, daca este necesar, instanta poate dispune verificarea conformitatii extrasului sau copiei cu originalul.

Articolul 297 Obligatia tertului de a prezenta inscrisul
(1) Cand se arata ca un inscris necesar solutionarii procesului se afla in posesia unui tert, acesta va putea fi citat ca martor, punandu-i-se in vedere sa aduca inscrisul in instanta.
(2) Cand detinatorul inscrisului este o persoana juridica, reprezentantii ei vor putea fi citati ca martori.
(3) Tertul poate refuza infatisarea inscrisului in cazurile prevazute la art. 294.

Articolul 298 Obligatia autoritatii sau institutiei publice de a prezenta inscrisul
(1) Daca inscrisul se gaseste in pastrarea unei autoritati sau institutii publice, instanta va lua masuri, la cererea uneia dintre parti sau din oficiu, pentru aducerea lui, in termenul fixat in acest scop, punand in vedere conducatorului autoritatii sau institutiei publice detinatoare masurile ce se pot dispune in caz de neconformare.
(2) Autoritatea sau institutia publica detinatoare este in drept sa refuze trimiterea inscrisului cand acesta se refera la apararea nationala, siguranta publica sau relatiile diplomatice. Extrase partiale vor putea fi trimise daca niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispozitiile art. 252 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 299 Inscrisurile care nu pot fi trimise instantei
(1) Instanta nu va putea cere trimiterea in original a cartilor funciare si a planurilor, a registrelor autoritatilor sau institutiilor publice, a testamentelor depuse la instante, notari publici sau avocati, precum si a altor inscrisuri originale ce se gasesc in arhivele acestora. Se vor putea insa cere copii certificate ale acestora.
(2) Cercetarea acestor inscrisuri, daca este necesara, se va face, cu citarea partilor, de un judecator delegat sau, daca inscrisul se gaseste in alta localitate, prin comisie rogatorie, de catre instanta respectiva.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), cand procedura verificarilor inscrisurilor o impune, instanta va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor inscrisuri originale, depuse la instante, notari publici sau avocati, pentru efectuarea expertizei grafoscopice in laboratoarele de specialitate daca expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.

Articolul 300 Prezentarea registrelor profesionistilor
(1) La cererea uneia dintre parti sau chiar din oficiu, instanta va putea ordona infatisarea registrelor profesionistilor sau comunicarea lor.
(2) Cand inscrisurile sau registrele prevazute la alin. (1) ce urmeaza a fi cercetate se afla in alta circumscriptie judecatoreasca, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.

IX. Verificarea inscrisurilor

Articolul 301 Recunoasterea sau contestarea inscrisului sub semnatura privata
(1) Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privata este dator fie sa recunoasca, fie sa conteste scrierea ori semnatura. Contestarea scrierii sau semnaturii poate fi facuta, la primul termen dupa depunerea inscrisului, sub sanctiunea decaderii.
(2) Mostenitorii sau succesorii in drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara ca nu cunosc scrisul sau semnatura autorului lor.

Articolul 302 Obligatia de verificare a inscrisului
(1) Cand una dintre persoanele mentionate la art. 301 contesta scrierea sau semnatura ori declara ca nu le cunoaste, instanta va proceda la verificarea inscrisului prin:
1. compararea scrierii si semnaturii de pe inscris cu scrierea si semnatura din alte inscrisuri necontestate;
2. expertiza;
3. orice alte mijloace de proba admise de lege.
(2) In acest scop, presedintele completului de judecata va obliga partea careia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie si sa semneze sub dictarea sa parti din inscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoastere a scrierii sau semnaturii.

Articolul 303 Procedura de verificare
(1) Judecatorul, dupa compararea inscrisului cu scrierea sau semnatura facuta in fata sa ori, daca este cazul, si cu alte inscrisuri, se poate lamuri asupra inscrisului.
(2) Daca insa, din compararea scrierilor, judecatorul nu este lamurit, va ordona ca verificarea sa se faca prin expertiza, obligand partile sau alte persoane sa depuna de indata inscrisuri de comparatie.
(3) Se primesc ca inscrisuri de comparatie:
1. inscrisurile autentice;
2. inscrisurile sau alte scrieri private necontestate de parti;
3. partea din inscris care nu este contestata;
4. scrisul sau semnatura facut/facuta inaintea instantei.
(4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier si parti.
(5) Partile iau cunostinta de inscrisuri in sedinta.

Articolul 304 Denuntarea inscrisului ca fals
(1) Daca cel mai tarziu la primul termen dupa prezentarea unui inscris folosit in proces una dintre parti declara ca acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnaturii, ea este obligata sa arate motivele pe care se sprijina.
(2) Daca partea care foloseste inscrisul nu este prezenta, instanta va ordona ca aceasta sa se prezinte personal pentru a lua cunostinta de denuntarea inscrisului ca fals, sa depuna originalul si sa dea explicatiile necesare.
(3) Judecatorul poate ordona prezentarea partilor chiar si inainte de primul termen de judecata, daca partea declara, prin intampinare, ca scrierea sau semnatura sa este falsificata.
(4) In cazuri temeinic justificate, partile pot fi reprezentate prin mandatari cu procura speciala.

Articolul 305 Verificarea starii inscrisului denuntat ca fals
(1) Judecatorul va constata de indata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului denuntat ca fals, daca exista pe el stersaturi, adaugiri sau corecturi, apoi il va semna, spre neschimbare, si il va incredinta grefei, dupa ce va fi contrasemnat de grefier si de parti.
(2) Daca partile nu vor sau nu pot sa semneze, se va face mentiune despre toate acestea in procesul-verbal.

Articolul 306 Ascultarea partilor
(1) La acelasi termen in care inscrisul a fost denuntat ca fals sau, in cazul prevazut la art. 304 alin. (2), la termenul urmator, judecatorul intreaba partea care a produs inscrisul, daca intelege sa se foloseasca de el.
(2) Daca partea care a folosit inscrisul lipseste, refuza sa raspunda sau declara ca nu se mai serveste de inscris, acesta va fi inlaturat, in tot sau in parte, dupa caz.
(3) Daca partea care a denuntat inscrisul ca fals lipseste, refuza sa raspunda sau isi retrage declaratia de denuntare, inscrisul va fi considerat ca recunoscut.

Articolul 307 Suspendarea procesului si sesizarea parchetului
Daca partea care a prezentat inscrisul staruie sa se foloseasca de acesta, desi denuntarea ca fals a acestuia nu a fost retrasa, instanta, daca este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, inaintand de indata inscrisul denuntat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, impreuna cu procesul-verbal ce se va incheia in acest scop.

Articolul 308 Cercetarea falsului de catre instanta civila
In cazul in care, potrivit legii, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de catre instanta civila, prin orice mijloace de proba.

§ 3. Proba cu martori

I. Admisibilitatea probei cu martori

Articolul 309 Admisibilitatea probei
(1) Proba cu martori este admisibila in toate cazurile in care legea nu dispune altfel.
(2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea obiectului sau este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricarui act juridic, indiferent de valoarea lui, daca a fost facut de acesta in exercitiul activitatii sale profesionale, in afara de cazul in care legea speciala cere proba scrisa.
(3) In cazul in care legea cere forma scrisa pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.
(4) De asemenea, este inadmisibila proba cu martori daca pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisa, in afara de cazurile in care:
1. partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a-si intocmi un inscris pentru dovedirea actului juridic;
2. exista un inceput de dovada scrisa, potrivit prevederilor art. 310;
3. partea a pierdut inscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forta majora;
4. partile convin, fie si tacit, sa foloseasca aceasta proba, insa numai privitor la drepturile de care ele pot sa dispuna;
5. actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta ori este lovit de nulitate absoluta pentru cauza ilicita sau imorala, dupa caz;
6. se cere lamurirea clauzelor actului juridic.
(5) Proba cu martori nu se admite niciodata impotriva sau peste ceea ce cuprinde un inscris si nici despre ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi zis inainte, in timpul sau in urma intocmirii lui, chiar daca legea nu cere forma scrisa pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (4).

Articolul 310 Inceputul de dovada scrisa
(1) Se socoteste inceput de dovada scrisa orice scriere, chiar nesemnata si nedatata, care provine de la o persoana careia acea scriere i se opune ori de la cel al carui succesor in drepturi este acea persoana, daca scrierea face credibil faptul pretins.
(2) Constituie inceput de dovada scrisa si inscrisul, chiar nesemnat de persoana careia acesta i se opune, daca a fost intocmit in fata unui functionar competent care atesta ca declaratiile cuprinse in inscris sunt conforme celor facute de acea persoana.
(3) Inceputul de dovada scrisa poate face dovada intre parti numai daca este completat prin alte mijloace de proba, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumtii.

II. Administrarea probei cu martori

Articolul 311 Ascultarea si inlocuirea martorilor
(1) Cand instanta a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune citarea si ascultarea acestora.
(2) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat in caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, caz in care lista se va depune sub sanctiunea decaderii, in termen de 5 zile de la incuviintare.
(3) Fiecare parte va putea sa se impotriveasca la ascultarea unui martor care nu este inscris in lista sau nu este identificat in mod lamurit.
(4) Decaderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute la art. 262 se acopera daca acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

Articolul 312 Ascultarea martorilor necitati
(1) Martorii pot fi ascultati chiar la termenul la care proba a fost incuviintata.
(2) La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii incuviintati chiar fara a fi citati.
(3) Daca partea se obliga sa prezinte martorul la termenul de judecata, fara a fi citat, insa din motive imputabile aceasta nu isi indeplineste obligatia, instanta va dispune citarea martorului pentru un nou termen. Dispozitiile art. 313 sunt aplicabile.

Articolul 313 Refuzul martorului de a se prezenta
(1) Impotriva martorului care lipseste la prima citare, instanta poate emite mandat de aducere.
(2) In pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
(3) Daca, dupa emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi gasit sau nu se infatiseaza, instanta va putea proceda la judecata.

Articolul 314 Imposibilitatea de prezentare
Martorul care, din cauza de boala sau alta impiedicare grava, nu poate veni in instanta va putea fi ascultat la locul unde se afla, cu citarea partilor.

Articolul 315 Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori
(1) Nu pot fi martori:
1. rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv;
2. sotul, fostul sot, logodnicul ori concubinul;
3. cei aflati in dusmanie sau in legaturi de interese cu vreuna dintre parti;
4. persoanele puse sub interdictie judecatoreasca;
5. cei condamnati pentru marturie mincinoasa.
(2) Partile pot conveni, expres sau tacit, sa fie ascultate ca martori si persoanele prevazute la alin. (1) pct. 1-3.

Articolul 316 Ascultarea rudelor si afinilor
In procesele privitoare la filiatie, divort si alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele si afinii prevazuti la art. 315, in afara de descendenti.

Articolul 317 Persoanele scutite de a depune marturie
(1) Sunt scutiti de a fi martori:
1. slujitorii cultelor, medicii, farmacistii, avocatii, notarii publici, executorii judecatoresti, mediatorii, moasele si asistentii medicali si orice alti profesionisti carora legea le impune sa pastreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunostinta in cadrul serviciului ori in exercitarea profesiei lor, chiar si dupa incetarea activitatii lor;
2. judecatorii, procurorii si functionarii publici, chiar si dupa incetarea functiei lor, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunostinta in aceasta calitate;
3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune pe ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate la art. 315 alin. (1) pct. 1 si 2 la o pedeapsa penala sau la dispretul public.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) pct. 1, cu exceptia slujitorilor cultelor, vor putea totusi depune marturie, daca au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea interesata la pastrarea secretului, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(3) Vor putea, de asemenea, depune marturie si persoanele prevazute la alin. (1) pct. 2, daca autoritatea sau institutia pe langa care functioneaza ori au functionat, dupa caz, le da incuviintarea.

Articolul 318 Identificarea martorului
(1) Presedintele, inainte de a lua declaratia, va cere martorului sa arate:
a) numele, prenumele, profesia, domiciliul si varsta;
b) daca este ruda sau afin cu una dintre parti si in ce grad;
c) daca se afla in serviciul uneia dintre parti.
(2) Presedintele va pune apoi in vedere martorului indatorirea de a jura si semnificatia juramantului.

Articolul 319 Depunerea juramantului
(1) Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: „Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
(2) In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.
(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(5) Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: „Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu.”
(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: „Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu.”
(7) Persoanele mute si surdo-mute stiutoare de carte vor depune juramantul transcriind formula acestuia si semnand-o; persoanele hipoacuzice vor rosti juramantul, iar cele care nu stiu sa scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.
(8) Situatiile la care se refera alin. (3)-
(7) se retin de catre instanta pe baza afirmatiilor facute de martor.
(9) Dupa depunerea juramantului, presedintele va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.
(10) Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.

Articolul 320 Scutirea de juramant
Copiii care nu au implinit varsta de 14 ani si cei care sunt lipsiti de discernamant in momentul audierii, fara a fi pusi sub interdictie, pot fi ascultati, fara juramant, insa instanta le va atrage atentia sa spuna adevarul si va tine seama, la aprecierea depozitiei lor, de situatia lor speciala.

Articolul 321 Ascultarea martorului
(1) Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultati inca neputand fi de fata.
(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi fixata de presedinte, tinand seama si de cererea partilor.
(3) Martorul va raspunde mai intai la intrebarile puse de presedinte, iar apoi si la intrebarile puse, cu incuviintarea acestuia, de catre partea care l-a propus, precum si de catre partea adversa.
(4) Dupa ascultare, martorul ramane in sala de sedinta pana la sfarsitul cercetarii, afara numai daca instanta hotaraste altfel.
(5) Cu ocazia audierii, martorul va fi lasat sa-si faca liber depozitia, fara sa aiba voie sa citeasca un raspuns scris de mai inainte; el se poate servi insa de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.

Articolul 322 Reascultarea si confruntarea martorilor
(1) Martorii pot fi din nou intrebati, daca instanta gaseste de cuviinta.
(2) Martorii ale caror declaratii nu se potrivesc pot fi confruntati.
(3) Daca instanta gaseste ca intrebarea pusa de parte nu poate sa duca la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a carui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanta, la cererea partii, va trece in incheierea de sedinta atat intrebarea formulata, cat si motivul pentru care nu a fost incuviintata.

Articolul 323 Consemnarea declaratiei martorului
(1) Marturia se va scrie de grefier, dupa dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, si va fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de judecator, grefier si martor, dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprins. Daca martorul refuza sau nu poate sa semneze, se va face mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta.
(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul marturiei trebuie incuviintate si semnate de judecator, de grefier si martor, sub sanctiunea de a nu fi luate in considerare.
(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie barate cu linii, astfel incat sa nu se poata face adaugiri.
(4) Dispozitiile art. 231 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 324 Aprecierea probei cu martori
In aprecierea declaratiilor martorilor, instanta va tine seama de sinceritatea acestora si de imprejurarile in care au luat cunostinta de faptele ce fac obiectul declaratiei respective.

Articolul 325 Banuiala de marturie mincinoasa
Daca, din cercetare, reies banuieli de marturie mincinoasa sau de mituire a martorului, instanta va incheia un proces-verbal si va sesiza organul de urmarire penala competent.

Articolul 326 Drepturi banesti ale martorului
(1) Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare si masa daca este din alta localitate, precum si dreptul la despagubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obtinut daca si-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de munca, prilejuita de chemarea sa in vederea ascultarii ca martor, stabilite in raport cu starea sau profesia pe care o exercita, precum si cu timpul efectiv pierdut.
(2) Drepturile banesti se asigura de partea care a propus martorul si se stabilesc, la cerere, de catre instanta, prin incheiere executorie.

§ 4. Prezumtiile

Articolul 327 Notiune
Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.

Articolul 328 Prezumtiile legale
(1) Prezumtia legala scuteste de dovada pe acela in folosul caruia este stabilita in tot ceea ce priveste faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea careia ii profita prezumtia trebuie sa dovedeasca faptul cunoscut, vecin si conex, pe care se intemeiaza aceasta.
(2) Prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel.

Articolul 329 Prezumtiile judiciare
In cazul prezumtiilor lasate la luminile si intelepciunea judecatorului, acesta se poate intemeia pe ele numai daca au greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins; ele, insa, pot fi primite numai in cazurile in care legea admite dovada cu martori.

§ 5. Expertiza

Articolul 330 Incuviintarea expertizei
(1) Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau 3 experti. Termenul va fi stabilit astfel incat depunerea raportului de expertiza la instanta sa aiba loc conform dispozitiilor art. 336.
(2) Cand este necesar, instanta va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
(3) In domeniile strict specializate, in care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv.
(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu exceptia celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amenda judiciara si obligarea la plata de despagubiri, sunt aplicabile in mod corespunzator in cazurile prevazute la alin. (2) si (3).
(5) La efectuarea expertizei in conditiile prevazute la alin. (1) si (2) pot participa experti alesi de parti si incuviintati de instanta, avand calitatea de consilieri ai partilor, daca prin lege nu se dispune altfel. In acest caz, ei pot sa dea relatii, sa formuleze intrebari si observatii si, daca este cazul, sa intocmeasca un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.

Articolul 331 Numirea expertului
(1) Daca partile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de catre instanta, prin tragere la sorti, de pe lista intocmita si comunicata de catre biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise in evidenta sa si autorizate, potrivit legii, sa efectueze expertize judiciare.
(2) Incheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra carora acesta urmeaza sa se pronunte, termenul in care trebuie sa efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului si, daca este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. In acest scop, instanta poate fixa o audiere in camera de consiliu, in cadrul careia va solicita expertului sa estimeze costul lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, cat si termenul necesar efectuarii expertizei. Tot astfel, instanta poate fixa un termen scurt pentru cand va solicita expertului sa estimeze in scris costul lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, cat si termenul necesar efectuarii expertizei. Pozitia partilor va fi consemnata in incheiere. In functie de pozitia expertului si a partilor, instanta va fixa termenul de depunere a raportului de expertiza si conditiile de plata a costurilor necesare efectuarii expertizei.
(3) Dovada platii onorariului se depune la grefa instantei de partea care a fost obligata prin incheiere, in termen de 5 zile de la numire sau in termenul stabilit de instanta potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, in conditiile prevazute la art. 339 alin. (2).

Articolul 332 Recuzarea expertului
(1) Expertii pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si judecatorii.
(2) Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile de la numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta data; in celelalte cazuri termenul va curge de la data cand s-a ivit motivul de recuzare.
(3) Recuzarile se judeca cu citarea partilor si a expertului.

Articolul 333 Instiintarea si inlocuirea expertului
(1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat si sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.
(2) Daca expertul nu se infatiseaza, instanta poate dispune inlocuirea lui.

Articolul 334 Ascultarea expertului
Daca expertii pot sa-si exprime de indata opinia, acestia vor fi ascultati chiar in sedinta, iar parerea lor se va consemna intr-un proces-verbal, dispozitiile art. 323 aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 335 Efectuarea expertizei la fata locului
(1) Daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fata locului sau sunt necesare explicatiile partilor, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, in care li se vor indica ziua, ora si locul unde se va face lucrarea. Citatia, sub sanctiunea nulitatii, trebuie comunicata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de efectuare a lucrarii. Confirmarea de primire va fi alaturata raportului de expertiza.
(2) Partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri in legatura cu obiectul lucrarii.
(3) In cazul in care una dintre parti opune rezistenta sau impiedica in orice alt mod efectuarea lucrarii, instanta va putea socoti ca dovedite afirmatiile facute de partea adversa cu privire la imprejurarea de fapt ce face obiectul lucrarii, in contextul administrarii tuturor celorlalte probe.
(4) Cheltuielile efectuate cu expertiza pana la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuarii expertizei.
(5) In mod exceptional, cand aflarea adevarului in cauza este indisolubil legata de efectuarea probei cu expertiza tehnica, instanta va autoriza folosirea fortei publice in scopul efectuarii expertizei, prin incheiere executorie pronuntata in camera de consiliu, dupa ascultarea partilor.

Articolul 336 Raportul de expertiza
(1) Constatarile si concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat caruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate intr-un raport scris, care va fi depus cu cel putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. In cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiza poate fi micsorat.
(2) Cand sunt mai multi experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie sa cuprinda parerea motivata a fiecaruia.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, depunerea raportului se va face numai dupa obtinerea avizelor tehnice necesare ce se elibereaza numai de organismele de specialitate competente.

Articolul 337 Lamurirea sau completarea raportului
Daca este nevoie de lamurirea sau completarea raportului de expertiza ori daca exista o contradictie intre parerile expertilor, instanta, din oficiu sau la cererea partilor, poate solicita expertilor, la primul termen dupa depunerea raportului, sa il lamureasca sau sa il completeze.

Articolul 338 Efectuarea unei noi expertize
(1) Pentru motive temeinice, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de catre alt expert.
(2) O noua expertiza va trebui ceruta motivat, sub sanctiunea decaderii, la primul termen dupa depunerea raportului, iar daca s-au formulat obiectiuni, la termenul imediat urmator depunerii raspunsului la obiectiuni ori, dupa caz, a raportului suplimentar.

Articolul 339 Drepturi banesti ale expertului
(1) Fapta expertilor de a cere sau de a primi o suma mai mare decat onorariul fixat de instanta se pedepseste potrivit legii penale.
(2) La cererea motivata a expertilor, tinandu-se seama de lucrarea efectuata, instanta va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor, insa numai dupa depunerea raportului, a raspunsului la eventualele obiectiuni sau a raportului suplimentar, dupa caz.
(3) Expertul are aceleasi drepturi ca si martorul in ceea ce priveste cheltuielile de transport, cazare si masa.

Articolul 340 Comisie rogatorie
Daca expertiza se face la o alta instanta, prin comisie rogatorie, numirea expertilor si stabilirea sumelor cuvenite vor fi lasate in sarcina acestei din urma instante.

§6. Mijloacele materiale de proba

Articolul 341 Lucrurile ca mijloace de proba
(1) Sunt mijloace materiale de proba lucrurile care prin insusirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le pastreaza servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la solutionarea procesului.
(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de proba si fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de inregistrare a sunetului, precum si alte asemenea mijloace tehnice, daca nu au fost obtinute prin incalcarea legii ori a bunelor moravuri.

Articolul 342 Pastrare
(1) Mijloacele materiale de proba puse la dispozitia instantei vor fi pastrate pana la solutionarea definitiva a procesului.
(2) Daca aducerea la instanta a mijloacelor materiale de proba prezinta greutati datorita numarului, volumului sau altor insusiri ale lor ori locului unde se afla, acestea vor fi lasate in depozitul detinatorului sau al altei persoane.

Articolul 343 Verificare
(1) Mijloacele materiale de proba, aflate in pastrarea instantei, se aduc in sedinta de judecata.
(2) Daca mijloacele materiale de proba nu se afla in pastrarea instantei, aceasta poate ordona, dupa caz, fie aducerea lor, fie verificarea la fata locului, dispozitiile art. 293-300 fiind aplicabile in mod corespunzator.
(3) In incheierea sau in procesul-verbal, dupa caz, continand constatarile instantei, se va face mentiune si despre starea si semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de proba verificate.

Articolul 344 Restituire. Trecerea in proprietatea unitatii administrativ-teritoriale
In cazul in care instanta a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de proba si cei in drept a le primi nu le ridica in termen de 6 luni de la data cand au fost incunostintati in acest scop, instanta, in camera de consiliu, citand partile interesate si organul financiar local competent, va da o incheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate si trecute in proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale unde isi are sediul instanta. Incheierea poate fi atacata numai cu apel la instanta ierarhic superioara.

§ 7. Cercetarea la fata locului

Articolul 345 Incuviintarea cercetarii la fata locului
(1) Cercetarea la fata locului se poate face, la cerere sau din oficiu, cand instanta apreciaza ca ea este necesara pentru lamurirea procesului.
(2) Incheierea prin care se admite cercetarea va determina imprejurarile de fapt ce urmeaza sa fie lamurite la fata locului.

Articolul 346 Efectuarea cercetarii la fata locului
(1) Cercetarea la fata locului se face, cu citarea partilor, de catre judecatorul delegat sau de catre intregul complet de judecata. Prezenta procurorului este obligatorie cand participarea acestuia la judecata este ceruta de lege.
(2) Instanta poate, de asemenea, incuviinta ca ascultarea martorilor, expertilor si partilor sa se faca la fata locului.

Articolul 347 Consemnarea rezultatului cercetarii
(1) Despre cele constatate si masurile luate la fata locului, instanta va intocmi un proces-verbal, in care se vor consemna si sustinerile ori obiectiunile partilor, care va fi semnat de catre cei prezenti.
(2) Desenele, planurile, schitele sau fotografiile facute la fata locului vor fi alaturate procesului-verbal si vor fi semnate de catre judecator si de partile prezente la cercetare.

§ 8. Marturisirea

I. Admisibilitatea probei

Articolul 348 Notiune si feluri
(1) Constituie marturisire recunoasterea de catre una dintre parti, din proprie initiativa sau in cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentia sau, dupa caz, apararea.
(2) Marturisirea este judiciara sau extrajudiciara.

Articolul 349 Marturisirea judiciara
(1) Marturisirea judiciara face deplina dovada impotriva aceluia care a facut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procura speciala.
(2) Marturisirea judiciara nu poate fi divizata impotriva autorului decat in cazurile cand cuprinde fapte distincte si care nu au legatura intre ele.
(3) De asemenea, marturisirea judiciara nu poate fi nici revocata, afara numai daca se face dovada ca a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.
(4) Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de o persoana lipsita de discernamant sau daca duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoasterea nu poate dispune.

Articolul 350 Marturisirea extrajudiciara
(1) Marturisirea facuta in afara procesului este un fapt supus aprecierii judecatorului, potrivit regulilor generale de probatiune.
(2) Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate fi invocata in cazurile in care proba cu martori nu este admisa.

II. Interogatoriul

Articolul 351 Incuviintarea interogatoriului
Instanta poate incuviinta, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricareia dintre parti, cu privire la fapte personale, care sunt de natura sa duca la solutionarea procesului.

Articolul 352 Luarea interogatoriului persoanelor fizice
(1) Cel chemat in persoana va fi intrebat de catre presedinte asupra fiecarui fapt in parte.
(2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, cand participa la judecata, precum si partea adversa pot pune direct intrebari celui chemat la interogatoriu.
(3) Partea va raspunde fara sa poata citi un proiect de raspuns scris in prealabil. Ea se poate folosi insa de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
(4) Daca partea declara ca pentru a raspunde trebuie sa cerceteze inscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.
(5) Cand ambele parti sunt de fata la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate.

Articolul 353 Luarea interogatoriului reprezentantului legal
Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cel care asista persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate fi chemat personal la interogatoriu numai in legatura cu actele incheiate si faptele savarsite in aceasta calitate.

Articolul 354 Consemnarea raspunsurilor la interogatoriu
(1) Raspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum si de partea care a raspuns dupa ce a luat cunostinta de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbarile aduse, sub sanctiunea de a nu fi tinute in seama.
(2) Daca partea interogata sau cealalta parte nu voieste ori nu poate sa semneze, se va consemna in josul interogatoriului.
(3) In cazul in care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum si in cazul prevazut la art. 352 alin. (2), vor fi consemnate in incheierea de sedinta atat intrebarile, cat si

Articolul 355 Luarea interogatoriului persoanelor juridice
(1) Statul si celelalte persoane juridice de drept public, precum si persoanele juridice de drept privat vor raspunde in scris la interogatoriul ce li se va comunica in prealabil, in conditiile prevazute la art. 194 lit. e).
(2) Se excepteaza societatile de persoane, ai caror asociati cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogatoriu.

Articolul 356 Luarea interogatoriului partii aflate in strainatate
(1) Daca prin tratate sau conventii internationale la care Romania este parte ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel, partea care se afla in strainatate si este reprezentata in proces printr-un mandatar va putea fi interogata prin acesta.
(2) In acest caz, interogatoriul va fi comunicat in scris mandatarului, care va depune raspunsul partii dat in cuprinsul unei procuri speciale si autentice. Daca mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este suficienta.

Articolul 357 Luarea interogatoriului prin judecator delegat sau comisie rogatorie
(1) Instanta poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta celui chemat la interogatoriu, printr-un judecator delegat, daca partea, din motive temeinice, este impiedicata de a veni in fata instantei. In acest caz, raspunsurile la intrebari se vor consemna in prezenta partii adverse sau in lipsa, daca aceasta a fost citata si nu s-a prezentat.
(2) Partea care locuieste in circumscriptia altei instante, in cazurile prevazute la alin. (1), se va asculta prin comisie rogatorie.

Articolul 358 Neprezentarea la interogatoriu si refuzul de a raspunde
Daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina ori numai ca un inceput de dovada in folosul aceluia care a propus interogatoriul. In acest din urma caz, atat dovada cu martori, cat si alte probe, inclusiv prezumtiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului.

§ 9. Asigurarea probelor

Articolul 359 Conditii de admisibilitate
(1) Oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori sa obtina recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau a unui drept, daca este pericol ca proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor, va putea cere, atat inainte, cat si in timpul procesului, administrarea acestor probe.
(2) In cazul in care partea adversa isi da acordul, cererea poate fi facuta, chiar daca nu exista urgenta.

Articolul 360 Solutionarea cererii
(1) Cererea se va indrepta, inainte de judecata, la judecatoria in circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul constatarii, iar in timpul judecatii, la instanta care judeca procesul in prima instanta.
(2) Partea va arata in cerere probele a caror administrare o pretinde, faptele pe care vrea sa le dovedeasca, precum si motivele care fac necesara asigurarea acestora sau, dupa caz, acordul partii adverse.
(3) Instanta va dispune citarea partilor si va comunica partii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligata sa depuna intampinare.
(4) Instanta va solutiona cererea in camera de consiliu, prin incheiere.
(5) In caz de pericol in intarziere, instanta, apreciind imprejurarile, va putea incuviinta cererea si fara citarea partilor.

Articolul 361 Regimul cailor de atac
(1) Incheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie si nu este supusa niciunei cai de atac.
(2) Incheierea de respingere poate fi atacata separat numai cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.

Articolul 362 Administrarea probelor asigurate
(1) Administrarea probei ce trebuie asigurata va putea fi facuta de indata sau la termenul ce se va fixa in acest scop.
(2) Administrarea probelor asigurate se constata printr-o incheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac.

Articolul 363 Puterea doveditoare
(1) Probele asigurate in conditiile prevazute la art. 362 vor fi cercetate de instanta, la judecarea procesului, sub raportul admisibilitatii si concludentei lor. In cazul in care gaseste necesar, instanta va proceda, daca este cu putinta, la o noua administrare a probelor asigurate.
(2) Probele asigurate pot sa fie folosite si de partea care nu a cerut administrarea lor.
(3) Cheltuielile facute cu administrarea probelor vor fi tinute in seama de instanta care judeca pricina in fond.

Articolul 364 Constatarea de urgenta a unei stari de fapt
(1) La cererea oricarei persoane care are interesul sa constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori sa se schimbe pana la administrarea probelor, executorul judecatoresc in circumscriptia caruia urmeaza sa se faca constatarea va putea constata la fata locului aceasta stare de fapt.
(2) In cazul in care efectuarea constatarii prevazute la alin. (1) necesita concursul partii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi facuta decat cu acordul acesteia.
(3) In lipsa acordului prevazut la alin. (2), partea interesata va putea cere instantei sa incuviinteze efectuarea constatarii. Instanta poate incuviinta efectuarea constatarii fara citarea aceluia impotriva caruia se cere. Dispozitiile art. 360-363 se aplica in mod corespunzator.
(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat in copie celui impotriva caruia s-a facut constatarea, daca nu a fost de fata, si are puterea doveditoare a inscrisului autentic.

Articolul 365 Dispozitii speciale
In caz de pericol in intarziere, asigurarea dovezii si constatarea unei stari de fapt se vor putea face si in zilele nelucratoare si chiar in afara orelor legale, insa numai cu incuviintarea expresa a instantei.

Articolul 366 Domeniu de aplicare
Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile tuturor litigiilor, cu exceptia celor ce privesc starea civila si capacitatea persoanelor, relatiile de familie, precum si orice alte drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.

Articolul 367 Obligatia instantei
La primul termen de judecata la care partile au fost legal citate si daca acestea sunt prezente sau reprezentate, instanta le va intreba daca sunt de acord ca probele sa fie administrate potrivit dispozitiilor din prezenta subsectiune.

Articolul 368 Conventia partilor
(1) La termenul prevazut la art. 367 partile, prezente personal sau reprezentate, pot conveni ca avocatii care le asista si le reprezinta sa administreze probele in cauza, potrivit dispozitiilor prezentei subsectiuni.
(2) Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevazut la alin. (1), se va da de catre parti, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, in fata instantei, luandu-se act despre aceasta in incheiere, sau prin inscris intocmit in fata avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul si semnatura partii pe care o asista ori o reprezinta. Daca sunt mai multe parti asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.
(3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta subsectiune isi alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.
(4) Consimtamantul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de catre una dintre parti.

Articolul 369 Desfasurarea sedintei de judecata
Pe parcursul administrarii probelor de catre avocati, sedintele de judecata, atunci cand acestea sunt necesare, se desfasoara potrivit art. 240, cu participarea obligatorie a avocatilor.

Articolul 370 Masuri luate de instanta
(1) Dupa constatarea valabilitatii consimtamantului dat conform art. 368, instanta va lua masurile prevazute la art. 237 alin. (2). Dispozitiile art. 255, 256, art. 257 alin. (1), art. 258 si 260 sunt aplicabile.
(2) Cand, potrivit legii, cererile prevazute la alin. (1) pot fi formulate si ulterior primului termen de judecata la care partile sunt legal citate, instanta poate acorda in acest scop un termen scurt, dat in cunostinta partilor reprezentate prin avocat.
(3) Dispozitiile art. 227 si ale art. 254 alin. (2)-
(4) sunt aplicabile.
(4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a probelor va fi decazuta din dreptul de a mai propune si administra orice proba, cu exceptia celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de catre cealalta parte si va putea combate aceste probe.

Articolul 371 Termenul administrarii probelor
(1) Pentru administrarea probelor de catre avocati instanta va stabili un termen de pana la 6 luni, tinand seama de volumul si complexitatea acestora.
(2) Termenul prevazut la alin. (1) va putea fi prelungit daca in cursul administrarii probelor:
1. se invoca o exceptie sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanta trebuie sa se pronunte; in acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii exceptiei sau incidentului;
2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistenta juridica dintre una dintre parti si avocatul sau; in acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat;
3. una dintre parti a decedat; in acest caz, termenul se prelungeste cu timpul in care procesul este suspendat potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 sau cu termenul acordat partii interesate pentru introducerea in proces a mostenitorilor;
4. in orice alte cazuri in care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 411 alin. (1) pct. 2 nefiind insa aplicabile.

Articolul 372 Programul administrarii probelor
(1) In cel mult 5 zile de la incuviintarea probelor, avocatii partilor vor prezenta instantei programul de administrare a acestora, purtand semnatura avocatilor, in care se vor arata locul si data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanta, in camera de consiliu, si este obligatoriu pentru parti si avocatii lor.
(2) In procesele prevazute la art. 92 alin. (2) si (3) programul incuviintat potrivit alin. (1) va fi comunicat de indata procurorului, in conditiile art. 383.
(3) Probele pot fi administrate in cabinetul unuia dintre avocati sau in orice alt loc convenit, daca natura probei impune aceasta. Partile, prin avocati, sunt obligate sa isi comunice inscrisurile si orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau in mod direct, sub luare de semnatura.
(4) Data convenita pentru administrarea probelor potrivit alin. (1) poate fi modificata, cu acordul tuturor partilor.
(5) In cazul in care administrarea probei nu este posibila din motive obiective, va fi stabilit un nou termen, dispozitiile alin. (4) fiind aplicabile in mod corespunzator. Daca partile nu se inteleg, va fi sesizata instanta, potrivit art. 373.
(6) Nerespectarea nejustificata a programului prevazut la alin. (1) atrage decaderea partii din dreptul de a mai administra proba respectiva.
(7) Dispozitiile art. 262 sunt aplicabile.

Articolul 373 Solutionarea incidentelor
Daca in cursul administrarii probelor una dintre parti formuleaza o cerere, invoca o exceptie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanta care, cu citarea celeilalte parti, prin incheiere data in camera de consiliu, se va pronunta de indata, iar cand este necesar, in cel mult 15 zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul procesului.

Articolul 374 Inscrisuri detinute de terti
In cazul in care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o alta persoana, instanta, potrivit dispozitiilor art. 298, va dispune solicitarea inscrisului si, indata ce acesta este depus la instanta, comunicarea lui in copie fiecarui avocat.

Articolul 375 Verificarea inscrisurilor
Daca una dintre parti nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul partii interesate, potrivit art. 373, va solicita instantei sa procedeze la verificarea inscrisurilor.

Articolul 376 Ascultarea martorilor
(1) Martorii vor fi ascultati, la locul si data prevazute in programul incuviintat de instanta, de catre avocatii partilor, in conditiile art. 318 alin. (1) si art. 321 alin. (1), (2), (4) si (5), care se aplica in mod corespunzator. Ascultarea martorilor se face fara prestare de juramant, punandu-li-se insa in vedere ca daca nu vor spune adevarul savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.
(2) Martorii prevazuti la art. 320 vor fi ascultati numai de catre instanta.

Articolul 377 Consemnarea marturiei
(1) Marturia se va consemna intocmai de catre o persoana convenita de parti si se va semna, pe fiecare pagina si la sfarsitul ei, de catre avocatii partilor, de cel ce a consemnat-o si de martor, dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprinsul consemnarii.
(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor mentionati la alin. (1), sub sanctiunea de a nu fi luate in seama.
(3) Daca marturia a fost stenografiata, aceasta va fi transcrisa. Atat stenograma, cat si transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. (1) si depuse la dosar.
(4) Daca marturia a fost inregistrata cu mijloace audiovizuale, aceasta va putea fi ulterior transcrisa la cererea partii interesate, in conditiile legii. Transcrierea inregistrarilor va fi semnata potrivit alin. (1) si depusa la dosar.

Articolul 378 Autentificarea marturiei
Partile pot conveni ca declaratiile martorilor sa fie consemnate si autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 376 sunt aplicabile.

Articolul 379 Expertiza
(1) In cazul in care este incuviintata o expertiza, in programul administrarii probelor partile vor trece numele expertului pe care il vor alege prin invoiala lor, precum si numele consilierilor fiecareia dintre ele.
(2) Daca partile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instantei, la termenul cand incuviinteaza probele potrivit art. 370, sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 331 alin. (1) si (2).
(3) Expertul este obligat sa efectueze expertiza si sa o predea avocatilor partilor, sub semnatura de primire, cu cel putin 30 de zile inainte de termenul fixat de instanta potrivit art. 371. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor si partilor, iar dupa fixarea termenului de judecata, sa se conformeze dispozitiilor art. 337-339.

Articolul 380 Cercetarea la fata locului
Daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va face de catre instanta potrivit dispozitiilor art. 345-347. Procesul-verbal prevazut la art. 347 alin. (1) va fi intocmit in atatea exemplare cate parti sunt si va fi inmanat avocatilor acestora in cel mult 5 zile de la efectuarea cercetarii.

Articolul 381 Interogatoriul
Cand s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanta va cita partile, la termenul stabilit, in camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum si de pe cel dispus si primit potrivit art. 355 alin. (1) vor fi inmanate de indata avocatilor partilor.

Articolul 382 Incidente privind probele
(1) Instanta, in conditiile art. 373, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.
(2) De asemenea, in conditiile aratate la alin. (1), instanta se va pronunta cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare si care nu puteau fi prevazute pentru a fi solicitate potrivit art. 237 alin. (2) pct. 7.

Articolul 383 Concluziile scrise
(1) Dupa administrarea tuturor probelor incuviintate de instanta reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind sustinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana in mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte parti din proces si, cand este cazul, Ministerului Public.
(2) Dupa primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise, pe care le va comunica, potrivit alin. (1), reclamantului, celorlalte parti, precum si, cand este cazul, Ministerului Public.

Articolul 384 Alcatuirea dosarului
(1) Avocatii partilor vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar si unul pentru instanta, in care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.
(2) Dosarele prevazute la alin. (1) vor fi numerotate, snuruite si vor purta semnatura avocatilor partilor pe fiecare pagina.

Articolul 385 Depunerea dosarului la instanta
La expirarea termenului stabilit de instanta potrivit art. 371 avocatii partilor vor prezenta impreuna instantei dosarul cauzei, intocmit potrivit art. 384.

Articolul 386 Judecarea cauzei
(1) Primind dosarul, instanta va fixa termenul de judecata, dat in cunostinta partilor, care nu va putea fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului.
(2) La acest termen, instanta va putea hotari, pentru motive temeinice si dupa ascultarea partilor, sa se administreze noi probe sau sa se administreze nemijlocit in fata sa unele dintre probele administrate de avocati.
(3) In acest scop, instanta va stabili termene scurte, in continuare, date in cunostinta partilor. Pentru prezentarea in fata instantei martorii vor fi citati, de asemenea, in termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 159 si ale art. 313 alin. (2) sunt aplicabile.
(4) Daca, la termenul prevazut la alin. (1), instanta socoteste ca nu este necesara administrarea de noi probe sau a unora dintre cele administrate de avocati, va proceda la judecarea in fond a procesului, acordand partilor cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.

Articolul 387 Dispozitii aplicabile
(1) Dispozitiile subsectiunii a 3-a „Probele” a sectiunii a 2-a a capitolului II sunt aplicabile, daca in prezenta subsectiune nu se prevede altfel.
(2) La cererea avocatului sau a partii interesate instanta poate lua masura amenzii judiciare si obligarii la plata de despagubiri, in cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art. 187-190.

Articolul 388 Consilierii juridici
Dispozitiile prezentei subsectiuni sunt aplicabile in mod corespunzator si consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.

Sectiunea a 3-a Dezbaterea in fond a procesului

Articolul 389 Obiectul dezbaterilor
Dezbaterile procesului poarta asupra imprejurarilor de fapt si temeiurilor de drept, invocate de parti in cererile lor sau, dupa caz, ridicate de catre instanta din oficiu.

Articolul 390 Chestiunile prealabile dezbaterilor in fond
Inainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanta, din oficiu sau la solicitarea partilor, pune in discutia acestora cererile, exceptiile procesuale si apararile care nu au fost solutionate in cursul cercetarii procesului, precum si cele care, potrivit legii, pot fi invocate in orice stare a procesului.

Articolul 391 Completarea sau refacerea unor probe
Instanta poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, in cazul in care, din dezbateri, rezulta necesitatea acestei masuri.

Articolul 392 Deschiderea dezbaterilor in fond
Daca partile declara ca nu mai au cereri de formulat si nu mai sunt alte incidente de solutionat, presedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dand cuvantul partilor, in ordinea si conditiile prevazute la art. 216, pentru ca fiecare sa isi sustina cererile si apararile formulate in proces.

Articolul 393 Continuarea dezbaterilor in fond
Dezbaterile incepute vor fi continuate la acelasi termen pana la inchiderea lor, cu exceptia cazului in care, pentru motive temeinice, sunt lasate in continuare pentru o alta zi, chiar in afara orelor fixate pentru judecarea pricinilor.

Articolul 394 Inchiderea dezbaterilor in fond
(1) Cand considera ca au fost lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, presedintele inchide dezbaterile.
(2) Daca va considera necesar, instanta poate cere partilor, la inchiderea dezbaterilor, sa depuna completari la notele intocmite potrivit art. 244. Partile pot depune aceste completari si in cazul in care acestea nu au fost cerute de instanta.
(3) Dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune niciun inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi luat in seama.

Sectiunea a 4-a Deliberarea si pronuntarea hotararii

Articolul 395 Deliberarea
(1) Dupa inchiderea dezbaterilor, completul de judecata delibereaza in secret asupra hotararii ce urmeaza sa pronunte.
(2) La deliberare iau parte numai membrii completului in fata carora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii completului de judecata are indatorirea sa isi exprime opinia, incepand cu cel mai nou in functie. Presedintele isi exprima opinia cel din urma.
(3) Judecatorul care a luat parte la judecata este tinut sa se pronunte chiar daca nu mai este judecator al instantei respective, cu exceptia cazului in care, in conditiile legii, i-a incetat calitatea de judecator sau este suspendat din functie. In aceasta situatie, procesul se repune pe rol, cu citarea partilor, pentru ca ele sa puna din nou concluzii in fata completului de judecata legal constituit.

Articolul 396 Amanarea pronuntarii
(1) In cazuri justificate, daca instanta nu ia hotararea de indata, pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile.
(2) In cazul amanarii prevazute la alin. (1), presedintele, odata cu anuntarea termenului la care a fost amanata pronuntarea, poate stabili ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
(3) Daca pronuntarea a fost amanata, hotararea nu poate fi pronuntata mai inainte de data fixata in acest scop.

Articolul 397 Solutionarea cauzei
(1) Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cererilor deduse judecatii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut, daca legea nu prevede altfel.
(2) Daca cererea are ca obiect pretentii privitoare la obligatia de intretinere, alocatia pentru copii, chirie, arenda, plata salariului, rate din pretul vanzarii sau alte sume datorate periodic, instanta il va obliga pe parat, la cererea reclamantului, dupa achitarea taxelor de timbru, potrivit legii, si la plata sumelor devenite exigibile dupa introducerea cererii.
(3) In cazurile in care instanta poate da termen pentru executarea hotararii, ea va face aceasta prin chiar hotararea care dezleaga pricina, aratand si motivele pentru care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plata, daca debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plata de catre creditor ori a avut posibilitatea sa execute intr-un termen rezonabil, calculat de la data comunicarii cererii de chemare in judecata, in conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil si nici daca la data pronuntarii subzista vreunul dintre motivele prevazute la art. 675 alin. (1).

Articolul 398 Luarea hotararii
(1) Hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata si se da in numele legii.
(2) Cand unanimitatea nu poate fi realizata, hotararea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecata. Daca din deliberare rezulta mai mult de doua opinii, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult sunt datori sa se uneasca intr-o singura opinie.
(3) In cazul in care majoritatea nu poate fi realizata, procesul se judeca in complet de divergenta, constituit prin includerea in completul initial si a presedintelui instantei sau a vicepresedintelui, a presedintelui de sectie ori a unui judecator desemnat de presedinte.

Articolul 399 Judecata in complet de divergenta
(1) In situatia prevazuta la art. 398 alin. (3), divergenta se judeca in aceeasi zi sau, daca nu este posibil, intr-un termen care nu poate depasi 20 de zile de la ivirea divergentei, cu citarea partilor. In pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.
(2) Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor ramase in divergenta si care se anunta partilor in sedinta, instanta fiind indreptatita, atunci cand apreciaza ca este necesar, sa administreze noi dovezi si sa ordone orice alte masuri ingaduite de lege.
(3) Partile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate in divergenta.
(4) Dispozitiile art. 398 alin. (2) se aplica in mod corespunzator, judecatorii avand dreptul de a reveni asupra parerii lor care a provocat divergenta.
(5) Cand divergenta nu priveste solutia ce trebuie data intregii cauze, dupa judecarea chestiunilor ramase in divergenta, completul care a judecat inainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei.

Articolul 400 Repunerea pe rol
Daca, in timpul deliberarii, instanta gaseste ca sunt necesare probe sau lamuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea partilor.

Articolul 401 Intocmirea minutei
(1) Dupa ce a fost luata hotararea, se va intocmi de indata o minuta care va cuprinde solutia si in care se va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in minoritate.
(2) Minuta, sub sanctiunea nulitatii hotararii, se va semna pe fiecare pagina de catre judecatori si, dupa caz, de magistratul-asistent, dupa care se va consemna intr-un registru special, tinut la grefa instantei. Acest registru poate fi tinut si in format electronic.

Articolul 402 Pronuntarea hotararii
Sub rezerva dispozitiilor art. 396 alin. (2), hotararea se va pronunta in sedinta publica, la locul unde s-au desfasurat dezbaterile, de catre presedinte sau de catre un judecator, membru al completului de judecata, care va citi minuta, indicand si calea de atac ce poate fi folosita impotriva hotararii.

Articolul 403 Data hotararii
Data hotararii este aceea la care minuta este pronuntata potrivit legii.

Articolul 404 Renuntarea la calea de atac in fata primei instante
(1) Partea prezenta la pronuntarea hotararii poate renunta, in conditiile legii, la calea de atac, facandu-se mentiune despre aceasta intr-un proces-verbal semnat de presedinte si de grefier.
(2) Renuntarea se poate face si ulterior pronuntarii, chiar si dupa declararea caii de atac, prin prezentarea partii inaintea presedintelui instantei sau a persoanei desemnate de acesta ori, dupa caz, prin inscris autentic care se va depune la grefa instantei, atat timp cat dosarul nu a fost inaintat la instanta competenta, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 405 Nulitatea hotararii
Nulitatea unei hotarari nu poate fi ceruta decat prin caile de atac prevazute de lege, in afara de cazul cand legea prevede in mod expres altfel.

Capitolul III Unele incidente procedurale

Sectiunea 1 Renuntarea la judecata

Articolul 406 Conditii
(1) Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de judecata, fie prin cerere scrisa.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procura speciala.
(3) Daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, il va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecata pe care paratul lea facut.
(4) Daca reclamantul renunta la judecata la primul termen la care partile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renuntarea nu se poate face decat cu acordul expres sau tacit al celeilalte parti. Daca paratul nu este prezent la termenul la care reclamantul declara ca renunta la judecata, instanta va acorda paratului un termen pana la care sa isi exprime pozitia fata de cererea de renuntare. Lipsa unui raspuns pana la termenul acordat se considera acord tacit la renuntare.
(5) Cand renuntarea la judecata se face in apel sau in caile extraordinare de atac, instanta va lua act de renuntare si va dispune si anularea, in tot sau in parte, a hotararii sau, dupa caz, a hotararilor pronuntate in cauza.
(6) Renuntarea la judecata se constata prin hotarare supusa recursului, care va fi judecat de instanta ierarhic superioara celei care a luat act de renuntare. Cand renuntarea are loc in fata unei sectii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, hotararea este definitiva.

Articolul 407 Efectele renuntarii
(1) Renuntarea la judecata a unuia dintre reclamanti nu este opozabila celorlalti reclamanti.
(2) Renuntarea produce efecte numai fata de partile in privinta carora a fost facuta si nu afecteaza cererile incidentale care au caracter de sine statator.

Sectiunea 2 Renuntarea la dreptul pretins

Articolul 408 Renuntarea in prima instanta
(1) Reclamantul poate, in tot cursul procesului, sa renunte la insusi dreptul pretins, daca poate dispune de acesta, fara a fi necesar acordul paratului.
(2) In caz de renuntare la dreptul pretins, instanta pronunta o hotarare prin care va respinge cererea in fond, dispunand si asupra cheltuielilor de judecata.
(3) Renuntarea se poate face atat verbal in sedinta, consemnandu-se in incheiere, cat si prin inscris autentic.

Articolul 409 Renuntarea in caile de atac
(1) Cand renuntarea este facuta in instanta de apel, hotararea primei instante va fi anulata in tot sau in parte, in masura renuntarii, dispozitiile art. 408 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Cand renuntarea este facuta in caile extraordinare de atac, vor fi anulate hotararile pronuntate in cauza, dispozitiile art. 408 aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 410 Cai de atac
Hotararea este supusa recursului, care se judeca de instanta ierarhic superioara celei care a luat act de renuntarea la dreptul pretins. Cand renuntarea are loc in fata unei sectii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul se judeca de Completul de 5 judecatori.

Sectiunea 3 – Suspendarea procesului

Articolul 411 Suspendarea voluntara
(1) Judecatorul va suspenda judecata:
1. cand amandoua partile o cer;
2. cand niciuna dintre parti, legal citate, nu se infatiseaza la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judeca daca reclamantul sau paratul a cerut in scris judecarea in lipsa.
(2) Cererea de judecata in lipsa produce efecte numai la instanta in fata careia a fost formulata.

Articolul 412 Suspendarea de drept
(1) Judecarea cauzelor se suspenda de drept:
1. prin decesul uneia dintre parti, pana la introducerea in cauza a mostenitorilor, in afara de cazul cand partea interesata cere termen pentru introducerea in judecata a acestora;
2. prin interdictia judecatoreasca sau punerea sub curatela a unei parti, pana la numirea tutorelui sau curatorului;
3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre parti, survenit cu mai putin de 15 zile inainte de ziua infatisarii, pana la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;
4. prin incetarea functiei tutorelui sau curatorului, pana la numirea unui nou tutore sau curator;
5. cand persoana juridica este dizolvata, pana la desemnarea lichidatorului;
6. prin deschiderea procedurii insolventei, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive, daca debitorul trebuie reprezentat, pana la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;
7. in cazul in care instanta formuleaza o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare adresata Curtii de Justitie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea Europeana;
8. in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, faptele prevazute la alin. (1) nu impiedica pronuntarea hotararii, daca ele au survenit dupa inchiderea dezbaterilor.

Articolul 413 Suspendarea facultativa
(1) Instanta poate suspenda judecata:
1. cand dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;
2. cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea, daca legea nu prevede altfel;
3. in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Suspendarea va dura pana cand hotararea pronuntata in cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva.
(3) Cu toate acestea, instanta poate reveni motivat asupra suspendarii, daca se constata ca partea care a cerut-o nu are un comportament diligent in cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversand solutionarea acestuia, ori daca urmarirea penala care a determinat suspendarea dureaza mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fara a se dispune o solutie in acea cauza.

Articolul 414 Hotararea de suspendare
(1) Asupra suspendarii judecarii procesului instanta se va pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat, la instanta ierarhic superioara. Cand suspendarea a fost dispusa de Inalta Curte de Casatie si Justitie, hotararea este definitiva.
(2) Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atat impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat si impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Articolul 415 Reluarea judecarii procesului
Judecata cauzei suspendate se reia:
1. prin cererea de redeschidere facuta de una dintre parti, cand suspendarea s-a dispus prin invoirea partilor sau din cauza lipsei lor;
2. prin cererea de redeschidere a procesului, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, dupa caz, a partii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, in cazurile prevazute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
3. in cazurile prevazute la art. 412 alin. (1) pct. 7, dupa pronuntarea hotararii de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene;
4. prin alte modalitati prevazute de lege.

Sectiunea 4 – Perimarea cererii

Articolul 416 Cererile supuse perimarii
(1) Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din motive imputabile partii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile cand actul de procedura trebuia efectuat din oficiu, precum si cele cand, din motive care nu sunt imputabile partii, cererea n-a ajuns la instanta competenta sau nu se poate fixa termen de judecata.

Articolul 417 Intreruperea cursului perimarii
Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes.

Articolul 418 Suspendarea cursului perimarii
(1) Cursul perimarii este suspendat cat timp dureaza suspendarea judecatii, pronuntata de instanta in cazurile prevazute la art. 413, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata.
(2) In cazurile prevazute la art. 412, cursul perimarii este suspendat timp de o luna de la data cand s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecatii, daca aceste fapte s-au petrecut in cele din urma 3 luni ale termenului de perimare.
(3) Perimarea se suspenda, de asemenea, pe timpul cat partea este impiedicata de a starui in judecata din cauza unor motive temeinic justificate, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.

Articolul 419 Efectele cererii asupra coparticipantilor
In cazul in care sunt mai multi reclamanti sau parati impreuna, cererea de perimare ori actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti.

Articolul 420 Procedura perimarii
(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea partii interesate. Judecatorul va cita de urgenta partile si va dispune grefierului sa intocmeasca un referat asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea.
(2) Perimarea poate fi invocata si pe cale de exceptie in camera de consiliu sau in sedinta publica.
(3) Perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara in instanta de apel.

Articolul 421 Hotararea de perimare
(1) Daca instanta constata ca perimarea nu a intervenit, pronunta o incheiere care poate fi atacata odata cu fondul procesului.
(2) Hotararea care constata perimarea este supusa recursului, la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la pronuntare. Cand perimarea se constata de o sectie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul se judeca de Completul de 5 judecatori.

Articolul 422 Efectele perimarii
(1) Perimarea lipseste de efect toate actele de procedura facute in acea instanta.
(2) Cand insa se face o noua cerere de chemare in judecata, partile pot folosi dovezile administrate in cursul judecarii cererii perimate, in masura in care noua instanta socoteste ca nu este necesara refacerea lor.

Articolul 423 Perimarea instantei
Orice cerere adresata unei instante si care a ramas in nelucrare timp de 10 ani se perima de drept, chiar in lipsa unor motive imputabile partii. Dispozitiile art. 420 se aplica in mod corespunzator.

Capitolul IV Hotararile judecatoresti

Sectiunea 1 Dispozitii generale

§ 1. Denumirea, intocmirea si comunicarea hotararii

Articolul 424 Denumirea hotararilor
(1) Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta.
(2) Hotararea prin care judecatoria solutioneaza caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege, se numeste sentinta.
(3) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului si recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata ca urmare a anularii in apel a hotararii primei instante si retinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecarii cauzei in fond dupa casarea cu retinere in recurs se numeste decizie.
(4) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra contestatiei in anulare sau asupra revizuirii se numeste, dupa caz, sentinta sau decizie.
(5) Toate celelalte hotarari date de instanta se numesc incheieri, daca legea nu prevede altfel.

Articolul 425 Continutul hotararii
(1) Hotararea va cuprinde:
a) partea introductiva, in care se vor face mentiunile prevazute la art. 233 alin. (1) si (2). Cand dezbaterile au fost consemnate intr-o incheiere de sedinta, partea introductiva a hotararii va cuprinde numai denumirea instantei, numarul dosarului, data, numele, prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, numele si prenumele grefierului, numele si prenumele procurorului, daca a participat la judecata, precum si mentiunea ca celelalte date sunt aratate in incheiere;
b) considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor;
c) dispozitivul, in care se vor arata numele, prenumele, codul numeric personal si domiciliul sau resedinta partilor ori, dupa caz, denumirea, sediul, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar, solutia data tuturor cererilor deduse judecatii si cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.
(2) Daca hotararea s-a dat in folosul mai multor reclamanti sau impotriva mai multor parati, se va arata ceea ce se cuvine fiecarui reclamant si la ce este obligat fiecare parat ori, cand este cazul, daca drepturile si obligatiile partilor sunt solidare sau indivizibile.
(3) In partea finala a dispozitivului se vor arata daca hotararea este executorie, este supusa unei cai de atac ori este definitiva, data pronuntarii ei, mentiunea ca s-a pronuntat in sedinta publica sau intr-o alta modalitate prevazuta de lege, precum si semnaturile membrilor completului de judecata. Cand hotararea este supusa apelului sau recursului se va arata si instanta la care se depune cererea pentru exercitarea caii de atac.

Articolul 426 Redactarea si semnarea hotararii
(1) Hotararea se redacteaza de judecatorul care a solutionat procesul. Cand in compunerea completului de judecata intra si asistenti judiciari, presedintele il va putea desemna pe unul dintre acestia sa redacteze hotararea.
(2) In cazul in care unul dintre judecatori sau asistenti judiciari a ramas in minoritate la deliberare, el isi va redacta opinia separata, care va cuprinde expunerea considerentelor, solutia pe care a propus-o si semnatura acestuia. De asemenea, judecatorul care este de acord cu solutia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurenta.
(3) Hotararea va fi semnata de membrii completului de judecata si de catre grefier.
(4) Daca vreunul dintre judecatori este impiedicat sa semneze hotararea, ea va fi semnata in locul sau de presedintele completului, iar daca si acesta ori judecatorul unic se afla intr-o astfel de situatie, hotararea se va semna de catre presedintele instantei. Cand impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se va semna de grefierul-sef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea.
(5) Hotararea se va redacta si se va semna in cel mult 30 de zile de la pronuntare. Opinia separata a judecatorului ramas in minoritate, precum si, cand este cazul, opinia concurenta se redacteaza si se semneaza in acelasi termen.
(6) Hotararea se va intocmi in doua exemplare originale, dintre care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune spre conservare la dosarul de hotarari al instantei.

Articolul 427 Comunicarea hotararii
(1) Hotararea se va comunica din oficiu partilor, in copie, chiar daca este definitiva. Comunicarea se va face de indata ce hotararea a fost redactata si semnata in conditiile legii.
(2) Hotararile definitive prin care s-a dispus efectuarea unei inscrieri in cartea funciara sau, dupa caz, in alte registre publice se vor comunica din oficiu si institutiei sau autoritatii care tine acele registre.
(3) Hotararile definitive prin care s-a dispus anularea, in tot sau in parte, a unui act notarial se comunica din oficiu de indata notarului public instrumentator, direct ori prin intermediul camerei notarilor publici in circumscriptia careia functioneaza.
(4) De asemenea, hotararile prin care instanta se pronunta in legatura cu prevederi cuprinse in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si in alte acte juridice ale Uniunii Europene se comunica, din oficiu, chiar daca nu sunt definitive, si autoritatii sau institutiei nationale cu atributii de reglementare in materie.

Articolul 428 Adaugirile, schimbarile sau corecturile
Adaugirile, schimbarile sau corecturile in cuprinsul hotararii vor trebui semnate de judecatori, sub sanctiunea neluarii lor in seama.

§ 2. Efectele hotararii judecatoresti

Articolul 429 Dezinvestirea instantei
Dupa pronuntarea hotararii instanta se dezinvesteste si niciun judecator nu poate reveni asupra parerii sale.

Articolul 430 Autoritatea de lucru judecat
(1) Hotararea judecatoreasca ce solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.
(3) Hotararea judecatoreasca prin care se ia o masura provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4) Cand hotararea este supusa apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotararea atacata cu contestatia in anulare sau revizuire isi pastreaza autoritatea de lucru judecat pana ce va fi inlocuita cu o alta hotarare.

Articolul 431 Efectele lucrului judecat
(1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.
(2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

Articolul 432 Exceptia autoritatii de lucru judecat
Exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs. Ca efect al admiterii exceptiei, partii i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata.

Articolul 433 Puterea executorie
Hotararea judecatoreasca are putere executorie, in conditiile prevazute de lege.

Articolul 434 Forta probanta
Hotararea judecatoreasca are forta probanta a unui inscris autentic.

Articolul 435 Obligativitatea si opozabilitatea hotararii
(1) Hotararea judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora.
(2) Hotararea este opozabila oricarei terte persoane atat timp cat aceasta din urma nu face, in conditiile legii, dovada contrara.

Sectiunea 2 – Hotararile date in baza recunoasterii pretentiilor

Articolul 436 Cazuri
(1) Cand paratul a recunoscut in tot sau in parte pretentiile reclamantului, instanta, la cererea acestuia din urma, va da o hotarare in masura recunoasterii.
(2) Daca recunoasterea este partiala, judecata va continua cu privire la pretentiile ramase nerecunoscute, instanta urmand a pronunta o noua hotarare asupra acestora.

Articolul 437 Calea de atac
(1) Hotararea prevazuta la art. 436 poate fi atacata numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.
(2) Cand recunoasterea pretentiilor a fost facuta inaintea instantei de apel, hotararea primei instante va fi anulata in masura recunoasterii, dispunandu-se admiterea, in mod corespunzator, a cererii. Dispozitiile art. 436 alin. (2) raman aplicabile.

Sectiunea 3 – Hotararea prin care se incuviinteaza invoiala partilor

Articolul 438 Conditiile in care se poate lua act de tranzactie
(1) Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea o hotarare care sa consfinteasca tranzactia lor.
(2) Daca partile se infatiseaza la ziua stabilita pentru judecata, cererea pentru darea hotararii va putea fi primita chiar de un singur judecator.
(3) Daca partile se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va da hotararea in camera de consiliu.

Articolul 439 Forma tranzactiei
Tranzactia va fi incheiata in forma scrisa si va alcatui dispozitivul hotararii.

Articolul 440 Calea de atac
Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti poate fi atacata, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.

Articolul 441 Domeniu de aplicare
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in cazul in care invoiala partilor este urmarea procedurii de mediere.

Sectiunea 4 – Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii

Articolul 442 Indreptarea hotararii
(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale cuprinse in hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu ori la cerere.
(2) Instanta se pronunta prin incheiere data in camera de consiliu. Partile vor fi citate numai daca instanta socoteste ca este necesar ca ele sa dea anumite lamuriri.
(3) In cazul hotararilor, indreptarea se va face in ambele exemplare ale hotararii.

Articolul 443 Lamurirea hotararii si inlaturarea dispozitiilor contradictorii
(1) In cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii ori daca acesta cuprinde dispozitii contradictorii, partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.
(2) Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin incheiere data in camera de consiliu, cu citarea partilor.
(3) Incheierea se va atasa la hotarare, atat in dosarul cauzei, cat si in dosarul de hotarari al instantei.

Articolul 444 Completarea hotararii
(1) Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in caile extraordinare de atac sau in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare.
(2) Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor, prin hotarare separata. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul cand instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.

Articolul 445 Obligativitatea procedurii
Indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 442-444.

Articolul 446 Cai de atac
Incheierile pronuntate in temeiul art. 442 si 443, precum si hotararea pronuntata potrivit art. 444 sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile in legatura cu care s-a solicitat, dupa caz, indreptarea, lamurirea sau inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea.

Articolul 447 Suportarea cheltuielilor de judecata
In cazul in care cererea de indreptare, de lamurire sau de completare a hotararii a fost admisa, cheltuielile facute de parte in aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Cand cererea a fost respinsa, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun.

Sectiunea 5 – Executarea provizorie

Articolul 448 Executarea provizorie de drept
(1) Hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect:
1. stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului, precum si modul de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul;
2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;
3. despagubiri pentru accidente de munca;
4. rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii, precum si pensii acordate in cadrul asigurarilor sociale;
5. despagubiri in caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale ori sanatatii, daca despagubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;
6. reparatii grabnice;
7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;
8. cereri privitoare la posesie, numai in ceea ce priveste posesia;
9. hotararile pronuntate in temeiul recunoasterii de catre parat a pretentiilor reclamantului, pronuntate in conditiile art. 436;
10. in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie.
(2) Executarea hotararilor prevazute la alin. (1) are caracter provizoriu.

Articolul 449 Executarea provizorie judecatoreasca
(1) Instanta poate incuviinta executarea provizorie a hotararilor privitoare la bunuri ori de cate ori va considera ca masura este necesara in raport cu temeinicia vadita a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum si atunci cand ar aprecia ca neluarea de indata a acestei masuri este vadit prejudiciabila pentru creditor. In aceste cazuri, instanta il va putea obliga pe creditor la plata unei cautiuni, in conditiile art. 719 alin. (2) si (3).
(2) Executarea provizorie nu se poate incuviinta:
1. in materie de stramutare de hotare, desfiintare de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa;
2. cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.
(3) Cererea de executare provizorie se va putea face in scris, precum si verbal in instanta pana la inchiderea dezbaterilor.
(4) Daca cererea a fost respinsa de prima instanta, ea poate fi facuta din nou in apel.

Articolul 450 Suspendarea executarii provizorii
(1) Suspendarea executarii provizorii va putea fi solicitata fie prin cererea de apel, fie distinct in tot cursul judecatii in apel.
(2) Cererea se va depune la prima instanta sau, dupa caz, la instanta de apel. In aceasta din urma situatie, la cerere se va alatura o copie legalizata a dispozitivului hotararii.
(3) Cererea de suspendare se va judeca de catre instanta de apel. Dispozitiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. Incheierea data asupra cererii de suspendare este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.
(4) Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum va fi stabilit de instanta in conditiile art. 719 alin. (2) si (3).
(5) Pana la solutionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi incuviintata provizoriu, prin ordonanta presedintiala, chiar inainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerintei prevazute la alin. (4).

Sectiunea 6 – Cheltuielile de judecata

Articolul 451 Cuantumul cheltuielilor de judecata
(1) Cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialistilor numiti in conditiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului.
(2) Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator la plata expertilor judiciari si a specialistilor numiti in conditiile art. 330 alin. (3).
(4) Nu vor putea fi insa micsorate cheltuielile de judecata avand ca obiect plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, precum si plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Articolul 452 Dovada cheltuielilor de judecata
Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Articolul 453 Acordarea cheltuielilor de judecata
(1) Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata.
(2) Cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Daca este cazul, judecatorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecata.

Articolul 454 Exonerarea paratului de la plata
Paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre reclamant sau se afla de drept in intarziere. Dispozitiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil raman aplicabile.

Articolul 455 Situatia mai multor reclamanti sau parati
Daca in cauza sunt mai multi reclamanti sau mai multi parati, ei vor putea fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecata in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu pozitia lor in proces ori cu natura raportului juridic existent intre ei.

Titlul II Caile de atac

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 456 Enumerare
Calea ordinara de atac este apelul, iar caile extraordinare de atac sunt recursul, contestatia in anulare si revizuirea.

Articolul 457 Legalitatea caii de atac
(1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.
(2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.
(3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege.
(4) Atunci cand instanta dispune recalificarea caii de atac, de la data pronuntarii incheierii, pentru partile prezente, sau de la data comunicarii incheierii, pentru partile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, dupa caz, motivarea caii de atac prevazute de lege.

Articolul 458 Subiectele cailor de atac
Caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate in proces care justifica un interes, in afara de cazul in care, potrivit legii, acest drept il au si alte organe sau persoane.

Articolul 459 Ordinea exercitarii cailor de atac
(1) Caile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atat timp cat este deschisa calea de atac a apelului.
(2) In cazul hotararilor susceptibile de apel, daca acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotarare susceptibila de apel si de recurs poate fi atacata, inauntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanta care ar fi fost competenta sa judece recursul impotriva hotararii date in apel, daca partile consimt expres, prin inscris autentic sau prin declaratie verbala, data in fata instantei a carei hotarare se ataca si consemnata intr-un proces-verbal. In acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
(3) Caile extraordinare de atac pot fi exercitate si concomitent, in conditiile legii. Recursul se judeca cu prioritate.

Articolul 460 Unicitatea caii de atac
(1) O cale de atac poate fi exercitata impotriva unei hotarari numai o singura data, daca legea prevede acelasi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declararii acelei cai de atac.
(2) Daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si cereri accesorii, hotararea este supusa in intregul ei caii de atac prevazute de lege pentru cererea principala.
(3) In cazul in care prin aceeasi hotarare au fost solutionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotararea in intregul ei este supusa apelului. Hotararea data in apel este supusa recursului.
(4) Daca hotararea cu privire la o cerere principala sau incidentala nu este supusa nici apelului si nici recursului, solutia cu privire la celelalte cereri este supusa cailor de atac in conditiile legii.
(5) In cazurile prevazute la alin. (2)-
(4), termenul de apel sau, dupa caz, de recurs este cel de drept comun, chiar daca prin legi speciale se prevede altfel.

Articolul 461 Partea din hotarare care poate fi atacata
(1) Calea de atac se indreapta impotriva solutiei cuprinse in dispozitivul hotararii.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care calea de atac vizeaza numai considerentele hotararii prin care s-au dat dezlegari unor probleme de drept ce nu au legatura cu judecata acelui proces sau care sunt gresite ori cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza partea, instanta, admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le va inlocui cu propriile considerente, mentinand solutia cuprinsa in dispozitivul hotararii atacate.

Articolul 462 Intelegerea partilor in caile de atac
Partile pot solicita instantei legal investite cu solutionarea unei cai de atac sa ia act de intelegerea lor cu privire la solutionarea litigiului. Dispozitiile art. 438-441 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 463 Achiesarea la hotarare
(1) Achiesarea la hotarare reprezinta renuntarea unei parti la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja impotriva tuturor sau a anumitor solutii din respectiva hotarare.
(2) Achiesarea, atunci cand este conditionata, nu produce efecte decat daca este acceptata expres de partea adversa.
(3) Dispozitiile art. 404 raman aplicabile.

Articolul 464 Felurile achiesarii
(1) Achiesarea poate fi expresa sau tacita, totala ori partiala.
(2) Achiesarea expresa se face de parte prin act autentic sau prin declaratie verbala in fata instantei ori de mandatarul sau in temeiul unei procuri speciale.
(3) Achiesarea tacita poate fi dedusa numai din acte sau fapte precise si concordante care exprima intentia certa a partii de a-si da adeziunea la hotarare.
(4) Achiesarea poate fi totala, daca priveste hotararea in intregul ei sau, dupa caz, partiala, daca priveste numai o parte din hotararea respectiva.

Articolul 465 Masurile de administrare judiciara
Masurile de administrare judiciara nu pot face obiectul niciunei cai de atac.

Capitolul II Apelul

Articolul 466 Apelul principal. Obiectul
(1) Hotararile pronuntate in prima instanta pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede in mod expres altfel.
(2) Sunt supuse apelului si hotararile date in ultima instanta daca, potrivit legii, instanta nu putea sa judece decat in prima instanta.
(3) Hotararile date in ultima instanta raman neapelabile, chiar daca in hotarare s-a aratat ca au fost pronuntate in prima instanta.
(4) Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Articolul 467 Situatiile in care partea nu poate face apel principal
(1) Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel principal.
(2) Partea care a executat partial hotararea de prima instanta, desi aceasta nu era susceptibila de executare provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal cu privire la dispozitiile executate.

Articolul 468 Termenul de apel
(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
(2) Termenul de apel prevazut la alin. (1) curge de la comunicarea hotararii, chiar atunci cand aceasta a fost facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii silite.
(3) Daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.
(4) Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul de apel curge de la comunicarea hotararii.
(5) Termenul de apel suspenda executarea hotararii de prima instanta, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege. In aceleasi conditii, executarea se suspenda daca apelul a fost exercitat in termen.

Articolul 469 Intreruperea termenului de apel
(1) Termenul de apel se intrerupe prin moartea partii care are interes sa faca apel. In acest caz se face din nou o singura comunicare a hotararii, la cel din urma domiciliu al partii, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor.
(2) Termenul de apel va incepe sa curga din nou de la data comunicarii prevazute la alin. (1). Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restransa sau disparuti ori in caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua in care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu, dupa caz.
(3) Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.
(4) Termenul de apel se intrerupe si prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. In acest caz se va face o noua comunicare partii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va incepe sa curga din nou de la aceasta data.

Articolul 470 Cererea de apel
(1) Cererea de apel va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar. Daca apelantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
b) indicarea hotararii atacate;
c) motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul;
d) probele invocate in sustinerea apelului;
e) semnatura.
(2) La cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru.
(3) Cerintele de la alin. (1) lit. b) si e) si cea de la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar cele de la alin. (1) lit. c) si d), sub sanctiunea decaderii. Lipsa semnaturii poate fi implinita in conditiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitarii taxei de timbru poate fi complinita pana la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata in apel.
(4) Cand dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanta, se vor aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 194 lit. e).
(5) In cazul in care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decat comunicarea hotararii, motivarea apelului se va face intr-un termen de aceeasi durata, care curge, insa, de la data comunicarii hotararii.

Articolul 471 Depunerea cererii de apel
(1) Apelul si, cand este cazul, motivele de apel se depun la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii.
(2) Dispozitiile art. 195 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) In cazul in care cererea de apel nu indeplineste conditiile prevazute de lege, presedintele instantei sau persoana desemnata de acesta care primeste cererea de apel va stabili lipsurile si ii va cere apelantului sa completeze sau sa modifice cererea de indata, daca este prezent si este posibil, ori in scris, daca apelul a fost trimis prin posta, fax, posta electronica sau curier. Completarea sau modificarea cererii se va face inauntrul termenului de apel. Daca presedintele sau persoana desemnata de acesta apreciaza ca intervalul ramas pana la expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, in care sa se depuna completarea sau modificarea cererii.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care motivele de apel se depun separat de cerere.
(5) Dupa primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, presedintele instantei care a pronuntat hotararea atacata va dispune comunicarea lor intimatului, impreuna cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate si care nu au fost infatisate la prima instanta, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare in termen de cel mult 15 zile de la data comunicarii.
(6) Instanta la care s-a depus intampinarea o comunica de indata apelantului, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar raspunsul la intampinare in termen de cel mult 10 zile de la data comunicarii. Intimatul va lua cunostinta de raspunsul la intampinare din dosarul cauzei.
(7) Presedintele sau persoana desemnata de acesta, dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile, precum si a termenelor prevazute la alin. (5) si (6), va inainta instantei de apel dosarul, impreuna cu apelurile facute, intampinarea, raspunsul la intampinare si dovezile de comunicare a acestor acte, potrivit alin. (5) si (6).
(8) Daca s-au formulat atat apel, cat si cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instantei de apel decat dupa implinirea termenului de apel privind hotararile date asupra acestor din urma cereri. Dispozitiile alin. (5)-
(7) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 472 Apelul incident
(1) Intimatul este in drept, dupa implinirea termenului de apel, sa formuleze apel in scris, in cadrul procesului in care se judeca apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante.
(2) Daca apelantul principal isi retrage apelul sau daca acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, apelul incident prevazut la alin. (1) ramane fara efect.

Articolul 473 Apelul provocat
In caz de coparticipare procesuala, precum si atunci cand la prima instanta au intervenit terte persoane in proces, intimatul este in drept, dupa implinirea termenului de apel, sa declare in scris apel impotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat in prima instanta si care nu este parte in apelul principal, daca acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situatiei sale juridice in proces. Dispozitiile art. 472 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 474 Depunerea apelului incident si a celui provocat
(1) Apelul incident si apelul provocat se depun de catre intimat odata cu intampinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6).
(2) Apelul provocat se comunica si intimatului din acest apel, prevazut la art. 473, acesta fiind dator sa depuna intampinare in termenul prevazut la art. 471 alin. (6), care se aplica in mod corespunzator. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunostinta de intampinare de la dosarul cauzei.

Articolul 475 Pregatirea judecatii apelului
(1) Presedintele instantei de apel sau persoana desemnata de acesta, indata ce primeste dosarul, va lua, prin rezolutie, masuri in vederea repartizarii aleatorii la un complet de judecata.
(2) Presedintele completului de judecata stabileste primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei presedintelui instantei de apel, dispunand citarea partilor. Dispozitiile art. 201 alin. (5) si (6) se aplica in mod corespunzator.
(3) Apelurile principale, incidente si provocate facute impotriva aceleiasi hotarari vor fi repartizate la acelasi complet de judecata. Cand apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet investit va dispune pe cale administrativa trimiterea apelului la completul cel dintai investit.

Articolul 476 Efectul devolutiv al apelului
(1) Apelul exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in fapt, cat si in drept.
(2) In cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.
(3) Prin apel este posibil sa nu se solicite judecata in fond sau rejudecarea, ci anularea hotararii de prima instanta si respingerea ori anularea cererii de chemare in judecata ca urmare a invocarii unei exceptii sau trimiterea dosarului la instanta competenta.

Articolul 477 Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat
(1) Instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata.
(2) Devolutiunea va opera cu privire la intreaga cauza atunci cand apelul nu este limitat la anumite solutii din dispozitiv ori atunci cand se tinde la anularea hotararii sau daca obiectul litigiului este indivizibil.

Articolul 478 Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta
(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit in fata primei instante.
(2) Partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare. Instanta de apel poate incuviinta si administrarea probelor a caror necesitate rezulta din dezbateri.
(3) In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.
(4) Partile pot insa sa expliciteze pretentiile care au fost cuprinse implicit in cererile sau apararile adresate primei instante.
(5) Se vor putea cere, de asemenea, dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante si va putea fi invocata compensatia legala.

Articolul 479 Dispozitii speciale privind judecata
(1) Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.
(2) Instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, in cazul in care considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 478 alin. (2).

Articolul 480 Solutiile pe care le pronunta instanta de apel
(1) Instanta de apel poate pastra hotararea atacata, situatie in care, dupa caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.
(2) In caz de admitere a apelului, instanta poate anula ori, dupa caz, schimba in tot sau in parte hotararea apelata.
(3) In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul, evocand fondul. Cu toate acestea, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, in cazul in care partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusa o singura data in cursul procesului. Dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel, precum si necesitatea administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
(4) Daca instanta de apel stabileste ca prima instanta a fost necompetenta, iar necompetenta a fost invocata in conditiile legii, va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent ori, dupa caz, va respinge cererea ca inadmisibila.
(5) In cazul in care instanta de apel constata ca ea are competenta sa judece in prima instanta, va anula hotararea atacata si va judeca in fond, pronuntand o hotarare susceptibila, dupa caz, de apel sau recurs.
(6) Cand se constata ca exista un alt motiv de nulitate decat cel prevazut la alin. (5), iar prima instanta a judecat in fond, instanta de apel anuland in tot sau in parte procedura urmata in fata primei instante si hotararea atacata, va retine procesul spre judecare, pronuntand o hotarare susceptibila de recurs, daca este cazul.

Articolul 481 Neinrautatirea situatiei in propria cale de atac
Apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata, in afara de cazul in care el consimte expres la aceasta sau in cazurile anume prevazute de lege.

Articolul 482 Completare cu alte norme
Dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul capitol.

Capitolul III Caile extraordinare de atac

Sectiunea 1 Recursul

Articolul 483 Obiectul si scopul recursului. Instanta competenta
(1) Hotararile date in apel, cele date, potrivit legii, fara drept de apel, precum si alte hotarari in cazurile expres prevazute de lege sunt supuse recursului.
(2)*) Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului.
(3) Recursul urmareste sa supuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie examinarea, in conditiile legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.
(4) In cazurile anume prevazute de lege, recursul se solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata. Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
––
*) A se vedea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, reprodus in nota din finalul formei republicate.

Articolul 484 Suspendarea executarii
(1) Recursul suspenda de drept executarea hotararii in cauzele privitoare la desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari cu asezare fixa, precum si in cazurile anume prevazute de lege.
(2) La cererea recurentului formulata in conditiile art. 83 alin. (2) si (3), instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotararii atacate cu recurs in alte cazuri decat cele la care se refera alin. (1). Cererea se depune direct la instanta de recurs, alaturandu-se o copie certificata de pe cererea de recurs si dovada depunerii cautiunii prevazute la art. 719. In cazul in care cererea se face inainte de a ajunge dosarul la instanta de recurs, se va alatura si o copie legalizata de pe dispozitivul hotararii atacate cu recurs.
(3) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu citarea partilor printr-un agent procedural al instantei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalitatile prevazute la art. 154 alin. (4) si (5), dupa cum urmeaza:
1. de un complet anume constituit, format din 3 judecatori, in conditiile legii, in cazul in care cererea s-a depus inainte de ajungerea dosarului la instanta de recurs;
2. de completul de filtru, dupa ce acesta a fost desemnat, in cazurile prevazute la art. 493;
3. de completul care judeca recursul pe fond, in cazul in care s-a fixat termen in sedinta publica.
(4) Termenul de judecata, pentru care se face citarea, se stabileste astfel incat sa nu treaca mai mult de 10 zile de la primirea cererii de suspendare.
(5) Completul se pronunta, in cel mult 48 de ore de la judecata, printr-o incheiere motivata, care este definitiva.
(6) La judecata cererii de suspendare partile trebuie sa fie reprezentate de avocat sau, cand este cazul, de consilierul juridic.
(7) Pentru motive temeinice, instanta de recurs poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. (3)-
(5) si (6) aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 485 Termenul de recurs
(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 468 alin. (2)-
(4), precum si cele ale art. 469 se aplica in mod corespunzator.
(2) Daca intimatul nu a invocat prin intampinare sau din dosar nu reiese ca recursul a fost depus peste termen, el se va socoti in termen.

Articolul 486 Cererea de recurs
(1) Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele mentiuni:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formuleaza cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului juridic care intocmeste cererea. Prezentele dispozitii se aplica si in cazul in care recurentul locuieste in strainatate;
b) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, denumirea si sediul intimatului;
c) indicarea hotararii care se ataca;
d) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnatura partii sau a mandatarului partii in cazul prevazut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic.
(2) La cererea de recurs se vor atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii, precum si imputernicirea avocatiala sau, dupa caz, delegatia consilierului juridic.
(3)*) Mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si c)-e), precum si cerintele mentionate la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Dispozitiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) si ale art. 87 alin. (2) raman aplicabile.
–––
*) A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 462/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.

Articolul 487 Motivarea recursului
(1) Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs, in afara de cazurile prevazute la art. 470 alin. (5), aplicabile si in recurs.
(2) In cazurile in care Ministerul Public a participat in proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.

Articolul 488 Motivele de casare
(1) Casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate:
1. cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;
2. daca hotararea a fost pronuntata de alt judecator decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecata decat cel stabilit aleatoriu pentru solutionarea cauzei ori a carui compunere a fost schimbata, cu incalcarea legii;
3. cand hotararea a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in conditiile legii;
4. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
5. cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii;
6. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei;
7. cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat;
8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
(2) Motivele prevazute la alin. (1) nu pot fi primite decat daca ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori, desi au fost invocate in termen, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.

Articolul 489 Sanctiunea nemotivarii recursului
(1) Recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazului prevazut la alin. (3).
(2) Aceeasi sanctiune intervine in cazul in care motivele invocate nu se incadreaza in motivele de casare prevazute la art. 488.
(3) Daca legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publica pot fi ridicate din oficiu de catre instanta, chiar dupa implinirea termenului de motivare a recursului, fie in procedura de filtrare, fie in sedinta publica.

Articolul 490 Depunerea recursului
(1) Recursul si, daca este cazul, motivele de casare se depun la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii, in conditiile prevazute la art. 83 alin. (3) si art. 84.
(2) Dispozitiile art. 471 se aplica in mod corespunzator. Termenul prevazut la art. 471 alin. (5) se dubleaza in cazul recursului. Intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar raspunsul la intampinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului. Prin aceste acte de procedura se va mentiona daca recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci cand este admisibil in principiu, sa fie solutionat de catre completul de filtru prevazut la art. 493.

Articolul 491 Recursul incident si recursul provocat
(1) Recursul incident si recursul provocat se pot exercita, in cazurile prevazute la art. 472 si 473, care se aplica in mod corespunzator. Dispozitiile art. 488 raman aplicabile.
(2) Prevederile art. 474 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 492 Probe noi in recurs
(1) In instanta de recurs nu se pot produce noi probe, cu exceptia inscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sanctiunea decaderii, odata cu cererea de recurs, respectiv odata cu intampinarea.
(2) In cazul in care recursul urmeaza sa fie solutionat in sedinta publica, pot fi depuse si alte inscrisuri noi pana la primul termen de judecata.

Articolul 493 Procedura de filtrare a recursurilor
(1) Cand recursul este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele instantei sau presedintele de sectie ori, dupa caz, persoana desemnata de acestia, primind dosarul de la instanta a carei hotarare se ataca, va lua, prin rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecatori, care va decide asupra admisibilitatii in principiu a recursului. Dispozitiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Pe baza recursului, intampinarii, a raspunsului la intampinare si a inscrisurilor noi, presedintele completului va intocmi un raport asupra admisibilitatii in principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent in acest scop. Raportul trebuie intocmit in cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.
(3) Raportul va verifica daca recursul indeplineste cerintele de forma prevazute sub sanctiunea nulitatii, daca motivele invocate se incadreaza in cele prevazute la art. 488, daca exista motive de ordine publica ce pot fi invocate in conditiile art. 489 alin. (3) ori daca este vadit nefondat. De asemenea, va arata, daca este cazul, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, precum si pozitia doctrinei in problemele de drept vizand dezlegarea data prin hotararea atacata.
(4) Dupa analiza raportului in completul de filtru, acesta se comunica de indata partilor, care pot formula in scris un punct de vedere asupra raportului, in termen de 10 zile de la comunicare. In lipsa dovezii de comunicare a raportului si inainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) si (6).
(5) In cazul in care completul este in unanimitate de acord ca recursul nu indeplineste cerintele de forma, ca motivele de casare invocate si dezvoltarea lor nu se incadreaza in cele prevazute la art. 488 sau ca recursul este vadit nefondat, anuleaza sau, dupa caz, respinge recursul printr-o decizie motivata, pronuntata, fara citarea partilor, care nu este supusa niciunei cai de atac. Decizia se comunica partilor.
(6) Daca raportul apreciaza ca recursul este admisibil si toti membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune in recurs nu este controversata sau face obiectul unei jurisprudente constante a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, completul se poate pronunta asupra fondului recursului, fara citarea partilor, printr-o decizie definitiva, care se comunica partilor. In solutionarea recursului instanta va tine seama de punctele de vedere ale partilor formulate potrivit alin. (4).
(7) In cazul in care recursul nu poate fi solutionat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunta, fara citarea partilor, o incheiere de admitere in principiu a recursului si va fixa termenul de judecata pe fond a recursului, cu citarea partilor.

Articolul 494 Reguli privind judecata
Dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta si in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezenta sectiune.

Articolul 495 Ordinea cuvantului in sedinta
(1) Presedintele va da mai intai cuvantul recurentului, iar apoi intimatului.
(2) Procurorul vorbeste cel din urma, in afara de cazul cand este recurent. Daca procurorul a pornit actiunea civila in care s-a pronuntat hotararea atacata cu recurs, procurorului i se va da cuvantul dupa recurent.

Articolul 496 Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs
(1) In cazul in care recursul a fost declarat admisibil in principiu, instanta, verificand toate motivele invocate si judecand recursul, il poate admite, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
(2) In caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi casata, in tot sau in parte.

Articolul 497 Solutiile pe care le poate pronunta Inalta Curte de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie, in caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei de apel care a pronuntat hotararea casata ori, atunci cand este cazul si sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480 alin. (3), primei instante, a carei hotarare este, de asemenea, casata. Atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer, cauza va putea fi trimisa oricarei alte instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand cauza va fi trimisa instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii. In cazul in care casarea s-a facut pentru ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti sau cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibila.

Articolul 498 Solutiile pe care le pot pronunta alte instante de recurs
(1) In cazul in care competenta de solutionare a recursului apartine tribunalului sau curtii de apel si s-a casat hotararea atacata, rejudecarea procesului in fond se va face de catre instanta de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop.
(2) Instantele prevazute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singura data in cursul procesului, in cazul in care instanta a carei hotarare este atacata cu recurs a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului sau judecata s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal citata, atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului. In vederea rejudecarii, cauza se trimite la instanta care a pronuntat hotararea casata ori la alta instanta de acelasi grad cu aceasta, din aceeasi circumscriptie. Dispozitiile art. 497 se aplica in mod corespunzator, in caz de necompetenta, de depasire a atributiilor puterii judecatoresti si de incalcare a autoritatii de lucru judecat.

Articolul 499 Motivarea hotararii
Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. In cazul in care recursul se respinge fara a fi cercetat in fond ori se anuleaza sau se constata perimarea lui, hotararea de recurs va cuprinde numai motivarea solutiei fara a se evoca si analiza motivelor de casare.

Articolul 500 Efectele casarii
(1) Hotararea casata nu are nicio putere.
(2) Actele de executare sau de asigurare facute in temeiul unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel. Instanta va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotararii de casare.

Articolul 501 Judecata in fond dupa casare
(1) In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanta care judeca fondul.
(2) Cand hotararea a fost casata pentru incalcarea regulilor de procedura, judecata va reincepe de la actul anulat.
(3) Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata.
(4) In cazul rejudecarii dupa casare, cu retinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevazute de lege.

Articolul 502 Neinrautatirea situatiei in propria cale de atac
La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre instanta de recurs, dispozitiile art. 481 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Sectiunea 2 – Contestatia in anulare

Articolul 503 Obiectul si motivele contestatiei in anulare
(1) Hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.
(2) Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand:
1. hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia;
2. dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen;
4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.
(3) Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Articolul 504 Conditii de admisibilitate
(1) Contestatia in anulare este inadmisibila daca motivul prevazut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
(2) Cu toate acestea, contestatia poate fi primita in cazul in care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanta l-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt incompatibile cu recursul sau daca recursul, fara vina partii, a fost respins fara a fi cercetat in fond.
(3) O hotarare impotriva careia s-a exercitat contestatia in anulare nu mai poate fi atacata de aceeasi parte cu o noua contestatie in anulare, chiar daca se invoca alte motive.

Articolul 505 Instanta competenta
(1) Contestatia in anulare se introduce la instanta a carei hotarare se ataca.
(2) In cazul in care se invoca motive care atrag competente diferite, nu opereaza prorogarea competentei.

Articolul 506 Termen de exercitare
(1) Contestatia in anulare poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data comunicarii hotararii, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas definitiva.
(2) Contestatia se motiveaza in termenul de 15 zile prevazut la alin. (1), sub sanctiunea nulitatii acesteia.

Articolul 507 Suspendarea executarii
Instanta poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere, sub conditia darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 484 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 508 Procedura de judecata
(1) Contestatia in anulare se solutioneaza de urgenta si cu precadere, potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile judecatii finalizate cu hotararea atacata.
(2) Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. Contestatorul va lua cunostinta de continutul acesteia de la dosarul cauzei.
(3) Daca motivul de contestatie este intemeiat, instanta va pronunta o singura hotarare prin care va anula hotararea atacata si va solutiona cauza. Daca solutionarea cauzei la acelasi termen nu este posibila, instanta va pronunta o hotarare de anulare a hotararii atacate si va fixa termen in vederea solutionarii cauzei printr-o noua hotarare. In acest ultim caz, hotararea de anulare nu poate fi atacata separat.
(4) Hotararea data in contestatie in anulare este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.

Sectiunea 3 – Revizuirea

Articolul 509 Obiectul si motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca:
1. s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
3. un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul ori in urma judecatii, cand aceste imprejurari au influentat solutia pronuntata in cauza. In cazul in care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. In acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii;
4. un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca aceste imprejurari au influentat solutia pronuntata in cauza;
5. dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii si cei pusi sub interdictie judecatoreasca ori cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa ii apere;
8. exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari;
9. partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa;
10. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca;
11. dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala prevederea care a facut obiectul acelei exceptii.
(2) Pentru motivele de revizuire prevazute la alin. (1) pct. 3, dar numai in ipoteza judecatorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii si hotararile care nu evoca fondul.

Articolul 510 Instanta competenta
(1) Cererea de revizuire se indreapta la instanta care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere.
(2) In cazul dispozitiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta care a dat prima hotarare. Daca una dintre instantele de recurs la care se refera aceste dispozitii este Inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta.
(3) In cazul in care se invoca motive care atrag competente diferite, nu va opera prorogarea competentei.

Articolul 511 Termen de exercitare
(1) Termenul de revizuire este de o luna si se va socoti:
1. in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotararii;
2. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urma act de executare;
3. in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotararea care a declarat fals inscrisul, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a hotararii penale. In lipsa unei astfel de hotarari, termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea prin care a fost sanctionat disciplinar definitiv judecatorul, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a hotararii de sanctionare disciplinara;
5. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca;
6. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua in care partea a luat cunostinta de casarea, anularea sau schimbarea hotararii pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a hotararii de casare, anulare sau schimbare;
7. in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua in care statul ori alta persoana de drept public a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a acesteia; in cazul minorilor, persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca sau sub curatela termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la dobandirea capacitatii depline de exercitiu sau, dupa caz, de la inlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdictie, de la incetarea curatelei ori inlocuirea curatorului;
8. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data ramanerii definitive a ultimei hotarari.
(2) In cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile si se socoteste de la incetarea impiedicarii.
(3) Pentru motivele prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 10 si 11, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Revizuirea se motiveaza prin insasi cererea de declarare a caii de atac sau inauntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sanctiunea nulitatii.
(5) Daca prin aceeasi cerere se invoca motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplica in mod corespunzator pentru fiecare motiv in parte.

Articolul 512 Suspendarea executarii
Instanta poate suspenda executarea hotararii a carei revizuire se cere, sub conditia darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 484 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 513 Procedura de judecata
(1) Cererea de revizuire se solutioneaza potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile judecatii finalizate cu hotararea atacata.
(2) Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. Revizuentul va lua cunostinta de continutul intampinarii de la dosarul cauzei.
(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza.
(4) Daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata, iar in cazul hotararilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotarare. Se va face aratare de hotararea data in revizuire, in josul originalului hotararii revizuite.
(5) Hotararea data asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita.
(6) Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice, calea de atac este recursul. In cazul in care revizuirea a fost solutionata de una dintre sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul este de competenta Completului de 5 judecatori.

Titlul III Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare

Capitolul I Recursul in interesul legii

Articolul 514 Calitatea procesuala
Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.

Articolul 515 Conditii de admisibilitate
Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.

Articolul 516 Judecarea recursului in interesul legii
(1) Recursul in interesul legii se judeca de un complet format din presedintele sau, in lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, precum si 20 de judecatori, din care 14 judecatori din sectia/sectiile in a carei/caror competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti si cate 2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv unul dintre vicepresedintii acesteia este presedinte al completului.
(2) In cazul in care problema de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele sau, dupa caz, unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie va stabili numarul judecatorilor din sectiile interesate care vor intra in compunerea completului prevazut la alin. (1), celelalte sectii urmand a fi reprezentate potrivit dispozitiilor aceluiasi alineat.
(3) Atunci cand problema de drept nu intra in competenta niciunei sectii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, dupa caz, unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie va desemna cate 5 judecatori din cadrul fiecarei sectii. Pentru intocmirea raportului, presedintele completului va desemna cate un judecator din cadrul fiecarei sectii.
(4) Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, dupa caz, unul dintre vicepresedintii acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei in a carei competenta intra problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a judecatorilor din celelalte sectii ce intra in alcatuirea completului prevazut la alin. (1).
(5) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (4), presedintele acestuia va desemna dintre membrii completului 3 judecatori pentru a intocmi un raport asupra recursului in interesul legii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(6) In vederea intocmirii raportului, presedintele completului va putea solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra problemelor de drept solutionate diferit.
(7) Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, daca este cazul, doctrina in materie, precum si opinia specialistilor consultati. Totodata, judecatorii raportori vor intocmi si vor motiva proiectul solutiei ce se propune a fi data recursului in interesul legii.
(8) Sedinta completului se convoaca de presedintele acestuia, cu cel putin 20 de zile inainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator va primi o copie a raportului si a solutiei propuse.
(9) La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca exista motive obiective, acestia vor fi inlocuiti cu respectarea regulilor prevazute la alin. (4).
(10) Recursul in interesul legii se sustine in fata completului, dupa caz, de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
(11) Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Articolul 517 Continutul hotararii si efectele ei
(1) Asupra cererii, completul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se pronunta prin decizie.
(2) Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
(3) Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in cel mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Articolul 518 Incetarea efectelor deciziei
Decizia in interesul legii isi inceteaza aplicabilitatea la data modificarii, abrogarii sau constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul interpretarii.

Capitolul II Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Articolul 519 Obiectul sesizarii
Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.

Articolul 520 Procedura de judecata
(1) Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face de catre completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 519, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Daca prin incheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.
(2) Prin incheierea prevazuta la alin. (1), cauza va fi suspendata pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
(3) Dupa inregistrarea cauzei la Inalta Curte de Casatie si Justitie, incheierea de sesizare se publica pe pagina de internet a acestei instante.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pana la solutionarea sesizarii.
(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau, in lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de acestia.
(6)*) Sesizarea se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 12 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, in caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.
(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6), presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a intocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci cand chestiunea de drept priveste activitatea mai multor sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele sau, in lipsa acestuia, unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie va transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate in solutionarea chestiunii de drept. In acest caz, completul va fi alcatuit din presedintele sau, in lipsa acestuia, din vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate in solutionarea chestiunii de drept, precum si cate 5 judecatori din cadrul sectiilor respective desemnati aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea completului, pentru intocmirea raportului presedintele completului va desemna cate un judecator din cadrul fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Dispozitiile alin. (8) se aplica in mod corespunzator si atunci cand chestiunea de drept nu intra in competenta niciunei sectii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(10) Raportul va fi comunicat partilor, care, in termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, in scris, prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
(11) Dispozitiile art. 516 alin. (6)-
(9) se aplica in mod corespunzator.
(12) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, in cel mult 3 luni de la data investirii, iar solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.
–––
*) A se vedea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, reprodus in nota din finalul formei republicate.

Articolul 521 Continutul si efectele hotararii
(1) Asupra sesizarii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunta prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii.
(2) Dispozitiile art. 517 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(3) Dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte instante, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Dispozitiile art. 518 se aplica in mod corespunzator.

Titlul IV Contestatia privind tergiversarea procesului

Articolul 522 Subiectele contestatiei si motivele ei
(1) Oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata pot face contestatie prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlaturata.
(2) Contestatia mentionata la alin. (1) se poate face in urmatoarele cazuri:
1. cand legea stabileste un termen de finalizare a unei proceduri, de pronuntare ori de motivare a unei hotarari, insa acest termen s-a implinit fara rezultat;
2. cand instanta a stabilit un termen in care un participant la proces trebuia sa indeplineasca un act de procedura, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;
3. cand o persoana ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligata sa comunice instantei, intr-un anumit termen, un inscris sau date ori alte informatii rezultate din evidentele ei si care erau necesare solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;
4. cand instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu, atunci cand legea o impune, a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.

Articolul 523 Retragerea contestatiei
Contestatia poate fi retrasa oricand pana la solutionarea ei. Odata retrasa, contestatia nu poate fi reiterata.

Articolul 524 Forma contestatiei. Procedura inaintea instantei care judeca procesul
(1) Contestatia se formuleaza in scris si se depune la instanta investita cu solutionarea procesului in legatura cu care se invoca tergiversarea judecatii. Contestatia se poate face si verbal in sedinta, caz in care va fi consemnata, impreuna cu motivele aratate de parte, in incheierea de sedinta.
(2) Contestatia nu suspenda solutionarea cauzei.
(3) Contestatia se solutioneaza de catre completul investit cu judecarea cauzei de indata sau in termen de cel mult 5 zile, fara citarea partilor.
(4) Cand apreciaza contestatia ca fiind intemeiata, completul de judecata pronunta o incheiere nesupusa niciunei cai de atac, prin care ia de indata masurile necesare inlaturarii situatiei care a provocat tergiversarea judecatii. In acest caz, contestatorului ii va fi comunicata, pentru informare, o copie a incheierii.
(5) Cand apreciaza contestatia ca neintemeiata, completul de judecata o va respinge prin incheiere. Impotriva acestei incheieri contestatorul poate face plangere in termen de 3 zile de la comunicare. Plangerea se depune la instanta care a pronuntat incheierea, care o va inainta de indata pentru solutionare, impreuna cu o copie certificata de pe dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare. Cand procesul se judeca la Inalta Curte de Casatie si Justitie, plangerea se solutioneaza de un alt complet al aceleiasi sectii. Formularea plangerii nu suspenda judecata.
(6) Incheierile prevazute la alin. (4) si (5) se motiveaza in termen de 5 zile de la pronuntare.

Articolul 525 Procedura de solutionare a plangerii
(1) Instanta va solutiona plangerea in termen de 10 zile de la primirea dosarului, in complet format din 3 judecatori. Judecata se face fara citarea partilor, printr-o hotarare care nu este supusa niciunei cai de atac, ce trebuie motivata in termen de 5 zile de la pronuntare.
(2) Daca instanta gaseste plangerea intemeiata, va dispune ca instanta care judeca procesul sa indeplineasca actul de procedura sau sa ia masurile legale necesare, aratand care sunt acestea si stabilind, cand este cazul, un termen pentru indeplinirea lor.
(3) In toate cazurile, instanta care solutioneaza plangerea nu va putea da indrumari si nici nu va putea oferi dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa anticipeze modul de solutionare a pricinii ori care sa aduca atingere libertatii judecatorului cauzei de a hotari, conform legii, cu privire la solutia ce trebuie data procesului.

Articolul 526 Sanctionarea contestatorului de rea-credinta
(1) Atunci cand contestatia sau plangerea a fost facuta cu rea-credinta, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la 2.000 lei, precum si, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestatiei sau plangerii.
(2) Reaua-credinta rezulta din caracterul vadit nefondat al contestatiei ori al plangerii, precum si din orice alte imprejurari care indreptatesc constatarea ca exercitarea acesteia sa facut in alt scop decat acela pentru care legea o recunoaste.

Cartea III – Procedura necontencioasa judiciara

Titlul I Dispozitii generale

Articolul 527 Domeniu de aplicare
Cererile pentru solutionarea carora este nevoie de interventia instantei, fara insa a se urmari stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, precum sunt cele privitoare la darea autorizatiilor judecatoresti sau la luarea unor masuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozitiilor prezentei carti.

Articolul 528 Competenta
(1) Cererile necontencioase care sunt in legatura cu o cauza in curs de solutionare sau solutionata deja de o instanta ori care au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau valori aflate in depozitul unei instante se vor indrepta la acea instanta.
(2) In celelalte cazuri, competenta instantei si solutionarea incidentelor privind competenta sunt supuse regulilor prevazute pentru cererile contencioase.
(3) In cazul in care competenta teritoriala nu poate fi stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor indrepta la instanta in a carei circumscriptie petentul isi are, dupa caz, domiciliul, resedinta, sediul ori reprezentanta, iar, daca niciuna dintre acestea nu se afla pe teritoriul Romaniei, cererile se vor indrepta, urmand regulile de competenta materiala, la Judecatoria Sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau, dupa caz, la Tribunalul Bucuresti.

Articolul 529 Verificarea competentei
(1) Instanta isi verifica din oficiu competenta, chiar daca este de ordine privata, putand cere partii lamuririle necesare.
(2) Daca instanta se declara necompetenta, va trimite dosarul instantei competente.

Articolul 530 Cuprinsul cererii
(1) Cererea va cuprinde numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul celui care o face si, dupa imprejurari, ale persoanelor pe care acesta cere sa fie chemate inaintea instantei, obiectul, motivarea acesteia si semnatura.
(2) Ea va fi insotita de inscrisurile pe care se sprijina.

Articolul 531 Caracterul contencios
Daca cererea, prin insusi cuprinsul ei ori prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter contencios, instanta o va respinge.

Articolul 532 Procedura
(1) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu citarea petentului si a persoanelor aratate in cerere, daca legea o impune. In caz contrar, judecata se face cu sau fara citare, la aprecierea instantei.
(2) Instanta poate dispune, chiar din oficiu, orice masuri utile cauzei. Ea are dreptul sa asculte orice persoana care poate aduce lamuriri in cauza, precum si pe acelea ale caror interese ar putea fi afectate de hotarare.

Articolul 533 Solutionarea cererii
Instanta se pronunta prin incheiere, in raport cu toate imprejurarile de fapt si de drept ale cauzei, chiar daca nu au fost invocate in cerere sau pe parcursul procedurii.

Articolul 534 Calea de atac
(1) Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie.
(2) Incheierea prevazuta la alin. (1) este supusa numai apelului, cu exceptia celei pronuntate de un complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care este definitiva.
(3) Termenul de apel va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost prezenti la ultima sedinta de judecata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
(4) Apelul poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la solutionarea cererii, termenul de apel curgand de la data la care a luat cunostinta de incheiere, dar nu mai tarziu de un an de la data pronuntarii.
(5) Apelul se judeca in camera de consiliu.

Articolul 535 Efectele hotararii
Incheierile pronuntate in procedura necontencioasa nu au autoritatea lucrului judecat.

Articolul 536 Reguli aplicabile
(1) Dispozitiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasa se completeaza cu dispozitiile de procedura contencioasa, in masura in care acestea din urma sunt compatibile cu natura necontencioasa a cererii.
(2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura speciala raman supuse acelor dispozitii, care se vor completa cu cele ale prezentei carti.

Articolul 537 Masuri luate de presedintele instantei
(1) Procedura necontencioasa se aplica si in cazurile in care legea da in competenta presedintelui instantei luarea unor masuri cu caracter necontencios.
(2) In aceste cazuri, presedintele trebuie sa pronunte incheierea in termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii.
(3) Apelul impotriva incheierii date de presedintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar apelul impotriva incheierii date de presedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instantei respective.
(4) Incheierile date de presedintii sectiilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt definitive.

Titlul II Dispozitii speciale

Articolul 538 Eliberarea de copii de pe hotarari si de pe alte inscrisuri
(1) La cerere, grefa instantei va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotarare sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.
(2) Copiile de pe incheierile de sedinta, de pe hotarare sau de pe dispozitiv se vor putea elibera numai dupa ce acestea au fost semnate de toti judecatorii, sub sanctiunea aplicabila grefierilor pentru infractiunea de fals.
(3) In cazul in care dezbaterile nu s-au desfasurat in sedinta publica, alte persoane decat partile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize, inscrisuri sau declaratii de martori decat cu incuviintarea presedintelui. Dispozitiile art. 537 alin. (2)-
(4) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 539 Incheieri pentru eliberarea unor bunuri
(1) Cererea de eliberare privind sumele de bani sau alte valori ori titluri, consemnate, precum si orice alte bunuri, pastrate la instanta ori aflate in depozitul altuia, dupa caz, in legatura cu un proces, se introduce de persoana indreptatita la instanta care a dispus acea masura.
(2) Cererea se va solutiona prin incheiere executorie, data in camera de consiliu. Partile vor fi citate daca instanta considera necesar.
(3) In incheierea de eliberare se vor arata detinatorul obligat la eliberarea bunurilor, precum si persoana indreptatita sa le primeasca.
(4) Incheierea prevazuta la alin. (3) este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea pe baza careia s-a cerut eliberarea bunului.

Articolul 540 Inventarierea bunurilor minorului
(1) In vederea inventarierii bunurilor minorului pus sub tutela, instanta de tutela desemneaza de indata un delegat si dispune citarea tutorelui si a membrilor consiliului de familie, precum si a minorului care a implinit varsta de 14 ani.
(2) Inventarul va cuprinde datele de identificare a bunurilor mobile sau imobile, descrierea lor sumara, inclusiv mentiuni privind starea bunurilor si valoarea estimata a acestora, precum si indicarea inscrisurilor existente cu privire la bunuri. De asemenea, inventarul va cuprinde mentiuni privind creantele, datoriile sau alte pretentii declarate de tutore sau de membrii consiliului de familie.

Cartea IV – Despre arbitraj

Titlul I Dispozitii generale

Articolul 541 Notiune
(1) Arbitrajul este o jurisdictie alternativa avand caracter privat.
(2) In administrarea acestei jurisdictii, partile litigante si tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedura derogatorii de la dreptul comun, cu conditia ca regulile respective sa nu fie contrare ordinii publice si dispozitiilor imperative ale legii.

Articolul 542 Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna.
(2) Statul si autoritatile publice au facultatea de a incheia conventii arbitrale numai daca sunt autorizate prin lege sau prin conventii internationale la care Romania este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au in obiectul lor de activitate si activitati economice au facultatea de a incheia conventii arbitrale, in afara de cazul in care legea ori actul lor de infiintare sau de organizare prevede altfel.

Articolul 543 Tribunalul arbitral
Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor prezentei carti, tribunalul arbitral.

Articolul 544 Organizarea arbitrajului de catre parti
(1) Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit conventiei arbitrale, incheiata conform dispozitiilor titlului II din prezenta carte.
(2) Sub rezerva respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legii, partile pot stabili prin conventia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, cel mai tarziu odata cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare avand ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de solutionare a litigiului, repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale si, in general, orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului.
(3) In lipsa regulilor prevazute la alin. (2), tribunalul arbitral va putea stabili procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.
(4) Daca nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.

Articolul 545 Organizarea arbitrajului de un terta
Partile pot conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj, potrivit titlului VII din prezenta carte, sau de o alta entitate ori de o persoana fizica. In aceste cazuri, solutionarea litigiului este incredintata unor arbitri, numiti ori acceptati de parti potrivit conventiei arbitrale sau regulilor institutiei permanente de arbitraj.

Articolul 546 Reprezentarea partilor
(1) In litigiile arbitrale, partile pot formula cereri si isi pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant. Acestia pot fi asistati de alti specialisti.
(2) In procedura arbitrala, imputernicirea data avocatilor, potrivit legii, valoreaza alegerea domiciliului sau, dupa caz, a sediului procesual la avocat, daca in cuprinsul acesteia nu se prevede altfel, si cuprinde dreptul avocatului de a exercita optiunile cu privire la caducitatea arbitrajului potrivit art. 568, precum si de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului, prevazut la art. 567.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul reprezentarii partii prin consilier juridic.

Articolul 547 Interventia instantei
(1) Pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si pentru indeplinirea altor atributii ce revin instantei judecatoresti in arbitraj, partea interesata poate sesiza tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul. Tribunalul va solutiona cauza in completul prevazut de lege pentru judecata in prima instanta.
(2) Instanta va solutiona aceste cereri de urgenta si cu precadere, prin procedura ordonantei presedintiale, hotararea nefiind supusa niciunei cai de atac.

Titlul II Conventia arbitrala

Articolul 548 Forma scrisa
(1) Conventia arbitrala se incheie in scris, sub sanctiunea nulitatii. Conditia formei scrise se considera indeplinita atunci cand recurgerea la arbitraj a fost convenita prin schimb de corespondenta, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.
(2) In cazul in care conventia arbitrala se refera la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate si/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, conventia trebuie incheiata in forma autentica notariala, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Articolul 549 Felurile conventiei arbitrale
(1) Conventia arbitrala se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal ori stabilita intr-o conventie separata, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului.
(2) Existenta conventiei arbitrale poate rezulta si din intelegerea scrisa a partilor facuta in fata tribunalului arbitral.

Articolul 550 Clauza compromisorie
(1) Prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este stipulata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la institutia sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul.
(2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului in care a fost inscrisa.
(3) In caz de indoiala, clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor neintelegerilor care deriva din contractul sau din raportul juridic la care ea se refera.

Articolul 551 Compromisul
(1) Prin compromis partile convin ca un litigiu intervenit intre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora in cazul arbitrajului ad-hoc. In cazul arbitrajului institutionalizat, daca partile nu au ales arbitrii si nici nu au stabilit modalitatea de desemnare a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedura ale respectivei institutii arbitrale.
(2) Compromisul se poate incheia chiar daca litigiul intervenit intre parti este deja pe rolul unei alte instante.

Articolul 552 Eficacitatea clauzei compromisorii
Incheierea procedurii arbitrale cu sau fara pronuntarea unei hotarari asupra fondului cauzei nu aduce atingere eficacitatii conventiei arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta va ramane valabila si va servi drept temei pentru orice noua procedura arbitrala care ar fi declansata in temeiul acesteia pentru solutionarea oricarui litigiu aparut intre parti derivand din contractul principal.

Articolul 553 Excluderea competentei instantei
Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.

Articolul 554 Verificarea competentei instantei
(1) Instanta judecatoreasca, sesizata cu o cauza cu privire la care s-a incheiat o conventie arbitrala, isi va verifica propria competenta si se va declara necompetenta numai daca partile sau una dintre ele solicita aceasta, invocand conventia arbitrala. In acest caz, instanta isi va declina competenta in favoarea organizatiei sau institutiei pe langa care functioneaza arbitrajul institutionalizat, care, in temeiul hotararii de declinare, va lua masurile necesare in vederea constituirii tribunalului arbitral. In cazul arbitrajului ad-hoc, instanta va respinge cererea ca nefiind de competenta instantei judecatoresti.
(2) Instanta va retine spre solutionare procesul daca:
a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nicio rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;
b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului in arbitraj.
(3) Conflictul de competenta dintre tribunalul arbitral si o instanta judecatoreasca este solutionat de instanta judecatoreasca ierarhic superioara celei aflate in conflict.

Titlul III Tribunalul arbitral

Articolul 555 Arbitrii
Poate fi arbitru orice persoana fizica daca are capacitate deplina de exercitiu.

Articolul 556 Numarul arbitrilor
(1) Partile stabilesc daca litigiul se judeca de un arbitru unic sau de mai multi arbitri, care trebuie sa fie intotdeauna in numar impar.
(2) Daca partile nu au stabilit numarul arbitrilor, litigiul se judeca de 3 arbitri, cate unul numit de fiecare dintre parti, iar al treilea – supraarbitrul – desemnat de cei 2 arbitri.
(3) Daca exista mai multi reclamanti sau mai multi parati, partile care au interese comune vor numi un singur arbitru.

Articolul 557 Nulitatea partiala
Este nula clauza din conventia arbitrala care confera uneia dintre parti un privilegiu cu privire la desemnarea arbitrilor ori care prevede dreptul uneia dintre parti de a numi arbitrul in locul celeilalte parti sau de a avea mai multi arbitri decat cealalta parte.

Articolul 558 Numirea arbitrilor
(1) Arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform conventiei arbitrale.
(2) Cand arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii nu au fost numiti prin conventia arbitrala si nici nu s-a prevazut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la arbitraj va comunica celeilalte parti, in scris, sa procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) si (3).
(3) In comunicare se arata numele, domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum si enuntarea succinta a pretentiilor si a temeiului lor.
(4) Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie sa transmita, la randul sau, in termen de 10 zile de la primirea acesteia, raspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, dupa caz, numele, prenumele, domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului desemnat de aceasta.
(5) Cand propun arbitrii, fie prin conventia arbitrala, fie in conditiile alin. (2)-
(4), partile vor propune si cate un supleant, pentru cazul in care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge in situatia sa nu isi poata indeplini insarcinarea.

Articolul 559 Acceptarea sarcinii de arbitru
Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie sa fie facuta in scris si va fi comunicata partilor, in termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin posta, telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.

Articolul 560 Numirea supraarbitrului
Cei 2 arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului si a unui supleant al acestuia, in termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 559.

Articolul 561 Numirea arbitrilor de catre instanta
(1) In caz de neintelegere intre parti cu privire la numirea arbitrului unic sau daca o parte nu numeste arbitrul ori daca cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere tribunalului prevazut la art. 547 alin. (1) sa procedeze la numirea arbitrului ori, dupa caz, a supraarbitrului.
(2) Tribunalul se pronunta in termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea partilor, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.

Articolul 562 Incompatibilitatea arbitrilor
(1) In afara de cazurile de incompatibilitate prevazute pentru judecatori, arbitrul poate fi recuzat si pentru urmatoarele motive, care pun la indoiala independenta si impartialitatea sa:
a) neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii privitoare la arbitri, prevazute in conventia arbitrala;
b) cand o persoana juridica al carei asociat este sau in ale carei organe de conducere se afla arbitrul are un interes in cauza;
c) daca arbitrul are raporturi de munca ori de serviciu, dupa caz, sau legaturi comerciale directe cu una dintre parti, cu o societate controlata de una dintre parti sau aflata sub un control comun cu aceasta;
d) daca arbitrul a prestat consultanta uneia dintre parti, a asistat sau a reprezentat una dintre parti ori a depus marturie in una dintre fazele precedente ale litigiului.
(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decat pentru cauze survenite sau de care a luat cunostinta dupa numire.
(3) Persoana care stie ca in privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze partile si pe ceilalti arbitri mai inainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar daca asemenea cauze survin dupa acceptare, de indata ce le-a cunoscut.
(4) Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decat daca partile, instiintate potrivit alin. (3), comunica in scris ca inteleg sa nu ceara recuzarea. Chiar in acest caz, ea are dreptul sa se abtina de la judecarea litigiului, fara ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.
(5) Abtinerea produce efecte pe data formularii ei, fara nicio alta formalitate.

Articolul 563 Cererea de recuzare
(1) Recuzarea trebuie sa fie ceruta, sub sanctiunea decaderii, in termen de 10 zile de la data cand partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa caz, de la survenirea cauzei de recuzare.
(2) Cererea de recuzare se solutioneaza de tribunalul prevazut la art. 547 alin. (1) prin incheiere, pronuntata cu citarea partilor si a arbitrului recuzat, in termen de 10 zile de la sesizare. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac.
(3) Dispozitiile prezentului cod privind recuzarea judecatorilor se aplica in mod corespunzator.

Articolul 564 Inlocuirea arbitrilor
In caz de recuzare, revocare, abtinere, renuntare, deces, precum si in orice alt caz in care arbitrul este impiedicat sa isi indeplineasca sarcina si daca supleantul, la randul sau, este impiedicat sa isi exercite insarcinarea, se va proceda la inlocuirea arbitrului potrivit dispozitiilor stabilite pentru numirea lui.

Articolul 565 Raspunderea arbitrilor
Arbitrii raspund, in conditiile legii, pentru prejudiciul cauzat, daca:
a) dupa acceptare, renunta in mod nejustificat la insarcinarea lor;
b) fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunta hotararea in termenul stabilit de conventia arbitrala sau de lege;
c) nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand date de care iau cunostinta in calitate de arbitri, fara a avea autorizarea partilor;
d) incalca cu rea-credinta sau grava neglijenta alte indatoriri ce le revin.

Articolul 566 Constituirea tribunalului arbitral
(1) Tribunalul arbitral se considera constituit la data acceptarii insarcinarii de arbitru unic sau, dupa caz, a ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru ori de supraarbitru.
(2) Data acceptarii este cea a expedierii comunicarii prevazute la art. 559.

Articolul 567 Termenul arbitrajului
(1) Daca partile nu au prevazut altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub sanctiunea caducitatii arbitrajului.
(2) Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate tribunalului prevazut la art. 547.
(3) In cadrul termenului prevazut la alin. (1), partile pot consimti in scris la prelungirea termenului arbitrajului.
(4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singura data, cu cel mult 3 luni.
(5) Termenul se prelungeste de drept cu 3 luni in cazul decesului uneia dintre parti.

Articolul 568 Caducitatea arbitrajului
(1) La primul termen de judecata la care au fost legal citate, partile sunt obligate sa declare in scris, sub sanctiunea decaderii, daca inteleg sa invoce caducitatea arbitrajului.
(2) Cand cel putin una dintre parti a formulat declaratia prevazuta la alin. (1), tribunalul arbitral, la expirarea termenului prevazut la art. 567, va pronunta o hotarare prin care va constata ca arbitrajul a devenit caduc, cu exceptia situatiei in care partile declara in mod expres ca renunta la caducitate, caz in care va continua judecata.
(3) Probele administrate in cadrul procedurii devenite caduca vor putea fi utilizate, daca este cazul, intr-un nou arbitraj, in masura in care se socoteste ca nu este necesara refacerea lor.

Articolul 569 Locul arbitrajului
Partile stabilesc locul arbitrajului. In lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileste de tribunalul arbitral.

Articolul 570 Limba arbitrajului
(1) Dezbaterea litigiului in fata tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut litigiul ori, daca partile nu se inteleg, intr-o limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.
(2) Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral ii asigura serviciile unui traducator.
(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

Titlul IV Procedura arbitrala

Capitolul I Sesizarea tribunalului arbitral

Articolul 571 Cererea de arbitrare
(1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa, care va cuprinde:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale reclamantului, precum si ale paratului, daca sunt cunoscute de reclamant. Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
b) numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in litigiu, cand este cazul anexandu-se dovada calitatii;
c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul in care este inserata, iar daca a fost consemnata intr-un inscris separat ori s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta;
d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;
e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea;
f) numele, prenumele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral;
g) semnatura partii.
(2) Cererea se poate face printr-un proces-verbal incheiat in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant, precum si de arbitri.

Articolul 572 Comunicarea cererii arbitrale
Reclamantul va comunica paratului, precum si fiecarui arbitru copie de pe cererea de arbitrare si de pe inscrisurile anexate.

Articolul 573 Intampinarea
(1) In termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, paratul va face intampinare cuprinzand exceptiile privind cererea reclamantului, raspunsul in fapt si in drept la aceasta cerere, probele propuse in aparare, precum si, in mod corespunzator, celelalte mentiuni prevazute la art. 571 pentru cererea de arbitrare.
(2) Exceptiile si alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie invocate, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata.
(3) Daca tribunalul arbitral apreciaza ca nedepunerea intampinarii justifica amanarea solutionarii litigiului, paratul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amanare.
(4) Dispozitiile art. 572 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 574 Cererea reconventionala
(1) Daca paratul are pretentii impotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala.
(2) Cererea reconventionala va fi introdusa in cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care paratul a fost legal citat si trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea principala.

Capitolul II Judecata

Articolul 575 Dispozitii generale
(1) Judecata arbitrala se desfasoara potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576.
(2) Cu toate acestea, principiile fundamentale ale procesului civil prevazute la art. 5 alin. (2), art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) si (6) si la art. 23 sunt aplicabile in mod corespunzator si in procedura arbitrala.

Articolul 576 Reguli de procedura aplicabile
(1) Partile pot stabili, in conventia arbitrala, regulile de procedura aplicabile arbitrajului sau ii pot imputernici pe arbitri sa stabileasca aceste reguli. Aceste reguli se completeaza, daca este cazul, cu prevederile prezentei carti.
(2) Cand partile recurg la arbitrajul institutionalizat, se aplica dispozitiile art. 619 alin. (3).
(3) In toate celelalte cazuri, procedura arbitrala este cea stabilita de prezenta carte.

Articolul 577 Comunicarea actelor de procedura
(1) Comunicarea intre parti sau catre parti a inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotararilor arbitrale si incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire. Instiintarea partilor cu privire la alte masuri luate de tribunalul arbitral poate fi facuta si prin telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
(2) Inscrisurile pot fi inmanate si personal partii, sub semnatura.
(3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Articolul 578 Verificarea dosarului
(1) Indata dupa expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere si, daca va socoti necesar, va dispune masurile corespunzatoare pentru completarea dosarului.
(2) Dupa aceasta verificare si, daca este cazul, dupa completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului si dispune citarea partilor.

Articolul 579 Verificarea competentei
(1) La primul termen de judecata cu procedura legal indeplinita, tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta de a solutiona litigiul.
(2) Daca tribunalul arbitral hotaraste ca este competent, consemneaza acest lucru intr-o incheiere, care se poate desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale, conform art. 608.
(3) Daca tribunalul arbitral hotaraste ca nu este competent sa solutioneze litigiul cu care a fost sesizat, isi declina competenta printr-o hotarare, impotriva careia nu se poate formula actiunea in anulare, prevazuta la art. 608.

Articolul 580 Termenul de citare
Intre data primirii citatiei si termenul de dezbatere trebuie sa existe un interval de timp de cel putin 15 zile.

Articolul 581 Participarea tertilor
(1) Tertii pot participa la procedura arbitrala in conditiile art. 61-77, dar numai cu acordul lor si al tuturor partilor. Cu toate acestea, interventia accesorie este admisibila si fara indeplinirea acestei conditii.
(2) Dispozitiile art. 580 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 582 Absenta unei parti
Neprezentarea partii legal citate nu impiedica dezbaterea litigiului, afara numai daca partea lipsa nu va cere, cel mai tarziu cu 3 zile inainte de data pentru care a fost stabilita dezbaterea, amanarea acesteia pentru motive temeinice, incunostintand in acelasi termen si cealalta parte, precum si arbitrii. Aprecierea temeiniciei motivelor absentei uneia dintre parti, precum si a motivelor pentru care absenta justifica amanarea dezbaterii este de competenta exclusiva a tribunalului arbitral, hotararea acestuia nefiind supusa niciunei cai de atac.

Articolul 583 Solicitarea judecarii in lipsa
Oricare dintre parti poate cere in scris ca solutionarea litigiului sa se faca in lipsa sa, pe baza probelor aflate la dosar. Dispozitiile art. 580 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 584 Absenta ambelor parti
(1) Daca ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta la termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul, in afara de cazul in care s-a cerut amanarea pentru motive temeinice. Aprecierea temeiniciei motivelor amanarii este de competenta exclusiva a tribunalului arbitral, hotararea acestuia nefiind supusa niciunei cai de atac.
(2) Chiar daca partile nu solicita amanarea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate sa amane judecarea acestuia, citand partile, daca apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesara, sau acordand un termen pentru ca partile sa isi poata formula concluziile in scris.

Articolul 585 Masuri asiguratorii
(1) Inaintea sau in cursul arbitrajului, oricare dintre parti poate cere tribunalului prevazut la art. 547 sa incuviinteze masuri asiguratorii si masuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau sa constate anumite imprejurari de fapt.
(2) La aceasta cerere se vor anexa, in copie, cererea de arbitrare sau, in lipsa, dovada comunicarii prevazute la art. 558 alin. (2), precum si conventia arbitrala.
(3) Incuviintarea acestor masuri va fi adusa la cunostinta tribunalului arbitral de catre partea care le-a cerut.
(4) In cursul arbitrajului, masurile asiguratorii si masurile provizorii, precum si constatarea anumitor imprejurari de fapt pot fi incuviintate si de tribunalul arbitral. In caz de impotrivire, executarea acestor masuri se dispune de catre instanta judecatoreasca, potrivit prevederilor alin. (1).

Articolul 586 Sarcina probei
(1) Fiecare dintre parti are sarcina sa dovedeasca faptele pe care isi intemeiaza in litigiu pretentia sau apararea.
(2) In vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere partilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii si faptele litigiului si poate dispune administrarea oricaror probe prevazute de lege.

Articolul 587 Propunerea probelor
(1) Probele care nu au fost cerute prin cererea de arbitrare sau prin intampinare nu vor mai putea fi invocate in cursul arbitrajului, in afara de cazurile prevazute la art. 254 alin. (2).
(2) Tribunalul arbitral are competenta exclusiva de a decide asupra utilitatii, pertinentei si concludentei probelor propuse de parti. Cu consultarea partilor, tribunalul arbitral poate fixa termene-limita pentru administrarea probelor incuviintate. Dupa expirarea acestor termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decat daca tribunalul arbitral apreciaza ca aceasta este esentiala pentru solutionarea corecta a litigiului.

Articolul 588 Administrarea probelor
(1) Administrarea probelor se efectueaza in sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor sa fie efectuata in fata supraarbitrului sau, cu acordul partilor, in fata unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.
(2) Daca una dintre parti detine un mijloc de proba, tribunalul arbitral poate ordona infatisarea lui.

Articolul 589 Audierea martorilor si a expertilor
(1) Martorii si expertii sunt audiati fara prestare de juramant.
(2) Audierea martorilor si a expertilor poate fi facuta, la cererea sau cu consimtamantul acestora, si la locuinta ori la locul unde isi desfasoara activitatea. De asemenea, tribunalul arbitral le cere sa raspunda in scris intrebarilor puse, acordand un termen in acest scop.
(3) Tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor. Pentru luarea acestor masuri partile se pot adresa tribunalului prevazut la art. 547.

Articolul 590 Informatii detinute de autoritatile publice
(1) Tribunalul arbitral poate solicita informatii scrise autoritatilor publice in legatura cu actele si actiunile acestora, care sunt necesare pentru solutionarea cauzei.
(2) Daca autoritatea publica refuza transmiterea informatiilor, desi nu sunt indeplinite conditiile art. 298 alin. (2), partile sau arbitrii pot sesiza tribunalul prevazut la art. 547, care va lua masurile prevazute de art. 298 alin. (1)

Articolul 591 Aprecierea probelor
Aprecierea probelor se face de catre arbitri potrivit intimei lor convingeri.

Articolul 592 Cereri si exceptii
(1) Orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor si desfasurarea procedurii pana la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata trebuie ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la acest termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt.
(2) Orice cereri si orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate. Dispozitiile art. 587 se aplica in mod corespunzator.
(3) Neregularitatea actelor de procedura se acopera daca nu a fost invocata de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, daca a lipsit la acel termen, la primul termen de judecata la care a fost prezent ori legal citat dupa producerea neregularitatii si inainte de a se pune concluzii in fond.

Articolul 593 Incheierea de sedinta
(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate in incheierea de sedinta.
(2) Orice dispozitie a tribunalului arbitral va fi consemnata in incheiere si va fi motivata.
(3) Incheierea de sedinta va cuprinde, pe langa mentiunile prevazute la art. 603 alin. (1) lit. a) si b), si urmatoarele mentiuni:
a) o scurta descriere a desfasurarii sedintei;
b) cererile si sustinerile partilor;
c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;
d) dispozitivul;
e) semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 602 alin.
(3).
(4) Dispozitiile art. 603 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(5) Partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul incheierilor si de actele dosarului. La cererea partilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate indrepta sau completa incheierea de sedinta printr-o alta incheiere. Partilor li se comunica, la cerere, copie de pe incheierea de sedinta.

Articolul 594 Atacarea separata a incheierilor de sedinta
(1) Pot fi atacate separat cu actiunea in anulare prevazuta la art. 608 incheierile tribunalului arbitral prin care s-au luat urmatoarele masuri:
a) a fost suspendat cursul arbitrajului, potrivit art. 412 si 413;
b) au fost luate masuri asiguratorii sau provizorii, potrivit art. 585;
c) a fost respinsa, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea unei dispozitii legale.
(2) Dispozitiile art. 608-613 se aplica in mod corespunzator, in masura in care prezentul articol nu prevede altfel.
(3) In afara motivelor prevazute la art. 608, in actiunea in anulare se poate invoca si lipsa conditiilor prevazute de lege pentru luarea masurilor dispuse prin incheiere.
(4) Actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de 5 zile de la comunicare, cu exceptia cazului prevazut la alin. (1) lit. a), cand poate fi formulata cat timp dureaza suspendarea.
(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), actiunea in anulare nu suspenda cursul arbitrajului.
(6) Solutionand actiunea in anulare, curtea de apel poate, dupa caz, sa mentina, sa modifice sau sa desfiinteze masurile dispuse de tribunalul arbitral prin incheiere. Hotararea curtii de apel este definitiva.

Capitolul III Cheltuielile arbitrale

Articolul 595 Cheltuielile arbitrale
(1) Cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor, arbitrilor, expertilor, martorilor se suporta potrivit intelegerii dintre parti.
(2) In lipsa unei asemenea intelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral, daca cererea de arbitrare este admisa in totalitate, sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte.

Articolul 596 Onorariul arbitrilor
(1) Tribunalul arbitral poate evalua, in mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor si poate obliga partile sa consemneze, potrivit dispozitiilor sale, suma respectiva prin contributie egala.
(2) Partile pot fi obligate solidar la plata.
(3) Daca paratul nu isi indeplineste obligatia care ii revine potrivit alin. (1), in termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna intreaga suma, urmand ca prin hotararea arbitrala sa se stabileasca cuantumul final al onorariilor cuvenite arbitrilor, precum si modul de suportare de catre parti.

Articolul 597 Plata anticipata a cheltuielilor
(1) Tribunalul arbitral poate obliga partile sau pe fiecare dintre ele la avansarea oricaror cheltuieli necesare pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului.
(2) Tribunalul arbitral poate sa nu dea curs arbitrajului pana la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevazute in prezentul capitol.

Articolul 598 Verificarea cheltuielilor
La cererea oricareia dintre parti, tribunalul prevazut la art. 547 va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitral si va stabili, prin incheiere executorie si care nu este supusa niciunei cai de atac, cuantumul onorariilor arbitrilor si al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum si modalitatile de consemnare, de avansare sau de plata.

Articolul 599 Plata onorariilor
(1) Plata onorariilor arbitrilor se va face dupa comunicarea catre parti a hotararii arbitrale.
(2) Daca arbitrajul se intrerupe fara a se pronunta o hotarare, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc in mod corespunzator.

Articolul 600 Regularizarea cheltuielilor
Orice diferenta in plus sau in minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotararea arbitrala si se plateste pana la comunicarea hotararii catre parti. Hotararea nu se va comunica, daca este cazul, pana la plata diferentei.

Capitolul IV Hotararea arbitrala

Articolul 601 Solutionarea litigiului
(1) Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul in temeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, potrivit dispozitiilor art. 5.
(2) Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul in echitate.

Articolul 602 Deliberarea si pronuntarea
(1) In toate cazurile, pronuntarea trebuie sa fie precedata de deliberarea in secret a arbitrilor, in modalitatea stabilita de conventia arbitrala sau, in lipsa, de tribunalul arbitral.
(2) Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile, sub conditia incadrarii in termenul arbitrajului, stabilit potrivit art. 567.
(3) Hotararea se ia cu majoritatea de voturi.
(4) Dupa deliberare, se va intocmi o minuta, care va cuprinde pe scurt continutul dispozitivului hotararii si in care se va arata, cand este cazul, opinia minoritara.

Articolul 603 Hotararea arbitrala
(1) Hotararea arbitrala se redacteaza in scris si trebuie sa cuprinda:
a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii hotararii;
b) numele si prenumele partilor, domiciliul ori resedinta lor sau, dupa caz, denumirea si sediul, numele si prenumele reprezentantilor partilor, precum si ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
c) mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia s-a procedat la arbitraj;
d) obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partilor;
e) motivele de fapt si de drept ale hotararii, iar in cazul arbitrajului in echitate, motivele care, sub acest aspect, intemeiaza solutia;
f) dispozitivul;
g) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602 alin. (3), si, daca este cazul, semnatura asistentului arbitral.
(2) Arbitrul care a avut o alta parere va redacta si va semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina. Aceasta regula se aplica in mod corespunzator si in cazul in care exista opinie concurenta.
(3) In cazul in care hotararea arbitrala se refera la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate si/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotararea arbitrala se va prezenta instantei judecatoresti ori notarului public pentru a obtine o hotarare judecatoreasca sau, dupa caz, un act autentic notarial. Dupa verificarea de catre instanta judecatoreasca ori de catre notarul public a respectarii conditiilor si dupa indeplinirea procedurilor impuse de lege si achitarea de catre parti a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la inregistrarea in cartea funciara si se va realiza transferul de proprietate si/sau constituirea altui drept real asupra bunului imobil in cauza. Daca hotararea arbitrala se executa silit, verificarile prevazute in prezentul alineat vor fi efectuate de catre instanta, in cadrul procedurii de incuviintare a executarii silite.

Articolul 604 Lamurirea, completarea si indreptarea hotararii
(1) In cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, oricare dintre parti poate cere tribunalului arbitral sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.
(2) Daca prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre parti poate solicita completarea ei.
(3) Cererea de lamurire sau de completare se formuleaza, potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), in termen de 10 zile de la data primirii hotararii si se solutioneaza de tribunalul arbitral, prin hotarare separata, cu citarea partilor.
(4) Greselile materiale din textul hotararii arbitrale sau alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum si greselile de calcul pot fi indreptate, prin incheiere, la cererea oricareia dintre parti, formulata in termenul prevazut de alin. (3), sau din oficiu. Partile vor fi citate daca tribunalul arbitral apreciaza ca este necesar.
(5) Hotararea de lamurire sau de completare ori incheierea de indreptare se pronunta de indata si face parte integranta din hotararea arbitrala.
(6) Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lamurirea, completarea sau indreptarea hotararii.

Articolul 605 Comunicarea hotararii
(1) Hotararea arbitrala va fi comunicata partilor in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.
(2) La cererea oricareia dintre parti, tribunalul arbitral ii va elibera o dovada privind comunicarea hotararii, in conditiile alin. (1).

Articolul 606 Efectele hotararii arbitrale
Hotararea arbitrala comunicata partilor este definitiva si obligatorie.

Articolul 607 Pastrarea dosarului
In termen de 30 de zile de la data comunicarii hotararii sau de la data lamuririi, completarii ori indreptarii ei, potrivit art. 604, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la tribunalul prevazut la art. 547, atasand si dovezile de comunicare a hotararii arbitrale.

Titlul V Desfiintarea hotararii arbitrale

Articolul 608 Actiunea in anulare
(1) Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare pentru unul dintre urmatoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule ori inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala;
d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita;
e) hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut la art. 567, desi cel putin una dintre parti a declarat ca intelege sa invoce caducitatea, iar partile nu au fost de acord cu continuarea judecatii, potrivit art. 568 alin. (1) si (2);
f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut;
g) hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii ori nu este semnata de arbitri;
h) hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii;
i) daca, dupa pronuntarea hotararii arbitrale, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.
(2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotararii arbitrale neregularitatile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) si (3) sau care pot fi remediate pe calea prevazuta la art. 604.
(3) Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi decat inscrisuri.

Articolul 609 Renuntarea la actiunea in anulare
(1) Partile nu pot renunta prin conventia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea in anulare impotriva hotararii arbitrale.
(2) Renuntarea la acest drept se poate face numai dupa pronuntarea hotararii arbitrale.

Articolul 610 Instanta competenta
Competenta de a judeca actiunea in anulare revine curtii de apel in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul.

Articolul 611 Termen de exercitare
(1) Actiunea in anulare va fi introdusa la curtea de apel in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale. Daca s-a formulat o cerere potrivit art. 604, termenul curge de la data comunicarii hotararii sau, dupa caz, a incheierii prin care a fost solutionata cererea.
(2) Pentru motivul prevazut la art. 608 alin. (1) lit. i), termenul este de 3 luni de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Articolul 612 Suspendarea executarii
Curtea de apel va putea suspenda executarea hotararii arbitrale impotriva careia a fost introdusa actiunea in anulare. Dispozitiile art. 484 alin. (2)-
(5) si (7) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 613 Judecarea actiunii in anulare
(1) Curtea de apel va judeca actiunea in anulare in completul prevazut de lege pentru judecata in prima instanta.
(2) Intampinarea este obligatorie. Dispozitiile art. 205-208 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Admitand actiunea, curtea de apel va anula hotararea arbitrala si:
a) in cazurile prevazute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) si e), va trimite cauza spre judecata instantei competente sa o solutioneze, potrivit legii;
b) in celelalte cazuri prevazute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, daca cel putin una dintre parti solicita expres acest lucru. In caz contrar, daca litigiul este in stare de judecata, curtea de apel se va pronunta in fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca insa, pentru a hotari in fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunta in fond dupa administrarea lor. In acest din urma caz, curtea va pronunta mai intai hotararea de anulare si, dupa administrarea probelor, hotararea asupra fondului, iar, daca partile au convenit expres ca litigiul sa fie solutionat de catre tribunalul arbitral in echitate, curtea de apel va solutiona cauza in echitate.
(4) Hotararile curtii de apel, pronuntate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.

Titlul VI Executarea hotararii arbitrale

Articolul 614 Executarea de bunavoie
Hotararea arbitrala se aduce la indeplinire de bunavoie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in termenul aratat in cuprinsul acesteia.

Articolul 615 Executarea silita
Hotararea arbitrala constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca o hotarare judecatoreasca.

Titlul VII Arbitrajul institutionalizat

Articolul 616 Notiune
(1) Arbitrajul institutionalizat este acea forma de jurisdictie arbitrala care se constituie si functioneaza in mod permanent pe langa o organizatie sau institutie interna ori internationala sau ca organizatie neguvernamentala de interes public de sine statatoare, in conditiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil in cazul tuturor litigiilor supuse ei spre solutionare potrivit unei conventii arbitrale. Activitatea arbitrajului institutionalizat nu are caracter economic si nu urmareste obtinerea de profit.
(2) In reglementarea si desfasurarea activitatii jurisdictionale, arbitrajul institutionalizat este autonom in raport cu institutia care l-a infiintat. Aceasta va stabili masurile necesare pentru garantarea autonomiei.

Articolul 617 Alegerea arbitrajului institutionalizat
(1) Partile, prin conventia arbitrala, pot supune solutionarea litigiilor dintre ele unei anumite instante arbitrale apartinand arbitrajului institutionalizat.
(2) In caz de contrarietate intre conventia arbitrala si regulamentul arbitrajului institutionalizat la care aceasta trimite, va prevala conventia arbitrala.

Articolul 618 Arbitrii
(1) Arbitrajul institutionalizat poate intocmi liste facultative cu persoane care pot fi arbitri sau supraarbitri. Aceste liste nu au caracter obligatoriu.
(2) In cazul in care partile nu se inteleg asupra arbitrului unic ori cand o parte nu numeste arbitrul sau cand cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, autoritatea de desemnare este presedintele arbitrajului institutionalizat, afara numai daca regulile de procedura ale acestuia sau partile insele nu dispun altfel.
(3) Organizatiile cu caracter asociativ sau cele constituite pentru apararea intereselor unei categorii profesionale nu pot sa numeasca arbitri dintre membrii lor, in cazurile in care acestea sunt in litigiu cu tertii.

Articolul 619 Regulile arbitrale
(1) Regulile de procedura ale arbitrajului institutionalizat se adopta de catre conducerea acestuia potrivit normelor sale de functionare stabilite prin actul de infiintare.
(2) Prin desemnarea unui anumit arbitraj institutionalizat ca fiind competent in solutionarea unui anumit litigiu sau tip de litigii, partile opteaza automat pentru aplicarea regulilor sale de procedura. Orice derogare de la aceasta prevedere este nula, afara numai daca, tinand seama de conditiile spetei si de continutul regulilor de procedura indicate de parti ca fiind aplicabile, conducerea arbitrajului institutionalizat competent decide ca pot fi aplicate si regulile alese de parti, stabilind daca aplicarea acestora din urma este efectiva sau prin analogie.
(3) Daca partile nu au convenit altfel, se vor aplica regulile de procedura ale arbitrajului institutionalizat in vigoare la momentul sesizarii acestuia.
(4) Dreptul la aparare al partilor in litigiu si contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.
(5) In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se pastreaza la acea institutie.

Articolul 620 Cheltuielile arbitrale
In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum si celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc si se platesc conform regulamentului acelei institutii.

Articolul 621 Refuzul solutionarii litigiului
Daca organizatia sau institutia prevazuta la art. 616 refuza sa organizeze arbitrajul, conventia arbitrala ramane valabila, iar litigiul dintre parti va fi solutionat potrivit prevederilor prezentei carti.

Cartea V – Despre executarea silita

Titlul I Dispozitii generale

Capitolul I Scopul si obiectul executarii silite

Articolul 622 Indeplinirea obligatiilor prevazute in titlul executoriu
(1) Obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie.
(2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
(3) Executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum si a cheltuielilor de executare.
(4) Executarea unor obligatii de a face, precum inscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizatii, eliberarea unui certificat sau predarea unui inscris si altele asemenea, se poate obtine la simpla cerere a persoanei indreptatite, facuta in temeiul unui titlu executoriu, fara a fi necesara interventia executorului judecatoresc, daca prin lege nu se dispune altfel. In caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silita in conditiile prezentului cod.
(5) Vanzarea de catre creditor a bunurilor mobile ipotecate in conditiile art. 2.445 din Codul civil se face cu incuviintarea instantei, fara interventia executorului judecatoresc.

Articolul 623 Organul de executare
Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu exceptia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene si bugetului Comunitatii Europene a Energiei Atomice, se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel.

Articolul 624 Modalitati de executare
Executarea silita se efectueaza prin:
1. urmarirea bunurilor mobile si imobile ale debitorului sau apartinand tertilor tinuti sa raspunda, in conditiile legii, pentru obligatiile debitorului, in scopul indestularii creditorilor;
2. predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;
3. alte masuri prevazute de lege.

Articolul 625 Legalitatea executarii silite
(1) Executarea silita se face cu respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate.
(2) Este interzisa efectuarea de acte de executare de catre alte persoane sau organe decat cele prevazute la art. 623.

Articolul 626 Rolul statului in executarea silita
Statul este obligat sa asigure, prin agentii sai, executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii, iar, in caz de refuz, cei vatamati au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit.

Articolul 627 Rolul activ al executorului judecatoresc
(1) In tot cursul executarii, executorul judecatoresc este obligat sa aiba rol activ, staruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu, cu respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor persoane interesate.
(2) Daca socoteste ca este in interesul executarii, executorul judecatoresc ii va cere debitorului, in conditiile legii, lamuriri in scris in legatura cu veniturile si bunurile sale, inclusiv cele aflate in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie, asupra carora se poate efectua executarea, cu aratarea locului unde se afla acestea, precum si pentru a-l determina sa execute de bunavoie obligatia sa, aratandu-i consecintele la care s-ar expune in cazul continuarii executarii silite. In toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
(3) Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lamuririle necesare, precum si darea cu rea-credinta de informatii incomplete atrag raspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum si aplicarea sanctiunii prevazute la art. 188 alin. (2).

Articolul 628 Obligatiile susceptibile de executare silita
(1) Pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, a unei plantatii ori a altei lucrari, incredintarea minorului, stabilirea locuintei si vizitarea acestuia sau in luarea unei alte masuri stabilite prin titlul executoriu.
(2) In cazul in care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobanzi, penalitati sau alte sume, care se cuvin creditorului, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecatoresc, potrivit legii.
(3) De asemenea, executorul judecatoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse in titlul executoriu. In cazul in care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, executorul judecatoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare in functie de rata inflatiei, calculata de la data cand hotararea judecatoreasca a devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri executorii, de la data cand creanta a devenit exigibila si pana la data platii efective a obligatiei cuprinse in oricare dintre aceste titluri.
(4) Daca titlul executoriu nu cuprinde dobanzi, penalitati sau alte sume, insa ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispozitii legale speciale, acestea vor fi stabilite de catre instanta de executare la cererea creditorului, prin incheiere data cu citarea partilor.
(5) Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(4), incheierea instantei de executare sau a executorului judecatoresc constituie titlu executoriu.

Articolul 629 Veniturile si bunurile supuse executarii
(1) Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca, potrivit legii, sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Articolul 630 Intelegeri privind efectuarea executarii
In tot cursul executarii silite, sub supravegherea executorului judecatoresc, creditorul si debitorul pot conveni ca aceasta sa se efectueze, in total sau in parte, numai asupra veniturilor banesti sau altor bunuri ale debitorului, ca vanzarea bunurilor supuse urmaririi sa se faca prin buna invoiala sau ca plata obligatiei sa se faca in alt mod admis de lege.

Articolul 631 Domeniu de aplicare
(1) Executarea silita poate fi pornita impotriva oricarei persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept privat, cu exceptia acelora care beneficiaza, in conditiile legii, de imunitate de executare.
(2) Dispozitiile prezentei carti constituie dreptul comun in materie de executare silita, indiferent de izvorul sau de natura obligatiilor cuprinse in titlul executoriu ori de calitatea juridica a partilor.

Capitolul II Titlul executoriu

Articolul 632 Temeiul executarii silite
(1) Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotararile executorii prevazute la art. 633, hotararile cu executare provizorie, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.

Articolul 633 Hotararile executori Sunt hotarari executorii:
1. hotararile date in apel, daca prin lege nu se prevede altfel;
2. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, ori cele in legatura cu care partile au convenit sa exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).

Articolul 634 Hotararile definitive
(1) Sunt hotarari definitive:
1. hotararile care nu sunt supuse apelului si nici recursului;
2. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, neatacate cu recurs;
3. hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate cu recurs;
5. hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
6. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
(2) Hotararile prevazute la alin. (1) devin definitive la data expirarii termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, dupa caz, la data pronuntarii.

Articolul 635 Hotararile arbitrale si alte hotarari ale organelor cu atributii jurisdictionale
Pot fi puse in executare hotararile arbitrale, chiar daca sunt atacate cu actiunea in anulare, precum si alte hotarari ale organelor cu atributii jurisdictionale ramase definitive, ca urmare a neatacarii lor in fata instantei judecatoresti competente.

Articolul 636 Titlurile executorii europene
Titlurile executorii europene cu privire la care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoasterea prealabila in statul membru in care se va face executarea sunt executorii de drept, fara nicio alta formalitate prealabila.

Articolul 637 Executarea hotararilor supuse controlului instantelor judecatoresti
(1) Punerea in executare a unei hotarari judecatoresti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului daca hotararea poate fi atacata cu apel sau recurs; daca titlul este ulterior modificat ori desfiintat, creditorul va fi tinut, in conditiile legii, sa il repuna pe debitor in drepturile sale, in tot sau in parte, dupa caz.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator in cazul punerii in executare a unei hotarari arbitrale.

Articolul 638 Alte titluri executorii
(1) Sunt, de asemenea, titluri executorii si pot fi puse in executare silita:
1. incheierile si procesele-verbale intocmite de executorii judecatoresti care, potrivit legii, constituie titluri executorii;
2. inscrisurile autentice, in cazurile prevazute de lege;
3. titlurile executorii notariale emise in conditiile prevazute de lege;
4. titlurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le recunoaste putere executorie.
(2) Suspendarea executarii titlurilor prevazute la alin. (1) pct. 2 si 4 poate fi ceruta si in cadrul actiunii de fond avand ca obiect desfiintarea lor. Dispozitiile art. 719 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 639 Inscrisurile autentice notariale
(1) Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa, lichida si exigibila constituie titlu executoriu. In lipsa originalului, titlul executoriu il poate constitui duplicatul sau copia legalizata de pe exemplarul din arhiva notarului public.
(2) In cazul anularii de catre instanta de judecata a inscrisului autentificat de notarul public, raspunderea civila a notarului public > poate fi angajata numai pentru incalcarea de catre acesta cu vinovatie a obligatiilor sale profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu, stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva.

Articolul 640 Titlurile de credit
Cambia, biletul la ordin si cecul, precum si alte titluri de credit constituie titluri executorii, daca indeplinesc conditiile prevazute in legea speciala.

Inscrisurile sub semnatura privata Art. 641
Inscrisurile sub semnatura privata sunt titluri executorii numai in cazurile si conditiile anume prevazute de lege. Orice clauza sau conventie contrara este nula si considerata astfel nescrisa. Dispozitiile art. 664 si urmatoarele sunt aplicabile.

Articolul 642 Refuzul eliberarii titlului executoriu
Daca se refuza eliberarea titlului executoriu de catre alte organe competente potrivit legii si daca legea speciala nu prevede altfel, creditorul poate face plangere la judecatoria in circumscriptia careia se afla organul care trebuia sa emita titlul executoriu, in termen de 15 zile de la data cand a luat cunostinta de refuz.

Articolul 643 Desfiintarea titlului executoriu
Daca s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate de drept, daca prin lege nu se prevede altfel. In acest caz, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la intoarcerea executarii.

Capitolul III Participantii la executarea silita

Articolul 644 Enumerare
(1) Participantii la executarea silita sunt:
1. partile;
2. tertii garanti;
3. creditorii intervenienti;
4. instanta de executare;
5. executorul judecatoresc;
6. Ministerul Public;
7. agentii fortei publice;
8. martorii asistenti, expertii, interpretii si alti participanti, in conditiile anume prevazute de lege.
(2) Dispozitiile art. 41 si urmatoarele se aplica in mod corespunzator si participantilor la executarea silita prevazuti la alin. (1) pct. 4-8.

Articolul 645 Partile
(1) Sunt parti in procedura de executare silita creditorul si debitorul.
(2) Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricand in cursul executarii silite, potrivit legii. In acest caz, actele de executare indeplinite pana la data transmiterii calitatii procesuale produc efecte, in conditiile legii, fata de succesorii in drepturi ai creditorului sau ai debitorului, dupa caz.

Articolul 646 Drepturile partilor
(1) Creditorul si debitorul au dreptul sa asiste, personal sau prin reprezentantii lor, la efectuarea tuturor actelor de executare, sa ia cunostinta de actele dosarului de executare si sa obtina adeverinte si copii de pe aceste acte, certificate de executorul judecatoresc, pe cheltuiala partii interesate, iar atunci cand se considera vatamati in drepturile ori interesele lor legitime, pot contesta actele de executare sau executarea silita insasi, in termenele si conditiile prevazute de lege. Acest drept il au si alte persoane care justifica un interes ocrotit de lege.
(2) La cererea debitorului, executorul judecatoresc va aplica, in conditiile legii, compensatia legala dintre creanta prevazuta in titlul a carui executare s-a cerut impotriva sa si creanta pe care el o opune pe baza unui alt titlu executoriu.

Articolul 647 Obligatiile partilor
(1) Creditorul este obligat sa acorde executorului judecatoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la indeplinire, in bune conditii, a executarii silite, punandu-i la dispozitie si mijloacele necesare in acest scop. El este obligat sa avanseze cheltuielile necesare indeplinirii actelor de executare, potrivit dispozitiilor luate de executor.
(2) Debitorul este obligat, sub sanctiunile prevazute la art. 188 alin. (2), sa declare, la cererea executorului, toate bunurile sale, mobile si imobile, inclusiv cele aflate in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie, cu aratarea locului in care acestea se afla, precum si toate veniturile sale, curente sau periodice.
(3) Debitorul ale carui bunuri au fost deja sechestrate este tinut sa aduca la cunostinta executorului care sechestreaza aceleasi bunuri existenta sechestrului anterior si identitatea organului de executare care l-a aplicat, predand executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.

Articolul 648 Tertii garanti
(1) Creditorul, in conditiile legii, poate urmari, in limita creantei si a accesoriilor acesteia, concomitent sau, dupa caz, separat, si bunurile tertilor care au garantat plata datoriilor debitorului. In acest caz, dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile debitorului se aplica in mod corespunzator si tertilor garanti, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(2) Cand se urmareste numai tertul fidejusor ori garant ipotecar, toate actele de executare vor fi comunicate in acelasi timp si debitorului principal, care va fi introdus din oficiu in procedura de urmarire silita.

Articolul 649 Creditorii intervenienti
Orice creditor al debitorului poate, in conditiile art. 690 si urmatoarele, sa intervina in procedura de executare silita aflata in curs pana la data fixarii de catre executorul judecatoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmaribile, iar dupa depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmarire, poate sa participe la distribuirea acestor sume, potrivit dispozitiilor art. 864 si urmatoarele.

Articolul 650 Tertii
Orice terta persoana vatamata printr-un act de executare silita poate solicita desfiintarea acestuia sau, dupa caz, incetarea executarii silite insesi, numai pe calea contestatiei la executare, daca prin lege nu se dispune altfel.

Articolul 651 Instanta de executare
(1) Instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului nu se afla in tara, este competenta judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului, iar daca acesta nu se afla in tara, judecatoria in a carei circumscriptie se afla sediul biroului executorului judecatoresc investit de creditor.
(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, dupa caz, al creditorului dupa inceperea executarii silite nu atrage schimbarea competentei instantei de executare.
(3) Instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante sau organe.
(4) In toate cazurile instanta de executare se pronunta prin incheiere executorie care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel.

Articolul 652 Executorul judecatoresc
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de catre executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel, dupa cum urmeaza:
a) in cazul urmaririi silite a bunurilor imobile, al urmaririi silite a fructelor prinse de radacini si al executarii silite directe imobiliare, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla imobilul;
b) in cazul urmaririi silite a bunurilor mobile si al executarii silite directe mobiliare, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla domiciliul ori, dupa caz, sediul debitorului, sau din circumscriptia curtii de apel unde se afla bunurile; in cazul in care domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului se afla in strainatate, este competent oricare executor judecatoresc;
c) in cazul executarii silite a obligatiilor de a face si a obligatiilor de a nu face, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde urmeaza sa se faca executarea.
(2) Daca bunurile urmaribile, mobile, se afla in circumscriptiile mai multor curti de apel, oricare dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe langa una dintre acestea este competent sa realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmaribile aflate in raza celorlalte curti de apel.
(3) Executorul judecatoresc ramane competent sa continue executarea silita chiar daca dupa inceperea executarii debitorul si-a schimbat domiciliul sau, dupa caz, sediul.
(4) In cazul in care executorul judecatoresc initial investit de creditor constata ca nu sunt bunuri si venituri urmaribile in raza competentei sale teritoriale, creditorul poate cere instantei de executare continuarea executarii silite printr-un alt executor judecatoresc, dispozitiile art. 653 alin. (4) aplicandu-se in mod corespunzator.
(5) Nerespectarea dispozitiilor prezentului articol atrage nulitatea neconditionata a actelor de procedura efectuate.

Articolul 653 Recuzarea si inlocuirea executorului judecatoresc
(1) Executorii judecatoresti pot fi recuzati numai in cazurile si in conditiile prevazute la art. 42 si urmatoarele.
(2) Cererea de recuzare nu suspenda de drept executarea. Cu toate acestea, instanta de executare poate dispune, motivat, suspendarea executarii pana la solutionarea cererii de recuzare, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie sa dea in prealabil o cautiune in cuantum de 1.000 lei. In cazul in care valoarea creantei prevazute in titlul executoriu nu depaseste 1.000 lei, cautiunea va fi de 10% din valoarea creantei.
(3) In caz de admitere a cererii de recuzare, incheierea va arata in ce masura actele indeplinite de executorul judecatoresc urmeaza sa fie pastrate.
(4) La cererea creditorului, instanta de executare poate dispune, pentru motive temeinice, inlocuirea executorului judecatoresc cu alt executor judecatoresc indicat de catre creditor si continuarea executarii silite de catre noul executor judecatoresc. Dispozitiile art. 654 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 654 Competenta. Conexarea executarilor
(1) Cand, privitor la aceleasi bunuri, se efectueaza mai multe executari silite de catre executori judecatoresti diferiti, instanta de executare in circumscriptia careia a inceput prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricaruia dintre executori, le va conexa, dispunand sa se faca o singura executare de catre executorul judecatoresc care a indeplinit actul de executare cel mai inaintat, iar daca executarile sunt in acelasi stadiu, de catre executorul judecatoresc care a inceput cel dintai executarea.
(2) In cazul in care dispune conexarea executarilor, instanta, prin incheiere, se va pronunta si asupra cheltuielilor de executare efectuate pana in momentul conexarii. Totodata, instanta va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat potrivit alin. (1).
(3) Dupa conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmarire cel mai inaintat.
(4) Desistarea, dupa conexare, a oricaruia dintre creditorii urmaritori nu va putea sa impiedice continuarea executarii de la actul de executare cel mai inaintat.
(5) In cazul executarilor silite aflate pe rolul aceluiasi executor, conexarea se va dispune de executor, prin incheiere data cu citarea partilor, dispozitiile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 655 Concursul dintre executarea silita si executarea pornita de un creditor
Dispozitiile art. 654 raman aplicabile si atunci cand, privitor la aceleasi bunuri, se efectueaza mai multe executari, unele pornite de executorul judecatoresc, la cererea unui creditor, iar altele direct de catre alti creditori, in cazurile anume prevazute de lege. In astfel de cazuri, toate actele de executare vor fi efectuate de catre executorul judecatoresc competent in favoarea caruia s-a dispus conexarea, potrivit regulilor prevazute de prezentul cod, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Articolul 656 Actele executorului judecatoresc
(1) In indeplinirea atributiilor si indatoririlor sale legate de punerea in executare a titlurilor executorii, executorul judecatoresc va intocmi incheieri, procese-verbale si alte acte de procedura cu formele si in termenele prevazute de lege.
(2) Erorile materiale savarsite cu prilejul intocmirii actelor aratate la alin. (1) se pot indrepta, din oficiu sau la cerere, cu respectarea dispozitiilor legale prevazute pentru intocmirea lor.

Articolul 657 Incheierile executorului judecatoresc
(1) Amanarea, suspendarea si incetarea executarii silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute din executare, precum si alte masuri anume prevazute de lege se dispun de executorul judecatoresc prin incheiere, care trebuie sa cuprinda:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) data si locul intocmirii incheierii si numarul dosarului de executare;
c) titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza procedura de executare;
d) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul creditorului si ale debitorului;
e) procedura de executare care face obiectul incheierii;
f) chestiunea asupra careia se adopta incheierea;
g) motivele in fapt si in drept care au determinat darea incheierii;
h) dispozitia luata de executor;
i) calea si termenul de atac al incheierii;
j) semnatura si stampila executorului judecatoresc.
(2) Mentiunile de la alin. (1) lit. a)-h) si j) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
(3) Daca prin lege nu se dispune altfel, incheierile se dau fara citarea partilor, se comunica acestora, sunt executorii de drept si pot fi atacate numai cu contestatie la executare.

Articolul 658 Ministerul Public
Ministerul Public sprijina, in conditiile legii, executarea hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii. In cazurile anume prevazute de lege, Ministerul Public poate sa ceara punerea in executare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii.

Articolul 659 Agentii fortei publice
(1) In cazurile prevazute de lege, precum si cand executorul judecatoresc considera necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice, dupa caz, sunt obligati sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita, fara a conditiona indeplinirea acestei obligatii de plata unor sume de bani sau de efectuarea unei alte contraprestatii.
(2) In acest scop, executorul se va adresa autoritatii competente pentru a asigura concursul fortei publice, care va trebui sa ia masuri de urgenta pentru a se evita tergiversarea sau impiedicarea executarii.
(3) Agentii fortei publice nu pot refuza sa sprijine activitatea de executare silita sub motiv ca exista impedimente, de orice natura, la executare, singurul raspunzator pentru nesocotirea acestora fiind executorul judecatoresc, in conditiile legii.
(4) In caz de refuz, dispozitiile art. 188 alin. (2) si ale art. 189-191 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Articolul 660 Indatorirea tertilor de a da informatii
(1) La cererea executorului judecatoresc, cei care datoreaza sume de bani debitorului urmarit ori detin bunuri ale acestuia supuse urmaririi, potrivit legii, au datoria sa comunice in scris toate informatiile necesare pentru efectuarea executarii. Ei sunt tinuti sa declare intinderea obligatiilor lor fata de debitorul urmarit, eventuale modalitati care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de creanta, subrogatii, preluari de datorie, novatii, precum si orice alte acte sau fapte de natura sa modifice continutul ori partile raportului obligational sau regimul juridic al bunului detinut. La cererea executorului judecatoresc sau a partii interesate, instanta de executare poate lua masurile prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) si la art. 189.
(2) De asemenea, la cererea executorului judecatoresc, institutiile publice, institutiile de credit si orice alte persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate sa ii comunice, de indata, in copie, documentele, precum si, in scris, datele si informatiile apreciate de executorul judecatoresc ca fiind necesare realizarii executarii silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executarii silite, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel.
Tot astfel, organele fiscale sunt obligate sa comunice, in aceleasi conditii, datele si informatiile pe care le administreaza potrivit legii. La cererea executorului judecatoresc sau a partii interesate, instanta de executare poate lua masurile prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) si la art. 189.
(3)*) Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va intreprinde, la cererea executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru aflarea informatiilor cerute, in special pentru identificarea entitatilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita.
(4) Executorul judecatoresc este obligat sa asigure secretul informatiilor primite, daca legea nu prevede altfel. Aceste informatii nu pot fi utilizate decat in scopul pentru care au fost cerute, fiind interzisa cu desavarsire, sub sanctiunile prevazute de lege, divulgarea lor catre terte persoane sau utilizarea lor pentru crearea unei baze de date personale.
(5) In vederea obtinerii informatiilor necesare executarii, executorul judecatoresc are acces liber la cartea funciara, la registrul comertului si la alte registre publice care contin date despre bunurile debitorului susceptibile de urmarire silita. Totodata, executorul judecatoresc poate solicita instantei de executare datele si informatiile la care se refera art. 154 alin. (8).
–––
*) Alin. (3) al art. 659, devenit art. 660 in forma republicata, a fost declarat neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 473/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2014.

Articolul 661 Martorii asistenti
(1) In cazurile si in conditiile anume prevazute de lege, prezenta martorilor asistenti este obligatorie la patrunderea intr-o locuinta, in localuri, depozite sau alte incaperi, in vederea sechestrarii si ridicarii bunurilor debitorului.
(2) La aprecierea executorului judecatoresc sau la cererea partilor, martorii asistenti pot fi invitati si in alte cazuri.
(3) Pot fi martori asistenti persoanele cu capacitate de exercitiu deplina care nu sunt interesate de savarsirea actelor de executare si care nu se afla cu participantii la procedura de executare in legatura de rudenie pana la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate pana la gradul al doilea ori de subordonare.
(4) Daca prin lege nu se dispune altfel, numarul martorilor asistenti trebuie sa fie de cel putin 2.

Articolul 662 Drepturile si indatoririle martorilor asistenti
(1) Martorul asistent, prin semnarea procesului-verbal, atesta faptele la care a asistat.
(2) El este indreptatit sa ceara informatii despre actele de executare la care este invitat si sa faca observatii in legatura cu indeplinirea lor. Observatiile martorului asistent, cand este cazul, vor fi consemnate de catre executorul judecatoresc in proces-verbal.
(3) Inainte de a incepe efectuarea actelor de executare la care urmeaza sa participe, executorul judecatoresc va explica martorilor asistenti drepturile si indatoririle lor.
(4) Pentru serviciul prestat, martorul asistent are dreptul la sumele prevazute la art. 326, care se aplica in mod corespunzator.

Capitolul IV Efectuarea executarii silite

Sectiunea 1 Sesizarea organului de executare

Articolul 663 Creanta certa, lichida si exigibila
(1) Executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila.
(2) Creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.
(3) Creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
(5) Creantele cu termen si cele conditionale nu pot fi puse in executare, insa ele pot participa, in conditiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmarirea silita a bunurilor apartinand debitorului.

Articolul 664 Cererea de executare silita
(1) Executarea silita poate porni numai la cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cererea de executare silita se depune, personal sau prin reprezentant legal ori conventional, la biroul executorului judecatoresc competent ori se transmite acestuia prin posta, curier, telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
(3) Cererea de executare silita, in afara mentiunilor prevazute la art. 148, va cuprinde:
a) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul creditorului si debitorului;
b) bunul sau, dupa caz, felul prestatiei datorate;
c) modalitatile de executare solicitate de creditor.
(4) La cerere se vor atasa titlul executoriu in original sau in copie legalizata, dupa caz, si dovada achitarii taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum si, daca este cazul, inscrisurile anume prevazute de lege.

Inregistrarea cererii de executare Art. 665
(1) De indata ce primeste cererea de executare, executorul judecatoresc, prin incheiere, va dispune inregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare sau, dupa caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
(2) Incheierea prevazuta la alin. (1) se comunica de indata creditorului. In cazul in care executorul judecatoresc refuza deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plangere, in termen de 15 zile de la data comunicarii incheierii prevazute la alin. (1), la instanta de executare.”

Incuviintarea executarii silite Art. 666
(1) In termen de maximum 3 zile de la inregistrarea cererii, executorul judecatoresc va solicita incuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia ii va inainta, in copie certificata de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, incheierea prevazuta la art. 665 alin. (1) si dovada achitarii taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea de incuviintare a executarii silite se solutioneaza in termen de maximum 7 zile de la inregistrarea acesteia la instanta, prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 48 de ore, iar motivarea incheierii se face in cel mult 7 zile de la pronuntare.
(3) Incheierea va cuprinde, in afara mentiunilor prevazute la art. 233 alin. (1), aratarea titlului executoriu pe baza caruia se va face executarea, suma, atunci cand aceasta este determinata sau determinabila, cu toate accesoriile pentru care s-a incuviintat urmarirea, cand s-a incuviintat urmarirea silita a bunurilor debitorului si modalitatea concreta de executare silita, atunci cand s-a solicitat expres aceasta.
(4) Incuviintarea executarii silite permite creditorului sa ceara executorului judecatoresc care a solicitat incuviintarea sa recurga, simultan ori succesiv, la toate modalitatile de executare prevazute de lege in vederea realizarii drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Incuviintarea executarii silite produce efecte pe intreg teritoriul tarii. De asemenea, incuviintarea executarii silite se extinde si asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecatoresc in cadrul procedurii de executare silita incuviintate.
(5) Instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite numai daca:
1. cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat;
2. hotararea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. inscrisul, altul decat o hotarare judecatoreasca, nu intruneste toate conditiile de forma cerute de lege sau alte cerinte in cazurile anume prevazute de lege;
4. creanta nu este certa, lichida si exigibila;
5. debitorul se bucura de imunitate de executare;
6. titlul cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire prin executare silita;
7. exista alte impedimente prevazute de lege.
(6) Incheierea prin care instanta admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac, insa poate fi cenzurata in cadrul contestatiei la executare silita, introdusa in conditiile prevazute de lege. Dispozitiile art. 712 alin. (3) raman aplicabile.
(7) Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata numai cu apel exclusiv de creditor, in termen de 15 zile de la comunicare.
(8) In partea finala a incheierii de incuviintare a executarii silite va fi adaugata formula executorie, cu urmatorul cuprins:
‘Noi, Presedintele Romaniei,
Dam imputernicire si ordonam executorilor judecatoresti sa puna in executare titlul (Aici urmeaza elementele de identificare a titlului executoriu.) pentru care s-a pronuntat prezenta incheiere de incuviintare a executarii silite. Ordonam agentilor fortei publice sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea la indeplinire a titlului executoriu, in conditiile legii. (Urmeaza semnatura presedintelui completului si a grefierului.)'”

Articolul 667 Instiintarea debitorului
(1) Daca cererea de executare a fost incuviintata, executorul judecatoresc va comunica debitorului o copie de pe incheierea data in conditiile art. 666, impreuna cu o copie, certificata de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu si, daca legea nu prevede altfel, o somatie.
(2) Comunicarea titlului executoriu si a somatiei, cu exceptia cazurilor in care legea prevede ca executarea se face fara somatie ori fara comunicarea titlului executoriu catre debitor, este prevazuta sub sanctiunea nulitatii executarii.

Articolul 668 Somatia
Debitorul va fi somat sa isi indeplineasca obligatia, de indata sau in termenul acordat de lege, cu aratarea ca, in caz contrar, se va proceda la continuarea executarii silite.

Articolul 669 Exceptii de la comunicare
Nu este necesara comunicarea titlului executoriu si a somatiei:
1. in cazurile prevazute la art. 675;
2. in cazul ordonantelor si incheierilor pronuntate de instanta si declarate de lege executorii.

Articolul 670 Cheltuieli de executare
(1) Partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu, cheltuielile se avanseaza de catre creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, in afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare, situatie in care vor fi suportate de acesta, sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a facut plata in mod voluntar. Cu toate acestea, in cazul in care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligatia de indata sau in termenul acordat de lege, el nu va fi tinut sa suporte decat cheltuielile pentru actele de executare efectiv indeplinite, precum si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de acestia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;
2. onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului in faza de executare silita;
4. onorariul expertului, al traducatorului si al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite.
(4) Sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la executare formulate de partea interesata si tinand seama de probele administrate de aceasta. Dispozitiile art. 451 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator, iar suspendarea executarii in privinta acestor cheltuieli de executare nu este conditionata de plata unei cautiuni.
(5) In cazul in care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmaribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu exceptia onorariului executorului judecatoresc, vor fi platite de creditor, care le va putea recupera de la debitor cand starea patrimoniala a acestuia o va permite, inauntrul termenului de prescriptie.
(6) Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(5), incheierea constituie titlu executoriu atat pentru creditor, cat si pentru executorul judecatoresc.

Articolul 671 Depunerea si consemnarea de cautiuni sau alte sume
(1) Depunerea sau consemnarea oricarei sume in scopul participarii la desfasurarea, potrivit legii, a executarii silite ori al obtinerii suspendarii executarii silite, depunerea sumelor cu afectatiune speciala, precum si depunerea sau consemnarea sumelor reprezentand veniturile bunurilor urmarite ori pretul rezultat din vanzarea acestor bunuri se fac la CEC Bank – S.A., Trezoreria Statului sau la orice alta institutie de credit care are in obiectul de activitate operatiuni de consemnare la dispozitia instantei de executare sau a executorului judecatoresc.
(2) Dovada depunerii sau consemnarii acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt inscris admis de lege.
(3) Eliberarea acestor sume se face persoanelor indreptatite sau reprezentantilor acestora numai pe baza dispozitiei executorului judecatoresc ori a instantei de executare, dupa caz.
(4) Dispozitiile art. 1.057 si urmatoarele privitoare la cautiunea judiciara se aplica in mod corespunzator.

Articolul 672 Comunicarea actelor de procedura
Comunicarea actelor de procedura in cadrul executarii silite se poate face de catre executorul judecatoresc fie personal, fie prin intermediul agentului sau procedural, iar, daca aceasta nu este posibila, potrivit dispozitiilor legale privind citarea si comunicarea actelor de procedura, care se aplica in mod corespunzator. Dovada comunicarii prin agent procedural are aceeasi forta probanta cu dovada comunicarii efectuate de catre executor insusi.

Sectiunea 2 – Efectuarea actelor de executare silita

Articolul 673 Trecerea la executarea silita
In afara de cazul in care legea prevede altfel, actele de executare silita nu pot fi efectuate decat dupa expirarea termenului aratat in somatie sau, in lipsa acesteia, in cel prevazut in incheierea prin care s-a incuviintat executarea.

Articolul 674 Existenta unui termen de plata
Cand prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plata, executarea nu se poate face mai inainte de implinirea acelui termen.

Articolul 675 Decaderea debitorului din beneficiul termenului de plata
(1) Debitorul care beneficiaza de un termen de plata va fi decazut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen, daca:
1. debitorul se sustrage de la indeplinirea obligatiilor care ii revin potrivit legii in scopul realizarii executarii silite;
2. debitorul risipeste averea sa;
3. debitorul este in stare de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau, daca prin fapta sa, savarsita cu intentie sau dintr-o culpa grava, a micsorat garantiile date creditorului sau ori nu le-a dat pe cele promise sau, dupa caz, incuviintate;
4. alti creditori fac executari asupra averii lui.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), instanta de executare va hotari de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor, in termen scurt. In situatia in care debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va fi citat la ultimul sau domiciliu ori sediu.
(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand debitor este statul sau o unitate administrativ-teritoriala.

Articolul 676 Cazul obligatiilor alternative
(1) Cand titlul executoriu cuprinde o obligatie alternativa, fara sa se arate termenul de alegere, executorul judecatoresc va notifica debitorului sa isi exercite acest drept in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, sub sanctiunea decaderii.
(2) Alegerea prestatiei va fi facuta prin act scris care va fi notificat executorului judecatoresc, iar acesta il va instiinta de indata pe creditor despre alegerea facuta.
(3) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1), dreptul de alegere trece asupra creditorului. In acest caz, executorul judecatoresc il va soma pe debitor, punandu-i in vedere sa execute prestatia aleasa de creditor.

Articolul 677 Executarea prestatiilor reciproce
Cand executarea depinde de o contraprestatie, ce rezulta din acelasi titlu executoriu si urmeaza sa fie facuta de creditor in acelasi timp cu prestatia debitorului, executarea va putea fi facuta numai dupa ce creditorul a oferit debitorului propria prestatie sau dupa ce a facut dovada cu inscris ca debitorul a primit-o ori este in intarziere cu primirea ei.

Articolul 678 Existenta unei cautiuni
Hotararile ce se executa provizoriu cu dare de cautiune nu se vor executa mai inainte de a se depune cautiunea.

Articolul 679 Constatarea actelor de executare
(1) Daca din lege nu rezulta contrariul, pentru toate actele de executare efectuate in cursul executarii, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele mentiuni:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numele si calitatea celui care incheie procesul-verbal;
c) data intocmirii procesului-verbal si numarul dosarului de executare;
d) titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza actul de executare;
e) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si creditorului;
f) locul, data si ora efectuarii actului de executare;
g) masurile luate de executor sau constatarile acestuia;
h) consemnarea explicatiilor, opozitiilor si obiectiunilor participantilor la executare;
i) alte mentiuni cerute de lege sau considerate de executor ca fiind necesare;
j) mentionarea, cand este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori a refuzului sau a impiedicarii de a semna procesul-verbal;
k) mentionarea numarului de exemplare in care s-a intocmit procesul-verbal, precum si a persoanelor carora li s-a inmanat acesta;
l) semnatura executorului, precum si, cand este cazul, a altor persoane interesate in executare sau care asista la efectuarea actului de executare;
m) stampila executorului judecatoresc.
(2) Mentiunile de la alin. (1) lit. a)-g), l) si m) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.

Articolul 680 Accesul la bunurile debitorului
(1) In vederea executarii unei hotarari judecatoresti, executorul judecatoresc poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul, resedinta sau sediul unei persoane, precum si in orice alte locuri, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, cu concursul fortei publice.
(2) In cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, la cererea creditorului sau a executorului judecatoresc, depusa odata cu cererea de incuviintare a executarii silite ori pe cale separata, instanta competenta va autoriza intrarea in locurile mentionate la alin. (1). Instanta se pronunta, de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea tertului care detine bunul, prin incheiere executorie care nu este supusa niciunei cai de atac.

Articolul 681 Identificarea bunurilor urmaribile
(1) Executorul judecatoresc are dreptul sa identifice bunurile urmaribile ale debitorului si, la locul unde ele se gasesc, sa indeplineasca asupra lor acte de executare, in prezenta debitorului sau a unuia dintre membrii majori ai familiei sale ori a unei alte persoane majore care se afla in acel loc, iar in lipsa acestora, in prezenta unui agent al fortei publice sau, in cazurile si conditiile prevazute de lege, a 2 martori asistenti.
(2) Identificarea bunurilor urmaribile si efectuarea actelor de executare la domiciliul sau la sediul altei persoane decat cel al debitorului se pot face, in lipsa acordului persoanei respective, numai cu autorizarea prealabila a instantei de executare, data potrivit art. 680 alin. (2).

Articolul 682 Masuri in cazul opunerii la executare
(1) In cazul in care executorul judecatoresc intampina opunere la efectuarea unui act de executare, la cererea acestuia, facuta in conditiile art. 659 alin. (2), organele de politie, jandarmerie si alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa asigure indeplinirea efectiva a activitatii de executare silita, inclusiv prin indepartarea de la locul executarii a debitorului sau a oricarei alte persoane.
(2) Daca opunerea la executare intruneste elementele constitutive ale unei fapte prevazute de legea penala, executorul judecatoresc incheie un proces-verbal, pe care il va trimite de indata parchetului de pe langa instanta de executare. Sesizarea parchetului nu impiedica continuarea executarii silite.

Articolul 683 Locul executarii
Executarea silita se efectueaza, dupa caz, la locul unde debitorul realizeaza venituri sau la locul unde se gasesc alte venituri ori bunuri ale sale supuse urmaririi, daca legea nu dispune altfel.

Articolul 684 Timpul in care se efectueaza executarea
(1) Niciun act de executare nu se va putea face inainte de ora 6,00 si nici dupa ora 20,00.
(2) Executarea silita nu se va putea face la alte ore decat cele mentionate si nici in zilele nelucratoare, stabilite potrivit legii, in afara de cazul in care se dispune altfel prin chiar hotararea judecatoreasca pusa in executare sau de cazurile urgente in care executarea poate fi incuviintata de instanta de executare, prin incheiere data in conditiile art. 680 alin. (2).
(3) Cu titlu de exceptie, executarea inceputa va putea continua in aceeasi zi, dar nu mai tarziu de ora 22,00, iar in zilele urmatoare, in conditiile prevazute la alin. (1).

Articolul 685 Executarea in lipsa partilor
Actele de executare indeplinite in lipsa partilor, cand prezenta lor nu este expres ceruta de lege, sunt valabile, daca sunt facute cu respectarea dispozitiilor legale.

Articolul 686 Sanctiune
Incalcarea dispozitiilor art. 674, 678 si 684 atrage anularea executarii.

Sectiunea 3 – Executarea impotriva mostenitorilor

Articolul 687 Interzicerea executarii silite
(1) Daca debitorul moare inainte de sesizarea executorului judecatoresc, nicio executare silita nu poate fi pornita, iar daca moare dupa ce aceasta a fost pornita, ea nu poate fi continuata cat timp mostenirea nu a fost acceptata de catre cei chemati la mostenire sau, in lipsa, cat timp nu a fost numit, in conditiile legii, un curator al succesiunii ori, dupa caz, un curator special pentru executare, in conditiile art. 58.
(2) In cazul in care creditorul sau executorul judecatoresc ia cunostinta, in orice mod, de faptul ca debitorul a decedat, acesta este obligat sa solicite de indata camerei notarilor publici in a carei circumscriptie a avut ultimul domiciliu defunctul sa faca mentiune in registrul special prevazut de lege despre inceperea executarii silite si sa ii elibereze un certificat din care sa rezulte daca mostenirea debitorului a fost sau nu dezbatuta, iar in caz afirmativ, care sunt persoanele care au calitatea de mostenitori, precum si faptul daca pana la acceptarea mostenirii de catre cel putin unul dintre succesibili a fost sau nu numit un curator al succesiunii.
(3) In cazul in care se constata ca mostenirea nu a fost dezbatuta sau, dupa caz, acceptata, creditorul sau executorul judecatoresc poate cere camerei notarilor publici in a carei circumscriptie a avut ultimul domiciliu defunctul sau, dupa caz, notarului public deja sesizat intocmirea inventarului succesiunii sau desemnarea unei persoane in acest scop.

Articolul 688 Inceperea executarii contra mostenitorilor
(1) Daca debitorul moare inainte de inceperea executarii silite si se constata ca nu exista niciun mostenitor acceptant si nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului judecatoresc, instanta de executare va numi de indata un curator special, pana cand va fi numit, in conditiile legii, curatorul succesiunii, dispozitiile art. 58 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) In cazul in care mostenirea a fost acceptata si exista numai mostenitori majori, executarea silita va fi pornita impotriva tuturor, in afara de cazul in care numai unii dintre acestia sunt chemati, de lege ori potrivit vointei defunctului, sa raspunda pentru anumite datorii ale defunctului. Daca executarea silita este pornita contra tuturor mostenitorilor, acestia vor fi citati, printr-o instiintare colectiva, facuta la locul deschiderii mostenirii, pe numele acesteia, cu exceptia cazului in care au ales, cu ocazia dezbaterii succesorale ori chiar ulterior, un alt domiciliu in vederea citarii sau un reprezentant al acestora, dupa caz.
(3) Daca intre mostenitori sunt si minori sau persoane puse sub interdictie judecatoreasca, executarea silita nu va putea fi pornita decat dupa numirea reprezentantilor sau a ocrotitorilor legali. Daca insa dupa o luna de la moartea debitorului sau de la punerea sub interdictie judecatoreasca nu a fost numit reprezentantul sau ocrotitorul legal, creditorul sau executorul judecatoresc va putea cere instantei de executare numirea unui curator special, pana la numirea lui, dispozitiile art. 58 aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 689 Continuarea executarii contra mostenitorilor
Daca la moartea debitorului executarea era inceputa, ea se suspenda si nu va fi reluata impotriva succesibililor acceptanti decat dupa 10 zile de la data cand acestia au fost incunostintati despre continuarea executarii silite, dispozitiile art. 688 aplicandu-se in mod corespunzator.

Sectiunea 4 – Interventia altor creditori

Articolul 690 Dreptul de interventie
(1) Orice creditor poate interveni in cursul executarii silite pornite de un alt creditor, insa numai in conditiile si limitele prevazute la alin. (2).
(2) Pot interveni in executarea silita:
1. creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului;
2. creditorii care au luat masuri asiguratorii asupra bunurilor acestuia;
3. creditorii care au un drept real de garantie sau, dupa caz, un drept de preferinta asupra bunului urmarit, conservat in conditiile prevazute de lege;
4. creditorii chirografari titulari ai unor creante banesti rezultate din inscrisuri cu data certa ori din registre tinute cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Articolul 691 Termenul de interventie
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, interventia poate fi facuta, sub sanctiunea prevazuta la art. 696, pana la termenul stabilit de catre executor pentru valorificarea, in oricare dintre modalitatile prevazute de lege ori convenite de parti, a bunurilor mobile sau imobile urmarite.
(2) Cu toate acestea, creditorii care au un drept real de garantie asupra bunurilor urmarite si care este conservat in conditiile prevazute de lege, creditorii care au creante avand ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene, precum si alti creditori privilegiati care intervin in cursul urmaririi silite au dreptul sa participe la distribuire dupa rangul conferit de dreptul lor de preferinta, chiar daca cererea de interventie a fost facuta dupa expirarea termenului stabilit potrivit alin. (1), daca si-au depus titlurile de creanta in termenul prevazut la art. 869 alin. (2), in vederea intocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmarire. Dispozitiile art. 866 raman aplicabile.

Articolul 692 Procedura
(1) Cererea de interventie trebuie sa fie facuta cu respectarea cerintelor prevazute la art. 664, indicandu-se in mod expres daca creanta este certa, lichida si exigibila, precum si daca este garantata sau negarantata, in tot ori in parte, privilegiata sau chirografara, dupa caz. In cazul in care creditorul a cerut sau a obtinut luarea unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, se va face mentiune si despre acest lucru, indicandu-se bunurile pentru care s-a cerut luarea acestor masuri.
(2) Cererea se depune la executorul judecatoresc, impreuna cu copii certificate de pe documentele justificative, precum si de pe procesul-verbal de constatare a aplicarii masurii asiguratorii, daca este cazul. In situatia in care se reclama creante banesti rezultate din inscrierile contabile facute in registre tinute cu respectarea conditiilor prevazute de lege, cererea va fi insotita, sub sanctiunea inadmisibilitatii, de un extras de pe inscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un notar public.
(3) Dupa inregistrarea cererii, executorul judecatoresc o va inainta de indata instantei de executare competente, impreuna cu toate documentele justificative, dispozitiile art. 665 si 666 aplicandu-se in mod corespunzator. Pana la solutionarea cererii de interventie, instanta poate suspenda eliberarea sau distribuirea de sume obtinute din valorificarea bunurilor debitorului. Instanta poate obliga creditorul intervenient la plata unei cautiuni. Dispozitiile art. 719 alin. (7) si (8) se aplica in mod corespunzator.
(4) Instanta solutioneaza cererea in camera de consiliu, fara citarea partilor, dispozitiile art. 666 aplicandu-se in mod corespunzator. Daca creditorii care au formulat cerere de interventie nu au titlu executoriu, instanta va convoca in camera de consiliu, de urgenta si in termen scurt, debitorul si creditorii care nu au titlu executoriu, pentru recunoasterea de catre debitor a creantelor, dispunand totodata comunicarea catre debitor a copiilor de pe cererile de interventie si de pe documentele justificative.
(5) La termenul fixat de instanta, debitorul trebuie sa declare daca intelege sa recunoasca, in tot sau in parte, creantele pentru care a avut loc interventia. Daca debitorul nu se infatiseaza, se considera ca recunoaste toate creantele reclamate prin cererile de interventie.
(6) Daca debitorul contesta, in tot sau in parte, creantele reclamate, creditorii intervenienti ale caror creante au fost contestate au dreptul sa solicite instantei, cu plata prealabila a cautiunii prevazute la art. 719 alin. (2), sa dispuna executorului judecatoresc ca sumele reclamate sa fie puse deoparte, daca, in termen de 5 zile de la data cand a avut loc convocarea prevazuta la alin. (4), acestia vor face dovada ca au introdus actiune in justitie in scopul obtinerii titlului executoriu. Pana la expirarea acestui termen, eliberarea sau, dupa caz, distribuirea acestor sume, daca este cazul, se suspenda de drept, iar dupa implinirea termenului instanta va decide asupra suspendarii, in conditiile alin. (3), pana la solutionarea litigiului printr-o hotarare definitiva. In acest din urma caz, aceste sume vor fi consemnate pana la solutionarea litigiului printr-o hotarare definitiva, cu exceptia situatiei in care ar fi pretinse de alti creditori in rang util.

Articolul 693 Instiintarea creditorului urmaritor si a debitorului
(1) Odata cu sesizarea instantei de executare, potrivit art. 692 alin. (3), executorul judecatoresc va comunica o copie de pe cererea de interventie si de pe documentele justificative creditorului urmaritor, iar dupa solutionarea cererii de interventie, si o copie certificata de pe incheierea de incuviintare a acesteia.
(2) Daca cererea de interventie a fost incuviintata, executorul il va instiinta si pe debitor, dispozitiile art. 667 aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 694 Drepturile creditorului urmaritor
(1) In cazul creditorilor chirografari care au intervenit in cursul urmaririi silite si ale caror creante au fost recunoscute de debitor, in tot sau in parte, creditorul urmaritor are dreptul de a le indica acestora, printr-o notificare, facuta in termen de 10 zile de la data comunicarii de catre executorul judecatoresc a copiei certificate a incheierii de incuviintare a cererii de interventie, existenta si a altor bunuri ale debitorului, care pot fi urmarite in mod util, invitandu-i sa ceara extinderea urmaririi si asupra acestor bunuri, daca au titlu executoriu, si sa avanseze, in toate cazurile, cheltuielile necesare pentru extindere.
(2) Daca insa creditorii intervenienti nu solicita extinderea urmaririi si la bunurile indicate de creditorul urmaritor sau, dupa caz, nu avanseaza cheltuielile necesare extinderii, in termen de 10 zile de la data notificarii prevazute la alin. (1), creditorul urmaritor are dreptul de a fi preferat acestora la distribuirea sumei rezultate din urmarire.
(3) Creditorii urmaritori nu se pot opune cererilor de interventie facute de alti creditori, in afara de cazul in care ei fac dovada ca acestia au actionat in frauda drepturilor lor. Ei pot insa contesta, in termenul prevazut de lege, repartizarea creantelor potrivit proiectului de distribuire a sumelor rezultate din urmarire intocmit de catre executor.

Articolul 695 Efectele interventiei
(1) Creditorii intervenienti si cei ale caror creante au fost recunoscute de catre debitor, in conditiile prevazute la art. 692, pot sa participe la distribuirea sumei rezultate din urmarire, in limita sumelor reclamate sau, dupa caz, recunoscute, si, daca au titluri executorii, sa participe, in conditiile legii, la urmarirea bunurilor debitorului si sa solicite efectuarea unor acte de executare silita, daca este cazul.
(2) Creditorii intervenienti ale caror creante au fost contestate, in tot sau in parte, de catre debitor si care au cerut instantei ca sumele reclamate sa fie puse deoparte pot participa numai la distribuirea sumelor consemnate in conditiile prevazute la art. 692 alin. (6), in afara de cazul in care ar fi pretinse de alti creditori in rang util.

Articolul 696 Interventia tardiva
Creditorii chirografari care au intervenit dupa expirarea termenului prevazut la art. 691 alin. (1), dar inainte de expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanta, in vederea intocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmarire, au dreptul sa participe la distribuirea partii din suma ramasa dupa indestularea drepturilor creditorilor urmaritori, a creditorilor garantati sau privilegiati si a celor care au intervenit in timp util. Dispozitiile art. 692 alin. (4)-
(6) raman aplicabile.

Sectiunea 5 – Perimarea executarii silite

Articolul 697 Termenul de perimare
(1) In cazul in care creditorul, din culpa sa, a lasat sa treaca 6 luni fara sa indeplineasca un act sau demers necesar executarii silite, ce i-a fost solicitat, in scris, de catre executorul judecatoresc, executarea se perima de drept.
(2) In caz de suspendare a executarii, termenul de perimare curge de la incetarea suspendarii. Termenul de perimare nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului.

Articolul 698 Constatarea perimarii. Efecte
(1) Perimarea se constata de catre instanta de executare, la cererea executorului judecatoresc sau a partii interesate, prin incheiere data cu citarea in termen scurt a partilor.
(2) Perimarea executarii atrage desfiintarea tuturor actelor de executare, cu exceptia celor care au dus la realizarea, in parte, a creantei cuprinse in titlul executoriu si a accesoriilor.

Articolul 699 Reinnoirea cererii de executare
(1) In caz de perimare a executarii, se va putea face, inauntrul termenului de prescriptie, o noua cerere de executare silita, dispozitiile art. 665 si 666 fiind aplicabile in mod corespunzator.
(2) Dupa incuviintarea executarii silite, executorul va comunica debitorului incheierea instantei, precum si o noua somatie, la care nu se va mai alatura titlul ce se executa.

Sectiunea 6 – Amanarea, suspendarea si restrangerea executarii

Articolul 700 Amanarea executarii
(1) In afara altor cazuri prevazute de lege, executorul judecatoresc nu poate amana executarea decat daca procedura de citare sau de intocmire a anunturilor si publicatiilor de vanzare nu a fost indeplinita sau daca, la termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuata datorita neindeplinirii de catre creditor a obligatiilor prevazute la art. 647 alin. (1).
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), amanarea se dispune de executorul judecatoresc prin incheiere.

Articolul 701 Suspendarea executarii
(1) Executarea silita se suspenda in cazurile in care aceasta este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta.
(2) Executarea se suspenda si la cererea creditorului urmaritor de catre executorul judecatoresc.
(3) Pe perioada suspendarii executarii, actele de executare efectuate anterior, masurile de executare dispuse de instanta de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor si conturilor bancare, raman in fiinta, in afara de cazul in care prin lege sau prin hotarare judecatoreasca se dispune altfel.
(4) Actele de executare efectuate in ziua solutionarii cererii avand ca obiect suspendarea, fie si provizorie, a executarii silite sunt desfiintate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare si a contestatiei la executare.
(5) Dupa incetarea suspendarii, executorul, la cererea partii interesate, va dispune continuarea executarii, in masura in care actele de executare sau executarea silita insasi nu au fost desfiintate de instanta de judecata ori acestea nu au incetat prin efectul legii.

Articolul 702 Restrangerea executarii
(1) Cand creditorul urmareste in acelasi timp mai multe bunuri mobile sau imobile a caror valoare este vadit excesiva in raport cu creanta ce urmeaza a fi satisfacuta, instanta de executare, la cererea debitorului si dupa citarea creditorului, poate sa restranga executarea la anumite bunuri.
(2) Daca cererea este admisa, instanta va suspenda executarea celorlalte bunuri.
(3) Executarea suspendata nu va putea fi reluata decat dupa ramanerea definitiva a proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea efectuata.

Sectiunea 7 – Incetarea executarii silite

Articolul 703 Cazuri de incetare a executarii
(1) Executarea silita inceteaza daca:
1. s-a realizat integral obligatia prevazuta in titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum si alte sume datorate potrivit legii;
2. nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmaribile sau a imposibilitatii de valorificare a unor astfel de bunuri;
3. creditorul a renuntat la executare;
4. a fost desfiintat titlul executoriu;
5. a fost anulata executarea.
(2) In toate cazurile, executorul judecatoresc va intocmi o incheiere, motivata in fapt si in drept, cu mentionarea cauzei de incetare a executarii. Incheierea de incetare a executarii va fi comunicata de indata creditorului si debitorului.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) pct. 2, 3 si 5 executorul judecatoresc ii va remite personal creditorului sau reprezentantului sau titlul executoriu.

Articolul 704 Nulitatea executarii silite
Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente, dispozitiile art. 174 si urmatoarele fiind aplicabile in mod corespunzator.

Articolul 705 Reluarea executarii
(1) In cazurile prevazute la art. 703 alin.
(1) pct. 2 se poate cere reluarea executarii silite, inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.
(2) Reluarea executarii silite poate fi ceruta si asupra aceluiasi bun. Daca acesta este un imobil, atat timp cat, potrivit legii, poate avea loc reluarea executarii silite, nu se va putea solicita de catre executorul judecatoresc radierea urmaririi inscrise potrivit dispozitiilor art. 822.

Capitolul V Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita

Articolul 706 Termenul de prescriptie
(1) Dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale, termenul de prescriptie este de 10 ani.
(2) Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita. In cazul hotararilor judecatoresti si arbitrale, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data ramanerii lor definitive.

Articolul 707 Efectele implinirii termenului de prescriptie
(1) Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
(2) Prescriptia stinge dreptul de a obtine executarea silita si orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie. In cazul hotararilor judecatoresti si arbitrale, daca dreptul de a obtine obligarea paratului este imprescriptibil sau, dupa caz, nu s-a prescris, creditorul poate obtine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fara a i se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.

Articolul 708 Suspendarea prescriptiei
(1) Cursul prescriptiei se suspenda:
1. in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de a obtine obligarea paratului;
2. pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional competent;
3. cat timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au putut fi valorificate ori isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire;
4. in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
(3) Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.

Articolul 709 Intreruperea prescriptiei
(1) Cursul prescriptiei se intrerupe:
1. pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei;
2. pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent;
3. pe data depunerii cererii de interventie in cadrul urmaririi silite pornite de alti creditori;
4. pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;
5. pe data depunerii cererii de reluare a executarii;
6. in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Dupa intrerupere, incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
(3) Prescriptia nu este intrerupta daca executarea silita a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.

Articolul 710 Repunerea in termenul de prescriptie
(1) Dupa implinirea termenului de prescriptie, creditorul poate cere repunerea in acest termen numai daca a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.
(2) Cererea de repunere in termen se introduce la instanta de executare competenta, in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii. Judecata cererii se face cu citarea partilor, prin hotarare supusa numai apelului, potrivit dreptului comun.
(3) Daca cererea de repunere in termen a fost admisa, creditorul poate formula cerere de executare silita in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.

Articolul 711 Alte dispozitii aplicabile
Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Codului civil privitoare la prescriptia extinctiva.

Capitolul VI Contestatia la executare

Articolul 712 Obiectul contestatiei
(1) Impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare si in cazul in care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa indeplineasca un act de executare silita in conditiile legii.
(2) Daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 443, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
(4) Impartirea bunurilor proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie poate fi hotarata, la cererea partii interesate, si in cadrul judecarii contestatiei la executare.

Articolul 713 Conditii de admisibilitate
(1) Daca executarea silita se face in temeiul unei hotarari judecatoresti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestatie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecatii in prima instanta sau intr-o cale de atac ce i-a fost deschisa.
(2) In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.
(3) Nu se poate face o noua contestatie de catre aceeasi parte pentru motive care au existat la data primei contestatii. Cu toate acestea, contestatorul isi poate modifica cererea initiala adaugand motive noi de contestatie daca, in privinta acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestatiei la executare.
(4) Creditorii neurmaritori au dreptul de a interveni in executarea efectuata de alti creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obtinute din urmarirea silita a bunurilor debitorului.
(5) In cazul procedurii urmaririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predarii silite a bunului imobil sau mobil, contestatia la executare poate fi introdusa si de o terta persoana, insa numai daca aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.

Articolul 714 Instanta competenta
(1) Contestatia se introduce la instanta de executare.
(2) In cazul urmaririi silite a imobilelor, al urmaririi silite a fructelor si a veniturilor generale ale imobilelor, precum si in cazul predarii silite a bunurilor imobile, daca imobilul se afla in circumscriptia altei curti de apel decat cea in care se afla instanta de executare, contestatia se poate introduce si la judecatoria de la locul situarii imobilului.
(3) Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa. Daca o asemenea contestatie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare.

Articolul 715 Termene
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestatia privitoare la executarea silita propriu-zisa se poate face in termen de 15 zile de la data cand:
1. contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, dupa caz, instiintarea privind infiintarea popririi. Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit;
3. debitorul care contesta executarea insasi a primit incheierea de incuviintare a executarii sau somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit incheierea de incuviintare a executarii si nici somatia sau executarea se face fara somatie.
(2) Contestatia impotriva incheierilor executorului judecatoresc, in cazurile in care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face in termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.
(4) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa in tot cursul executarii silite, dar nu mai tarziu de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.
(5) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (4) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, in conditiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobandite de catre tertii adjudecatari in cadrul vanzarii silite a bunurilor urmarite.

Articolul 716 Conditii de forma
(1) Contestatiile se fac cu respectarea cerintelor de forma prevazute pentru cererile de chemare in judecata.
(2) Contestatorul care nu locuieste sau nu are sediul in localitatea de resedinta a instantei poate, prin chiar cererea sa, sa isi aleaga domiciliul sau sediul procesual in aceasta localitate, aratand persoana careia urmeaza sa i se faca comunicarile.
(3) Intampinarea este obligatorie.

Articolul 717 Procedura de judecata
(1) Contestatia la executare se judeca cu procedura prevazuta de prezentul cod pentru judecata in prima instanta, care se aplica in mod corespunzator, dispozitiile art. 200 nefiind aplicabile in acest caz.
(2) Instanta sesizata va solicita de indata executorului judecatoresc sa ii transmita, in termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozitiile art. 286 fiind aplicabile in mod corespunzator, si ii va pune in vedere partii interesate sa achite cheltuielile ocazionate de acestea.
(3) Partile vor fi citate in termen scurt, iar judecarea contestatiei se face de urgenta si cu precadere.
(4) La cererea partilor sau atunci cand apreciaza ca este necesar, instanta va putea solicita relatii si explicatii scrise de la executorul judecatoresc.

Articolul 718 Cai de atac
(1) Hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, cu exceptia hotararilor pronuntate in temeiul art. 712 alin. (4) si art. 715 alin. (4) care pot fi atacate in conditiile dreptului comun.
(2) Hotararea prin care s-a solutionat contestatia privind intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea ce se executa. Daca prin contestatie s-a cerut lamurirea intelesului, intinderii ori aplicarii unui titlu care nu constituie hotarare a unui organ de jurisdictie, hotararea prin care s-a solutionat contestatia va putea fi atacata numai cu apel, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 719 Suspendarea executarii
(1) Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata.
(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie sa dea in prealabil o cautiune, calculata la valoarea obiectului contestatiei, dupa cum urmeaza:
a) de 10%, daca aceasta valoare este pana la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depaseste 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depaseste 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depaseste 1.000.000 lei.
(3) Daca obiectul contestatiei nu este evaluabil in bani, cautiunea va fi de 1.000 lei, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
(4) Suspendarea executarii este obligatorie si cautiunea nu este necesara daca:
1. hotararea sau inscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu;
2. inscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o hotarare judecatoreasca data in prima instanta;
3. debitorul face dovada cu inscris autentic ca a obtinut de la creditor o amanare ori, dupa caz, beneficiaza de un termen de plata.
(5) Daca bunurile urmarite sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului obtinut din valorificarea acestor bunuri.
(6) Asupra cererii de suspendare instanta, in toate cazurile, se pronunta prin incheiere, chiar si inaintea termenului fixat pentru judecarea contestatiei. Partile vor fi intotdeauna citate, iar incheierea poate fi atacata numai cu apel, in mod separat, in termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru cea lipsa.
(7) Daca exista urgenta si daca, in cazurile prevazute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a platit cautiunea, instanta poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac. Cautiunea depusa potrivit prezentului alineat ramane indisponibilizata chiar daca cererea de suspendare provizorie este respinsa si este deductibila din cautiunea finala stabilita de instanta, daca este cazul.
(8) Incheierea prin care s-a dispus suspendarea executarii silite se comunica din oficiu si de indata executorului judecatoresc.

Articolul 720 Efectele solutionarii contestatiei
(1) Daca admite contestatia la executare, instanta, tinand seama de obiectul acesteia, dupa caz, va indrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori incetarea executarii insesi, va anula ori lamuri titlul executoriu.
(2) De asemenea, daca prin contestatia la executare s-a cerut de catre partea interesata impartirea bunurilor proprietate comuna, instanta va hotari si asupra impartelii acestora, potrivit legii.
(3) In cazul respingerii contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.
(4) Hotararea de admitere sau de respingere a contestatiei, ramasa definitiva, va fi comunicata, din oficiu si de indata, si executorului judecatoresc.
(5) Daca contestatia este admisa, executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze masurilor luate sau dispuse de instanta.
(6) Atunci cand contestatia a fost respinsa, suma reprezentand cautiunea depusa ramane indisponibilizata, urmand a servi la acoperirea creantelor aratate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, dupa caz, situatie in care se va comunica executorului si recipisa de consemnare a acestei sume.
(7) In cazul in care constata refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a inregistra cererea de executare silita sau de a indeplini un act de executare silita ori de a lua orice alta masura prevazuta de lege, instanta de executare va putea obliga executorul, prin aceeasi hotarare, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum si, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru paguba astfel cauzata.
(8) In situatia prevazuta la alin. (7), instanta va solicita incheierea prevazuta la art. 665 alin. (1) sau, dupa caz, actul care constata refuzul executorului judecatoresc de a primi ori de a inregistra cererea de executare silita, de a indeplini un act de executare silita ori de a lua alta masura prevazuta de lege.

Capitolul VII Depunerea cu afectatiune speciala

Articolul 721 Conditii
(1) Pana la adjudecarea bunurilor scoase la vanzare silita, debitorul sau tertul garant poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii ori de executare, consemnand la unitatea prevazuta de lege, la dispozitia executorului judecatoresc, intreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile si cheltuielile de executare, si depunand dovada de consemnare la executorul judecatoresc.
(2) Asupra cererii debitorului sau a tertului garant, executorul judecatoresc se va pronunta de urgenta, prin incheiere, data cu citarea partilor, ce va fi comunicata de indata partilor.
(3) Daca cererea este admisa si debitorul sau tertul garant nu se opune, executorul judecatoresc, odata cu desfiintarea masurilor, va dispune si eliberarea sumei in mainile creditorului.
(4) Daca insa debitorul sau tertul garant va dovedi ca a facut contestatie in termen si se va opune la eliberare, aceasta este suspendata de drept, iar executorul judecatoresc se va pronunta asupra eliberarii sumei numai dupa ce instanta a dat o hotarare definitiva asupra contestatiei respective.

Articolul 722 Efecte
Suma consemnata de debitor sau de tertul garant, potrivit art. 721, va servi exclusiv la plata creditorului pe seama caruia s-a facut consemnarea, precum si la acoperirea cheltuielilor de executare, cu exceptia cazului in care sunt mai multi creditori urmaritori sau intervenienti, cand se va proceda la distribuire, potrivit dispozitiilor art. 864 si urmatoarele.

Capitolul VIII Intoarcerea executarii

Articolul 723 Dreptul la intoarcerea executarii
(1) In toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate raman in sarcina creditorului.
(2) Bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit, fara insa a se aduce atingere drepturilor definitiv dobandite de tertii de buna-credinta.
(3) In cazul in care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate din vanzare, actualizata in functie de rata inflatiei, cu exceptia situatiei cand se aplica art. 777.

Articolul 724 Modalitatea de restabilire
(1) In cazul in care instanta judecatoreasca a desfiintat titlul executoriu sau insasi executarea silita, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotarare, si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii. In cazul in care bunul supus executarii silite este un bun imobil, instanta va dispune asupra efectuarii operatiunilor de carte funciara necesare, fara insa a se aduce atingere drepturilor definitiv dobandite de tertii de buna-credinta, potrivit regulilor de carte funciara.
(2) Daca instanta care a desfiintat hotararea executata a dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare executarii, aceasta masura se va putea dispune de instanta care rejudeca fondul.
(3) Daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii in conditiile alin. (1) si (2), cel indreptatit o va putea cere, pe cale separata, instantei de executare. Judecata se va face de urgenta si cu precadere, hotararea fiind supusa numai apelului.

Articolul 725 Cazuri speciale
Daca titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanta judecatoreasca a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instantelor judecatoresti, iar modalitatea restabilirii situatiei anterioare executarii nu este prevazuta de lege ori, desi este prevazuta, nu s-a luat aceasta masura, ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanta prevazuta la art. 724 alin. (3).

Articolul 726 Executarea provizorie
Hotararea de prima instanta prin care s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii poate fi data cu executare provizorie, dispozitiile art. 449 aplicandu-se in mod corespunzator.

Titlul II Urmarirea silita asupra bunurilor debitorului

Capitolul I Urmarirea mobiliara

Sectiunea 1 Bunurile mobile care nu se pot urmari

Articolul 727 Bunurile neurmaribile
Nu sunt supuse urmaririi silite:
a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului si familiei sale si obiectele de cult, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap si cele destinate ingrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 3 luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta, animalele destinate obtinerii mijloacelor de subzistenta si furajele necesare pentru aceste animale pana la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna;
e) scrisorile, fotografiile si tablourile personale sau de familie si altele asemenea;
f) bunurile declarate neurmaribile in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Articolul 728 Bunurile destinate exercitarii ocupatiei sau profesiei debitorului
(1) Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate nu pot fi urmarite decat de catre creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu exercitarea profesiei respective. Daca bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional individual, insa servesc la exercitarea ocupatiei sau profesiei debitorului persoana fizica, pot fi supuse urmaririi silite numai daca nu exista alte bunuri urmaribile si numai pentru obligatii de intretinere sau alte creante privilegiate asupra mobilelor.
(2) Daca debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmarite, in masura necesara continuarii lucrarilor in agricultura, inventarul agricol, inclusiv animalele de munca, furajele pentru aceste animale si semintele pentru cultura pamantului, in afara de cazul in care asupra acestor bunuri exista un drept real de garantie sau un privilegiu pentru garantarea creantei.

Articolul 729 Limitele urmaririi veniturilor banesti
(1) Salariile si alte venituri periodice, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite:
a) pana la jumatate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii;
b) pana la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
(2) Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi jumatate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel.
(3) Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum.
(4) Ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca pe baza oricaror dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, daca legea nu dispune altfel.
(5) Urmarirea drepturilor prevazute la alin. (4) se va putea face in limita a jumatate din cuantumul acestora.
(6) Sumele retinute potrivit prevederilor alin. (1)-
(4) se elibereaza sau se distribuie potrivit art. 864 si urmatoarele.
(7) Alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru niciun fel de datorii.

Articolul 730 Sanctiune
Renuntarea la beneficiul dispozitiilor prevazute in articolele din prezenta sectiune, precum si urmarirea ori cesiunea facuta cu incalcarea acestor dispozitii sunt nule de drept.

Sectiunea 2 – Procedura urmaririi mobiliare

§ 1. Sechestrarea bunurilor mobile

Articolul 731 Indicarea bunurilor asupra carora sa se faca executarea
Pentru realizarea creantelor sale, creditorul va putea urmari bunurile mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte persoane. Creditorul poate indica bunurile mobile asupra carora ar voi sa se faca executarea. Daca executorul judecatoresc apreciaza ca prin valorificarea acestor bunuri nu se asigura realizarea drepturilor creditorului, el va urmari si alte bunuri.

Articolul 732 Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului
(1) Daca in termen de o zi de la comunicarea somatiei insotite de incheierea de incuviintare a executarii debitorul nu plateste suma datorata, executorul judecatoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, in vederea valorificarii lor, chiar daca acestea sunt detinute de un tert.
(2) In cazul in care exista pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmarire, la solicitarea creditorului sau a executorului judecatoresc, instanta de executare va dispune sechestrarea bunurilor urmaribile odata cu comunicarea somatiei catre debitor. Instanta analizeaza cererea de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac.
(3) Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesara o noua sechestrare, executorul judecatoresc fiind insa obligat sa verifice daca bunurile respective se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creantei.
(4) Bunurile mobile aflate in locul care constituie domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezuma, pana la proba contrara, ca apartin acestuia din urma. In cazul in care se afirma ca unele bunuri apartin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezulta din inscrisuri cu data certa, executorul va sechestra bunurile, insa va face mentiune in procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.

Articolul 732 Sechestrarea bunurilor aflate in mainile tertilor
(1) Sechestrul se va putea aplica si asupra bunurilor apartinand debitorului, dar detinute de un tert, afara numai daca acesta din urma nu recunoaste ca bunurile apartin debitorului urmarit. Daca tertul recunoaste ca bunurile apartin debitorului, este obligat sa declare daca le detine in temeiul vreunui titlu si sa inmaneze executorului o copie certificata a acestuia, daca este cazul.
(2) In cazul in care exista pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmarire, la solicitarea creditorului facuta in cuprinsul cererii de executare, instanta, prin incheierea de incuviintare a executarii, va dispune sechestrarea bunurilor urmaribile odata cu comunicarea somatiei catre debitor. In acest caz, se va face mentiunea corespunzatoare in chiar incheierea de incuviintare a executarii.
(3) Tertul detinator care are un drept de folosinta asupra bunului sechestrat poate sa ceara instantei de executare sa fie autorizat sa foloseasca in continuare bunul, daca pentru acesta exista o asigurare facultativa contra daunelor ori urmeaza sa fie contractata, in termenul fixat de instanta, dupa caz. In toate cazurile, acordul creditorului urmaritor in acest sens suplineste autorizatia instantei de executare.

Articolul 734 Concursul fortei publice
(1) Prezenta unui agent de politie, unui jandarm sau a altor agenti ai fortei publice va fi necesara, sub sanctiunea nulitatii, in urmatoarele situatii:
1. daca usile imobilului debitorului sau al tertului detinator sunt incuiate si acesta refuza sa le deschida;
2. daca ei refuza sa deschida camerele sau mobilele;
3. daca debitorul sau tertul detinator lipseste si in imobil nu se gaseste nicio persoana majora sau nimeni nu da curs solicitarii executorului de deschidere a usilor imobilului.
(2) Dupa deschiderea usilor sau mobilelor, prezenta celor mentionati la alin. (1) va putea fi suplinita prin 2 martori asistenti.
(3) In afara situatiilor prevazute la alin. (1), executorul judecatoresc va putea, de asemenea, cere concursul fortei publice, fie pentru a inlatura impotrivirea la sechestru, fie pentru pastrarea ordinii in timpul sechestrarii.

Articolul 735 Deschiderea incaperilor si mobilelor
In toate cazurile, incaperile si mobilele se vor deschide treptat, pe masura ce bunurile sechestrate se vor trece in procesul-verbal de sechestru.

Articolul 736 Participarea specialistilor
Executorul judecatoresc va putea recurge, daca este cazul, si la serviciile unor specialisti, pentru deschiderea localului, incaperilor, caselor de fier si a oricaror alte mobile in care se afla bunurile ce urmeaza a fi sechestrate, pentru identificarea acestora ori pentru a asigura transportul lor, dupa caz.

Articolul 737 Sechestrul asupra bunurilor aflate in casete inchiriate
Dispozitiile art. 734-736 sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul cand sechestrul se infiinteaza asupra continutului casetelor inchiriate de debitor la institutii de credit sau la alte unitati specializate.

Articolul 738 Identificarea bunurilor sechestrate
(1) Executorul judecatoresc este obligat sa identifice bunurile sechestrate printr-un semn distinctiv, putand si fotografia sau filma bunurile sechestrate.
(2) Daca debitorul cere ca bunurile sa fie asezate intr-o incapere cu intrari sigilate, acest semn nu se va aplica.

Articolul 739 Sechestrul asupra bunurilor deja identificate
(1) Daca animalele sau obiectele sechestrate sunt identificate, potrivit unor dispozitii legale, prin inscrisuri eliberate ori certificate de o autoritate sau institutie publica, se va face mentiune despre aplicarea sechestrului pe aceste inscrisuri.
(2) In cazul in care debitorul nu are sau refuza sa infatiseze inscrisurile respective, executorul va proceda la aplicarea unui semn distinctiv asupra acestor bunuri, daca acest lucru este posibil, sau, la cererea creditorului, la ridicarea si incredintarea lor unui administrator-sechestru desemnat de creditor, pe raspunderea acestuia. Toate cheltuielile efectuate cu aplicarea acestor masuri vor fi avansate de creditor si suportate de debitor in cadrul cheltuielilor de executare.

Articolul 740 Sechestrarea autovehiculelor
(1) In cadrul procedurii de urmarire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecatoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, facand mentiunea acestei masuri si pe certificatul de inmatriculare, precum si pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv. Daca aceasta din urma masura nu poate fi aplicata din diferite motive, executorul judecatoresc va mentiona acest aspect in procesul-verbal de sechestru, precum si cauzele care au dus la crearea acestei situatii.
(2) Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat in depozitul unei persoane alese cu precadere de catre creditor. Un exemplar al procesului-verbal de urmarire a acelui autovehicul va fi comunicat atat organelor de politie rutiera, cat si organelor fiscale in raza carora a fost inmatriculat acel bun, pentru a nota aceasta masura in evidentele proprii. Daca indisponibilizarea autovehiculului si a documentelor precizate la alin. (1) nu poate fi realizata la termenul la care executorul judecatoresc a dispus aplicarea masurii sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat serviciului de politie rutiera, care va putea opri in trafic autovehiculul urmarit, indiferent de locul in care acesta se afla.
(3) Organul de politie rutiera va putea opri in trafic autovehiculul sechestrat si va proceda la ridicarea certificatului de inmatriculare, a cartii de identitate, punand in vedere conducatorului autovehiculului ca bunul este sechestrat si sa se prezinte intr-un termen rezonabil la executorul judecatoresc. Totodata va anunta, de indata, executorul judecatoresc care a aplicat masura prevazuta la alin. (1). Aceasta operatiune va fi consemnata de catre organul de politie intr-un proces-verbal, in care se va face si o descriere sumara a autovehiculului sechestrat, o copie a acestuia fiind remisa conducatorului autovehiculului. Atat documentele, cat si o copie a procesului-verbal vor fi trimise executorului judecatoresc care a aplicat masura sechestrului asupra acelui autovehicul.
(4) Executorul judecatoresc poate aplica, de asemenea, masura sechestrului asupra unui autovehicul in baza datelor obtinute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, daca debitorul in cauza este proprietarul inregistrat al acelui bun, politia rutiera, in baza procesului-verbal comunicat de executorul judecatoresc, urmand a proceda potrivit alin. (2) si (3).
(5) Autovehiculul supus sechestrului potrivit dispozitiilor prezentului articol va putea fi folosit de catre debitor pana la valorificare, daca acesta depune sau remite executorului judecatoresc o polita de asigurare negociabila, la o suma asigurata cel putin egala cu valoarea de asigurare a autovehiculului.

Articolul 741 Sechestrul bunurilor afectate unor garantii reale
(1) Daca asupra bunului ce se sechestreaza exista un drept real de garantie constituit in favoarea unei terte persoane, executorul judecatoresc, luand cunostinta despre acest drept, va instiinta acea persoana despre aplicarea sechestrului si o va cita la toate termenele fixate pentru vanzarea bunului respectiv.
(2) Despre aplicarea sechestrului se va face mentiune in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sau in alte registre de publicitate, dupa caz.

Articolul 742 Publicitatea sechestrului
(1) Despre aplicarea sechestrului se va face mentiune, la cererea executorului judecatoresc, in registrul comertului, in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, in registrul succesoral tinut de Camera Notarilor Publici sau in alte registre de publicitate, dupa caz.
(2) De la data inscrierii, sechestrul devine opozabil tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra bunului respectiv.

Articolul 743 Sechestrul asupra bunurilor anterior sechestrate
(1) Executorul judecatoresc care, prezentandu-se la domiciliul ori la sediul debitorului, tertului detinator sau al administratorului-sechestru, va gasi infiintata o alta urmarire, dupa ce va lua o copie de pe procesul-verbal respectiv, aflat in mana debitorului, tertului detinator sau al administratorului-sechestru ori la domiciliul sau sediul acestuia, va incheia un proces-verbal in care va arata numele si calitatea celui care a facut urmarirea anterioara si va declara aceleasi bunuri sechestrate si de el.
(2) Executorul va putea, in acelasi timp, sa sechestreze si alte bunuri care nu au fost urmarite anterior.
(3) O copie certificata a procesului-verbal de sechestru va fi comunicata organului de executare care a inceput mai intai urmarirea.
(4) In acest caz, urmaririle se socotesc conexate, fiind aplicabile dispozitiile art. 654, iar creditorul pentru care s-a infiintat sechestrul va putea continua urmarirea chiar daca primul creditor urmaritor s-a desistat de la urmarire.

Articolul 744 Procesul-verbal de sechestru
(1) Efectuarea sechestrului se va constata de indata intr-un proces-verbal care va prevedea, in afara datelor si mentiunilor prevazute la art. 679 alin. (1), urmatoarele:
a) somatia de plata facuta verbal debitorului si raspunsul lui, daca a fost prezent;
b) enumerarea, descrierea si evaluarea, dupa aprecierea executorului, daca este posibil, a fiecarui bun mobil sechestrat;
c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmarire, nu au fost sechestrate, in cazul in care bunurile sechestrate nu acopera creanta;
d) mentionarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra bunurilor sechestrate;
e) aratarea bunurilor sechestrate asupra carora exista un drept real de garantie constituit in favoarea unei terte persoane;
f) aratarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate;
g) aratarea persoanei careia i se lasa in depozit bunurile sechestrate.
(2) Procesul-verbal se va semna de executor si de persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Daca ele nu pot ori refuza sa semneze, executorul judecatoresc va mentiona aceasta imprejurare in procesul-verbal.
(3) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se va preda debitorului sau, dupa caz, tertului detinator si administratorului-sechestru, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare. Daca aceste persoane nu sunt prezente ori refuza sa primeasca un exemplar al procesului-verbal, se va proceda potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea si inmanarea citatiilor.

Articolul 745 Indisponibilizarea bunurilor sechestrate
Din momentul sechestrarii bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza executarea, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, daca fapta nu constituie infractiune. Dispozitiile art. 189-191 sunt aplicabile.

Articolul 746 Pastrarea bunurilor sechestrate
(1) Bunurile sechestrate se lasa, cu acordul creditorului, in depozitul debitorului sau al tertului detinator ori pot fi luate in depozit de creditor, daca debitorul nu se opune.
(2) Daca exista pericolul ca debitorul sau tertul detinator sa instraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecatoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor.
(3) Daca debitorul sau tertul detinator refuza sa primeasca in depozit bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum si in cazul ridicarii bunurilor, executorul judecatoresc da in pastrare bunurile sechestrate unui administrator-sechestru, numit cu precadere dintre persoanele desemnate de creditor. Administratorul-sechestru trebuie sa fie major si indeobste cunoscut ca fiind solvabil. El poate fi obligat de instanta, la cererea creditorului sau a executorului, si la darea unei cautiuni. Sotul, rudele sau afinii debitorului, pana la al patrulea grad inclusiv, ori persoanele aflate in serviciul lui nu vor putea fi desemnati administratori-sechestru decat cu acordul creditorului.
(4) Sumele in lei sau in valuta, titlurile de valoare, obiectele din metale pretioase si pietrele pretioase se ridica si se predau de executor, pe baza de proces-verbal, in depozitul unor institutii de credit sau al unei alte entitati autorizate in acest scop.
(5) Obiectele de arta, colectiile de valoare, obiectele de muzeu si altele asemenea se ridica si se predau de executor, pe baza de proces-verbal, in depozitul muzeelor sau al unei alte entitati autorizate pentru depozitarea acestora.
(6) Daca entitatile aratate la alin. (4) si (5) refuza sa ia in depozit bunurile sechestrate, se aplica dispozitiile alin. (1)-
(3).
(7) In toate cazurile, executorul judecatoresc pastreaza dovada depunerii valorilor respective, iar in cazul titlurilor de valoare, cum sunt actiunile sau obligatiunile nominative ori la purtator, va sesiza de indata instanta de executare pentru a lua masurile necesare pentru conservarea si administrarea titlurilor si numirea, daca este cazul, a unui curator special, care sa exercite drepturile aferente acestora.
(8) In cazul titlurilor de credit transmisibile prin gir, executorul va face mentiune pe titluri despre aplicarea sechestrului, cu precizarea datei cand a fost facuta mentiunea. Dupa facerea mentiunii, titlurile sechestrate nu vor mai putea fi girate, iar debitorul mentionat in titlul de credit nu se va mai putea libera valabil decat consemnand suma la entitatea prevazuta de lege si depunand recipisa la executor.
(9) Sechestrarea titlurilor nominative se va notifica societatii sau institutiei emitente, precum si societatii ori altei persoane careia i-au fost date in pastrare sau administrare, spre a se face mentiune despre sechestru in registrul respectiv.

Articolul 747 Stramutarea bunurilor sechestrate
Nici administratorul-sechestru, nici debitorul sau tertul detinator nu vor putea transporta bunurile sechestrate din locul unde au fost autorizati sa le pastreze, decat cu incuviintarea executorului judecatoresc. In acest din urma caz, cheltuielile de transport vor fi avansate de partea interesata.

Articolul 748 Remuneratia administratorului-sechestru
(1) In cazul in care administrator-sechestru este o alta persoana decat debitorul sau tertul detinator, acesta va avea dreptul la o remuneratie, ce se va fixa de executor, prin incheiere, tinand seama de activitatea depusa, iar in cazul unitatilor specializate, de tarifele sau preturile practicate de acestea pentru servicii similare. Remuneratia si cheltuielile administratorului-sechestru vor putea fi platite cu anticipatie de catre creditorul urmaritor care le va prelua cu precadere din pretul bunurilor urmarite.
(2) Incheierea prin care este fixata remuneratia administratorului-sechestru se da cu citarea partilor.

Articolul 749 Raspunderea administratorului-sechestru
Administratorul-sechestru, precum si orice alte persoane insarcinate cu paza bunurilor sechestrate vor raspunde pentru orice paguba adusa creditorului sau debitorului din cauza neglijentei lor si vor fi inlocuiti, potrivit dispozitiilor referitoare la numirea administratorilor-sechestru, putand fi condamnati, daca este cazul, si la pedepsele prevazute de legea penala.

Articolul 750 Liberarea tertului detinator
(1) Tertul detinator se va putea libera, in cursul sechestrului, de bunurile debitorului urmarit, daca obligatia lui de restituire este ajunsa la scadenta.
(2) In acest scop, el va putea cere executorului judecatoresc incuviintarea de a depune bunurile sechestrate la el in mainile unei alte persoane. Executorul se va pronunta de urgenta, prin incheiere, data cu citarea tertului detinator, a debitorului si a creditorului urmaritor, asupra persoanei careia bunurile urmeaza sa fie incredintate. Creditorul urmaritor si debitorul vor putea conveni ca ele sa fie incredintate chiar debitorului.
(3) Daca creditorul urmaritor si debitorul nu vor cadea de acord, executorul va incredinta bunurile sechestrate unei persoane desemnate de creditor.
(4) Incredintarea bunurilor in mainile persoanei acceptate sau desemnate, potrivit alin. (2) si (3), va fi constatata printr-un proces-verbal semnat de executor si de administrator-sechestru.

Articolul 751 Oprirea urmaririi
(1) Debitorul va putea impiedica aplicarea sechestrului sau, dupa caz, va putea obtine ridicarea lui numai daca:
1. plateste creanta, inclusiv accesoriile si cheltuielile de executare, in mainile creditorului sau reprezentantului sau avand procura speciala. Dispozitiile art. 703 sunt aplicabile;
2. face depunerea cu afectatiunea speciala prevazuta la art. 721 alin. (1) si preda executorului recipisa de consemnare. In acest caz, executorul judecatoresc va elibera debitorului o dovada de primire a recipisei, va incheia un proces-verbal in care va face aceasta constatare si, daca debitorul nu a facut si contestatie in conditiile alin. (2), va opri urmarirea sau, dupa caz, va dispune ridicarea sechestrului. In caz contrar, daca debitorul a facut contestatie, executorul va depune de indata procesul-verbal constatator odata cu recipisa, la instanta de executare, care se va pronunta de urgenta, potrivit dispozitiilor art. 717. Pana la solutionarea contestatiei, urmarirea este suspendata de drept.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) pct. 2, daca debitorul face contestatie si se opune eliberarii sumei consemnate, el o va putea depune chiar in mana executorului, odata cu recipisa de consemnare a sumei, sub luare de dovada, sau o va putea introduce direct la instanta competenta, in termen de 5 zile de la data procesului-verbal intocmit de executor, caz in care o copie de pe contestatie va fi inmanata si executorului.
(3) Contestatia se va face cu respectarea conditiilor de forma prevazute la art. 716.
(4) Daca termenul prevazut la alin. (2) a expirat fara ca debitorul sa fi depus ori introdus contestatie, depunerea cu afectatiune speciala se va socoti drept plata facuta creditorului, iar acesta va putea sa ridice suma consemnata, in temeiul unei incheieri a executorului judecatoresc date de urgenta, cu citarea partilor.

Articolul 752 Continuarea urmaririi
(1) In orice alte cazuri decat cele prevazute la art. 751, debitorul sau o alta persoana interesata nu poate opri vanzarea bunurilor sechestrate, dar poate contesta executarea, potrivit dispozitiilor art. 712 si urmatoarele.
(2) Tertul care contesta executarea nu va putea dovedi cu martori dreptul sau de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate in locuinta sau intreprinderea debitorului urmarit, in afara de cazul cand, fata de profesia sau comertul contestatorului ori debitorului, o asemenea dovada devine admisibila.
(3) Sotul contestator care locuieste cu sotul debitor si care nu exercita o profesie si nici nu exploateaza o intreprindere nu va putea dovedi dreptul sau de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate decat cu conventia matrimoniala sau cu alte inscrisuri cu data certa, din care sa rezulte ca acestea i-au apartinut si inainte de casatorie ori ca le-a dobandit ulterior prin donatie sau mostenire ori, daca la data dobandirii avea bunuri proprii, ca le-a dobandit prin cumparare ori in alt mod. Aceasta dispozitie nu se aplica insa in privinta bunurilor care, in mod vadit sau prin destinatia lor, apartin sotului debitorului urmarit.

§ 2. Valorificarea bunurilor sechestrate

Articolul 753 Modalitati de valorificare
(1) Daca in termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului nu au fost platite suma datorata, toate accesoriile si cheltuielile de executare, executorul judecatoresc va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie publica, vanzare directa sau prin alte modalitati admise de lege.
(2) Cu toate acestea, vanzarea se va putea face de indata ce bunurile au fost sechestrate, daca acestea sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii ori daca pastrarea lor ar prilejui cheltuieli disproportionat de mari in raport cu valoarea lor.

Articolul 754 Vanzarea amiabila
(1) Executorul judecatoresc, cu acordul creditorului, poate sa ii incuviinteze debitorului sa procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate. In acest caz, debitorul este obligat sa il informeze in scris pe executor despre ofertele primite, indicand, dupa caz, numele sau denumirea si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma se angajeaza sa consemneze pretul propus.
(2) Daca pana la implinirea termenului prevazut la alin. (1) tertul cumparator nu consemneaza pretul oferit la dispozitia executorului judecatoresc, se va fixa termen pentru vanzare la licitatie publica, potrivit art. 759.

Articolul 755 Vanzarea directa
(1) Executorul judecatoresc poate, de asemenea, proceda, cu acordul ambelor parti, la valorificarea bunurilor urmarite prin vanzare directa cumparatorului care ofera cel putin pretul stabilit potrivit art. 758.
(2) Termenul pentru vanzarea directa va fi stabilit prin acordul partilor. Debitorul si creditorul vor fi instiintati despre ziua, ora si locul vanzarii, precum si despre oferta de pret depusa de potentialul cumparator.
(3) La data vanzarii, executorul va intocmi procesul-verbal prevazut la art. 773, dispozitiile acestui articol fiind aplicabile in mod corespunzator. Daca vreuna dintre parti lipseste la efectuarea vanzarii, executorul ii va comunica o copie certificata de pe procesul-verbal privind vanzarea.

Articolul 756 Vanzarea silita
In lipsa acordului partilor sau daca vanzarea directa ori amiabila nu se realizeaza, executorul judecatoresc va proceda la vanzarea prin licitatie publica a bunurilor sechestrate.

Articolul 757 Vanzarea titlurilor de valoare si a unor bunuri cu regim de circulatie special
(1) Titlurile de credit si orice alte valori sau marfuri negociabile la bursele de valori, bursele de marfuri ori pe alte piete se vor putea vinde prin intermediul bursei celei mai apropiate, respectiv prin sistemul alternativ de tranzactionare, cu formele si conditiile prevazute de legea speciala.
(2) Obiectele din metale pretioase si pietrele pretioase, mijloacele de plata straine si alte titluri de valoare decat cele aratate la alin. (1) vor fi valorificate, in conditiile legii, prin entitati autorizate, dupa caz, iar obiectele de arta, colectiile de valoare si obiectele de muzeu, prin organele si in conditiile prevazute de lege. Sumele obtinute din vanzare se vor consemna la entitatea indicata de executorul judecatoresc.
(3) Vanzarea actiunilor la societatile inchise si a partilor sociale se face in mod amiabil, potrivit art. 754, iar in lipsa, de catre executor, prin licitatie publica, daca legea nu prevede un sistem special privind circulatia acestora.
(4) Daca vanzarea bunurilor prevazute la alin. (3) se face de catre executor sau de catre un agent specializat, acesta va intocmi un caiet de sarcini care, in afara altor mentiuni prevazute de lege, va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii vanzarii, actul constitutiv al societatii, numarul si felul actiunilor sau partilor sociale supuse vanzarii, garantiile constituite asupra lor, clauzele speciale privind vanzarea sau cesiunea acestora si drepturile de preferinta acordate asociatilor, situatia financiara anuala pe ultimele doua exercitii financiare, precum si orice documente necesare pentru aprecierea consistentei si valorii drepturilor societare aferente actiunilor sau partilor sociale scoase la vanzare.
(5) Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului, creditorului, societatii emitente si celorlalti asociati, pentru a formula eventuale obiectiuni, in termen de 5 zile de la comunicare, sub sanctiunea decaderii. Executorul judecatoresc va solutiona obiectiunile, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor. Daca nu se formuleaza obiectiuni sau acestea sunt respinse, iar incheierea nu este atacata de catre cei interesati, urmarirea va continua, potrivit legii.
(6) Regulile speciale privind vanzarea titlurilor de valoare prevazute in prezentul articol raman aplicabile.

§ 3. Vanzarea la licitatie publica

Articolul 758 Evaluarea bunurilor sechestrate
(1) Cu ocazia aplicarii sechestrului, executorul judecatoresc este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, in afara de cazurile in care aceasta nu este cu putinta. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulatie, raportata la preturile medii de piata din localitatea respectiva.
(2) Separat de pretul bunurilor se va determina si valoarea drepturilor reale de folosinta, potrivit criteriilor aratate la alin. (1), iar daca aceasta nu este cu putinta, se va apela la un expert.
(3) La cererea partilor interesate sau in cazul in care nu poate proceda el insusi la evaluare, executorul judecatoresc va numi un expert care sa fixeze pretul pentru vanzarea bunurilor sechestrate.
(4) Executorul va dispune ca expertul sa fixeze pretul, printr-un raport scris, care va fi predat cu cel putin 5 zile inainte de ziua fixata pentru vanzare.
(5) Cererea de expertiza va fi facuta de parti, in mod verbal, la data sechestrarii bunurilor, fiind consemnata in procesul-verbal de sechestru, sau in scris, in termen de 5 zile de la data comunicarii procesului-verbal de sechestru, sub sanctiunea decaderii.
(6) Executorul se va pronunta de urgenta, fara citarea partilor, asupra cererii de expertiza, prin incheiere executorie, care va cuprinde stabilirea onorariului provizoriu ce se cuvine expertului si termenul in care trebuie depus raportul conform alin. (4).
(7) Onorariul provizoriu va fi depus de partea interesata, sub sanctiunea decaderii, in cel mult 5 zile de la comunicarea admiterii cererii de expertiza.
(8) Expertul va cita partile. Acestea pot desemna experti consilieri, dispozitiile art. 330 aplicandu-se in mod corespunzator.
(9) Daca expertul nu va depune raportul in termenul fixat ori daca din cauza nerespectarii termenului a cauzat amanarea vanzarii, la cererea partii interesate, instanta de executare poate lua impotriva acestuia masurile prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) si la art. 189.

Articolul 759 Fixarea termenului de licitatie
(1) Daca valorificarea bunurilor urmeaza sa se faca prin vanzare la licitatie publica, executorul judecatoresc, in termen de cel mult o zi de la expirarea termenelor prevazute la art. 753 alin. (1) sau la art. 754, iar, in cazul bunurilor prevazute la art. 753 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru, va fixa, prin incheiere definitiva, ziua, ora si locul licitatiei.
(2) Vanzarea nu se va putea face in mai putin de doua saptamani, nici in mai mult de 4 saptamani de la data expirarii termenelor prevazute la art. 753 alin. (1) sau art. 754, iar, in cazul bunurilor prevazute la art. 753 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru.
(3) Termenul se va putea scurta sau prelungi, daca atat creditorul, cat si debitorul o vor cere.

Articolul 760 Locul licitatiei
(1) Vanzarea la licitatie se va face la locul unde se afla bunurile sechestrate sau, daca exista motive temeinice, in alt loc.
(2) In cazul cand in localitate exista targuri oficiale recunoscute si tinute in mod obisnuit cel putin o data pe saptamana, vanzarea vitelor se va face obligatoriu in acele targuri, in zilele si orele de targ, chiar daca targurile ar cadea in zilele nelucratoare sau de sarbatoare legala, fara a fi necesara incuviintarea instantei de executare.
(3) De asemenea, daca in localitate exista burse de marfuri sau cereale, toate marfurile sau cerealele care sunt cotate la aceste burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a debitorului, prin intermediul lor.

Articolul 761 Instiintarea partilor si a altor persoane interesate
(1) Executorul judecatoresc ii va instiinta pe creditor, debitor, tertul detinator al bunurilor sechestrate, precum si pe orice persoana care are un drept in legatura cu aceste bunuri despre ziua, ora si locul vanzarii la licitatie, potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea si inmanarea citatiilor, cu cel putin 48 de ore inainte de termenul fixat pentru vanzare.
(2) Daca se vand titluri de valoare care nu sunt negociate la bursa de valori sau intr-un sistem alternativ de tranzactionare, in conditiile art. 757 alin. (3), vor fi instiintati societatea emitenta a titlului sau tertul caruia acestea au fost incredintate spre pastrare ori administrare, precum si ceilalti asociati ori mostenitorii acestora, daca au drepturi de preferinta la vanzare.

Articolul 762 Publicitatea vanzarii
(1) Executorul judecatoresc va intocmi anunturile de vanzare, pe care le va afisa cu cel putin 5 zile inainte de tinerea licitatiei la locul licitatiei, la sediul executorului judecatoresc, al primariei de la locul vanzarii bunurilor si al instantei de executare, precum si in alte locuri publice, unde conducatorii acestora au obligatia crearii conditiilor necesare afisarii publicatiilor de vanzare, fara a impune taxe sau contraprestatii. De asemenea, executorul judecatoresc va intocmi si publicatii de vanzare pe care le va aduce la cunostinta publicului prin unul dintre ziarele locale sau, in lipsa, dintre cele de circulatie nationala, prin ziare, reviste sau alte publicatii existente ce sunt destinate comercializarii unor bunuri de natura celor scoase la vanzare, precum si pe pagini de internet deschise in acelasi scop.
(2) Publicatiile si anunturile de vanzare vor cuprinde:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numarul dosarului de executare;
c) numele executorului judecatoresc;
d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si creditorului;
e) ziua, ora si locul licitatiei;
f) indicarea si descrierea sumara a bunurilor ce vor fi vandute la licitatie publica, cu aratarea pentru fiecare a pretului de incepere a licitatiei, care este pretul prevazut in procesul-verbal de sechestru sau, dupa caz, cel stabilit prin expertiza; in cazul titlurilor de valoare nenegociabile, se va indica si locul de la care poate fi procurat, pe cheltuiala solicitantului, caietul de sarcini prevazut la art. 757 alin. (4);
g) mentiunea, daca va fi cazul, ca bunurile se vand grevate de drepturile reale de folosinta, dobandite ulterior inscrierii vreunei ipoteci si ca, in cazul in care creantele creditorilor urmaritori nu ar fi acoperite la prima licitatie, se va proceda, in aceeasi zi, la o noua licitatie pentru vanzarea bunurilor libere de acele drepturi. Pretul de la care vor incepe aceste licitatii va fi cel prevazut la art. 769 alin. (6) si (7);
h) somatia pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunului sa il anunte executorului inainte de data stabilita pentru vanzare, in termenele si sub sanctiunile prevazute de lege;
i) invitatia catre toti cei care vor sa cumpere bunul sa se prezinte la termenul de vanzare, la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;
j) locul si data afisarii, in cazul anunturilor de vanzare;
k) semnatura si stampila executorului judecatoresc, in cazul anunturilor de vanzare.
(3) Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale incheiate de executorul judecatoresc.
(4) Cheltuielile de afisare si publicare vor fi avansate de catre creditorul urmaritor, care le va prelua din pretul bunurilor urmarite.
(5) In cazul nerespectarii dispozitiilor prezentului articol, la cererea partii interesate, instanta de executare poate lua impotriva executorului judecatoresc masurile prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. h) si la art. 189.
(6) Mentiunile de la alin. (2) lit. a) si c)-k) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
(7) Cate un exemplar din publicatia de vanzare se va comunica persoanelor prevazute la art. 761 alin. (1).
(8) In cazul in care se urmaresc bunurile mobile ale unui minor sau ale unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, dispozitiile art. 840 alin. (2) sunt aplicabile.

Articolul 763 Restrangerea formalitatilor de publicitate
(1) Prin exceptie de la dispozitiile art. 762, in cazul in care executarea se face in temeiul unui titlu executoriu privitor la o creanta a carei valoare nu depaseste 5.000 lei sau atunci cand bunurile sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii ori deprecierii, oricare ar fi valoarea titlului executoriu, executorul judecatoresc va putea sa restranga formalitatile de publicitate numai la afisare si sa scurteze atat termenul de instiintare a debitorului si a tertului detinator, cat si termenul de afisare, in masura in care aceasta ar fi suficienta pentru instiintarea celor interesati.
(2) Creditorul, debitorul si tertul detinator vor putea fi incunostintati prin telegrama, telefax sau prin alte mijloace care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii lui.

Articolul 764 Refacerea formalitatilor de publicitate
(1) Daca din orice cauza vanzarea se amana, incunostintarea celor interesati si formalitatile de publicitate se vor indeplini si pentru noul termen, care nu va putea fi mai scurt de o saptamana si nici mai lung de doua saptamani.
(2) Daca vanzarea nu se poate termina in aceeasi zi, ea va continua in ziua urmatoare, iar executorul judecatoresc va aduce verbal la cunostinta celor prezenti, in afara de cazul in care ambele parti sunt de acord cu amanarea licitatiei. In acest din urma caz, costul formalitatilor de publicitate va fi suportat in mod egal de ambele parti, dispozitiile art. 762 alin. (4) fiind aplicabile in mod corespunzator.

Articolul 765 Pregatirea licitatiei
(1) In ziua fixata pentru vanzare, executorul judecatoresc se va duce la locul unde se afla bunurile sechestrate, va ridica sigiliile sau va primi bunurile de la persoana careia i-au fost incredintate, eliberandu-i chitanta de primire.
(2) Executorul va verifica, dupa procesul-verbal de sechestru, numarul si starea bunurilor si va constata toate acestea, precum si lipsurile gasite, in procesul-verbal de licitatie.
(3) Daca vanzarea se va face in alt loc decat acela unde se gasesc bunurile ce urmeaza sa fie vandute, ele vor fi duse in acel loc, pe cheltuiala creditorului, in conditiile art. 762 alin. (4).

Articolul 766 Amanarea licitatiei
(1) La cererea partii interesate facuta, sub sanctiunea decaderii, inainte de inceperea licitatiei, executorul judecatoresc va amana vanzarea in cazul nerespectarii termenelor de instiintare a creditorului, debitorului sau tertului detinator ori, dupa caz, a termenelor de afisare sau publicare a vanzarii. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixata pentru prima vanzare, se vor reface formalitatile de publicitate incalcate, cu respectarea dispozitiilor art. 762.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile la vanzarea bunurilor supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii, caz in care partea interesata va putea solicita numai luarea masurilor prevazute de art. 763.

Articolul 767 Participantii la licitatie
(1) Poate participa la licitatie orice persoana care are capacitate deplina de exercitiu, precum si capacitatea de a dobandi bunurile scoase la licitatie.
(2) Debitorul urmarit nu va putea fi adjudecatar, nici personal, nici prin persoana interpusa.
(3) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot, nici personal, nici prin persoane interpuse, sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din pretul stabilit potrivit art. 758 alin. (1) sau (3).

Articolul 768 Garantia de participare
(1) Participantii la licitatie trebuie sa consemneze, cel mai tarziu pana la inceperea licitatiei, la dispozitia executorului judecatoresc, cel putin 10% din pretul de incepere a licitatiei pentru bunurile pe care intentioneaza sa le cumpere.
(2) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu sunt obligati, daca au rang util de preferinta, sa depuna garantia prevazuta la alin. (1), decat pentru a acoperi, daca este cazul, diferenta dintre valoarea garantiei si propria creanta.
(3) Daca in localitatea unde are loc licitatia nu functioneaza nicio unitate dintre cele prevazute de lege pentru a face astfel de operatiuni sau daca licitatia se desfasoara in locuri izolate, garantia poate fi depusa si la executorul judecatoresc, pe baza de chitanta de primire, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul-verbal de licitatie.

Articolul 769 Efectuarea licitatiei
(1) Vanzarea la licitatie se va face in mod public de catre executorul judecatoresc, care va oferi bunurile spre vanzare prin 3 strigari succesive.
(2) Pretul de la care incepe licitatia este cel prevazut in publicatii sau anunturi, potrivit art. 762 alin. (2).
(3) In raport cu natura sau cu destinatia lor, bunurile se vor vinde fiecare in parte sau mai multe impreuna, tinandu-se seama in toate cazurile ca prin modul de vanzare acestea sa nu se deprecieze.
(4) In cazul cand de la debitor s-au ridicat si sume de bani, vanzarea celorlalte bunuri nu se va putea face decat in masura in care acele sume nu acopera creanta creditorului urmaritor si accesoriile acesteia, impreuna cu cheltuielile de executare.
(5) Bunul se adjudeca celui care, dupa 3 strigari succesive, facute la intervale de timp care sa permita optiuni si supralicitari, ofera pretul cel mai mare, iar atunci cand exista un singur concurent, acesta a oferit pretul de incepere a licitatiei.
(6) Daca bunul este grevat de vreun drept real de folosinta, dobandit ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare strigarile vor incepe de la pretul cel mai mare oferit sau, in lipsa, de la cel fixat in publicatie, diminuat cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 758 alin. (2).
(7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin. (6) nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creantelor ipotecare inscrise anterior, executorul judecatoresc va relua in aceeasi zi licitatia pentru vanzarea bunului liber de acele drepturi; in acest caz, strigarile vor incepe de la pretul mentionat in publicatia de vanzare, fara scaderea aratata la alin. (6).
(8) Daca nu se obtine pretul de incepere a licitatiei, la acelasi termen bunul va fi din nou scos la vanzare, caz in care licitatia va incepe de la pretul de 75% din cel prevazut in publicatii sau anunturi, iar bunul va fi vandut celui care va oferi pretul cel mai mare.
(9) Daca nu se ofera nici pretul minim prevazut la alin. (8), licitatia se va amana la un alt termen, pentru care se vor indeplini din nou formalitatile de publicitate prevazute de art. 762. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei licitatii, licitatia va incepe de la 50% din pretul initial prevazut in publicatii sau anunturi. Daca nu se va obtine nici acest pret, bunurile vor fi vandute, la acelasi termen, la cel mai mare pret oferit, chiar si atunci cand la licitatie s-a prezentat un singur ofertant.
(10) In toate cazurile, la pret egal, va fi preferat cel care are un drept de preemptiune asupra bunului urmarit.
(11) Dispozitiile alin. (8) si (9) nu sunt aplicabile la vanzarea bunurilor supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii. In aceste cazuri, vanzarea se va face la orice pret si oricare ar fi numarul concurentilor, chiar la primul termen.
(12) Executorul va tine o lista cu bunurile vandute si pretul cu care s-au vandut.

Articolul 770 Stingerea dreptului de preemptiune
Titularul unui drept de preemptiune care nu a participat la licitatie nu va mai putea sa isi exercite dreptul dupa adjudecarea bunului.

Articolul 771 Depunerea si consemnarea pretului
(1) Dupa adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat sa depuna de indata intregul pret, in numerar ori cu ordin de plata sau orice alt instrument legal de plata; la cererea sa, acceptata de creditor sau de reprezentantul sau, pretul se va putea depune si ulterior, in cel mult 5 zile de la data licitatiei.
(2) In cazul in care adjudecatar este insusi creditorul urmaritor si nu participa alti creditori la urmarire sau, desi participa, acestia se afla intr-un rang de preferinta inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune in contul pretului creanta sa, in tot sau in parte. Daca pretul bunului este mai mare decat valoarea creantei, creditorul va putea depune in contul pretului creanta sa numai daca depune, de indata sau in cel mult 5 zile de la data licitatiei, diferenta dintre pretul de adjudecare si valoarea creantei.
(3) Daca pretul sau, dupa caz, diferenta de pret nu se va depune potrivit alin. (1) sau (2), se va relua licitatia ori, dupa caz, o alta modalitate de valorificare a bunului, la acelasi termen sau la un alt termen, pentru care se vor implini formalitatile de publicitate prevazute de art. 762, iar primul adjudecatar va fi raspunzator atat de scaderea pretului obtinut la a doua vanzare, cat si de cheltuielile facute pentru aceasta; aceste sume se vor stabili de catre executorul judecatoresc prin proces-verbal care constituie titlu executoriu si se vor retine cu precadere din suma depusa conform art. 768.
(4) Executorul judecatoresc va consemna de indata sumele de bani incasate, pastrand dovada consemnarii. Despre aceasta el va face mentiune si in procesul-verbal de licitatie.

Articolul 772 Inchiderea licitatiei
(1) Licitatia se va inchide de indata ce din sumele obtinute se pot acoperi toate creantele ce se urmaresc, precum si toate cheltuielile de executare.
(2) Executorul judecatoresc va declara inchisa licitatia si in cazul in care in timpul acesteia survine vreuna dintre situatiile prevazute la art. 703 sau, dupa caz, la art. 751.

Articolul 773 Procesul-verbal de licitatie
(1) Dupa inchiderea licitatiei, executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal despre desfasurarea si rezultatul acesteia. Acest proces-verbal va cuprinde, in afara datelor si mentiunilor prevazute la art. 679, sub sanctiunea nulitatii:
a) aratarea locului, datei si orei cand licitatia a inceput si s-a terminat;
b) indicarea procesului-verbal de sechestru si constatarile prevazute la art. 765 alin. (2);
c) aratarea bunurilor vandute, pretul rezultat din vanzarea lor, precum si numele sau denumirea fiecarui adjudecatar.
(2) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de debitor si de creditorul urmaritor, daca au fost de fata, precum si de adjudecatar. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal.
(3) Lista prevazuta la art. 769 alin. (12) si raportul de expertiza, daca va fi cazul, se anexeaza la procesul-verbal si se pastreaza impreuna cu procesul-verbal de licitatie la dosarul de executare.

Articolul 774 Eliberarea titlului de proprietate
(1) Executorul judecatoresc ii va elibera, sub semnatura sa, fiecarui adjudecatar in parte un certificat de adjudecare, care va cuprinde data si locul licitatiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat si, dupa caz, a pretului platit sau care urmeaza sa fie platit.
(2) Certificatul eliberat fiecarui adjudecatar constituie dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor vandute; in cazul titlurilor de valoare nominative, adjudecatarul va putea obtine transferul acestora pe numele sau, in temeiul certificatului de adjudecare. Daca emitentul titlurilor refuza in mod nejustificat transferul, instanta de executare, la cererea adjudecatarului, va da o incheiere care va constata transferul intervenit si care va servi adjudecatarului la efectuarea inregistrarilor prevazute de lege. Totodata, prin aceeasi hotarare, instanta va dispune obligarea emitentului la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum si obligarea sa, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru paguba astfel cauzata.
(3) In toate cazurile, predarea bunului se va face dupa achitarea integrala a pretului; pana la predare, debitorul suporta riscul pieirii bunului adjudecat.
(4) Dupa predare, executorul va dispune, din oficiu, daca este cazul, radierea din registrele de publicitate a drepturilor si sarcinilor stinse prin adjudecare care grevau anterior bunul adjudecat.

Articolul 775 Efectele adjudecarii
Prin adjudecare, cumparatorul devine, de la data predarii, proprietarul bunului adjudecat, liber de orice sarcini, care se stramuta de drept asupra pretului platit, in afara de cazul in care adjudecatarul ar fi de acord sa fie mentinute sau vanzarea s-a facut in conditiile art. 769 alin. (6).

Articolul 776 Vicii ascunse
In cazul vanzarii silite la licitatie publica nu exista garantie contra viciilor ascunse ale bunului vandut.

Articolul 777 Inadmisibilitatea desfiintarii vanzarii. Exceptii
(1) In cazul vanzarilor la licitatie publica facute in conditiile prezentei sectiuni nu este admisibila nicio cerere de desfiintare a vanzarii impotriva tertului adjudecatar care a platit pretul, in afara de cazul in care a existat frauda din partea acestuia. Asemenea cerere nu poate fi facuta decat pe cale de actiune principala.
(2) Cand adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata daca exista temei de nulitate, potrivit dreptului comun.

Articolul 778 Mentinerea sau incetarea unor contracte
(1) Locatiunile si celelalte acte juridice privitoare la bunul adjudecat raman in fiinta sau, dupa caz, inceteaza potrivit legii. In toate cazurile, adjudecatarul nu este tinut sa respecte locatiunea sau un alt act juridic atunci cand pretul convenit este mai mic cu o treime fata de pretul pietei ori inferior celui rezultat din locatiunile sau actele juridice precedente.
(2) Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau alte persoane interesate nu pot fi opuse adjudecatarului decat daca sunt inscrise in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sau in alte registre publice. Dispozitiile alin. (1) raman aplicabile.

§ 4. Dispozitii speciale

Articolul 779 Preluarea bunului in contul creantei
(1) In cazul in care bunul sechestrat nu s-a putut vinde in conditiile prezentei sectiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silita asupra bunurilor mobile ale debitorului il poate prelua in contul creantei sale la pretul stabilit in publicatiile sau anunturile de vanzare pentru ultimul termen de licitatie. Daca acest pret este mai mare decat valoarea creantei, creditorul poate prelua bunul numai daca depune, in conditiile art. 771 alin. (1), suma de bani ce reprezinta diferenta dintre pret si valoarea creantei.
(2) Daca mai multi creditori vor sa preia bunul in conditiile alin. (1), acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinta stabilite la art. 865 si 867. In cazul creditorilor de rang egal, acestia vor prelua bunul in coproprietate proportional cu valoarea creantei fiecaruia.

Articolul 780 Restituirea sau predarea unor bunuri
(1) Bunurile sechestrate care nu au putut fi valorificate in conditiile prezentei sectiuni raman indisponibilizate cel mult un an de la data aplicarii sechestrului. In cursul acestui termen, executorul judecatoresc poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri; in acest caz, pretul de incepere a licitatiei va fi fixat, prin incheiere, de catre executorul judecatoresc si va fi egal cu pretul de incepere de la ultima licitatie organizata pentru bunul mobil respectiv. Daca nici dupa expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, iar creditorul refuza sa le preia in contul creantei, ele se restituie din oficiu debitorului sau unui reprezentant al sau.
(2) In cazul in care debitorul caruia ar urma sa i se restituie bunurile potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul cunoscut si nici nu ar putea fi identificat in alt loc, iar bunurile respective ar urma sa treaca, potrivit legii, in proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale unde executorul judecatoresc isi are sediul, acesta le va preda organului competent.
(3) Despre predarea bunurilor prevazute la alin. (2) executorul judecatoresc va incheia un proces-verbal, ce va fi semnat de el si de organul caruia i s-a facut predarea.

Sectiunea 3 – Poprirea

Articolul 781 Obiectul popririi
(1) Sunt supuse urmaririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului ori detinute in numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, in conditiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite si bunurile mobile corporale ale debitorului detinute de un tert in numele sau.
(2) In cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmaririi silite prin poprire atat soldul creditor al acestor conturi, cat si incasarile viitoare, cu respectarea limitelor prevazute la art. 729, daca este cazul.
(3) Poprirea se poate infiinta si asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datoreaza debitorului, daca ambele creante sunt certe si lichide.
(4) Se va putea popri si creanta cu termen ori sub conditie. In acest caz, poprirea nu va putea fi executata decat dupa ajungerea la termen ori de la data indeplinirii conditiei.
(5) Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:
a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie;
b) sumele reprezentand credite nerambursabile ori finantari primite de la institutii sau organizatii nationale si internationale pentru derularea unor programe ori proiecte;
c) sumele aferente platii drepturilor salariale viitoare, pe o perioada de 3 luni de la data infiintarii popririi. Atunci cand asupra aceluiasi cont sunt infiintate mai multe popriri, termenul de 3 luni in care se pot efectua plati aferente drepturilor salariale viitoare se calculeaza o singura data de la momentul infiintarii primei popriri.

Articolul 782 Cererea de poprire. Competenta
(1) Poprirea se infiinteaza la cererea creditorului de catre un executor judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel unde isi are domiciliul sau sediul debitorul ori tertul poprit.
(2) In cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenta apartine executorului judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, dupa caz, de la sediul principal sau, dupa caz, de la sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul. Daca debitorul are mai multe conturi deschise, competenta pentru infiintarea popririi asupra tuturor conturilor apartine executorului judecatoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
(3) Dispozitiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile.

Articolul 783 Infiintarea popririi
(1) Poprirea se infiinteaza fara somatie, in baza incheierii de incuviintare a executarii, prin adresa in care se va preciza si titlul executoriu in temeiul caruia s-a infiintat poprirea, ce va fi comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 781 alin. (1), impreuna cu incheierea de incuviintare a executarii sau un certificat privind solutia pronuntata in dosar. Despre masura luata va fi instiintat si debitorul, caruia i se va comunica, in copie, adresa de infiintare a popririi, la care se vor atasa si copii certificate de pe incheierea de incuviintare a executarii sau de pe certificatul privind solutia pronuntata in dosar, si titlul executoriu, in cazul in care acestea din urma nu i-au fost anterior comunicate.
(2) In adresa de infiintare a popririi i se va pune in vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), tert poprit, interdictia de a plati debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datoreaza ori pe care i le va datora, declarandu-le poprite in masura necesara pentru realizarea obligatiei ce se executa silit.
(3) Adresa de infiintare a popririi va cuprinde numele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, daca sunt cunoscute.
(4) In cazul in care se solicita infiintarea popririi pentru toate conturile unei persoane fizice sau juridice, inclusiv pentru conturile subunitatilor fara personalitate juridica ale acesteia din urma, se vor indica, daca sunt cunoscute, elementele de identificare pentru fiecare cont in parte, respectiv pentru fiecare subunitate fara personalitate juridica a debitorului persoana juridica.
(5) In cazul in care adresa de infiintare a popririi se transmite unei unitati operationale a unei institutii de credit, poprirea va fi infiintata numai asupra conturilor pe care debitorul urmarit le are deschise la acea unitate. Daca debitorul nu are cont deschis la unitatea institutiei de credit sesizate, aceasta va informa executorul cu privire la conturile deschise de debitor la alte unitati operationale.
(6) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazurile in care poprirea se infiinteaza asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile ce se afla in pastrare la unitati specializate.
(7) In cazul in care poprirea a fost infiintata ca masura de asigurare si nu a fost desfiintata pana la obtinerea titlului executoriu, se va comunica tertului poprit o copie certificata de pe titlul executoriu in vederea indeplinirii obligatiilor prevazute la art. 787. Titlul executoriu va fi insotit de o adresa care va cuprinde numele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, daca sunt cunoscute, numarul si data adresei in baza careia s-a infiintat poprirea asiguratorie, numarul dosarului de executare si datele de identificare a contului in care a fost consemnata suma poprita asiguratoriu.
(8) Dupa infiintarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit va putea sa popreasca aceeasi creanta pana la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din poprire, cu respectarea dispozitiilor art. 787.

Articolul 784 Efectul infiintarii popririi
(1) Din momentul comunicarii adresei de infiintare a popririi catre tertul poprit sunt indisponibilizate toate sumele si bunurile poprite. De la indisponibilizare si pana la achitarea integrala a obligatiilor prevazute in titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii urmaririi silite prin poprire, tertul poprit nu va face nicio alta plata sau alta operatiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, daca legea nu prevede altfel.
(2) Cand se popresc sume cu scadente succesive, indisponibilizarea se intinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenta, ci si asupra celor exigibile in viitor.
(3) Indisponibilizarea se intinde si asupra fructelor civile ale creantei poprite, precum si asupra oricaror alte accesorii nascute chiar dupa infiintarea popririi.
(4) Prin efectul indisponibilizarii, plata sau cesiunea creantei poprite nu va fi opozabila creditorului popritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispozitie de orice fel facute ulterior infiintarii popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.
(5) Poprirea intrerupe prescriptia nu numai cu privire la creanta poprita, dar si in ceea ce priveste creanta pentru acoperirea careia ea a fost infiintata.
(6) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va inceta decat daca debitorul consemneaza, cu afectatiune speciala, toate sumele pentru acoperirea carora a fost infiintata poprirea, la dispozitia executorului judecatoresc, in conditiile prevazute la art. 721. Debitorul va inmana recipisa de consemnare executorului judecatoresc, care il va instiinta de indata pe tertul poprit.
(7) In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, institutiile de credit sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ziua respectiva, in vederea consemnarii acestora potrivit dispozitiilor art. 787.
(8) In cazul in care titlul executoriu cuprinde o obligatie de plata in valuta, institutiile de credit sunt autorizate sa efectueze convertirea in valuta indicata in titlul executoriu a sumelor existente in conturile debitorului, fie in lei, fie intr-o alta valuta decat aceea in care se face executarea, fara a fi necesar consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ziua respectiva.

Articolul 785 Publicitatea popririi
(1) In cazul cand creanta poprita este garantata cu ipoteca sau cu alta garantie reala, creditorul popritor va fi in drept sa ceara, pe baza unei copii certificate de executorul judecatoresc de pe adresa de infiintare a popririi, ca poprirea sa fie inscrisa in cartea funciara sau in alte registre de publicitate, dupa caz.
(2) Daca garantia ipotecara este aratata in cererea de poprire, executorul judecatoresc va solicita din oficiu inscrierea in cartea funciara sau in alte registre de publicitate, dupa caz.
(3) Radierea acestei inscrieri nu se va putea dispune decat cu citarea creditorului la cererea caruia aceasta a fost facuta.
(4) In cazul popririi asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale, dispozitiile art. 742 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 786 Continuarea popririi
(1) Poprirea ramane in fiinta si atunci cand debitorul isi schimba locul de munca sau este pensionat. In aceste cazuri, tertul poprit va trimite actele prin care s-a infiintat poprirea unitatii la care se afla noul loc de munca al debitorului sau organului de asigurari sociale competent, care, de la data primirii acestor acte, devine tert poprit.
(2) Daca debitorul paraseste unitatea fara ca aceasta sa cunoasca noul loc de munca, ea il va incunostinta pe creditor despre aceasta imprejurare. Dupa aflarea noului loc de munca al debitorului, creditorul il va aduce la cunostinta unitatii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. (1).

Articolul 787 Obligatiile tertului poprit
(1) In termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate in viitor, de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat:
1. sa consemneze suma de bani, daca creanta poprita este exigibila, sau, dupa caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite si sa trimita dovada executorului judecatoresc, in cazul popririi infiintate pentru realizarea altor creante decat cele aratate la pct. 2;
2. sa plateasca direct creditorului suma retinuta si cuvenita acestuia, in cazul sumelor datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii, precum si in cazul sumelor datorate cu titlu de despagubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii. La cererea creditorului, suma ii va fi trimisa la domiciliul indicat sau, daca este cazul, la resedinta indicata, cheltuielile de trimitere fiind in sarcina debitorului.
(2) Daca sunt infiintate mai multe popriri, tertul poprit va proceda potrivit alin. (1), comunicand, dupa caz, executorului ori creditorilor aratati la pct. 1 si 2 din acelasi alineat numele si adresa celorlalti creditori, precum si sumele poprite de fiecare in parte.
(3) Tertul in mainile caruia se afla bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor indatoririlor si sanctiunilor prevazute de lege pentru administratorii-sechestru de bunuri sechestrate.
(4) In cazul cand poprirea s-a facut asupra unor bunuri mobile incorporale si termenul de restituire este scadent, tertul poate cere executorului sa le incredinteze unui administrator-sechestru.
(5) Tertul poprit nu va putea face contestatie impotriva popririi. El isi va formula apararile in instanta de validare.

Articolul 788 Eliberarea si distribuirea sumei consemnate
(1) Executorul judecatoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, in conditiile dispozitiilor art. 787 alin. (1) pct. 1 si ale art. 864 si urmatoarele.
(2) In cazul creditorilor care nu locuiesc sau nu isi au sediul in localitatea unde functioneaza executorul, sumele consemnate de tertul poprit vor fi trimise acestora la adresa indicata in cererea de infiintare a popririi ori vor fi virate in contul indicat de acestia, pe cheltuiala debitorului.

Articolul 789 Cazul popririlor ce depasesc cuantumul sumei urmaribile
(1) In cazul in care sunt infiintate mai multe popriri si sumele pentru care s-a dispus infiintarea popririi depasesc suma urmaribila din veniturile debitorului, tertul poprit, in termenul prevazut la art. 787 alin. (1), va retine si va consemna suma urmaribila, instiintandu-i pe executorii judecatoresti care au infiintat popririle, dispozitiile art. 654 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Distribuirea se va face de catre executorul judecatoresc competent, potrivit dispozitiilor art. 864 si urmatoarele.

Articolul 790 Validarea popririi
(1) Daca tertul poprit nu isi indeplineste obligatiile ce ii revin pentru efectuarea popririi, inclusiv in cazul in care, in loc sa consemneze suma urmaribila, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmaritor, debitorul sau executorul judecatoresc, in termen de cel mult o luna de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, in vederea validarii popririi.
(2) In cazul cand asupra aceleiasi sume datorate de tertul poprit exista mai multe popriri, care nu au fost executate de catre acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singura hotarare.
(3) Instanta ii va cita pe creditorul urmaritor si pe cei intervenienti, daca este cazul, precum si pe debitorul si tertul poprit si, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricarei probe necesare solutionarii acesteia, care este admisibila potrivit normelor de drept comun. In instanta de validare, tertul poprit poate opune creditorului urmaritor toate exceptiile si mijloacele de aparare pe care le-ar putea opune debitorului, in masura in care ele se intemeiaza pe o cauza anterioara popririi.
(4) Daca din probele administrate rezulta ca tertul poprit ii datoreaza sume de bani debitorului, instanta va da o hotarare de validare a popririi, prin care il va obliga pe tertul poprit sa ii plateasca creditorului, in limita creantei, suma datorata debitorului, iar, in caz contrar, va hotari desfiintarea popririi.
(5) Poprirea infiintata asupra unei creante cu termen sau sub conditie va putea fi validata, dar hotararea nu va putea fi executata decat dupa ajungerea creantei la termen sau, dupa caz, la data indeplinirii conditiei.
(6) Daca sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atat pentru sumele ajunse la scadenta, cat si pentru cele care vor fi scadente in viitor, in acest ultim caz validarea producandu-si efectele numai la data cand sumele devin scadente. In cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanta va dispune mentinerea popririi pana la realizarea integrala a creantei.
(7) Daca poprirea a fost infiintata asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau, la data infiintarii ei, in mainile tertului poprit, instanta va hotari vanzarea lor.
(8) Daca poprirea a fost infiintata asupra unor bunuri mobile incorporale datorate debitorului, dar care, la data validarii, nu se mai aflau in posesia tertului, acesta va fi obligat, prin hotararea de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz in care va fi urmarit direct de catre executorul judecatoresc.
(9) Tertul poprit care, cu rea-credinta, a refuzat sa isi indeplineasca obligatiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat, prin aceeasi hotarare de validare, cu o suma cuprinsa intre 2.000 lei si 10.000 lei.

Articolul 791 Cai de atac
Hotararea data cu privire la validarea popririi este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la comunicare.

Articolul 792 Efectele validarii popririi
(1) Hotararea de validare ramasa definitiva are efectul unei cesiuni de creanta si constituie titlu executoriu impotriva tertului poprit, pana la concurenta sumelor pentru care s-a facut validarea.
(2) Dupa validarea popririi, tertul poprit va proceda, dupa caz, la consemnarea sau plata prevazuta la art. 787, in limita sumei determinate expres in hotararea de validare. In caz de nerespectare a acestor obligatii, executarea silita se va face impotriva tertului poprit, pe baza hotararii de validare, in limita sumei ce trebuia consemnata sau platita.
(3) Creditorul popritor, in masura in care creanta sa nu va putea fi acoperita prin executarea hotararii de validare, se va putea intoarce cu alte urmariri silite impotriva debitorului poprit.
(4) In cazul in care creanta debitorului poprit este garantata cu ipoteca, dupa ce hotararea de validare a devenit definitiva, se va intabula in cartea funciara stramutarea dreptului de ipoteca in favoarea tuturor creditorilor care au obtinut validarea.

Articolul 793 Vanzarea bunurilor poprite
Daca poprirea a fost infiintata asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispozitiilor prevazute pentru urmarirea mobiliara propriu-zisa, tinand seama si de reglementarile speciale referitoare la aceste bunuri, precum si la eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute potrivit dispozitiilor art. 864 si urmatoarele.

Articolul 794 Desfiintarea popririi
(1) Daca dupa infiintarea popririi cauza in temeiul careia s-a infiintat aceasta a incetat sa mai existe, executorul judecatoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desfiintarea popririi printr-o adresa catre tertul poprit. Atunci cand poprirea a fost validata, desfiintarea acesteia se va face de instanta de executare prin incheiere executorie, data cu citarea partilor.
(2) Cand creanta debitorului poprit este garantata cu ipoteca, acesta va putea cere, in temeiul acestei adrese sau, dupa caz, al incheierii ramase definitiva, radierea notarii popririi sau a intabularii stramutarii dreptului de ipoteca in cartea funciara.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator in cazul radierii popririi asupra unor creante sau altor bunuri mobile incorporale, inscrise in alte registre de publicitate decat cartea funciara.

Sectiunea 4 – Urmarirea fructelor si a veniturilor imobilelor

§ 1. Urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

Articolul 795 Obiectul urmaririi
Fructele neculese si recoltele prinse de radacini apartinand debitorului nu se pot urmari decat pe baza de titluri executorii; ele se pot insa sechestra, potrivit dispozitiilor art. 952 si urmatoarele.

Articolul 796 Inceperea si efectuarea urmaririi
Urmarirea fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini nu se va putea face decat in cele 6 saptamani dinaintea coacerii lor si va fi precedata de o somatie cu doua zile inaintea urmaririi. Sechestrarea insa se va putea face in orice timp.

Articolul 797 Infiintarea sechestrului
(1) Urmarirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecatoresc, care va proceda la sechestrarea acestora si la numirea unui administrator-sechestru, ales potrivit regulilor aplicabile urmaririi mobiliare propriu-zise.
(2) Cu acest prilej, executorul va incheia un proces-verbal semnat de acesta si de persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Cate un exemplar al procesului-verbal se va preda creditorului, debitorului si administratorului-sechestru, iar unul se va lasa la primaria in raza careia se afla bunurile sechestrate.
(3) De asemenea, executorul va trimite de indata, din oficiu, un exemplar al procesului-verbal de sechestru, pentru a fi notata urmarirea in cartea funciara. Prin efectul acestei notari, urmarirea va fi opozabila tuturor celor care dobandesc vreun drept asupra imobilului ori asupra fructelor sau recoltelor sechestrate.
(4) Dispozitiile art. 744-746 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 798 Obligatiile administratorului-sechestru
(1) Administratorul-sechestru va avea indatorirea de a pastra, de a culege si de a depozita fructele sau recoltele, cheltuielile necesare fiind avansate de creditorul urmaritor, potrivit art. 762 alin. (4).
(2) Dispozitiile art. 748 si 749 se vor aplica, prin asemanare, acestui administrator-sechestru.

Articolul 799 Vanzarea fructelor si recoltelor
(1) Executorul judecatoresc va hotari, dupa caz, vanzarea fructelor sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.
(2) Vanzarea va fi anuntata, cu cel putin 5 zile inainte de termen, la primaria comunei respective, la domiciliul debitorului si locul unde se face vanzarea, precum si in alte locuri publice.
(3) Ea se va face in zilele, la orele si in locul hotarate de executor, cu preferinta in zilele nelucratoare si in zilele de targ sau balci, fie la fata locului, fie in targ sau balci.
(4) Vanzarea se va face prin licitatie publica si, de preferinta, pe bani gata, in prezenta unui agent al politiei sau a unui reprezentant al jandarmeriei ori, in lipsa, a primarului sau a unui delegat al primariei si a debitorului sau chiar in lipsa acestuia, daca a fost legal citat. In cazul fructelor sau recoltelor prinse de radacini, pretul se va putea depune, cu acordul creditorului sau al reprezentantului sau, si ulterior, in cel mult 5 zile de la data licitatiei. In toate cazurile, intrarea in posesia bunurilor adjudecate se va face numai dupa plata integrala a pretului.
(5) Executorul judecatoresc va putea incuviinta ca vanzarea sa se faca de catre administrator-sechestru, chiar prin buna invoiala, pe pretul curent, fara ca acesta sa mai fie tinut de depozitare, in cazurile cand:
1. fructele sau recolta sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii si vanzarea trebuie facuta de urgenta;
2. depozitarea nu este cu putinta sau da loc la cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea fructelor sau recoltelor.
(6) In cazurile prevazute la alin. (5), vanzarea se va face cu incunostintarea creditorului si a debitorului.
(7) Sumele rezultate din vanzarea facuta de administrator-sechestru vor fi consemnate de acesta la entitatea specializata prevazuta de lege, in 24 de ore de la incasare, iar recipisa de consemnare va fi depusa de indata la executor, impreuna cu o lista care va fi semnata de administrator-sechestru si de cumparatori si in care se vor arata fructele sau recolta vanduta si pretul de vanzare.
(8) Dispozitiile art. 753-780, precum si cele ale art. 864-887 se aplica in mod corespunzator.

§ 2. Urmarirea veniturilor generale ale imobilelor

Articolul 800 Obiectul urmaririi
(1) Se pot urmari toate veniturile prezente si viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului sau asupra carora el are un drept de uzufruct.
(2) De asemenea, se pot urmari si veniturile debitorului arendas sau chirias provenite din exploatarea imobilelor arendate sau inchiriate.
(3) Urmarirea veniturilor unui imobil nu va putea fi efectuata daca exista o urmarire imobiliara asupra aceluiasi imobil.

Articolul 801 Cererea de urmarire
(1) Cererea de urmarire, insotita de titlul executoriu si de dovada achitarii taxelor de timbru, se va indrepta la executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla imobilul ale carui venituri se urmaresc.
(2) Cererea de urmarire va cuprinde mentiunile prevazute la art. 664 si indicarea imobilului ale carui venituri se urmaresc.

Articolul 802 Administratorul-sechestru
(1) Dupa incuviintarea urmaririi silite, la cererea creditorului sau, in lipsa, atunci cand apreciaza ca este necesar, executorul judecatoresc va numi, prin incheiere, data cu citarea in termen scurt a partilor, un administrator-sechestru, pentru administrarea veniturilor imobilului.
(2) Poate fi numit administrator-sechestru creditorul, debitorul sau o alta persoana fizica ori persoana juridica.
(3) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat debitorul, executorul ii va fixa drept remuneratie o suma, tinand seama de activitatea depusa, stabilind totodata si modalitatea de plata.
(4) Administratorul-sechestru actioneaza in calitate de administrator insarcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia, dispozitiile Codului civil privitoare la administrarea bunurilor altuia aplicandu-se in mod corespunzator.
(5) In cazul neindeplinirii obligatiilor stabilite in sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricarei persoane interesate, poate fi revocat de catre executorul judecatoresc si inlocuit cu alta persoana.
(6) De asemenea, la cererea oricarei persoane interesate, administratorul-sechestru poate fi obligat la despagubiri de catre instanta de executare.

Articolul 803 Drepturile si obligatiile administratorului-sechestru
(1) Administratorul-sechestru este indatorat sa ia masuri de conservare si de intretinere in buna stare a imobilului, sa faca insamantari sau plantatii pomicole ori viticole si sa incaseze chiriile si arenzile sau alte venituri ale imobilului, sa plateasca impozitele si taxele locale, dobanzile creantelor ipotecare, primele de asigurare si, in general, orice alte prestatii cu scadente succesive in legatura cu acel imobil.
(2) El este autorizat sa retina, pentru cheltuielile de administrare, cel mult 10% din sumele incasate, fiind obligat sa consemneze restul, in 24 de ore de la incasare, la entitatea indicata de executor si sa remita recipisele de indata executorului judecatoresc.
(3) Administratorul-sechestru este in drept sa denunte contractele de locatiune existente, potrivit clauzelor contractuale, sa ceara evacuarea locatarilor, cu incuviintarea instantei de executare, si sa sechestreze, in numele proprietarului, bunurile mobile ale acestora aflate in imobil.
(4) In caz de pericol de intarziere, el va putea lua masurile de conservare sau de asigurare pe care le reclama o buna administrare.
(5) Administratorul-sechestru nu va putea insa incheia contracte de inchiriere sau de arendare decat pe termen de cel mult 2 ani si numai cu incuviintarea instantei de executare, prin incheiere definitiva, data in camera de consiliu, cu citarea partilor.
(6) In afara de cazul de evacuare prevazut la alin. (3), incuviintarea instantei de executare este necesara si pentru intentarea actiunilor.

Articolul 804 Concursul de urmariri
In cazul cand asupra aceluiasi imobil s-au incuviintat urmariri generale de venituri la cererea mai multor creditori, ele vor fi conexate, potrivit dispozitiilor art. 654, desemnandu-se totodata un singur administrator-sechestru in persoana celui dintai numit sau a aceluia care ar prezenta mai multe garantii.

Articolul 805 Publicitatea urmaririi
(1) Executorul judecatoresc va afisa de indata copii certificate ale incheierii de incuviintare a urmaririi la sediul organului de executare, la instanta de executare si la sediul primariei in raza careia se afla imobilul. De asemenea, incheierea va fi publicata si intr-un ziar local, daca exista.
(2) Un exemplar al incheierii, in copie certificata de executor, se va trimite din oficiu, pentru a se face notarea urmaririi in cartea funciara.

Articolul 806 Predarea imobilului
(1) Dupa incuviintarea urmaririi, executorul judecatoresc se va deplasa la fata locului, insotit de administratorul-sechestru, caruia ii va preda, pe baza de inventar, bunurile ale caror venituri sunt urmarite. Daca debitorul refuza sa permita accesul in imobil, lipseste ori refuza sa predea bunurile ale caror venituri sunt urmarite, executorul judecatoresc va recurge la concursul fortei publice, dispozitiile art. 734 si urmatoarele aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Totodata, executorul ii va notifica, printr-o instiintare scrisa, pe chiriasi, pe arendasi sau pe cei care au alte contracte de exploatare a imobilului ca toate veniturile acestuia sunt sechestrate si ca sunt indatorati ca in viitor sa plateasca chiriile, arenzile sau alte venituri rezultate din contractele de exploatare a imobilului direct administratorului-sechestru ori sa le consemneze la unitatea prevazuta de lege, depunand recipisele la administratorul-sechestru.
(3) Executorul va incheia un proces-verbal prin care va constata aducerea la indeplinire a celor de mai sus si care va fi semnat de el si de administratorul-sechestru.
(4) Procesul-verbal va fi incheiat in 3 exemplare, dintre care unul va fi predat administratorului-sechestru, altul va fi comunicat debitorului, impreuna cu incheierea de incuviintare a urmaririi, in conditiile art. 667 si urmatoarele, iar al treilea va fi atasat la dosarul de executare, impreuna cu dovezile de comunicare a instiintarilor facute chiriasilor si arendasilor.
(5) Executorul va putea sechestra veniturile, in conditiile alin. (1)-
(4), chiar in lipsa administratorului-sechestru, urmand ca acestuia sa i se predea bunurile ulterior.
(6) Administratorul-sechestru care nu a cerut predarea bunurilor in termen de 10 zile de la comunicarea numirii va fi considerat ca nu accepta aceasta insarcinare. Acesta si cel care refuza in mod expres insarcinarea vor fi inlocuiti de indata cu alta persoana prin incheiere data de executorul judecatoresc, fara citarea partilor. Dispozitiile prezentului alineat nu se aplica in situatia in care administrator-sechestru a fost numit debitorul sau, dupa caz, tertul dobanditor.

Articolul 807 Efectele urmaririi
(1) De la data notarii urmaririi in cartea funciara, aceasta va fi opozabila tuturor dobanditorilor de drepturi asupra imobilului.
(2) De la aceeasi data, cesiunile de venituri, contractele de inchiriere, de arendare sau de exploatare a imobilului, inclusiv cesiunile de drepturi rezultand din aceste contracte, nu vor fi opozabile creditorului urmaritor.
(3) De la data notificarii sechestrului persoanelor aratate la art. 806 alin. (2), plata chiriilor, arenzilor sau altor venituri ale imobilului facuta debitorului va fi, de asemenea, inopozabila creditorului urmaritor.
(4) Plata sumelor prevazute la alin. (3), facuta debitorului inainte de data notificarii si de termenul fixat in contractul respectiv, va fi opozabila creditorului urmaritor numai daca este constatata printr-un inscris cu data certa.

Articolul 808 Evacuarea debitorului
In cazul in care debitorul ocupa el insusi imobilul ale carui venituri sunt urmarite, la cererea creditorului, instanta de executare va putea, dupa imprejurari, sa ordone evacuarea, in tot sau in parte, a imobilului fie de indata, fie intr-un anumit termen, in scopul asigurarii unei mai bune exploatari a acestuia.

Articolul 809 Sumele necesare intretinerii debitorului
Daca debitorul nu are alte mijloace de subzistenta, la cererea sa, executorul judecatoresc va dispune ca o parte din venituri sa serveasca pentru intretinerea rezonabila a lui si a familiei sale, pe toata durata urmaririi, dispozitiile art. 833 aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 810 Descarcarea administratorului-sechestru
(1) La sfarsitul fiecarei perioade de 6 luni, socotite de la data predarii imobilului sau de la data fixata de executor, precum si la sfarsitul gestiunii, administratorul-sechestru este dator sa prezinte o dare de seama, in fata executorului si a partilor interesate, cu privire la veniturile incasate si cheltuielile efectuate, pe baza de documente justificative.
(2) Executorul va verifica socotelile si, daca acestea sunt regulat intocmite si corespund realitatii, va da descarcare administratorului-sechestru, prin incheiere, data fara citarea partilor. In caz contrar, la cererea partii interesate sau din oficiu, executorul va dispune, prin incheiere, revocarea din functie a administratorului-sechestru si numirea altei persoane.
(3) Remuneratia administratorului-sechestru va fi platita numai daca socotelile au fost date si aprobate, primind descarcare de la executor. Suma remuneratiei se imputa asupra veniturilor realizate din administrarea imobilului.

Articolul 811 Eliberarea si distribuirea veniturilor
(1) Dupa fiecare depunere de socoteli, sumele rezultate din urmarire vor fi eliberate sau, dupa caz, distribuite intre creditori, potrivit dispozitiilor art. 864 si urmatoarele.
(2) In caz de concurs intre urmarirea generala de venituri si o urmarire imobiliara, infiintata ulterior de un creditor ipotecar in rang prioritar, acesta din urma va avea drept de preferinta asupra veniturilor nedistribuite.

Articolul 812 Incetarea urmaririi
Urmarirea veniturilor inceteaza:
1. prin renuntare la urmarire, facuta de toti creditorii urmaritori si intervenienti;
2. prin plata creantelor acestora, inclusiv a dobanzilor si a cheltuielilor de judecata si de executare;
3. prin depunerea, cu afectatiune speciala, a sumelor pentru care s-a facut urmarirea, in conditiile art. 721;
4. prin adjudecarea silita a imobilului;
5. prin trecerea unui termen de 5 ani de la infiintarea ei, chiar daca creditorul urmaritor nu a fost indestulat. Se excepteaza cazul cand se urmaresc veniturile unui uzufruct asupra unui imobil.

Capitolul II Urmarirea imobiliara

Sectiunea 1 Bunurile imobile care pot fi urmarite

Articolul 813 Obiectul urmaririi
(1) Sunt supuse urmaririi silite imobiliare bunurile imobile.
(2) Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare si dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum si dreptul de superficie.
(3) Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai odata cu fondul dominant caruia ii profita.
(4) Nu sunt supuse urmaririi silite imobilele declarate neurmaribile in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
(5) In cazul titlurilor executorii privitoare la creante a caror valoare nu depaseste 10.000 lei, vanzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi facuta numai daca acesta nu are alte bunuri urmaribile sau daca are bunuri urmaribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecatoresc informatiile, lamuririle si dovezile necesare, precum si furnizarea cu rea-credinta de informatii incomplete in legatura cu existenta si valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natura a fi valorificate in vederea acoperirii integrale a creantei permit declansarea urmaririi silite imobiliare chiar daca valoarea creantei nu depaseste 10.000 lei.

Articolul 814 Urmarirea imobilelor inscrise in cartea funciara
(1) Urmarirea imobilelor inscrise in cartea funciara se face pe imobile in intregimea lor.
(2) Se pot urmari in mod separat constructiile ce formeaza o proprietate distincta de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum si orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declara imobile.
(3) Sunt supuse urmaririi silite, odata cu imobilul inscris in cartea funciara, si orice alte lucrari autonome sau adaugate, potrivit Codului civil, chiar daca acestea din urma nu sunt inscrise in cartea funciara la data inceperii urmaririi.

Articolul 815 Intinderea urmaririi
(1) Urmarirea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii imobilului, prevazute de Codul civil, precum si asupra fructelor si veniturilor acestuia.
(2) Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.

Articolul 816 Imobilele minorilor si interzisilor
(1) Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca nu poate fi urmarit silit inaintea urmaririi mobilelor sale.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu impiedica urmarirea silita asupra unui imobil aflat in proprietatea comuna a minorului sau a persoanei puse sub interdictie judecatoreasca si a unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, daca obligatia prevazuta in titlul executoriu este comuna.

Articolul 817 Urmarirea imobilelor ipotecate
(1) Creditorii care au ipoteca inscrisa asupra unui imobil il pot urmari in orice maini ar trece si pot cere vanzarea lui pentru a se indestula din pretul rezultat.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care se urmareste un imobil ipotecat care a fost ulterior instrainat, dobanditorul, care nu este personal obligat pentru creanta ipotecara, poate sa se opuna vanzarii imobilului ipotecat, daca au ramas alte imobile ipotecate in posesia debitorului principal, si sa ceara instantei de executare urmarirea prealabila a acestora din urma, dupa regulile prevazute de Codul civil in materie de fideiusiune. Pe durata urmaririi acestor bunuri, urmarirea imobilului apartinand tertului dobanditor este suspendata.
(3) Contestatia prin care tertul dobanditor se opune scoaterii la vanzare se va putea face, sub sanctiunea decaderii, in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii prin care s-a dispus notarea in cartea funciara a inceperii urmaririi silite.
(4) Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vanzare silita a bunurilor neipotecate ale debitorului sau decat in cazul in care urmarirea silita a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la indestularea creditorului ipotecar in limita sumelor totale datorate.

Articolul 818 Urmarirea imobilelor proprietate comuna
(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate in proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai intai partajul acestora. La cererea creditorului, actiunea in imparteala poate fi notata in cartea funciara.
(2) Pana la solutionarea partajului, prin hotarare ramasa definitiva, urmarirea imobilului este de drept suspendata. Daca nu s-a facut decat cerere de partaj, pana la solutionarea acesteia, prin hotarare ramasa definitiva, se suspenda prescriptia dreptului la actiune contra debitorului coproprietar sau devalmas.
(3) Creditorii personali pot urmari insa cota-parte determinata a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fara a mai fi necesar sa ceara partajul, daca ea este neindoielnic stabilita si lamurita si este inscrisa, prin aratarea unei fractiuni, in cartea funciara. In acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea in vanzare a intregului imobil aflat in coproprietate in conditiile prevazute la art. 823.

Sectiunea 2 – Incuviintarea urmaririi imobiliare

Articolul 819 Competenta
(1) Urmarirea silita imobiliara este de competenta executorului judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla imobilul apartinand debitorului sau unei terte persoane, daca se urmareste un imobil ipotecat ajuns in mainile acesteia.
(2) Daca se urmaresc mai multe imobile aflate in circumscriptia aceleiasi curti de apel, competenta apartine oricaruia dintre executorii judecatoresti care functioneaza in aceasta circumscriptie, la alegerea creditorului.

Instiintarea debitorului si a tertului dobanditor Art. 820
Executorul judecatoresc va comunica o copie de pe incheierea de incuviintare a executarii silite prevazute de art. 666 atat debitorului, cat si tertului dobanditor, insotita, in ambele cazuri, de titlul executoriu in copie certificata de executor pentru conformitate cu originalul si de somatie, punandu-li-se in vedere ca in termen de 15 zile de la primirea acesteia sa plateasca intreaga datorie, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare.

Articolul 821 Instiintarea altor persoane
Daca se urmareste numai cota-parte apartinand debitorului din imobilul aflat in proprietate comuna pe cote-parti, copii de pe incheierea de incuviintare a executarii vor fi comunicate si coproprietarilor, cu invitatia de a-si exercita dreptul ce le este recunoscut potrivit art. 823.

Articolul 822 Publicitatea urmaririi
(1) Odata cu comunicarea incheierii de incuviintare, executorul va solicita biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara sa dispuna, in baza acesteia, notarea urmaririi imobilului in cartea funciara, cu aratarea creditorului urmaritor si a sumei pentru care se face urmarirea.
(2) Cand se urmaresc mai multe imobile, inscrise la acelasi birou sau la birouri teritoriale de cadastru si publicitate imobiliara diferite, pentru o creanta garantata cu ipoteca colectiva, cererea de notare a urmaririi se va inainta biroului teritorial la care este inscrisa ipoteca principala, care, dupa ce va savarsi notarile prevazute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe incheierile sale biroului de cadastru si publicitate imobiliara unde este inscrisa ipoteca secundara.
(3) Cand dreptul de proprietate este inscris numai provizoriu in favoarea debitorului, notarea se va face sub conditia justificarii inscrierii provizorii. In acest caz, creditorul urmaritor va fi in drept sa exercite, in numele debitorului, actiunea pentru justificarea dreptului de proprietate.
(4) Cand cererea de notare nu poate fi admisa din cauza unui impediment de carte funciara, potrivit legii, se va nota respingerea acesteia.
(5) Incheierea de admitere sau respingere a notarii pronuntate de registratorul de carte funciara se va comunica, in afara creditorului urmaritor, executorului judecatoresc, precum si persoanelor care, potrivit mentiunilor din cartea funciara, sunt interesate.
(6) In cazul in care cererea de executare silita si inscrisurile anexate acesteia nu cuprind mentiuni privitoare la imobilul urmarit, executorul judecatoresc va solicita efectuarea formalitatilor de publicitate prevazute de prezentul articol de indata ce imobilul va fi identificat cu datele necesare indeplinirii formalitatilor de publicitate.

Articolul 823 Vanzarea in intregime a imobilului aflat in coproprietate
(1) Coproprietarii imobilului urmarit pentru o parte indiviza vor putea exercita dreptul de a cere scoaterea la vanzare a intregului imobil aflat in indiviziune, in termen de 5 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a urmaririi ori, in lipsa, de la data comunicarii incheierii de notare a acesteia in cartea funciara.
(2) Cererea nu va fi admisa decat daca va fi semnata de toti coproprietarii si daca va fi depusa personal ori, in lipsa, prin mandatar avand procura speciala. Daca cererea acestora a fost legalizata de notarul public sau certificata de avocat, ea va putea fi depusa de oricare dintre coproprietari, personal sau prin reprezentant, ori va putea fi, de asemenea, transmisa prin posta, dupa caz.
(3) Executorul, primind cererea, va dispune scoaterea la vanzare a intregului imobil, prin incheiere, data fara citarea partilor, care se va comunica creditorului urmaritor.

Articolul 824 Suspendarea urmaririi la cererea debitorului
(1) Dupa primirea incheierii de incuviintare a urmaririi, debitorul poate cere instantei de executare, in termen de 10 zile de la comunicare, sa ii incuviinteze ca plata integrala a datoriei, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare, sa se faca din veniturile nete ale imobilelor sale, chiar neurmarite, sau din alte venituri ale sale, pe timp de 6 luni.
(2) Instanta sesizata potrivit alin. (1) va cita partile in camera de consiliu si se va pronunta de indata prin incheiere definitiva. In caz de admitere a cererii debitorului, instanta va dispune suspendarea urmaririi silite imobiliare, incheierea fiind comunicata si executorului.
(3) Suspendarea urmaririi se va comunica, prin grija executorului, chiriasilor si arendasilor sau altor debitori care, de la data comunicarii, vor consemna toate sumele scadente in viitor la unitatea prevazuta de lege si vor depune recipisa de consemnare la executorul judecatoresc.
(4) Venitul afectat va servi in mod exclusiv pentru acoperirea creantei creditorului urmaritor.
(5) Pentru motive temeinice, creditorul poate solicita instantei reluarea urmaririi inainte de expirarea termenului de 6 luni, dispozitiile alin. (2) fiind aplicabile in mod corespunzator.

Articolul 825 Concursul de urmariri imobiliare
In cazul cand mai multi creditori au inceput urmariri asupra aceluiasi imobil, ele se vor conexa de catre instanta, la cererea oricaruia dintre ei sau a oricaruia dintre executorii judecatoresti, in conditiile prevazute la art. 654.

Articolul 826 Modalitati de valorificare
Imobilele urmarite silit se valorifica prin modalitatile de vanzare prevazute la art. 754-756, care se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 3 – Efectele urmaririi

Articolul 827 Inopozabilitatea unor drepturi
Drepturile reale, precum si orice alte drepturi inscrise dupa notarea urmaririi imobilului in cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmaritor si adjudecatarului, in afara de cazurile expres prevazute de lege ori de cazul in care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel drept ori debitorul sau tertul dobanditor a consemnat sumele necesare acoperirii creantelor ce se urmaresc, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare.

Articolul 828 Locatiunea si cesiunea de venituri
(1) Inchirierile sau arendarile, precum si cesiunile de venituri facute de debitor sau tertul dobanditor dupa data notarii urmaririi nu vor fi opozabile creditorului urmaritor si adjudecatarului.
(2) Inchirierile sau arendarile anterioare notarii sunt opozabile, in conditiile legii, atat creditorilor urmaritori, cat si adjudecatarului. Cu toate acestea, adjudecatarul nu este tinut sa respecte locatiunea atunci cand pretul convenit este mai mic cu o treime decat pretul pietei sau mai mic fata de cel rezultat din locatiunile precedente.
(3) Platile de chirii sau arenzi efectuate debitorului urmarit inainte de scadenta nu pot fi insa opuse creditorilor urmaritori si adjudecatarului decat daca sunt notate in cartea funciara. Dispozitiile alin. (2) teza a doua raman aplicabile.

Sectiunea 4 – Vanzarea la licitatie publica

§ 1. Formalitatile premergatoare vanzarii

Articolul 829 Procesul-verbal de situatie
(1) Dupa comunicarea incheierii de incuviintare a executarii si notarea in cartea funciara a urmaririi silite, executorul judecatoresc, in vederea identificarii imobilului urmarit si a pretuirii lui, va incheia un proces-verbal de situatie, care va cuprinde, pe langa mentiunile prevazute la art. 839 alin. (1) lit. a)-c), e) si m), elemente privind descrierea imobilului urmarit, precum si, daca este cazul, obligatiile fiscale cu privire la imobil si sumele datorate cu titlu de cota de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari. In cazul in care debitorul nu furnizeaza aceste elemente in conditiile art. 627, executorul judecatoresc va face demersurile prevazute la art. 660 spre a obtine inscrisurile si relatiile care fac posibile identificarea imobilului urmarit si evaluarea sa. In invitatia comunicata debitorului potrivit art. 627, executorul judecatoresc, sub sanctiune de nulitate a executarii, va indica debitorului ca, in lipsa unor relatii, insotite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a face posibila evaluarea, se va recurge la demersurile prevazute la art. 660. In toate cazurile, in vederea identificarii imobilului, executorul judecatoresc are dreptul sa se deplaseze la locul situarii imobilului.
(2) In cazul in care imobilul supus urmaririi nu este inscris in cartea funciara, executorul judecatoresc va solicita biroului de cadastru si publicitate imobiliara, in numele debitorului, deschiderea cartii funciare, in baza unei documentatii cadastrale intocmite de o persoana autorizata si a titlurilor de proprietate obtinute, cand este cazul, in conditiile art. 660. Cheltuielile necesare vor fi avansate de creditor si vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli de executare silita, in conditiile art. 670.

Articolul 830 Evacuarea debitorului
In cazul in care debitorul sau tertul dobanditor ocupa el insusi imobilul urmarit, la cererea creditorului sau a executorului, instanta de executare va putea, dupa imprejurari, sa ordone evacuarea sa din imobil, in tot sau in parte, fie de indata, fie intr-un anumit termen.

Articolul 831 Administrarea imobilului urmarit
(1) La data comunicarii incheierii de incuviintare a executarii, debitorul sau, dupa caz, tertul dobanditor este decazut din dreptul de a efectua acte de administrare asupra imobilului urmarit.
(2) Executorul judecatoresc, atunci cand apreciaza ca fiind necesar, va numi, prin incheiere, un administrator-sechestru care sa asigure administrarea imobilului, incasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare si apararea in litigiile privitoare la acest bun.
(3) Cand debitorul insusi sau tertul dobanditor este administratorul-sechestru al imobilului urmarit, executorul judecatoresc ii va preda imobilul cu acest titlu. In caz de refuz, procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc va tine loc de predare-primire si va fi comunicat potrivit dispozitiilor privitoare la procedura de comunicare a citatiilor si a altor acte de procedura.

Articolul 832 Drepturile si obligatiile administratorului-sechestru
(1) Administratorul-sechestru este obligat:
a) sa pastreze si sa intretina imobilul urmarit, cu toate accesoriile lui;
b) sa incaseze chiriile, arenzile si alte venituri;
c) sa plateasca primele de asigurare, impozitele si taxele locale;
d) sa denunte contractele de locatiune existente, cu respectarea clauzelor contractuale, si sa ceara evacuarea locatarilor;
e) sa incheie, cu incuviintarea instantei de executare, data prin incheiere, cu citarea partilor, contracte de locatiune pe termen de cel mult 2 ani;
f) sa culeaga fructele si recoltele si sa le vanda, in conditiile prevazute la art. 799.
(2) Dispozitiile art. 802 si urmatoarele se aplica in mod corespunzator si administratorului-sechestru numit in cadrul acestei proceduri.

Articolul 833 Sumele necesare intretinerii debitorului
(1) Daca debitorul sau tertul dobanditor nu are alt mijloc de subzistenta decat veniturile imobilului urmarit, la cererea acestuia, executorul judecatoresc va fixa prin proces-verbal o cota de cel mult 20% din aceste venituri pentru intretinerea rezonabila a lui si a familiei sale, pe toata durata urmaririi.
(2) Impotriva masurii luate de catre executorul judecatoresc, cei interesati se pot adresa instantei de executare. Instanta va cita partile in termen scurt, in camera de consiliu, si va hotari prin incheiere definitiva.

Articolul 834 Distribuirea veniturilor imobilului
Sumele incasate de administratorul-sechestru se vor distribui creditorilor, cu respectarea dispozitiilor art. 864-887, chiar inainte de distribuirea pretului rezultat din vanzarea imobilului urmarit.

§ 2. Scoaterea in vanzare a imobilului

Articolul 835 Declansarea procedurii de vanzare
(1) Daca in termen de 15 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu plateste datoria, executorul judecatoresc va incepe procedura de vanzare.
(2) In cazul in care obiectul executarii silite il formeaza mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vanzare prin licitatie publica se va indeplini pentru fiecare bun in parte.

Articolul 836 Evaluarea imobilului urmarit
(1) Executorul judecatoresc va stabili de indata, prin incheiere, valoarea de circulatie a imobilului, raportata la pretul mediu de piata din localitatea respectiva, si o va comunica partilor.
(2) Totodata, executorul va cere biroului de cadastru si publicitate imobiliara sa ii comunice drepturile reale si alte sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si eventualele drepturi de preferinta inscrise in folosul altor persoane. Titularii acestor drepturi vor fi instiintati despre executare si vor fi citati la termenele fixate pentru vanzarea imobilului.
(3) La cererea partilor interesate sau in cazul in care nu poate proceda el insusi la evaluare, executorul judecatoresc va numi un expert care sa stabileasca valoarea de circulatie a imobilului.
(4) Cererea de expertiza va fi facuta de parti, in termen de 15 zile de la comunicarea incheierii prevazute la alin. (1), sub sanctiunea decaderii. Expertiza poate fi ceruta si de tertul dobanditor, de coproprietari in cazul prevazut la art. 823, precum si de creditorii intervenienti, in acelasi termen.
(5) La cerere se vor alatura toate inscrisurile care pot servi pentru evaluarea imobilului.
(6) Expertul va fi numit de catre executor prin incheiere executorie, care va arata si termenul de depunere a raportului de expertiza, dispozitiile art. 758 alin. (6)-
(9) aplicandu-se in mod corespunzator. Incheierea se comunica partilor si expertului. Creditorul poate depune la dosar inscrisuri in vederea evaluarii imobilului, daca este cazul.
(7) O alta expertiza nu este admisibila, dar partile pot conveni o alta valoare.
(8) Refuzul debitorului de a permite accesul expertului in imobil in vederea evaluarii nu impiedica evaluarea, urmand sa se ia in considerare inscrisurile depuse la dosarul de executare, precum si orice alte date sau informatii disponibile, inclusiv cele obtinute de executor pe baza demersurilor intreprinse in conditiile art. 660.

Articolul 837 Stabilirea pretului imobilului si a valorii altor drepturi
(1) Executorul va fixa pretul imobilului, care va fi pretul de pornire a licitatiei, la valoarea stabilita conform art. 836, prin incheiere definitiva, data fara citarea partilor.
(2) Separat de pretul imobilului se va determina si valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, daca aceste drepturi au fost intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci; in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara se va avea in vedere valoarea acestor drepturi mentionata in cartea funciara, iar daca nu este inscrisa, ea se va stabili, cand este cazul, prin expertiza, in conditiile aratate la art. 836.

Articolul 838 Punerea in vanzare
(1) In termen de 5 zile de la stabilirea pretului imobilului, executorul va fixa, prin incheiere definitiva, termenul pentru vanzarea imobilului, ce va fi adus la cunostinta publica prin publicatii de vanzare.
(2) Termenul stabilit pentru vanzare nu va fi mai scurt de 20 de zile si nici mai lung de 40 de zile de la afisarea publicatiei de vanzare la locul unde va avea loc licitatia.

Articolul 839 Publicitatea vanzarii
(1) Publicatiile de vanzare vor cuprinde urmatoarele mentiuni:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numarul dosarului de executare;
c) numele executorului judecatoresc;
d) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul debitorului, ale tertului dobanditor, daca va fi cazul, si ale creditorului;
e) titlul executoriu in temeiul caruia se face urmarirea imobiliara;
f) identificarea imobilului cu aratarea numarului cadastral sau topografic si a numarului de carte funciara, precum si descrierea lui sumara;
g) pretul la care a fost evaluat imobilul;
h) mentiunea, daca va fi cazul, ca imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute, intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, si ca, in cazul in care creantele creditorilor urmaritori nu ar fi acoperite la prima licitatie, se va proceda in aceeasi zi la o noua licitatie pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi. Pretul de la care vor incepe aceste licitatii va fi cel prevazut la art. 846 alin. (6) si (7);
i) ziua, ora si locul vanzarii la licitatie;
j) somatia pentru toti cei care pretind vreun drept asupra imobilului sa il anunte executorului inainte de data stabilita pentru vanzare, in termenele si sub sanctiunile prevazute de lege;
k) invitatia catre toti cei care vor sa cumpere imobilul sa se prezinte la termenul de vanzare, la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;
l) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, pana la termenul de vanzare, o garantie reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;
m) semnatura si stampila executorului judecatoresc.
(2) Mentiunile aratate la alin. (1) lit. a) si c)-m) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
(3) Publicatia de vanzare se va afisa la sediul organului de executare si al instantei de executare, la locul unde se afla imobilul urmarit, la sediul primariei in a carei raza teritoriala este situat imobilul, precum si la locul unde se desfasoara licitatia, daca acesta este altul decat locul unde este situat imobilul.
(4) Publicatii in extras, cuprinzand mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a), c) si f)-m), se vor face, sub sanctiunea nulitatii, intr-un ziar de circulatie nationala, daca valoarea imobilului depaseste suma de 250.000 lei, sau intr-un ziar local, daca nu trece peste aceasta suma. Publicatia, in extras sau in intregul ei, va fi publicata, sub sanctiunea nulitatii, si in Registrul electronic de publicitate a vanzarii bunurilor supuse executarii silite si, de asemenea, va putea fi publicata si in ziare, reviste si alte publicatii existente care sunt destinate vanzarii unor imobile de natura celui scos la licitatie, inclusiv pe alte pagini de internet deschise in acelasi scop.
(5) Cheltuielile de afisare si publicare vor fi avansate de catre creditorul urmaritor si vor fi preluate din pretul bunurilor urmarite.
(6) Indeplinirea formalitatilor privind afisarea publicatiei la sediul executorului judecatoresc, la locul unde se afla imobilul urmarit, precum si la locul unde se desfasoara licitatia, daca acesta este altul decat locul unde este situat imobilul, se va constata prin procese-verbale incheiate de executorul judecatoresc. Afisarea la locul imobilului se poate face si de catre agentul procedural al executorului judecatoresc. In cazul afisarii la sediul instantei si la sediul primariei, procesul-verbal se intocmeste de catre functionarul institutiei insarcinat cu asemenea atributii, la dosarul de executare trebuind sa existe, la data licitatiei, dovada ca executorul judecatoresc a solicitat institutiilor respective afisarea publicatiei.

Articolul 840 Comunicarea publicatiilor de vanzare
(1) Cate un exemplar din publicatia de vanzare se va comunica, potrivit dispozitiilor pentru comunicarea si inmanarea citatiilor:
a) creditorului urmaritor si debitorului, precum si, dupa caz, tertului dobanditor, coproprietarilor sau altor persoane care au un drept inscris in legatura cu bunul imobil scos la vanzare;
b) creditorilor ipotecari inscrisi in cartea funciara, precum si celor care au inscrieri provizorii sau notari in legatura cu vreun drept real, daca inscrierile sau notarile sunt anterioare notarii urmaririi. Comunicarea se va face, pentru creditorii ipotecari, la domiciliul ales in actul prin care s-a constituit dreptul de ipoteca, iar in lipsa, la domiciliul sau sediul real;
c) organelor fiscale locale.
(2) In cazul in care se urmareste imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, o copie de pe publicatia de vanzare a imobilului se comunica si la parchetul de pe langa instanta de executare.

Articolul 841 Situatia vanzatorului imobilului urmarit
(1) Vanzatorul imobilului urmarit, care are, in conditiile legii, ipoteca legala, precum si dreptul de a cere sau de a declara rezolutiunea pentru neplata pretului, va fi somat prin publicatie sa opteze, in scris, in termen de 5 zile de la comunicarea publicatiei, pentru valorificarea unuia dintre aceste drepturi.
(2) Daca nu a optat in termenul prevazut la alin. (1) pentru dreptul de a obtine rezolutiunea, vanzatorul se considera decazut din acest drept si nu mai poate reclama decat creanta garantata cu ipoteca.
(3) In cazul in care a optat pentru rezolutiune, actiunea in rezolutiune a vanzarii se face in cadrul contestatiei la executare, in termen de 15 zile de la expedierea optiunii catre executorul judecatoresc. In acelasi termen trebuie facuta si declaratia unilaterala de rezolutiune a vanzarii.
(4) Urmarirea silita a imobilului se suspenda la data la care vanzatorul imobilului urmarit depune la executorul judecatoresc dovada inregistrarii in termen a contestatiei la executare prevazute la alin. (3) sau, dupa caz, dovada comunicarii catre cumparator, in acelasi termen, a declaratiei unilaterale de rezolutiune.
(5) Urmarirea silita a imobilului este de asemenea suspendata si atunci cand actiunea in rezolutiune pentru neplata pretului a fost introdusa anterior inceperii urmaririi silite, cu conditia ca aceasta sa fi fost notata in cartea funciara. Daca actiunea in rezolutiune introdusa anterior inceperii urmaririi silite nu a fost notata in cartea funciara, vanzatorul poate, in termenul prevazut la alin. (1), sa isi exprime in scris optiunea de a continua ori nu judecata si sa noteze actiunea in cartea funciara, daca este cazul. Aceste dispozitii se aplica, in mod corespunzator, si declaratiei unilaterale de rezolutiune a vanzarii facute inainte de inceperea urmaririi silite.
(6) Dispozitiile prezentului articol se aplica si coschimbasului, precum si oricarui alt instrainator care este titularul unei ipoteci legale asupra imobilului care face obiectul urmaririi silite.

§ 3. Licitatia si adjudecarea imobilului

Articolul 842 Locul licitatiei
Vanzarea se face la sediul organului de executare sau al instantei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau in orice alt loc, daca se considera ca este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. Vanzarea se poate efectua si la sediul primariei in raza careia este situat imobilul.

Articolul 843 Participantii la licitatie
(1) Poate participa la licitatie, in calitate de licitator, orice persoana care are capacitate deplina de exercitiu, precum si capacitatea sa dobandeasca bunul ce se vinde.
(2) Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane interpuse.
(3) Solvabilitatea, capacitatea si interpunerea sunt lasate la aprecierea sumara si imediata a executorului judecatoresc, care poate refuza, facand mentiune despre aceasta in procesul-verbal de licitatie.
(4) Mandatarul va trebui sa prezinte o procura speciala autentica, care se va pastra la dosarul executarii.
(5) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la o valoare mai mica de 75% din pretul de pornire a primei licitatii.

Articolul 844 Garantia de participare si oferta de cumparare
(1) Persoanele care vor sa cumpere imobilul la licitatie sunt obligate sa depuna la unitatea prevazuta de lege, la dispozitia executorului judecatoresc, o garantie reprezentand 10% din pretul de incepere a licitatiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnarii va fi atasata ofertei de cumparare ce va cuprinde pretul oferit si conditiile de plata. Termenul-limita pentru depunerea ofertei de cumparare insotite de dovada consemnarii este ziua premergatoare licitatiei, cu exceptia ofertelor de cumparare cel putin egale cu pretul de incepere a licitatiei, care pot fi depuse inclusiv in ziua licitatiei.
(2) Dispozitiile art. 768 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) De asemenea, sunt dispensate de garantia prevazuta la alin. (1) persoanele care, impreuna cu debitorul, au asupra imobilului urmarit un drept de proprietate comuna pe cote-parti sau sunt titularii unui drept de preemptiune, dupa caz.
(4) In cazurile prevazute la alin. (2) si (3), daca valoarea creantei ipotecare sau privilegiate ori valoarea cotei-parti a proprietarului nu acopera cuantumul garantiei prevazute in alin. (1), se va completa diferenta.

Articolul 845 Amanarea licitatiei
(1) Executorul judecatoresc va amana vanzarea, din oficiu sau la cererea partii interesate, daca se constata ca nu au fost respectate termenele de instiintare a debitorului sau a tertului dobanditor ori, dupa caz, cele de efectuare a publicitatii vanzarii. Pentru noul termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixata pentru prima vanzare, se vor reface formalitatile de publicitate incalcate, potrivit art. 839. In acest din urma caz, sub sanctiunea nulitatii licitatiei, este suficient ca publicatiile de vanzare prevazute de art. 839 alin. (4) sa fie efectuate in Registrul electronic de publicitate a vanzarii bunurilor supuse executarii silite.
(2) In toate cazurile, partea interesata, daca a fost prezenta, poate solicita amanarea vanzarii prin cerere scrisa facuta inainte de inceperea licitatiei, sub sanctiunea decaderii.

Articolul 846 Efectuarea licitatiei
(1) Vanzarea la licitatie se face in mod public. Ea incepe prin citirea de catre executor a publicatiei de vanzare si a ofertelor primite pana la acea data.
(2) Licitatia se va tine separat pentru fiecare imobil.
(3) Daca mai multe imobile inscrise in diferite carti funciare sunt grevate cu aceeasi ipoteca sau imobilul este compus din mai multe parcele, executorul judecatoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmaritor, ca vanzarea sa se faca in acelasi timp pentru mai multe imobile sau separat pentru fiecare parcela in parte. Executorul judecatoresc va putea dispune ca vanzarea sa se faca separat pentru o parte determinata din imobil, dupa efectuarea operatiunii de dezmembrare a imobilului in cartea funciara, daca aceasta parte nu este suficient individualizata.
(4) In cazul cand imobilele sau parcelele se vand separat, ordinea vanzarii lor va fi aratata de debitor, iar in lipsa unei asemenea mentiuni, va fi stabilita de executor.
(5) Executorul va oferi apoi spre vanzare imobilul, prin 3 strigari succesive, la intervale de timp care sa permita optiuni si supralicitari, pornind de la pretul oferit care este mai mare decat cel la care s-a facut evaluarea, potrivit art. 836 alin. (1), sau, in lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest pret.
(6) Daca imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitatie sau servitute intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare strigarile vor incepe de la pretul cel mai mare oferit sau, in lipsa, de la cel fixat in publicatie, scazut cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 837 alin. (2).
(7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin. (6) nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea creantelor ipotecare inscrise anterior, socotite dupa datele din cartea funciara, executorul judecatoresc va relua in aceeasi zi licitatia pentru vanzarea imobilului liber de acele drepturi; in acest caz, strigarile vor incepe de la pretul mentionat in publicatia de vanzare, fara scaderea aratata la alin. (6).
(8) In cazul in care nu este oferit nici pretul la care imobilul a fost evaluat, vanzarea se va amana la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o noua publicatie, in conditiile art. 839, cu exceptia publicarii anuntului intr-un ziar de circulatie nationala sau locala. La acest termen, licitatia va incepe de la pretul de 75% din pretul de pornire al primei licitatii. Daca nu se obtine pretul de incepere a licitatiei si exista cel putin 2 licitatori, la acelasi termen, bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit, dar nu mai putin de 30% din pretul de pornire al primei licitatii. Vanzarea se va putea face chiar daca se prezinta o singura persoana care ofera pretul de la care incepe licitatia. In continutul publicatiei de vanzare intocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sanctiunea nulitatii, toate aceste mentiuni privind modul de stabilire a pretului de adjudecare a imobilului la al doilea termen.
(9) Daca nici la a doua licitatie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecatoresc va putea stabili o noua licitatie, in conditiile prevazute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitatia va incepe de la pretul de 50% din pretul de pornire al primei licitatii. Daca nu se obtine acest pret si exista cel putin 2 licitatori, bunul va fi vandut, la acest termen, la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta din urma este mai mic decat valoarea creantei ori a garantiei. Vanzarea se va putea face chiar daca se prezinta o singura persoana care ofera pretul de pornire al acestei licitatii. In continutul publicatiei de vanzare intocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, sub sanctiunea nulitatii, toate aceste mentiuni privind modul de stabilire a pretului de adjudecare a imobilului la al treilea termen.
(10) Executorul va tine o lista in care va trece numele persoanelor care au luat parte la licitatie si sumele pe care le-au oferit.
(11) Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitatie, a oferit pretul de vanzare cel mai mare ori, dupa caz, cel aratat la alin. (6)-
(8).
(12) In toate cazurile, la pret egal, va fi preferat cel care are un drept de preemptiune asupra bunului urmarit.

Articolul 847 Procesul-verbal de licitatie
(1) Executorul va intocmi un proces-verbal despre desfasurarea si rezultatul fiecarei licitatii, care va cuprinde:
a) locul, data si ora cand s-a tinut licitatia;
b) numele executorului judecatoresc;
c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul creditorului, debitorului, tertului dobanditor, daca e cazul, si ale reprezentantilor lor;
d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul participantilor, cu aratarea sumelor oferite de fiecare;
e) mentiunile ca ofertantii au depus garantie, ca aceea a adjudecatarului s-a retinut si ca executorul a dispus restituirea de indata a garantiilor depuse de ceilalti participanti;
f) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul adjudecatarului imobilului, daca este cazul.
(2) Lista prevazuta la art. 846 alin. (10), ofertele de cumparare si raportul de expertiza, daca va fi cazul, se vor anexa la procesul-verbal.
(3) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de creditor, de debitor si de tertul dobanditor, daca sunt prezenti, precum si de adjudecatar si de alti participanti la licitatie, daca este cazul. Despre refuzul semnarii procesului-verbal se va face mentiune de catre executorul judecatoresc.

Articolul 848 Stingerea dreptului de preemptiune
Titularul unui drept de preemptiune care nu a participat la licitatie nu va mai putea sa isi exercite dreptul dupa adjudecarea imobilului.

Articolul 849 Contestatia impotriva procesului-verbal de licitatie
(1) Procesul-verbal de licitatie care consemneaza adjudecarea va fi notat in cartea funciara, la cererea de indata a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului.
(2) In termen de o luna de la data inscrierii adjudecarii in cartea funciara, debitorul sau tertul dobanditor, creditorii urmaritori si oricare alta persoana interesata potrivit mentiunilor din cartea funciara vor putea ataca procesul-verbal de licitatie pe cale de contestatie la executare.
(3) Contestatia se noteaza in cartea funciara la cererea contestatorului, iar in lipsa, la cererea instantei de executare.
(4) Instanta de executare poate suspenda eliberarea sau, dupa caz, distribuirea sumelor rezultate din urmarirea silita a imobilului adjudecat.
(5) Daca instanta admite contestatia, executorul judecatoresc va continua urmarirea de la actul desfiintat si va solicita din oficiu ca notarea prevazuta la alin. (1) sa fie radiata.
(6) Sumele consemnate si neeliberate sau, dupa caz, nedistribuite se vor restitui de indata adjudecatarului.

Articolul 850 Depunerea pretului
(1) Adjudecatarul imobilului va depune pretul la dispozitia executorului judecatoresc, in termen de cel mult 30 de zile de la data vanzarii, tinandu-se seama de garantia depusa in contul pretului.
(2) Cand adjudecatar este un creditor, el poate depune creanta sa in contul pretului, fiind obligat, daca este cazul, sa depuna diferenta de pret in termenul prevazut la alin. (1). Daca exista alti creditori care au un drept de preferinta in conditiile art. 865 si 867, el va depune pana la concurenta pretului de adjudecare si suma necesara pentru plata creantelor lor, in masura in care acestea nu sunt acoperite prin diferenta de pret.

Articolul 851 Nedepunerea pretului. Reluarea licitatiei
(1) Daca adjudecatarul nu depune pretul in termenul prevazut la art. 850 alin. (1), imobilul se va scoate din nou in vanzare in contul acestuia, la pretul de incepere a licitatiei la care bunul a fost adjudecat, el fiind obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si eventuala diferenta de pret. Adjudecatarul va putea sa achite la termenul de licitatie pretul oferit initial, caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.
(2) Daca la noul termen de licitatie imobilul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea imobilului.
(3) Suma datorata potrivit alin. (1) si (2) de fostul adjudecatar se stabileste de executor prin procesul-verbal de licitatie, care constituie titlu executoriu. Aceasta suma se va retine cu precadere din garantia depusa.

Articolul 852 Restituirea garantiilor
Dupa adjudecarea imobilului catre unul dintre participantii la licitatie, potrivit art. 846, executorul, la cerere, va dispune restituirea garantiilor depuse de ceilalti participanti, procedand, cand este cazul, potrivit dispozitiilor art. 851 alin. (3).

Articolul 853 Plata pretului in rate
La cererea adjudecatarului, executorul judecatoresc, cu acordul creditorului, cand acesta nu este adjudecatar, precum si al debitorului, pentru partea din pret care depaseste valoarea creantei, poate stabili plata pretului in rate cu dobanda legala aferenta, numarul acestora, cuantumul si data scadentei lor, precum si suma care se plateste de indata drept avans.

Articolul 854 Actul de adjudecare
Dupa plata integrala a pretului sau a avansului prevazut la art. 853, executorul, pe baza procesului-verbal de licitatie, va intocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmatoarele mentiuni:
a) denumirea si sediul organului de executare;
b) numele executorului judecatoresc;
c) numarul si data procesului-verbal de licitatie;
d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul debitorului, ale tertului dobanditor si ale adjudecatarului;
e) pretul la care s-a vandut si modalitatea de achitare in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;
f) mentiunea, daca este cazul, ca imobilul s-a vandut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute ori, dupa caz, liber de aceste drepturi, in conditiile prevazute la art. 846 alin. (6) si (7);
g) datele de identificare ale imobilului cu aratarea numarului cadastral sau topografic si a numarului de carte funciara, precum si datele de identificare ale fostului proprietar;
h) mentiunea ca actul de adjudecare este titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;
i) mentiunea ca, pentru adjudecatar, actul de adjudecare constituie titlu executoriu impotriva debitorului sau, dupa caz, a tertului dobanditor, ca si impotriva oricarei persoane care poseda ori detine imobilul adjudecat, fara a putea invoca un drept opozabil in conditiile legii;
j) mentiunea ca, pentru creditor sau debitor, dupa caz, actul de adjudecare constituie titlu executoriu impotriva adjudecatarului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;
k) data intocmirii actului de adjudecare, semnatura si stampila executorului judecatoresc, precum si semnatura adjudecatarului.

Articolul 855 Predarea actului de adjudecare
Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda adjudecatarului spre a-i servi ca titlu de proprietate, iar in cazul in care imobilul a fost vandut cu plata pretului in rate, un exemplar va fi predat creditorului urmaritor si, dupa caz, debitorului, spre a le servi acestora drept titlu executoriu impotriva adjudecatarului, daca acesta nu plateste diferenta de pret.

Articolul 856 Intabularea dreptului de proprietate si punerea in posesie a adjudecatarului
(1) Odata cu predarea catre adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecatoresc va solicita de indata, din oficiu, intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia, chiar si in cazul in care adjudecatar este insusi tertul dobanditor care avea deja dreptul inscris in cartea funciara. In cazul in care dreptul dobandit de adjudecatar era inscris in mod provizoriu, nu se va dispune decat inscrierea provizorie.
(2) La cererea adjudecatarului, acesta va fi pus in posesia imobilului adjudecat de catre executorul judecatoresc, actul de adjudecare constituind titlu executoriu impotriva tuturor persoanelor aratate la art. 854 lit. i). Dispozitiile art. 664 si urmatoarele sunt aplicabile.
(3) In cazul in care imobilul a fost vandut cu plata pretului in rate, executorul judecatoresc va hotari, prin aceeasi incheiere, si inscrierea in cartea funciara a interdictiei de instrainare si de grevare a imobilului pana la plata integrala a pretului si a dobanzii corespunzatoare.

Sectiunea 5 – Efectele adjudecarii

Articolul 857 Transmiterea proprietatii imobilului
(1) Prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar. De la aceasta data, adjudecatarul are dreptul la fructe si venituri, datoreaza dobanzile pana la plata integrala a pretului si suporta toate sarcinile imobilului.
(2) Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.
(3) De la data intabularii, imobilul ramane liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-si realiza aceste drepturi numai din pretul obtinut. Daca pretul de adjudecare se plateste in rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
(4) Ipotecile si celelalte sarcini reale, precum si drepturile reale intabulate dupa notarea urmaririi in cartea funciara se vor radia din oficiu, cu exceptia celor pentru care adjudecatarul ar conveni sa fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, daca vanzarea s-a facut in conditiile prevazute la art. 846 alin. (7), toate notarile facute cu urmarirea silita, cu exceptia notarii contestatiei impotriva procesului-verbal de licitatie, daca aceasta nu a fost solutionata prin hotararea ramasa definitiva, interdictia de instrainare sau de grevare, daca exista, cu exceptia celei prevazute la art. 856 alin. (3), precum si promisiunea de a incheia un contract viitor, daca pana la data adjudecarii beneficiarul promisiunii nu si-a inscris in cartea funciara dreptul dobandit in temeiul contractului care a facut obiectul acesteia.
(5) Daca imobilul a fost adjudecat cu plata pretului in rate, adjudecatarul nu il va putea instraina sau greva, fara incuviintarea creditorilor urmaritori si a debitorului, daca este cazul, inainte de plata integrala a pretului.

Articolul 858 Viciile ascunse si leziunea
(1) In cazul vanzarii silite la licitatie publica nu exista garantie contra viciilor ascunse.
(2) Aceasta vanzare nu poate fi atacata nici pentru leziune.

Articolul 859 Mentinerea sau incetarea unor contracte
(1) Locatiunea si celelalte acte juridice privitoare la imobilul adjudecat raman in fiinta sau, dupa caz, inceteaza, potrivit dispozitiilor art. 828 alin. (1) si (2).
(2) Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispozitiilor art. 828 alin. (3).

Sectiunea 6 – Dispozitii speciale

Articolul 860 Stingerea actiunilor contra adjudecatarului
(1) Orice cerere de evictiune, totala sau partiala, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsa.
(2) In cazul imobilelor inscrise pentru prima data in cartea funciara, in conditiile art. 829 alin. (2), cererea de evictiune se va prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara. Aceasta prescriptie curge si impotriva minorilor si persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca.

Articolul 861 Suspendarea impartelii pretului
(1) In cazul in care cererea de evictiune prevazuta la art. 860 alin. (2) este introdusa inainte de imparteala pretului din adjudecare, instanta de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende imparteala pretului, cu sau fara cautiune, pana la judecarea definitiva a cererii de evictiune.
(2) Cand cererea de evictiune va fi facuta dupa imparteala pretului adjudecarii, se va urma procedura de drept comun.

Articolul 862 Actiunea in regres
(1) Daca a fost evins total sau partial, adjudecatarul il poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit. Dispozitiile legale privind chemarea in judecata a vanzatorului se aplica in mod corespunzator.
(2) In masura in care nu se poate indestula de la debitor, adjudecatarul il poate actiona pe creditorul care a incasat pretul de adjudecare, in limita sumei incasate. Termenul de prescriptie este de un an si curge de la data la care executarea silita impotriva debitorului a incetat pentru motivul prevazut la art. 703 alin. (1) pct. 2.

Articolul 863 Desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare
(1) In tot cursul urmaririi silite si pana la adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice alta persoana interesata poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare, consemnand la dispozitia creditorului urmaritor intreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile si cheltuielile de executare.
(2) Dispozitiile art. 751 si 752 se aplica in mod corespunzator.
(3) In cazul in care cererea este admisa, instanta sau, dupa caz, executorul judecatoresc va dispune si eliberarea sumei in mainile creditorului.

Capitolul III Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin urmarirea silita

Sectiunea 1 Dispozitii generale

Articolul 864 Eliberarea sumei
Daca exista un singur creditor urmaritor, dupa retinerea cheltuielilor de executare, cand este cazul, suma de bani realizata prin urmarirea silita se elibereaza acestuia pana la acoperirea integrala a drepturilor sale, iar suma ramasa disponibila se preda debitorului.

Articolul 865 Rangul creantelor cu preferinta generala
(1) In cazul in care urmarirea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor, executorul judecatoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru masuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, orice alte cheltuieli facute in interesul comun al creditorilor, precum si creantele nascute impotriva debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocazia indeplinirii conditiilor sau formalitatilor prevazute de lege pentru dobandirea dreptului asupra bunului adjudecat si inscrierea acestuia in registrul de publicitate;
b) cheltuielile de inmormantare a debitorului, in raport cu conditia si starea acestuia;
c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
d) creantele rezultand din obligatia legala de intretinere, alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
f) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
g) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
h) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
i) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
j) alte creante.
(2) Dispozitiile privind subrogatia legala raman aplicabile in folosul celui care achita oricare dintre creantele prevazute la alin.(1).
(3) In cazul creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Articolul 866 Declararea creantelor statului
(1) In termen de 15 zile de la inceperea executarii silite, potrivit legii, orice creditor poate cere statului sau unitatilor administrativ-teritoriale sa declare creantele lor privilegiate. Aceasta cerere va fi inscrisa in registrele de publicitate numai daca se depune dovada notificarii facute organelor fiscale teritoriale.
(2) In termen de 30 de zile de la notificare, statul sau unitatea administrativ-teritoriala trebuie sa declare si sa inscrie valoarea creantei sale.
(3) Nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (1) are ca efect pierderea preferintei in raport cu creditorii care au solicitat declaratia.

Articolul 867 Rangul creantelor garantate
Daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferinta conservate, in conditiile prevazute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute la art. 865 alin. (1) lit. c).

Articolul 868 Rangul creantelor accesorii
Dobanzile si penalitatile sau alte asemenea accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de preferinta a acestei creante.

Sectiunea 2 – Distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunurilor urmarite

Articolul 869 Termenul de depunere a titlurilor de creanta
(1) Daca exista mai multi creditori urmaritori sau intervenienti, suma rezultata din vanzare se distribuie acestora potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 865-868.
(2) In acest scop, dupa depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vanzare, executorul va fixa de urgenta un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanta.
(3) Debitorul, creditorii urmaritori, organele fiscale locale, administratorii-sechestru, adjudecatarul si titularii drepturilor si sarcinilor stinse prin adjudecare, despre care executorul a luat cunostinta in conditiile art. 741 ori art. 836 alin. (2), vor fi instiintati din oficiu despre fixarea acestui termen, potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea si inmanarea citatiilor.
(4) Termenul se va afisa la sediul executorului judecatoresc si la cel al instantei de executare cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru depunerea titlurilor de creanta. Afisarea va fi constatata printr-un proces-verbal care se va depune la dosar.
(5) Dupa expirarea termenului aratat la alin. (4), niciun creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei obtinute din urmarire.

Articolul 870 Depunerea titlurilor de creanta
(1) In vederea participarii la distribuire, toti creditorii interesati vor trebui sa depuna la sediul executorului judecatoresc, in termenul prevazut la art. 869 alin. (4), titlurile de creanta, in original sau in copie certificata, aratand in mod distinct capitalul, dobanzile si cheltuielile ce le sunt datorate, precum si, daca va fi cazul, drepturile de preferinta neinscrise in cartea funciara sau in alte registre publice.
(2) Reprezentantul fiscului va depune inscrisurile doveditoare ale creantelor statului sau unitatilor administrativ-teritoriale la sediul executorului judecatoresc.
(3) Creditorii care au infiintat masuri asiguratorii asupra bunurilor urmarite, pentru a participa la distribuire, vor depune copii certificate de pe actiune si de pe actul constatator al infiintarii masurii asiguratorii.

Articolul 871 Creantele periodice
(1) In cazul in care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmaritori contine obligatia debitorului de a plati o suma de bani in mod periodic, iar bunurile ramase in patrimoniul debitorului dupa efectuarea executarii sau veniturile sale nu asigura plata in viitor a ratelor datorate, suma alocata creditorului se va stabili prin acordul partilor, care va prevedea si modul de fructificare a acesteia, iar in lipsa unui acord, executorul va constata acest fapt printr-un proces-verbal semnat de el si de toate partile prezente. In acest din urma caz, partea interesata va putea sesiza instanta de executare in circumscriptia careia se face executarea pentru a stabili suma alocata creditorului, in termen de 15 zile de la incheierea procesului-verbal, daca a fost prezenta, sau de la comunicarea acestuia de catre executor, daca a lipsit.
(2) Daca partile nu se inteleg, instanta de executare va stabili, prin incheiere, suma cu care creditorul va participa la distribuirea sumelor realizate prin urmarire, precum si modul de fructificare a acesteia, astfel incat ratele datorate sa fie platite cu precadere din dobanzile incasate, iar daca acestea sunt insuficiente, se vor imputa asupra capitalului. Incheierea se da cu citarea in termen scurt a partilor si este supusa numai apelului.
(3) In cazul in care niciuna din parti nu sesizeaza instanta de executare in termenul aratat la alin. (1), executorul judecatoresc va solicita acesteia stabilirea sumei alocate creditorului, cu respectarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Daca debitorul a decedat si se constata ca, in raport cu numarul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc, modul in care s-a facut imparteala mostenirii sau cu alte asemenea imprejurari, plata in rate a creantelor este greu de realizat, instanta poate, la cererea creditorului, sa procedeze potrivit alin. (1), stabilind suma ce se cuvine creditorului, precum si partea din aceasta pe care o va plati fiecare mostenitor in parte.

Articolul 872 Incetarea curgerii dobanzilor
De la data fixata pentru depunerea titlurilor de creanta, dobanzile creantelor creditorilor urmaritori trecute in proiectul de distribuire inceteaza de a mai fi in sarcina debitorului urmarit, chiar in caz de conventie contrara. Daca institutia de credit la care s-au depus ori consemnat aceste sume plateste dobanzi, creditorii nu vor avea drept decat la dobanzile ce se platesc de institutia de credit la care s-au depus ori consemnat acele sume.

Articolul 873 Interdictia popririi
(1) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor urmarite si cele consemnate la dispozitia executorului nu pot fi poprite de catre creditorii debitorului sau ai adjudecatarului.
(2) Se va putea infiinta poprire numai asupra sumelor atribuite creditorilor sau debitorului prin procesul-verbal de distribuire.

Articolul 874 Intocmirea proiectului de distribuire
(1) In termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanta, executorul va intocmi proiectul de distribuire a sumelor, potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 865-868, iar daca printre creditorii urmaritori si intervenienti se afla si creditori care au intervenit tardiv, dupa expirarea termenului prevazut la art. 691, creantele acestora vor fi alocate asupra partii din suma ramasa dupa indestularea drepturilor creditorilor urmaritori si a celor care au intervenit in timp util.
(2) In cazul in care imobilele grevate de o ipoteca colectiva au fost vandute impreuna, creanta garantata cu o astfel de ipoteca va fi repartizata, la cererea creditorilor cu rang posterior, asupra imobilelor adjudecate, proportional cu pretul obtinut pentru fiecare imobil in parte, iar daca sunt creante ipotecare anterioare, proportional cu restul de pret ce a ramas de la fiecare imobil, dupa ce s-au acoperit creantele cu rang anterior ipotecii colective.
(3) Creantele cu termen si cele conditionale vor fi repartizate dupa rangul lor, ca si cum ar fi pure si simple, cu mentiunea ca ele vor fi platite numai potrivit regulilor prevazute la art. 881 si 882.
(4) Creantele care nu pot fi valorificate decat dupa executarea bunurilor unui codebitor principal vor fi trecute ca socotite sub conditie suspensiva.
(5) Titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie si servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuti in ordinea inscrierii cu valoarea acestor drepturi inscrise in cartea funciara, iar daca nu este inscrisa, cu valoarea determinata potrivit art. 837 alin. (2), care poate fi contestata in conditiile art. 875 alin. (2).
(6) Creditorul unei rente pe viata sau altei creante periodice va fi trecut in ordinea inscrierii in cartea funciara, cu o suma ale carei dobanzi anuale sa fie suficiente pentru a asigura plata ratelor rentei.

Articolul 875 Afisarea proiectului de distribuire
(1) Proiectul de distribuire va fi comunicat debitorului si creditorilor care si-au depus titlurile de creanta, potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea si inmanarea citatiilor.
(2) Ei vor fi citati cu mentiunea expresa ca, sub sanctiunea decaderii, in termen de 5 zile de la data comunicarii, pot formula, in scris, obiectiuni la proiectul de distribuire.
(3) In lipsa obiectiunilor in termenul aratat la alin. (2), proiectul de distribuire devine definitiv.
(4) In caz de obiectiune, executorul va convoca in scris debitorul si toti creditorii in vederea unei eventuale concilieri, care va avea loc la sediul executorului in termen de cel mult 15 zile de la data primirii ultimei contestatii.

Articolul 876 Incercarea de conciliere. Efecte
(1) Daca la termenul fixat in vederea concilierii, debitorul sau creditorii care au formulat obiectiuni nu mai staruie in mentinerea lor sau se ajunge la un acord privind modul de distribuire, executorul va lua act de acordul realizat si va dispune repartizarea sumelor potrivit acestei intelegeri, care va fi consemnata intr-un proces-verbal semnat de executor si de toate persoanele prezente.
(2) Daca nu se ajunge la un acord, iar cei care au formulat obiectiuni staruie in mentinerea lor, executorul va incheia un proces-verbal in care se vor consemna obiectiile celor prezenti, semnat de el si de cei prezenti.
(3) Cel nemultumit de proiectul de distribuire poate introduce contestatie in termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal prevazut la alin. (2). Contestatia suspenda de drept plata creantei sau a partii din creanta contestata. La primul termen la care partile au fost legal citate, instanta este obligata sa se pronunte asupra mentinerii sau, dupa caz, a inlaturarii suspendarii. Instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 5 zile de la pronuntare. Apelul nu suspenda de drept executarea incheierii atacate.
(4) Debitorul sau creditorii care nu s-au prezentat la termenul aratat la alin. (1) sunt considerati ca au renuntat la obiectiunile formulate, fiind decazuti din dreptul de a face contestatie la executare.

Articolul 877 Solutionarea contestatiilor
(1) Toate contestatiile formulate impotriva proiectului de distribuire se judeca de instanta de executare, printr-o singura hotarare, de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Hotararea poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la comunicare.
(2) Contestatorul a carui cerere a fost respinsa va raspunde fata de creditori pentru dobanzile ce trec peste acelea prevazute la art. 872 si pentru toate prejudiciile cauzate de intarzierea la plata a sumelor cuvenite.

Articolul 878 Indreptarea erorilor de calcul si a greselilor materiale
Erorile de calcul si alte greseli materiale se vor indrepta de executor, din oficiu ori la cerere, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea prin care se dispune eliberarea sau, dupa caz, distribuirea sumei.

Sectiunea 3 – Plata sumei rezultate din urmarirea silita

Articolul 879 Conditii
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, plata sumei rezultate din executare se poate dispune numai dupa expirarea termenului de depunere a titlurilor de creanta ori, dupa caz, la data expirarii termenului de formulare a obiectiunilor impotriva proiectului de distribuire.
(2) Executorul se va pronunta asupra platii sumei aratate la alin. (1) prin incheiere executorie, data fara citarea partilor.
(3) Suma ramasa se va elibera debitorului.

Articolul 880 Efectuarea platilor
(1) Platile vor fi efectuate de catre unitatea la care au fost depuse sau consemnate sumele rezultate din urmarire, pe baza unei dispozitii de plata trimise de executorul judecatoresc.
(2) Dovada efectuarii platii va fi comunicata executorului, care o va pastra la dosarul executarii.

Articolul 881 Plata creantelor afectate de termen
Daca creanta este afectata de un termen suspensiv, aceasta se va plati chiar daca termenul nu s-a implinit. Cand o astfel de creanta este fara dobanda, plata inainte de termen nu se va face decat daca se scade dobanda cuvenita pana la implinirea termenului. Daca insa creditorul nu este de acord sa se faca scaderea, creanta sa se va consemna la unitatea prevazuta de lege, pentru a fi eliberata la implinirea termenului.

Articolul 882 Plata creantelor conditionale
(1) Atunci cand conditia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenita, decat daca acesta va da o cautiune sau va constitui o ipoteca in favoarea celor care ar trebui sa se foloseasca de aceasta suma in cazul indeplinirii conditiei.
(2) Daca insa conditia este suspensiva, suma cuvenita creditorului va fi distribuita creditorilor care vin dupa acesta, daca acestia vor da o cautiune sau vor constitui o ipoteca pentru a garanta restituirea sumei primite in caz de indeplinire a conditiei.
(3) In cazul in care creditorii prevazuti la alin. (1) si (2) nu dau o cautiune sau nu constituie o ipoteca, suma se va consemna la unitatea prevazuta de lege pana la indeplinirea conditiei rezolutorii sau suspensive.

Articolul 883 Plata creantelor contestate
(1) Sumele corespunzatoare creantelor contestate sau acelora pentru care sau infiintat masuri asiguratorii, precum si cele reclamate in conditiile prevazute la art. 692 alin. (6), dar nerecunoscute, in tot sau in parte, de debitor, vor fi consemnate spre a fi platite ulterior.
(2) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de solutionare a contestatiei sau a celei date asupra actiunii pe baza careia s-a infiintat masura asiguratorie, executorul, la cererea debitorului sau a creditorului interesat, va dispune, potrivit hotararii respective, fie eliberarea sumelor corespunzatoare creantei contestate ori alocate pe baza de masura asiguratorie, fie distribuirea lor, in conditiile legii, intre creditorii ramasi neindestulati. Suma ramasa se va elibera debitorului.
(3) Daca suma reclamata a fost pastrata pentru obtinerea de catre creditorii intervenienti a titlurilor executorii necesare, in conditiile prevazute la art. 692 alin. (6), executorul, la cererea uneia dintre parti sau chiar din oficiu, va cita debitorul, creditorul urmaritor si creditorii intervenienti, cu exceptia celor indestulati integral, si, dupa ascultarea celor prezenti, va dispune eliberarea sumei retinute in contul creditorilor intervenienti care au obtinut intre timp un titlu executoriu. Infatisarea partilor interesate va putea fi dispusa, la cererea oricaruia dintre creditori, si inainte de expirarea termenului legal pentru obtinerea titlului executoriu, in afara de cazul in care mai exista alti creditori care urmeaza sa obtina titlul executoriu. Suma ramasa se va elibera debitorului.

Articolul 884 Plata creantelor periodice
(1) Suma alocata creditorului unei creante periodice va fi intrebuintata in vederea fructificarii ei, pentru asigurarea platii ratelor, in modul convenit de partile interesate, iar in lipsa unui acord, in modul in care se va hotari de instanta de executare, la sesizarea partii interesate sau, in lipsa, a executorului judecatoresc, in conditiile prevazute la art. 871.
(2) Daca dobanzile sumei alocate vor fi mai mici decat ratele datorate, diferenta se va intregi prin preluare din capital.
(3) Dupa stingerea, din orice motive, a obligatiei de plata, suma ramasa va fi distribuita creditorilor ramasi neindestulati sau eliberata debitorului.

Articolul 885 Predarea titlurilor de creanta
(1) Titlurile creantelor platite integral vor fi eliberate creditorilor, cu mentiunea stingerii totale a datoriei.
(2) Titlurile creantelor platite partial vor fi eliberate creditorilor cu mentiunea partii platite.

Articolul 886 Inchiderea procedurii
(1) Dupa predarea titlurilor, executorul, prin incheiere data fara citarea partilor, constata incetarea urmaririi silite si dispune inchiderea dosarului.
(2) Creditorii care nu au fost indestulati pot cere insa reluarea urmaririi silite, in conditiile legii, sau efectuarea unei noi urmariri asupra altor bunuri ale debitorului, daca este cazul.

Articolul 887 Sumele neridicate
Sumele consemnate si neridicate in termen de 5 ani de la data comunicarii incheierii prin care s-a aprobat distribuirea acestora se fac venit la bugetul local, dispozitiile art. 780 aplicandu-se in mod corespunzator.

Titlul III Executarea silita directa

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 888 Modul de executare
(1) In cazul in care obligatia debitorului prevazuta in titlul executoriu consta in lasarea posesiei unui bun, in predarea unui bun sau a folosintei acestuia ori in evacuarea debitorului dintr-o locuinta sau dintr-o alta incinta, in desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari ori in indeplinirea oricarei alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa in termenul prevazut in somatie, creditorul va solicita executarea silita, putand, in raport cu imprejurarile cauzei si natura obligatiei ce se executa, sa sesizeze instanta de executare, in vederea aplicarii unei penalitati.
(2) Atribuirea prin hotarare judecatoreasca a unui imobil sau obligatia de a-l preda, a-l lasa in posesie ori in folosinta, dupa caz, cuprinde si obligatia de evacuare a imobilului, daca legea nu prevede in mod expres altfel.

Executarea fara somatie Art. 889
La cererea creditorului, daca se justifica o nevoie urgenta sau exista pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire, sa ascunda, sa distruga ori sa deterioreze bunurile ce trebuie predate, instanta va putea sa dispuna, prin incheierea de incuviintare a executarii silite, ca executarea silita sa se faca de indata si fara somatie.

Articolul 890 Procesul-verbal de indeplinire a executarii
(1) Despre indeplinirea executarii obligatiilor prevazute in prezentul capitol, executorul va incheia un proces-verbal in conditiile art. 679, stabilind totodata cheltuielile de executare pe care urmeaza sa le plateasca debitorul.
(2) Procesul-verbal va fi comunicat partilor, iar un exemplar va fi pastrat la dosarul de executare.
(3) Procesul-verbal constituie titlu executoriu in privinta cheltuielilor de executare, stabilite in sarcina debitorului.

Articolul 891 Imposibilitatea predarii silite a bunului
In cazul in care predarea silita a unui bun a devenit imposibila din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorarii acestuia ori a altor asemenea imprejurari, executorul va consemna aceasta intr-un proces-verbal intocmit in conditiile art. 890, si totodata va dispune, prin incheiere, incetarea executarii silite.

Articolul 892 Obligarea debitorului la despagubiri
(1) Daca in titlu executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi platita ca echivalent al valorii bunului in cazul imposibilitatii predarii acestuia sau, dupa caz, echivalentul despagubirilor datorate in cazul neexecutarii obligatiei de a face ce implica faptul personal al debitorului, instanta de executare, la cererea creditorului, va stabili aceasta suma prin hotarare data cu citarea partilor, in termen scurt. In toate cazurile, la cererea creditorului, instanta va avea in vedere si prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunavoie a obligatiei, inainte ca aceasta sa devina imposibil de executat.
(2) Hotararea este executorie si este supusa numai apelului. Suspendarea executarii acestei hotarari nu se va putea obtine decat cu consemnarea sumei stabilite. Dispozitiile art. 751 si 752 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Pe baza cererii prevazute la alin. (1), creditorul va putea infiinta masuri asiguratorii.

Capitolul II PREDAREA SILITA A BUNURILOR MOBILE

Articolul 893 Instiintarea debitorului
Daca partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin calitate si cantitate, nu isi indeplineste obligatia in termen de 24 de ore de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, predarea lui se va face prin executare silita.

Articolul 894 Efectuarea executarii silite
(1) In vederea executarii silite a obligatiei prevazute la art. 893, executorul judecatoresc va ridica bunul urmarit de la debitor sau de la persoana la care se afla, punandu-l pe creditor in drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.
(2) Executorul judecatoresc va incheia, in conditiile art. 890, un proces-verbal despre indeplinirea executarii, stabilind totodata cheltuielile de executare pe care urmeaza sa le plateasca debitorul.

Articolul 895 Imposibilitatea de predare
Daca, in termen de 30 de zile de la data deplasarii executorului judecatoresc la locul de unde urma sa fie ridicat bunul mobil, nu s-a efectuat predarea silita catre creditor, executorul judecatoresc, la cererea acestuia din urma, poate intocmi o incheiere prin care sa constate imposibilitatea de predare. Dispozitiile art. 891 si 892 se aplica in mod corespunzator chiar si atunci cand debitorul, ulterior implinirii termenului de 30 de zile, ofera predarea bunului catre creditor.

Capitolul III PREDAREA SILITA A BUNURILOR IMOBILE

Articolul 896 Termen de executare
(1) Nicio evacuare din imobilele cu destinatie de locuinta nu poate fi facuta de la data de 1 decembrie si pana la data de 1 martie a anului urmator, decat daca creditorul face dovada ca, in sensul dispozitiilor legislatiei locative, el si familia sa nu au la dispozitie o locuinta corespunzatoare ori ca debitorul si familia sa au o alta locuinta corespunzatoare in care s-ar putea muta de indata.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul evacuarii persoanelor care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun titlu, o locuinta si nici celor care au fost evacuati pentru ca pun in pericol relatiile de convietuire sau tulbura in mod grav linistea publica.

Articolul 897 Instiintarea debitorului
Daca partea obligata sa evacueze ori sa predea un imobil nu isi indeplineste aceasta obligatie in termen de 8 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, ea va fi indepartata prin executare silita, iar imobilul va fi predat celui indreptatit.

Articolul 898 Efectuarea executarii silite
(1) In vederea executarii silite a obligatiei prevazute la art. 897, executorul judecatoresc se va deplasa la fata locului, va soma pe debitor sa paraseasca de indata imobilul, iar in caz de impotrivire, il va evacua din imobilul respectiv pe debitor impreuna cu toate persoanele care ocupa imobilul in fapt ori fara niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fara ajutorul fortei publice, dupa caz, punand pe creditor in drepturile sale.
(2) Cand debitorul lipseste sau refuza sa deschida usile, executorul va fi insotit de agenti ai fortei publice ori reprezentanti ai jandarmeriei, dupa caz.
(3) Dupa deschiderea usilor imobilului, prezenta celor mentionati la alin. (2) va putea fi suplinita de 2 martori asistenti.
(4) Executarea in modalitatea predarii silite imobiliare va putea continua in ziua inceperii sale chiar dupa ora 20,00, precum si in zilele urmatoare, inclusiv in cele nelucratoare, daca nu s-a finalizat din cauza unei opuneri la executare din partea debitorului ori a altei persoane sau daca operatiunile ce trebuie efectuate pentru finalizarea executarii silite nu s-au putut realiza pana la ora 20,00.

Articolul 899 Depozitarea bunurilor mobile
(1) Daca executarea priveste un imobil in care se gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii si pe care debitorul nu le ridica singur ori sunt sechestrate intr-o alta urmarire, executorul va incredinta aceste bunuri in pastrarea unui administrator-sechestru, care poate fi chiar creditorul, pe cheltuiala debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat creditorul in folosul caruia bunurile au fost sechestrate.
(2) Dispozitiile prezentei carti referitoare la administratori-sechestru in materie de urmarire mobiliara propriu-zisa sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Daca bunurile lasate in depozit nu sunt sechestrate in favoarea altei urmariri, executorul va fixa, prin procesul-verbal aratat la art. 900, termenul in care debitorul trebuie sa le ridice, care nu poate fi mai lung de o luna.

Articolul 900 Procesul-verbal de predare silita
Despre indeplinirea executarii potrivit prevederilor prezentului capitol, executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal, dispozitiile art. 890 fiind aplicabile. In cazul in care debitorul refuza primirea procesului-verbal, lipseste ori, dupa caz, a parasit imobilul dupa inceperea executarii, iar domiciliul sau se afla in acel imobil, executorul judecatoresc, daca debitorul nu i-a comunicat un domiciliu ales, va proceda la afisarea procesului-verbal de predare silita pe usa imobilului sau in orice alta parte a imobilului care il face vizibil.

Articolul 901 Vanzarea bunurilor lasate in depozit
(1) Daca debitorul nu ridica bunurile in termenul aratat in procesul-verbal prevazut la art. 900 si acestea au valoare de piata, ele vor fi scoase in vanzare, inclusiv cele care sunt insesizabile prin natura lor, potrivit regulilor din materia vanzarii bunurilor mobile urmaribile.
(2) Pretul bunurilor vandute, dupa deducerea cheltuielilor de executare silita, inclusiv a cheltuielilor de vanzare si a remuneratiei administratorului-sechestru, va fi consemnat pe numele debitorului, care va fi instiintat despre aceasta potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea si inmanarea citatiilor. Dispozitiile art. 900 se aplica in mod corespunzator.
(3) Bunurile care nu au valoare de piata sunt declarate abandonate. De asemenea, la cererea creditorului, executorul judecatoresc poate declara abandonate bunurile mobile care au valoare de piata si nu au fost revendicate de debitor sau de alta persoana care ar dovedi calitatea de proprietar, in termen de 4 luni de la data incheierii procesului-verbal de predare silita.
(4) Despre toate acestea va fi instiintat si debitorul, potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (2), precum si organul financiar local pentru a prelua bunurile abandonate. Dispozitiile art. 780 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 902 Reocuparea imobilului
(1) Daca, dupa incheierea procesului-verbal de predare silita, debitorul sau orice alta persoana, in lipsa consimtamantului expres prealabil ori a unei hotarari judecatoresti, patrunde sau se reinstaleaza in imobil, la cererea creditorului ori a altei persoane interesate, se va putea face o noua executare silita in baza aceluiasi titlu executoriu, fara somatie si fara nicio alta formalitate prealabila.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), orice bunuri mobile, indiferent de natura ori valoarea lor, care nu au fost ridicate la data predarii silite initiale sau care au fost aduse in imobil dupa reocupare, se considera de drept abandonate din momentul repunerii in posesie.
(3) Pe baza procesului-verbal pus la dispozitia organului de urmarire penala, in copie certificata, de executorul judecatoresc, va fi declansata urmarirea penala.

Capitolul IV Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face

Sectiunea 1 Dispozitii comune

Articolul 903 Domeniu de aplicare
(1) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile in cazul executarii silite in natura a obligatiilor de a face sau de a nu face in temeiul unui titlu executoriu. Daca prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia de a face sau, dupa caz, sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei de a nu face nu mai este necesara obtinerea unui nou titlu executoriu prin care sa se stabileasca despagubirile datorate de debitor sau, dupa caz, contravaloarea lucrarilor necesare restabilirii situatiei anterioare incalcarii obligatiei de a nu face. In aceste din urma cazuri, sumele respective se determina pe baza de expertiza sau de alte documente justificative de catre executorul judecatoresc, potrivit dispozitiilor art. 628.
(2) Dispozitiile art. 1.528 din Codul civil raman aplicabile.

Articolul 904 Executarea obligatiei de a face
Daca debitorul refuza sa indeplineasca o obligatie de a face cuprinsa intr-un titlu executoriu, in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, creditorul poate fi autorizat de instanta de executare, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor, sa o indeplineasca el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Articolul 905 Executarea obligatiei de a nu face
(1) Dispozitiile prevazute in prezenta sectiune sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul cand titlul executoriu cuprinde o obligatie de a nu face.
(2) Creditorul va putea cere instantei de executare sa fie autorizat, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor, sa desfiinteze el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, lucrarile facute de acesta impotriva obligatiei de a nu face.

Articolul 906 Aplicarea de penalitati
(1) Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare.
(2) Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
(3) Atunci cand obligatia are un obiect evaluabil in bani, penalitatea prevazuta la alin. (2) poate fi stabilita de instanta intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligatiei.
(4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii incheierii de aplicare a penalitatii debitorul nu executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva ce i se datoreaza cu acest titlu, prin incheiere definitiva, data cu citarea partilor.
(5) Penalitatea va putea fi inlaturata ori redusa, pe calea contestatiei la executare, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu si dovedeste existenta unor motive temeinice care au justificat intarzierea executarii.
(6) Incheierea data in conditiile alin. (4) este executorie.
(7) Acordarea de penalitati in conditiile alin. (1)-
(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despagubiri, la cererea creditorului, in conditiile art. 892 sau ale dreptului comun.

Articolul 907 Interzicerea daunelor cominatorii
Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul capitol nu se pot acorda daune cominatorii.

Articolul 908 Concursul fortei publice
Daca, in cazurile prevazute la art. 904 si 905, debitorul se opune la executarea obligatiei de catre creditor, executorul judecatoresc, la cererea creditorului, va obtine, in conditiile legii, concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenti ai fortei publice, dupa caz.

Articolul 909 Efectuarea inscrierilor in cartea funciara
(1) Daca printr-un titlu executoriu s-a dispus efectuarea unei inscrieri in cartea funciara impotriva celui inscris ca titular al dreptului, creditorul va putea solicita, direct sau prin intermediul executorului judecatoresc, biroului de cadastru si publicitate imobiliara sa dispuna inscrierea in baza acestui titlu.
(2) Daca cel impotriva caruia s-a dispus efectuarea inscrierii a fost totodata obligat, prin acelasi titlu executoriu sau prin altul, sa evacueze ori, dupa caz, sa predea imobilul in mainile creditorului, se va proceda potrivit dispozitiilor art. 896 si urmatoarele.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile, in mod corespunzator, si in cazurile in care obligatia cuprinsa in titlul executoriu priveste efectuarea inscrierilor in alte registre publice decat cartea funciara.

Sectiunea 2 – Executarea hotararilor judecatoresti referitoare la minori

Articolul 910 Domeniu de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului capitol sunt aplicabile si in cazul masurilor privitoare la minori prevazute intr-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuintei minorului, darea in plasament, inapoierea minorului de catre persoana care il tine fara drept, exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul, precum si alte masuri prevazute de lege.
(2) In aceste cazuri, executorul judecatoresc va trimite parintelui sau persoanei la care se afla minorul incheierea de incuviintare a executarii impreuna cu o somatie in care ii va comunica acesteia data la care sa se prezinte impreuna cu minorul la sediul sau ori in alt loc stabilit de executor, in vederea preluarii acestuia de catre creditor, sau, dupa caz, ii va pune in vedere sa permita celuilalt parinte sa isi exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, potrivit programului stabilit in titlul executoriu.
(3) Daca debitorul nu se va conforma somatiei executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanta de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 906.

Articolul 911 Reguli speciale de executare
(1) Daca in termen de o luna de la comunicarea incheierii prevazute la art. 906 alin. (2) debitorul nu executa obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la executarea silita.
(2) Executarea se va efectua in prezenta unui reprezentant al directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si, cand acesta apreciaza ca este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenta psihologului nu este necesara daca reprezentantul directiei are aceasta calificare.
(3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa isi dea concursul la executare, in conditiile legii.
(4) Nu este permis niciunei persoane sa bruscheze minorul sau sa exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.

Articolul 912 Opunerea la executare
(1) Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia, penalitatea stabilita de instanta potrivit art. 906 va curge pana la momentul executarii, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea incheierii prevazute la art. 906 alin. (2).
(2) In cazul in care debitorul nu isi indeplineste obligatia in termenul prevazut la alin. (1), precum si atunci cand debitorul este de rea-credinta si ascunde minorul, executorul judecatoresc va consemna acest fapt si va sesiza de indata parchetul de pe langa instanta de executare in vederea inceperii urmaririi penale, pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti.

Articolul 913 Refuzul minorului
(1) Daca executorul constata ca insusi minorul refuza in mod categoric sa il paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va intocmi un proces-verbal in care va consemna constatarile sale si pe care il va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, in functie de varsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada ce nu poate depasi 3 luni. Cererea se solutioneaza de urgenta in camera de consiliu, prin incheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea copilului raman aplicabile.
(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanta va intocmi un raport pe care il va comunica instantei, executorului judecatoresc si directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(4) Dupa primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executarii silite, potrivit art. 911.
(5) Daca si in cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizata din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul in vederea aplicarii unei penalitati, dispozitiile art. 906 alin. (2) si (4)-
(6) fiind aplicabile in mod corespunzator.

Articolul 914 Procesul-verbal de constatare
Executorul judecatoresc va incheia un proces-verbal in care va constata modul de indeplinire a obligatiilor prevazute la art. 910 alin. (1), dispozitiile art. 890 fiind aplicabile in mod corespunzator.

Cartea VI – Proceduri speciale

Titlul I Procedura divortului

Capitolul I Dispozitii comune

Articolul 915 Instanta competenta
(1) Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul.
(2) Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.

Articolul 916 Cererea de divort
(1) Cererea de divort va cuprinde, pe langa cele prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, numele copiilor minori ai celor 2 soti ori adoptati de acestia.
(2) Daca nu sunt copii minori, se va mentiona in cerere aceasta imprejurare.
(3) La cerere se vor alatura o copie a certificatului de casatorie si, dupa caz, cate o copie a certificatelor de nastere ale copiilor minori.
(4) La cerere se poate alatura, dupa caz, intelegerea sotilor rezultata din mediere cu privire la desfacerea casatoriei si, dupa caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divortului.

Articolul 917 Cererea reconventionala
(1) Sotul parat poate sa faca si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului.
(2) Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si se va judeca impreuna cu cererea reclamantului.
(3) In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului.
(4) Neintroducerea cererii in termenele aratate la alin. (1) si (3) atrage decaderea sotului parat din dreptul de a cere divortul pentru acele motive. Daca cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate cere divortul pentru motive ivite ulterior.

Articolul 918 Calitatea procesuala activa
(1) Desfacerea casatoriei prin divort poate fi ceruta numai de soti.
(2) Cu toate acestea, sotul pus sub interdictie judecatoreasca poate cere divortul prin reprezentant legal sau personal in cazul in care face dovada ca are capacitatea de discernamant neafectata.

Articolul 919 Cereri accesorii si incidentale
(1) La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:
a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
b) numele sotilor dupa divort;
c) locuinta familiei;
d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.
(2) Cand sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divort.
(3) De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, potrivit prevederilor Codului civil.

Articolul 920 Masuri vremelnice
Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.

Articolul 921 Prezenta personala a partilor
(1) In fata instantelor de fond, partile se vor infatisa in persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in strainatate sau se afla intr-o alta asemenea situatie, care il impiedica sa se prezinte personal; in astfel de cazuri, cel in cauza se va putea infatisa prin avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore ori curator.
(2) Instanta va incerca la fiecare infatisare impacarea sotilor.
(3) In toate cazurile, instanta este obligata sa il asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.

Articolul 922 Absenta reclamantului
Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.

Articolul 923 Citarea paratului
Daca procedura de citare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca paratul isi are locuinta la locul indicat in cerere si, daca va constata ca nu locuieste acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa efectiva, precum si, daca este cazul, la locul sau de munca.

Articolul 924 Renuntarea la judecata
Reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii, chiar daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divort facute de parat.

Articolul 925 Impacarea sotilor
(1) Sotii se pot impaca in tot cursul judecatii, chiar daca nu au fost platite taxele de timbru. In acest caz, instanta va lua act de impacare si va dispune, prin hotarare definitiva, inchiderea dosarului, precum si restituirea taxelor de timbru, daca au fost achitate.
(2) Oricare dintre soti va putea formula o cerere noua pentru fapte petrecute dupa impacare si, in acest caz, se va putea folosi si de faptele vechi.

Articolul 926 Decesul unuia dintre soti
(1) Daca in timpul procesului de divort unul dintre soti decedeaza, instanta va lua act de incetarea casatoriei si va dispune, prin hotarare definitiva, inchiderea dosarului.
(2) Cu toate acestea, cand cererea de divort se intemeiaza pe culpa paratului si reclamantul decedeaza in cursul procesului, lasand mostenitori, acestia vor putea continua actiunea, pe care instanta o va admite numai daca va constata culpa exclusiva a sotului parat. In caz contrar, dispozitiile alin. (1) raman aplicabile.
(3) Pentru introducerea in cauza a mostenitorilor sotului reclamant, instanta va face aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 1.
(4) In cazul in care actiunea este continuata de mostenitorii sotului reclamant, potrivit alin. (2), casatoria se socoteste desfacuta la data introducerii cererii de divort.

Articolul 927 Nemotivarea hotararii
Hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita instantei aceasta.

Articolul 928 Cai de atac. Publicitatea hotararii
(1) Apelul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, daca la judecata se prezinta numai paratul.
(2) Apelul paratului va fi judecat chiar daca se infatiseaza numai reclamantul.
(3) Daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea definitiva prin care s-a desfacut casatoria nu este supusa contestatiei in anulare si revizuirii in ce priveste divortul.
(4) Instanta la care hotararea de divort a ramas definitiva o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor unde a fost incheiata casatoria, Registrului national al regimurilor matrimoniale, prevazut de Codul civil, si, daca unul dintre soti a fost profesionist, registrului comertului.

Capitolul II Divortul remediu

Sectiunea 1 Divortul prin acordul sotilor

Articolul 929 Domeniu de aplicare
Dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica cazurilor in care sotii au optat pentru divortul pe cale administrativa sau notariala, in conditiile Codului civil.

Articolul 930 Depunerea cererii
(1) In cazul in care cererea de divort se intemeiaza, in conditiile prevazute de Codul civil, pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti sau de catre un mandatar comun, cu procura speciala autentica. Daca mandatarul este avocat, el va certifica semnatura sotilor, potrivit legii.
(2) Atunci cand este cazul, in cererea de divort sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului.
(3) Primind cererea formulata in conditiile alin. (1), instanta va verifica existenta consimtamantului sotilor, dupa care va fixa termen pentru solutionarea cererii in camera de consiliu.

Articolul 931 Solutionarea cererii
(1) La termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va pronunta divortul, fara a face mentiune despre culpa sotilor. Prin aceeasi hotarare, instanta va lua act de invoiala sotilor cu privire la cererile accesorii, in conditiile legii.
(2) Daca sotii nu se invoiesc asupra cererilor accesorii, instanta va administra probele prevazute de lege pentru solutionarea acestora si, la cererea partilor, va pronunta o hotarare cu privire la divort, potrivit alin. (1), solutionand totodata si cererile privind exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor si numele sotilor dupa divort.
(3) Daca va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanta va continua judecata, pronuntand o hotarare supusa cailor de atac prevazute de lege.
(4) Hotararea pronuntata in conditiile alin. (1) este definitiva, iar hotararea pronuntata potrivit alin. (2) este definitiva numai in ceea ce priveste divortul, daca legea nu prevede altfel.

Articolul 932 Cererea acceptata de parat
(1) Cand cererea de divort este intemeiata pe culpa sotului parat, iar acesta recunoaste faptele care au dus la destramarea vietii conjugale, instanta, daca reclamantul este de acord, va pronunta divortul fara a cerceta temeinicia motivelor de divort si fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
(2) Dispozitiile art. 931 alin. (2)-
(4) se aplica in mod corespunzator.
(3) Daca reclamantul nu este de acord cu pronuntarea divortului in conditiile alin. (1), cererea va fi solutionata potrivit art. 934.

Sectiunea 2 – Divortul din motive de sanatate

Articolul 933 Conditii
Cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul, potrivit Codului civil, fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.

Capitolul III Divortul din culpa sotilor

Articolul 934 Culpa in destramarea casatoriei
(1) Instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
(2) Instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei.
(3) Daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 935 privind pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului.

Articolul 935 Divortul pentru separarea in fapt indelungata
(1) Cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In acest caz, instanta va verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului.
(2) Daca sotul parat se declara de acord cu divortul, se vor aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 931.

Titlul II Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca

Articolul 936 Instanta competenta
Cererea de punere sub interdictie judecatoreasca a unei persoane se solutioneaza de instanta de tutela in a carei circumscriptie aceasta isi are domiciliul.

Articolul 937 Continutul cererii
Cererea de punere sub interdictie judecatoreasca a unei persoane va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 194, faptele din care rezulta alienatia mintala sau debilitatea mintala a acesteia, precum si dovezile propuse.

Articolul 938 Masuri prealabile
(1) Dupa primirea cererii, presedintele instantei va dispune sa se comunice celui a carui punere sub interdictie judecatoreasca a fost ceruta copii de pe cerere si de pe inscrisurile anexate. Aceeasi comunicare se va face si procurorului, atunci cand cererea nu a fost introdusa de acesta.
(2) Procurorul, direct sau prin organele politiei, va efectua cercetarile necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialisti, iar daca cel a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta se gaseste internat intr-o unitate sanitara, va lua si avizul acesteia.
(3) Daca este cazul, presedintele dispune si numirea unui curator in conditiile prevazute de Codul civil. Numirea curatorului este obligatorie in vederea reprezentarii in instanta a celui a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta, in cazul in care starea sanatatii lui impiedica prezentarea sa personala.

Articolul 939 Internarea provizorie
Daca, potrivit avizului comisiei de medici specialisti si, cand este cazul, al unitatii sanitare prevazute la art. 938 alin. (2), este necesara observarea mai indelungata a starii mintale a celui a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta si observarea nu se poate face in alt mod, instanta, solicitand si concluziile procurorului, va putea dispune internarea provizorie, pe cel mult 6 saptamani, intr-o unitate sanitara de specialitate.

Articolul 940 Judecata
(1) Dupa primirea actelor prevazute la art. 938, se va fixa termenul pentru judecarea cererii, dispunandu-se citarea partilor.
(2) La termenul de judecata, instanta este obligata sa il asculte pe cel a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta, punandu-i si intrebari pentru a constata starea sa mintala. Daca cel a carui punere sub interdictie judecatoreasca este ceruta nu este in stare sa se infatiseze in instanta, el va fi ascultat la locul unde se gaseste.
(3) Judecarea se va face cu participarea procurorului.

Articolul 941 Comunicarea hotararii
(1) Dupa ce hotararea de punere sub interdictie judecatoreasca a ramas definitiva, instanta care a pronuntat-o va comunica, de indata, dispozitivul acesteia in copie legalizata, dupa cum urmeaza:
a) serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor la care nasterea celui pus sub interdictie judecatoreasca este inregistrata, pentru a se face mentiune pe marginea actului de nastere;
b) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta sa instituie asupra celui pus sub interdictie judecatoreasca, potrivit legii, o supraveghere permanenta;
c) biroului de cadastru si publicitate imobiliara competent, pentru notarea in cartea funciara, cand este cazul;
d) registrului comertului, daca persoana pusa sub interdictie judecatoreasca este profesionist.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si instantelor investite cu judecarea cailor de atac prevazute de lege.
(3) In cazul in care cererea de punere sub interdictie judecatoreasca a fost respinsa, curatela instituita pe durata procesului inceteaza de drept.

Articolul 942 Numirea tutorelui
Daca hotararea de punere sub interdictie judecatoreasca a ramas definitiva, instanta de tutela numeste de indata un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecatoreasca, in conditiile prevazute de Codul civil.

Articolul 943 Ridicarea interdictiei
(1) Ridicarea interdictiei judecatoresti se face cu procedura prevazuta in prezentul titlu, care se aplica in mod corespunzator.
(2) Despre ridicarea interdictiei judecatoresti se face mentiune pe hotararea prin care s-a pronuntat interdictia judecatoreasca.

Titlul III Procedura de declarare a mortii

Articolul 944 Instanta competenta
Cererea de declarare a mortii unei persoane se introduce la instanta competenta in a carei circumscriptie acea persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.

Articolul 945 Masuri prealabile
(1) Dupa sesizarea instantei, presedintele va cere primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, precum si organelor politiei in a caror raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel disparut sa culeaga informatii cu privire la acesta.
(2) Totodata, presedintele va dispune sa se faca afisarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut al celui disparut, la sediul primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti si la sediul instantei, precum si publicarea intr-un ziar de larga circulatie a unui anunt despre deschiderea procedurii de declarare a mortii, cu invitatia ca orice persoana sa comunice datele pe care le cunoaste in legatura cu cel disparut.
(3) Presedintele va sesiza instanta de tutela de la ultimul domiciliu cunoscut al celui a carui moarte se cere a fi declarata, spre a numi, daca este cazul, un curator, in conditiile prevazute de Codul civil.
(4) Daca in patrimoniul persoanei a carei moarte se cere a fi declarata exista bunuri imobile, presedintele va cere, din oficiu, notarea cererii in cartea funciara, precum si inregistrarea acesteia in registrul comertului, daca este profesionist.

Articolul 946 Judecata
(1) Dupa trecerea a doua luni de la data efectuarii publicatiilor si dupa primirea rezultatelor cercetarilor, se va fixa termen de judecata.
(2) Persoana a carei moarte se cere a fi declarata se citeaza la ultimul domiciliu cunoscut; citatia se publica intr-un ziar de larga circulatie. Daca persoana in cauza a avut un mandatar, va fi citat si acesta, pentru a da lamuriri instantei.
(3) De asemenea, va fi citat si curatorul, daca a fost numit.
(4) Judecarea se va face cu participarea procurorului.

Articolul 947 Comunicarea hotararii
(1) Prin grija instantei care a judecat cererea, dispozitivul hotararii de declarare a mortii ramase definitiva se va afisa timp de doua luni la sediul acelei instante si al primariei comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, in a carei raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum si la acest domiciliu.
(2) Dispozitivul hotararii va fi comunicat instantei de tutela de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, spre a se numi un curator, daca va fi cazul.
(3) De asemenea, dispozitivul hotararii de declarare a mortii, cu mentiunea ca hotararea a ramas definitiva, va fi comunicat serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru a inregistra moartea.
(4) Cand este cazul, dispozitivul hotararii de declarare a mortii va fi notat in cartea funciara si se va inregistra in registrul comertului, in registrul succesoral, precum si in alte registre publice.

Articolul 948 Situatii speciale
(1) Cererea de declarare a mortii unei persoane a carei incetare din viata este sigura, dar cadavrul nu poate fi gasit ori identificat, se poate introduce si la instanta in a carei circumscriptie a decedat acea persoana.
(2) Cererea se poate introduce de indata ce s-a cunoscut faptul mortii, pe baza cercetarilor facute de organele competente. Instanta va putea dispune si administrarea altor probe. Dispozitiile art. 945 alin. (1) si (2) si art. 946 alin. (1) nu sunt aplicabile.

Articolul 949 Nulitatea hotararii
(1) Cererea de constatare a nulitatii hotararii declarative de moarte in cazul in care persoana este in viata se face la instanta care a pronuntat hotararea. Tot astfel se va proceda cand se infatiseaza certificatul de stare civila prin care se constata decesul celui declarat mort.
(2) Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care au fost parti in procesul de declarare a mortii si cu participarea procurorului.
(3) Dispozitivul hotararii de constatare a nulitatii hotararii, cu mentiunea ca aceasta a ramas definitiva, se comunica serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor pentru anularea inregistrarii.

Articolul 950 Rectificarea datei mortii
La cererea oricarei persoane interesate, urmand procedura prevazuta la art. 949, instanta va rectifica data mortii stabilita prin hotarare, daca se va dovedi ca nu a fost cu putinta ca moartea sa se fi produs la acea data.

Articolul 951 Notarea cererii in cartea funciara
Cand se cere rectificarea sau constatarea nulitatii hotararii declarative de moarte si in patrimoniul persoanei a carei moarte a fost declarata exista bunuri imobile, instanta, din oficiu, va dispune notarea cererii in cartea funciara.

Titlul IV Masuri asiguratorii si provizorii

Capitolul I Sechestrul asigurator

Sectiunea 1 Dispozitii generale

Articolul 952 Notiune
Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau/si imobile urmaribile ale debitorului aflate in posesia acestuia sau a unui tert in scopul valorificarii lor in momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu.

Articolul 953 Conditii de infiintare
(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata in scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare in judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
(2) Acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
(3) Instanta poate incuviinta sechestrul asigurator chiar si atunci cand creanta nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea celorlalte conditii prevazute la alin. (1) si sa depuna o cautiune, al carei cuantum va fi fixat de catre instanta.

Articolul 954 Procedura de solutionare
(1) Cererea de sechestru asigurator se adreseaza instantei care este competenta sa judece procesul in prima instanta. Creditorul nu este dator sa individualizeze bunurile asupra carora solicita sa se infiinteze sechestrul.
(2) Instanta va decide de urgenta in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere executorie, stabilind suma pana la care se incuviinteaza sechestrul, fixand totodata, daca este cazul, cuantumul cautiunii si termenul inauntrul caruia urmeaza sa fie depusa aceasta.
(3) Incheierea prin care se solutioneaza cererea de sechestru se comunica creditorului de indata de catre instanta, iar debitorului de catre executorul judecatoresc, odata cu luarea masurii. Incheierea este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la comunicare, la instanta ierarhic superioara. Apelul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor.
(4) Dispozitiile art. 999 alin. (4) se aplica atat la solutionarea cererii, cat si la judecarea apelului.

Articolul 955 Executarea masurii
(1) Masura sechestrului asigurator se duce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor prezentului cod cu privire la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator, fara a mai cere vreo autorizare sau incuviintare in acest sens. Dispozitiile art. 665 raman aplicabile.
(2) In cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, in cel mai scurt timp posibil, la locul unde se afla bunurile asupra carora se va aplica sechestrul. Executorul judecatoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor urmaribile numai in masura necesara realizarii creantei. In toate cazurile, sechestrul asigurator se va aplica fara somatie ori instiintare prealabila a debitorului.
(3) Sechestrul asigurator infiintat asupra unui bun supus unor formalitati de publicitate se va inscrie de indata in cartea funciara, registrul comertului, Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sau in alte registre publice, dupa caz. Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv.
(4) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestatie la executare.

Articolul 956 Desfiintarea de drept a sechestrului asigurator
Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator. Aceasta se constata prin incheiere definitiva, data fara citarea partilor.

Articolul 957 Ridicarea sechestrului asigurator
(1) Daca debitorul va da, in toate cazurile, o garantie indestulatoare, instanta va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta si cu citarea in termen scurt a partilor, prin incheiere supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la pronuntare, la instanta ierarhic superioara. Apelul se judeca de urgenta si cu precadere. Dispozitiile art. 954 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
(2) De asemenea, in cazul in care cererea principala, in temeiul careia a fost incuviintata masura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare definitiva ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea masurii de catre instanta care a incuviintat-o. Asupra cererii instanta se pronunta prin incheiere definitiva, data fara citarea partilor. Dispozitiile art. 955 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 958 Valorificarea bunurilor sechestrate
Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decat dupa ce creditorul a obtinut titlul executoriu.

Articolul 959 Dispozitii speciale
In toate cazurile in care competenta de prima instanta apartine curtii de apel, calea de atac este recursul, dispozitiile art. 954 si 957 aplicandu-se in mod corespunzator.

Sectiunea 2 Dispozitii speciale privind sechestrul asigurator al navelor civile

Articolul 960 Dreptul de a sechestra o nava civila
Creditorul poate solicita infiintarea sechestrului asigurator asupra unei nave, in conditiile dispozitiilor prezentei sectiuni, precum si ale sectiunii 1 a prezentului capitol care se aplica in mod corespunzator, cu respectarea conventiilor internationale asupra sechestrului navelor, la care Romania este parte.

Articolul 961 Infiintarea sechestrului. Conditii
(1) In cazuri urgente, cererea de infiintare a sechestrului asigurator asupra unei nave se poate face chiar si inaintea introducerii actiunii de fond. In acest caz, creditorul care a obtinut instituirea sechestrului asigurator este obligat sa introduca actiunea la instanta competenta sau sa initieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral intr-un termen de cel mult 20 de zile de la data incuviintarii masurii asiguratorii.
(2) Cererea de sechestru se judeca de urgenta in camera de consiliu, cu citarea partilor. Incheierea este executorie si este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
(3) Neintroducerea actiunii in termenul prevazut la alin. (1) atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator. Aceasta se constata prin incheiere definitiva, data cu citarea partilor.

Articolul 962 Instanta competenta
Competenta de solutionare a cererii de sechestru asigurator asupra unei nave apartine tribunalului locului unde se afla nava, indiferent de instanta la care s-a introdus sau urmeaza a fi introdusa actiunea de fond.

Articolul 963 Interdictia sechestrului
(1) Nava gata de plecare nu poate fi pusa sub sechestru asigurator.
(2) Nava se considera ca este gata de plecare din momentul in care comandantul are la bord certificatele, toate documentele navei, precum si permisul de plecare, predate comandantului de capitania portului.

Articolul 964 Autorizarea efectuarii de calatorii
(1) Dupa incuviintarea sechestrului asigurator, la cererea creditorului care are un privilegiu asupra unei nave, a unui coproprietar al navei sau chiar a debitorului, instanta care a dispus masura asiguratorie poate ordona ca nava sa intreprinda una sau mai multe calatorii, stabilind in acelasi timp toate masurile preventive care, dupa imprejurari, ar fi necesare.
(2) Dispozitiile art. 961 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Nava poate pleca numai dupa transcrierea incheierii de incuviintare in registrele autoritatii maritime respective si inscrierea mentiunii corespunzatoare in actul de nationalitate.
(4) Cheltuielile necesare pentru efectuarea calatoriei se vor avansa de cel care a solicitat aceasta.
(5) Navlul pentru calatoriile autorizate de instanta, dupa ce mai intai se vor scadea cheltuielile prevazute la alin. (4), va putea fi adaugat la pretul vanzarii.

Articolul 965 Stramutarea sechestrului
(1) Pentru motive temeinic justificate, la cererea debitorului sau, dupa caz, a creditorului, instanta care a dispus sechestrul asigurator poate incuviinta schimbarea navei sechestrate cu alta.
(2) Dispozitiile art. 961 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 966 Sechestrarea marfurilor
Creditorul posesorului legitim al conosamentului poate proceda la sechestrarea marfurilor reprezentate in conosament, aflate la bordul unei nave. Daca nu se solicita deopotriva si sechestrarea navei, creditorul va trebui sa ceara si descarcarea marfii.

Articolul 967 Executarea sechestrului
(1) Masura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire prin imobilizarea navei de catre capitania portului unde aceasta se afla. In acest caz, capitania portului nu va elibera documentele necesare navigatiei si nu va admite plecarea navei din port sau rada.
(2) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii sechestrului cel interesat va putea face contestatie la executare la tribunalul locului unde se afla nava.

Articolul 968 Masuri urgente
Pentru asigurarea traficului portuar si a sigurantei civile pe durata imobilizarii navei, instanta aratata la art. 962 va putea dispune, pe calea ordonantei presedintiale, masuri urgente, dispozitiile art. 997 si urmatoarele aplicandu-se in mod corespunzator.

Articolul 969 Oprirea temporara a plecarii navei
Oprirea temporara a plecarii navei, in absenta unei hotarari judecatoresti, se poate dispune de capitania portului in conditiile legii speciale.

Capitolul II Poprirea asiguratorie

Articolul 970 Obiectul popririi asiguratorii
Poprirea asiguratorie se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, in conditiile stabilite la art. 953.

Articolul 971 Reguli aplicabile
(1) Solutionarea cererii, executarea masurii, desfiintarea si ridicarea popririi asiguratorii se vor efectua potrivit dispozitiilor art. 954-959, care se aplica in mod corespunzator.
(2) In cererea de poprire bancara creditorul nu este dator sa individualizeze tertii popriti cu privire la care solicita sa se infiinteze poprirea.

Capitolul III Sechestrul judiciar

Articolul 972 Notiune
Sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau, in conditiile legii, a altor bunuri, prin incredintarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 976.

Articolul 973 Conditii de infiintare
(1) Ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
(2) Se va putea, de asemenea, incuviinta sechestrul judiciar, chiar fara a exista proces:
a) asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa;
b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;
c) asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive temeinice de banuiala ca debitorul se va sustrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), partea care a obtinut instituirea sechestrului judiciar este obligata sa introduca actiunea la instanta competenta, sa initieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau sa solicite punerea in executare a titlului executoriu, intr-un termen de cel mult 20 de zile de la data incuviintarii masurii asiguratorii.
(4) Nerespectarea dispozitiilor alin. (3) atrage desfiintarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se constata prin incheiere definitiva data fara citarea partilor.

Articolul 974 Instanta competenta
Cererea pentru infiintarea sechestrului judiciar se va adresa instantei investite cu judecarea actiunii principale in cazul prevazut la art. 973 alin. (1), respectiv instantei in circumscriptia careia se afla bunul in cazurile prevazute la art. 973 alin. (2).

Articolul 975 Procedura de infiintare
(1) Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu citarea partilor.
(2) In caz de admitere, instanta va putea sa il oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, dispozitiile art. 956 aplicandu-se in mod corespunzator.
(3) In cazul bunurilor imobile se va proceda si la inscrierea in cartea funciara potrivit art. 955 alin. (3).
(4) Incheierea este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la pronuntare, la instanta ierarhic superioara. Dispozitiile art. 954 alin. (4) si cele ale art. 959 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 976 Administratorul-sechestru
(1) Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de parti de comun acord, iar in caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanta, care va putea fi chiar detinatorul bunului. In acest scop, executorul judecatoresc, sesizat de partea interesata, se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub sechestru si il va da in primire, pe baza de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi inaintat si instantei care a incuviintat masura.
(2) Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare si administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati datorii cu caracter curent, precum si pe cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, cu autorizarea prealabila a instantei care l-a numit, administratorul-sechestru va putea sa instraineze bunul in cazul in care acesta nu poate fi conservat sau daca, dintr-un alt motiv, masura instrainarii este vadit necesara si, daca a fost in prealabil autorizat, el va putea sta in judecata in numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.
(3) Daca administrator-sechestru a fost numita o alta persoana decat detinatorul, instanta va fixa, pentru activitatea prestata, o suma drept remuneratie, stabilind totodata si modalitatile de plata.

Articolul 977 Administratorul provizoriu
In cazuri urgente, instanta va putea numi, prin incheiere definitiva data fara citarea partilor, un administrator provizoriu pana la solutionarea cererii de sechestru judiciar.

Capitolul IV Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala

Articolul 978 Domeniu de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului capitol reglementeaza masurile provizorii necesare pentru apararea drepturilor de proprietate intelectuala, indiferent de continutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, si indiferent de izvorul acestora.
(2) Masurile provizorii necesare pentru protectia altor drepturi nepatrimoniale sunt prevazute la art. 255 din Codul civil.

Articolul 979 Masuri provizorii
(1) Daca titularul dreptului de proprietate intelectuala sau orice alta persoana care exercita dreptul de proprietate intelectuala cu consimtamantul titularului face dovada credibila ca drepturile sale de proprietate intelectuala fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta actiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instantei judecatoresti luarea unor masuri provizorii.
(2) Instanta judecatoreasca poate sa dispuna in special:
a) interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorie;
b) luarea masurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
(3) In cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanta judecatoreasca nu poate sa dispuna incetarea cu titlu provizoriu a actiunii prejudiciabile decat daca prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, daca actiunea nu este in mod evident justificata, potrivit art. 75 din Codul civil, si daca masura luata de instanta nu apare ca fiind disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate. Dispozitiile art. 253 alin. (2) din Codul civil raman aplicabile.
(4) Instanta solutioneaza cererea potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala, care se aplica in mod corespunzator. In cazul in care cererea este formulata inainte de introducerea actiunii de fond, prin hotararea prin care s-a dispus masura provizorie se va fixa si termenul in care actiunea de fond trebuie sa fie introdusa, sub sanctiunea incetarii de drept a acelei masuri. Dispozitiile alin. (6) sunt aplicabile.
(5) Daca masurile luate sunt de natura sa produca un prejudiciu partii adverse, instanta il poate obliga pe reclamant sa dea o cautiune in cuantumul fixat de aceasta, sub sanctiunea incetarii de drept a masurii dispuse.
(6) Masurile luate potrivit dispozitiilor alin. (1)-
(4) anterior introducerii actiunii in justitie pentru apararea dreptului incalcat inceteaza de drept daca reclamantul nu a sesizat instanta in termenul fixat de aceasta, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la luarea acestora.
(7) Reclamantul este tinut sa repare, la cererea partii interesate, prejudiciul cauzat prin masurile provizorii luate, daca actiunea de fond este respinsa ca neintemeiata. Cu toate acestea, daca reclamantul nu a fost in culpa ori a avut o culpa usoara, instanta, in raport cu circumstantele concrete, poate fie sa refuze obligarea sa la despagubirile cerute de partea adversa, fie sa dispuna reducerea acestora.
(8) Daca partea adversa nu solicita daune-interese, instanta va dispune eliberarea cautiunii, la cererea reclamantului, prin hotarare data cu citarea partilor. Cererea se judeca potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala, care se aplica in mod corespunzator. In cazul in care paratul se opune la eliberarea cautiunii, instanta va fixa un termen in vederea introducerii actiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii, sub sanctiunea incetarii de drept a masurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cautiune.

Titlul V Procedura partajului judiciar

Articolul 980 Reguli aplicabile
Judecarea oricarei cereri de partaj privind bunuri asupra carora partile au un drept de proprietate comuna se face dupa procedura prevazuta in prezentul titlu, cu exceptia cazurilor in care legea prevede o alta procedura.

Articolul 981 Cuprinsul cererii
Reclamantul este obligat sa arate in cerere, pe langa mentiunile prevazute la art. 194, persoanele intre care urmeaza a avea loc partajul, titlul pe baza caruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se afla, precum si persoana care le detine sau le administreaza.

Articolul 982 Declaratiile partilor
La primul termen de judecata, daca partile sunt prezente, instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului si va lua act, cand este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora.

Articolul 983 Rolul activ al instantei. Intelegerile dintre parti
(1) In tot cursul procesului, instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala.
(2) Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit intelegerii lor. Imparteala se poate face prin buna invoiala si daca printre cei interesati se afla minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori disparuti, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.
(3) In cazul in care intelegerea priveste numai partajul anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va pronunta o hotarare partiala, continuand procesul pentru celelalte bunuri.
(4) Dispozitiile art. 438-441 sunt aplicabile.

Articolul 984 Partajul judiciar
(1) Daca partile nu ajung la o intelegere sau nu incheie o tranzactie potrivit celor aratate la art. 983, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.
(2) Instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma in bani.

Articolul 985 Incheierea de admitere in principiu
(1) Daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente, ea va da o incheiere prin care va stabili elementele prevazute la art. 984, intocmind in mod corespunzator minuta.
(2) Daca, in conditiile legii, s-au formulat si alte cereri in legatura cu partajul si de a caror solutionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reductiune a liberalitatilor excesive, cererea de raport al donatiilor si altele asemenea, prin incheierea aratata la alin. (1) instanta se va pronunta si cu privire la aceste cereri.
(3) Prin aceeasi incheiere, instanta va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiza va arata valoarea bunurilor si criteriile avute in vedere la stabilirea acestei valori, va indica daca bunurile sunt comod partajabile in natura si in ce mod, propunand, la solicitarea instantei, loturile ce urmeaza a fi atribuite.

Articolul 986 Incheierea de admitere in principiu suplimentara
In cazul in care, dupa pronuntarea incheierii prevazute la art. 985, dar mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala, se constata ca exista si alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, fara ca privitor la acesti coproprietari sau la acele bunuri sa fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanta va putea da, cu citarea partilor, o noua incheiere, care va cuprinde, dupa caz, si coproprietarii sau bunurile omise. In aceleasi conditii, instanta poate, cu consimtamantul tuturor coproprietarilor, sa elimine un bun care a fost cuprins din eroare in masa de impartit.

Articolul 987 Caile de atac impotriva unor incheieri
Incheierile prevazute la art. 985 alin. (1) si art. 986 pot fi atacate numai cu apel odata cu fondul.

Articolul 988 Criteriile partajului
La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia din masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut constructii sau imbunatatiri cu acordul celorlalti coproprietari sau altele asemenea.

Articolul 989 Atribuirea provizorie
(1) In cazul in care imparteala in natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod pagubitor destinatia economica, la cererea unuia dintre coproprietari instanta, prin incheiere, ii poate atribui provizoriu intregul bun. Daca mai multi coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanta va tine seama de criteriile prevazute la art. 988. Prin incheiere, ea va stabili si termenul in care coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa consemneze sumele ce corespund cotelor-parti cuvenite celorlalti coproprietari.
(2) Daca coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemneaza, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin hotararea asupra fondului procesului, ii va atribui acestuia bunul.
(3) In cazul in care coproprietarul nu consemneaza in termen sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta va putea atribui bunul altui coproprietar, in conditiile prezentului articol.

Articolul 990 Atribuirea definitiva
La cererea unuia dintre coproprietari, instanta, tinand seama de imprejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va putea sa ii atribuie bunul direct prin hotararea asupra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalti coproprietari si termenul in care este obligat sa le plateasca.

Articolul 991 Vanzarea bunului
(1) In cazul in care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin incheiere, va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata daca vanzarea se va face de catre parti prin buna invoiala ori de catre executorul judecatoresc.
(2) Daca partile sunt de acord ca vanzarea sa se faca prin buna invoiala, instanta va stabili si termenul la care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, in afara de cazul in care partile sunt de acord cu majorarea lui.
(3) In cazul in care vreuna dintre parti nu a fost de acord cu vanzarea prin buna invoiala sau daca aceasta vanzare nu s-a realizat in termenul stabilit potrivit alin. (2), instanta, prin incheiere data cu citarea partilor, va dispune ca vanzarea sa fie efectuata de executorul judecatoresc.
(4) Incheierile prevazute in prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, in termen de 15 zile de la pronuntare. Daca nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai pot fi supuse apelului odata cu hotararea asupra fondului procesului.

Articolul 992 Procedura vanzarii la licitatie
(1) Dupa ramanerea definitiva a incheierii prin care s-a dispus vanzarea bunului de catre un executor judecatoresc, acesta va proceda la efectuarea vanzarii la licitatie publica.
(2) Executorul va fixa termenul de licitatie, care nu va putea depasi 30 de zile pentru bunurile mobile si 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii incheierii, si va instiinta coproprietarii despre data, ora si locul vanzarii.
(3) Pentru termenul de licitatie a bunurilor mobile, executorul va intocmi si afisa publicatia de vanzare, cu cel putin 5 zile inainte de acel termen.
(4) In cazul vanzarii unui bun imobil, executorul va intocmi si afisa publicatia de vanzare cu cel putin 30 de zile inainte de termenul de licitatie.
(5) Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor sa se faca la orice pret oferit de participantii la licitatie. De asemenea, ei pot conveni ca vanzarea sa nu se faca sub un anumit pret.
(6) Dispozitiile prezentului articol se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile prezentului cod privitoare la vanzarea la licitatie a bunurilor mobile si imobile prevazute in materia executarii silite.

Articolul 993 Bunurile nesupuse vanzarii
La cererea uneia dintre parti, instanta poate proceda la imparteala bunurilor pentru care nu a dispus vanzarea potrivit art. 991.

Articolul 994 Solutionarea cererii de partaj
(1) In toate cazurile, asupra cererii de partaj instanta se va pronunta prin hotarare.
(2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum si cele rezultate din vanzare vor fi impartite de instanta potrivit dreptului fiecarui coproprietar.
(3) In cazul in care partajul nu se poate realiza in niciuna dintre modalitatile prevazute de lege, instanta va hotari inchiderea dosarului. Daca se introduce o noua cerere de partaj, incheierile de admitere in principiu prevazute la art. 985 si 986 nu au autoritate de lucru judecat.

Articolul 995 Hotararea de partaj
(1) Hotararea de partaj are efect constitutiv.
(2) Odata ramasa definitiva, hotararea de partaj constituie titlu executoriu si poate fi pusa in executare chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a bunului ori instanta nu a dispus in mod expres aceasta predare.
(3) Hotararea de partaj este supusa numai apelului. Cu toate acestea, daca partajul s-a cerut pe cale incidentala, hotararea este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra cererii principale. Acelasi este si termenul pentru exercitarea caii de atac, chiar daca se ataca numai solutia data asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevazute la art. 988 nu poate fi cenzurata pe calea recursului.
(4) Executarea cu privire la bunurile impartite poate fi ceruta in termenul de prescriptie de 10 ani prevazut la art. 706.

Articolul 996 Revendicarea bunurilor atribuite
(1) In cazul in care partile declara in mod expres ca nu solicita predarea bunurilor, hotararea de partaj nu este susceptibila de executare silita.
(2) Pentru a intra in posesia bunurilor atribuite si a caror predare i-a fost refuzata de ceilalti coproprietari, partea interesata va trebui sa exercite actiunea in revendicare.

Titlul VI Procedura ordonantei presedintiale

Articolul 997 Conditii de admisibilitate
(1) Instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
(2) Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.
(4) Ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand este in curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.

Articolul 998 Instanta competenta
Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului.

Articolul 999 Procedura de solutionare
(1) In vederea judecarii cererii, partile vor fi citate conform normelor privind citarea in procesele urgente, iar paratului i se va comunica o copie de pe cerere si de pe actele care o insotesc. Intampinarea nu este obligatorie.
(2) Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. In caz de urgenta deosebita, ordonanta va putea fi data chiar in aceeasi zi, instanta pronuntandu-se asupra masurii solicitate pe baza cererii si actelor depuse, fara concluziile partilor.
(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe a caror administrare necesita un timp indelungat. Dispozitiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.
(4) Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Articolul 1.000 Calea de atac
(1) Daca prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanta este supusa numai apelului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.
(2) Instanta de apel poate suspenda executarea pana la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de catre aceasta.
(3) Apelul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor. Dispozitiile art. 999 alin. (4) sunt aplicabile.
(4) In toate cazurile in care competenta de prima instanta apartine curtii de apel, calea de atac este recursul, dispozitiile alin. (1)-
(3) aplicandu-se in mod corespunzator.
(5) Impotriva executarii ordonantei presedintiale se poate face contestatie la executare.

Articolul 1.001 Transformarea cererii
La solicitarea reclamantului, pana la inchiderea dezbaterilor la prima instanta, cererea de ordonanta presedintiala va putea fi transformata intr-o cerere de drept comun, situatie in care paratul va fi incunostintat si citat in mod expres cu aceasta mentiune.

Articolul 1.002 Autoritatea de lucru judecat
(1) Ordonanta presedintiala are autoritate de lucru judecat fata de o alta cerere de ordonanta presedintiala, numai daca nu s-au modificat imprejurarile de fapt care au justificat-o.
(2) Ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.
(3) Hotararea data asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanta presedintiala.

Titlul VII Cererile posesorii

Articolul 1.003 Conditii de admisibilitate
Cererile posesorii sunt admisibile numai in cazurile si conditiile prevazute de Codul civil.

Articolul 1.004 Judecata si caile de atac
(1) Cererile posesorii se judeca de urgenta si cu precadere.
(2) Sunt inadmisibile cererea reconventionala si orice alte cereri prin care se solicita protectia unui drept in legatura cu bunul in litigiu.
(3) Hotararea data asupra cererii posesorii este supusa numai apelului.

Articolul 1.005 Autoritatea lucrului judecat
(1) Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat intr-o cerere posesorie ulterioara purtata intre aceleasi parti si intemeiata pe aceleasi fapte. Ea nu are insa o astfel de autoritate intr-o cerere ulterioara privitoare la fondul dreptului.
(2) Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat o actiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat intr-o cerere posesorie ulterioara in legatura cu acelasi bun.

Titlul VIII Procedura ofertei de plata si consemnatiunii

Articolul 1.006 Domeniu de aplicare
Cand creditorul refuza sa primeasca plata de la debitor, acesta din urma este in drept sa faca oferta reala si sa consemneze ceea ce datoreaza.

Articolul 1.007 Procedura ofertei reale
(1) In scopul prevazut la art. 1.006, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecatoresc din circumscriptia curtii de apel in care se afla domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somatie, prin care este invitat sa primeasca prestatia datorata.
(2) In acea somatie se vor arata locul, data si ora cand suma sau obiectul oferit urmeaza sa ii fie predat creditorului.

Articolul 1.008 Acceptarea ofertei reale
In cazul in care creditorul primeste suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligatia sa. Executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.

Articolul 1.009 Consemnarea sumei sau a bunului
(1) Daca creditorul nu se prezinta sau refuza sa primeasca suma ori obiectul oferit, executorul judecatoresc va incheia proces-verbal in care va consemna aceste imprejurari.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va putea sa consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank – S.A. sau la orice alta institutie de credit ori, dupa caz, la o unitate specializata, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecatoresc care a trimis somatia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmeaza a se face consemnarea si nu poate fi conditionata de existenta acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face in conditiile prevazute de lege.
(3) Consemnarea va fi precedata de o noua somatie adresata creditorului in care se vor arata ziua si ora, cat si locul unde suma sau, dupa caz, bunul oferit se va depune.

Articolul 1.010 Anularea ofertei reale, urmata de consemnatiune
(1) Dupa consemnare, executorul judecatoresc va constata, printr-o incheiere data fara citarea partilor, efectuarea platii si liberarea debitorului. Incheierea se comunica creditorului in termen de 5 zile de la intocmirea acesteia.
(2) In termen de 15 zile de la comunicarea incheierii prevazute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea conditiilor de validitate, de fond si de forma ale ofertei de plata si consemnatiunii, la judecatoria in circumscriptia careia s-a facut consemnarea. Hotararea poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare.
(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnarii platii, in afara de cazul in care se anuleaza oferta de plata si consemnatiunea.

Articolul 1.011 Oferta de plata in fata instantei
(1) Oferta de plata poate fi facuta si in timpul procesului, in fata oricarei instante, in orice stadiu al judecatii. In acest caz, prin incheiere, creditorul este pus in intarziere sa primeasca suma sau, dupa caz, bunul. Daca creditorul este prezent si primeste prestatia datorata, liberarea debitorului se va constata prin incheiere.
(2) In cazul in care creditorul lipseste sau refuza primirea prestatiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispozitiilor art. 1.009 alin. (2), iar recipisa de consemnare va fi pusa la dispozitia instantei, care, prin incheiere, va constata liberarea debitorului.
(3) Incheierile prevazute la alin. (1) si (2) se ataca numai odata cu fondul, cu exceptia celor date in recurs, care sunt definitive.

Articolul 1.012 Radierea ipotecilor
In baza procesului-verbal intocmit in conditiile art. 1.008 ori a incheierii emise in conditiile art. 1.010 sau 1.011, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciara sau din alte registre publice a drepturilor de ipoteca constituite in vederea garantarii creantei stinse in conditiile prezentului titlu.

Articolul 1.013 Incidenta dispozitiilor Codului civil
Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Codului civil privitoare la plata, precum si cu cele referitoare la ofertele de plata si consemnatiuni.

Titlul IX Procedura ordonantei de plata

Articolul 1.014 Domeniu de aplicare
(1) Prevederile prezentului titlu se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
(2) Nu sunt incluse in sfera de aplicare a prezentului titlu creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa.
(3) Prin autoritate contractanta, in sensul alin. (1), se intelege:
a) orice autoritate publica a statului roman sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care actioneaza la nivel central, regional sau local;
b) orice organism de drept public, altul decat cele prevazute la lit. a), cu personalitate juridica, care a fost infiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fara scop lucrativ, si care se afla in cel putin una dintre urmatoarele situatii:
(i) este finantat, in majoritate, de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a);
(ii) se afla in subordinea sau este supus controlului unei autoritati contractante, astfel cum este definita la lit. a);
(iii) in componenta consiliului de administratie ori, dupa caz, a consiliului de supraveghere si directoratului, mai mult de jumatate din numarul membrilor sunt numiti de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a);
c) orice asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b).

Articolul 1.015 Comunicarea somatiei
(1) Creditorul ii va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, o somatie, prin care ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.
(2) Aceasta somatie intrerupe prescriptia extinctiva potrivit dispozitiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplica in mod corespunzator.

Articolul 1.016 Instanta competenta
Daca debitorul nu plateste in termenul prevazut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanta de plata la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.

Articolul 1.017 Cuprinsul cererii
(1) Cererea privind ordonanta de plata va cuprinde:
a) numele si prenumele, precum si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul creditorului;
b) numele si prenumele, codul numeric personal, daca este cunoscut, si domiciliul debitorului persoana fizica, iar in cazul debitorului persoana juridica, denumirea si sediul, precum si, dupa caz, daca sunt cunoscute, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar;
c) suma ce reprezinta obiectul creantei, temeiul de fapt si de drept al obligatiei de plata, perioada la care se refera acestea, termenul la care trebuia facuta plata si orice element necesar pentru determinarea datoriei;
d) suma ce reprezinta dobanzile aferente sau alte despagubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;
e) semnatura creditorului.
(2) La cerere se anexeaza inscrisurile ce atesta cuantumul sumei datorate si orice alte inscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicarii somatiei prevazute la art. 1.015 alin. (1) se va atasa cererii sub sanctiunea respingerii acesteia ca inadmisibila.
(3) Cererea si actele anexate la aceasta se depun in copie in atatea exemplare cate parti sunt, plus unul pentru instanta.

Articolul 1.018 Determinarea dobanzii
(1) Daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica dobanda legala penalizatoare, calculata potrivit dispozitiilor legale in vigoare. Rata de referinta a dobanzii legale in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica pe intregul semestru.
(2) Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.

Articolul 1.019 Citarea partilor. Intampinarea
(1) Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui in efectuarea platii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o intelegere a partilor asupra modalitatilor de plata. Citatia va fi inmanata partii cu 10 zile inaintea termenului de judecata.
(2) La citatia pentru debitor se vor anexa, in copie, cererea creditorului si actele depuse de acesta in dovedirea pretentiilor.
(3) In citatie se va preciza ca debitorul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii intampinarii, instanta, fata de imprejurarile cauzei, poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului.
(4) Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua cunostinta de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.

Articolul 1.020 Declaratiile partilor. Stingerea litigiului
(1) In cazul in care creditorul declara ca a primit plata sumei datorate, instanta ia act de aceasta imprejurare printr-o incheiere definitiva, prin care se dispune inchiderea dosarului.
(2) Cand creditorul si debitorul ajung la o intelegere asupra platii, instanta ia act de aceasta, pronuntand o hotarare de expedient, potrivit art. 438.
(3) Hotararea de expedient este definitiva si constituie titlu executoriu.

Articolul 1.021 Contestarea creantei
(1) Daca debitorul contesta creanta, instanta verifica daca contestatia este intemeiata, in baza inscrisurilor aflate la dosar si a explicatiilor si lamuririlor partilor. In cazul in care apararea debitorului este intemeiata, instanta va respinge cererea creditorului prin incheiere.
(2) Daca apararile de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decat cele prevazute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, in procedura de drept comun, instanta va respinge cererea creditorului privind ordonanta de plata prin incheiere.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), creditorul poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun.

Articolul 1.022 Emiterea ordonantei
(1) In cazul in care instanta, ca urmare a verificarii cererii pe baza inscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor partilor, constata ca pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite o ordonanta de plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata.
(2) Daca instanta, examinand probele cauzei, constata ca numai o parte dintre pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite ordonanta de plata numai pentru aceasta parte, stabilind si termenul de plata. In acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea debitorului la plata restului datoriei.
(3) Termenul de plata prevazut la alin. (1) si (2) nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii ordonantei. Judecatorul nu va putea stabili alt termen de plata, decat daca partile se inteleg in acest sens.
(4) In cazul creantelor reprezentand obligatii de plata a cotelor din cheltuielile comune fata de asociatiile de proprietari, precum si a cheltuielilor de intretinere ce revin persoanelor fizice corespunzator suprafetelor locative pe care le folosesc ca locuinte, instanta, la cererea debitorului, va putea, prin exceptie de la dispozitiile alin. (3), sa dispuna stabilirea unui termen de plata mai mare ori esalonarea platii, tinand seama de motivele temeinice invocate de debitor in ceea ce priveste posibilitatile efective de plata.
(5) Ordonanta se va inmana partii prezente sau se va comunica fiecarei parti de indata, potrivit legii.

Articolul 1.023 Durata procedurii
(1) In cazul in care debitorul nu contesta creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi emisa in termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.
(2) Nu intra in calculul termenului prevazut la alin. (1) perioada necesara pentru comunicarea actelor de procedura si intarzierea cauzata de creditor, inclusiv ca urmare a modificarii sau completarii cererii.

Articolul 1.024 Cererea in anulare
(1) Impotriva ordonantei de plata prevazute la art. 1.022 alin. (1) si (2) debitorul poate formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii acesteia.
(2) Cererea in anulare poate fi introdusa de creditor impotriva incheierilor prevazute la art. 1.021 alin. (1) si (2), precum si impotriva ordonantei de plata prevazute la art. 1.022 alin. (2), in termenul prevazut la alin. (1).
(3) Prin cererea in anulare se poate invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute de prezentul titlu pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata. Dispozitiile art. 1.021 se aplica in mod corespunzator.
(4) Cererea in anulare se solutioneaza de catre instanta care a pronuntat ordonanta de plata, in complet format din 2 judecatori.
(5) Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va putea fi insa incuviintata, la cererea debitorului, numai cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat de instanta.
(6) Daca instanta investita admite, in tot sau in parte, cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, in tot sau, dupa caz, in parte, pronuntand o hotarare definitiva. Prevederile art. 1.021 alin. (3) si ale art. 1.022 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(7) In cazurile prevazute la alin. (2), daca instanta investita admite cererea in anulare, va pronunta o hotarare definitiva prin care va emite ordonanta de plata, dispozitiile art. 1.022 aplicandu-se in mod corespunzator.
(8) Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este definitiva.

Articolul 1.025 Titlul executoriu
(1) Ordonanta de plata este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in anulare. Ordonanta de plata devine definitiva ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anulare. Dispozitiile art. 637 raman aplicabile.
(2) Impotriva executarii silite a ordonantei de plata partea interesata poate face contestatie la executare, potrivit dreptului comun. In cadrul contestatiei nu se pot invoca decat neregularitati privind procedura de executare, precum si cauze de stingere a obligatiei ivite ulterior ramanerii definitive a ordonantei de plata.

Titlul X Procedura cu privire la cererile de valoare redusa

Articolul 1.026 Domeniu de aplicare
(1) Prezentul titlu se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei.
(2) Prezentul titlu nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa si nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice.
(3) De asemenea, prezenta procedura nu se aplica cererilor referitoare la:
a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice;
b) drepturile patrimoniale nascute din raporturile de familie;
c) mostenire;
d) insolventa, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societatilor insolvabile si a altor persoane juridice sau alte proceduri asemanatoare;
e) asigurari sociale;
f) dreptul muncii;
g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;
h) arbitraj;
i) atingeri aduse dreptului la viata privata sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Articolul 1.027 Caracterul alternativ
(1) Reclamantul are alegerea intre procedura speciala reglementata de prezentul titlu si procedura de drept comun.
(2) Daca a sesizat instanta cu o cerere redactata potrivit art. 194, aceasta va fi solutionata potrivit procedurii de drept comun, cu exceptia cazului in care reclamantul, cel mai tarziu la primul termen de judecata, solicita in mod expres aplicarea procedurii speciale.
(3) Atunci cand cererea nu poate fi solutionata potrivit dispozitiilor prevazute de prezentul titlu, instanta judecatoreasca il informeaza pe reclamant in acest sens, iar daca reclamantul nu isi retrage cererea, aceasta va fi judecata potrivit dreptului comun.

Articolul 1.028 Instanta competenta
(1) Competenta de a solutiona cererea in prima instanta apartine judecatoriei.
(2) Competenta teritoriala se stabileste potrivit dreptului comun.

Articolul 1.029 Declansarea procedurii
(1) Reclamantul declanseaza procedura cu privire la cererile cu valoare redusa prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si confirmarea primirii acestuia.
(2) Formularul de cerere se aproba prin ordin al ministrului justitiei si contine rubrici care permit identificarea partilor, valoarea pretentiei, indicarea probelor si alte elemente necesare solutionarii cauzei.
(3) Odata cu formularul de cerere se depun ori se trimit si copii de pe inscrisurile de care reclamantul intelege sa se foloseasca.
(4) In cazul in care informatiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanta ii va acorda reclamantului posibilitatea sa completeze sau sa rectifice formularul ori sa furnizeze informatii sau inscrisuri suplimentare. Instanta va folosi in acest scop un formular-tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului justitiei.
(5) In cazul in care reclamantul nu completeaza sau nu rectifica formularul de cerere in termenul stabilit de instanta, cererea se va anula.

Articolul 1.030 Desfasurarea procedurii
(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusa este scrisa si se desfasoara in intregul ei in camera de consiliu.
(2) Instanta poate dispune infatisarea partilor, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre parti. Instanta poate sa refuze o astfel de solicitare in cazul in care considera ca, tinand cont de imprejurarile cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motiveaza in scris si nu poate fi atacat separat.
(3) Dupa primirea formularului de cerere completat corect, instanta va trimite de indata paratului formularul de raspuns, insotit de o copie a formularului de cerere si de copii de pe inscrisurile depuse de reclamant.
(4) In termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevazute la alin. (3), paratul va depune sau trimite formularul de raspuns completat corespunzator, precum si copii de pe inscrisurile de care intelege sa se foloseasca. Paratul poate sa raspunda prin orice alt mijloc adecvat, fara utilizarea formularului de raspuns.
(5) Instanta va comunica de indata reclamantului copii de pe raspunsul paratului, cererea reconventionala, daca este cazul, precum si de pe inscrisurile depuse de parat.
(6) Daca paratul a formulat cerere reconventionala, reclamantul, in termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de raspuns completat corespunzator ori va raspunde prin orice alt mijloc.
(7) Cererea reconventionala care nu poate fi solutionata in cadrul prezentei proceduri intrucat nu sunt indeplinite cerintele prevazute la art. 1.026 va fi disjunsa si judecata potrivit dreptului comun.
(8) Instanta poate solicita partilor sa furnizeze mai multe informatii in termenul pe care il va stabili in acest scop, care nu poate depasi 30 de zile de la primirea raspunsului paratului sau, dupa caz, al reclamantului.
(9) Instanta poate incuviinta si alte probe in afara inscrisurilor depuse de parti. Nu vor fi insa incuviintate acele probe a caror administrare necesita cheltuieli disproportionate fata de valoarea cererii de chemare in judecata sau a cererii reconventionale.
(10) In cazul in care instanta a fixat un termen pentru infatisarea partilor, acestea trebuie citate.
(11) Ori de cate ori instanta stabileste un termen in vederea indeplinirii unui act de procedura, va instiinta partea interesata de consecintele nerespectarii acestuia.

Articolul 1.031 Solutionarea cererii
(1) Instanta va pronunta si redacta hotararea in termen de 30 de zile de la primirea tuturor informatiilor necesare sau, dupa caz, de la dezbaterea orala.
(2) In cazul in care nu se primeste niciun raspuns de la partea interesata in termenul stabilit la art. 1.030 alin. (4), (6) sau (8), instanta se va pronunta cu privire la cererea principala sau la cererea reconventionala in raport cu actele aflate la dosar.
(3) Hotararea primei instante este executorie de drept.

Articolul 1.032 Cheltuieli de judecata
(1) Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cererea celeilalte parti, la plata cheltuielilor de judecata.
(2) Cu toate acestea, instanta nu va acorda partii care a castigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproportionata in raport cu valoarea cererii.

Articolul 1.033 Cai de atac
(1) Hotararea judecatoriei este supusa numai apelului la tribunal, in termen de 30 de zile de la comunicare.
(2) Pentru motive temeinice, instanta de apel poate sa suspende executarea silita, insa numai daca se consemneaza o cautiune de 10% din valoarea contestata.
(3) Hotararea instantei de apel se comunica partilor si este definitiva.

Titlul XI Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 1.034 Domeniu de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica in litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, dupa caz, ocupate fara drept de catre fostii locatari sau alte persoane.
(2) In sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au urmatorul inteles:
a) locatiune – orice locatiune scrisa sau verbala, incluzand si sublocatiunea;
b) locatar – locatarul principal, chirias sau arendas, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent daca persoana care solicita evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobanditorul imobilului;
c) locator – locatorul principal, sublocatorul, cesionarul si dobanditorul imobilului;
d) imobil – constructia, terenul cu sau fara constructii, impreuna cu accesoriile acestora;
e) ocupantul – oricare persoana, alta decat proprietarul sau locatarul, care ocupa in fapt imobilul cu sau fara permisiunea ori ingaduinta proprietarului;
f) proprietar – titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.

Articolul 1.035 Caracterul facultativ al procedurii
(1) Reclamantul are alegerea intre procedura reglementata de prezentul titlu si procedura de drept comun.
(2) De asemenea, dispozitiile prezentului titlu nu aduc nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despagubiri si nici altor drepturi nascute in temeiul contractului sau al legii, dupa caz.
(3) In cazul aratat la alin. (2), pentru realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor izvorand din contract, precum si a celor prevazute de dispozitiile legale aplicabile in materie, partea interesata, sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 1.042 alin. (4), va putea proceda, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare la ordonanta de plata sau celor privind solutionarea cererilor cu valoare redusa ori la sesizarea instantei competente, in conditiile dreptului comun.

Articolul 1.036 Instanta competenta
Cererile formulate in temeiul prezentului titlu sunt de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla situat imobilul ocupat fara drept ori, dupa caz, inchiriat sau arendat, chiar daca locatarul a parasit imobilul sau contractul a incetat.

Articolul 1.037 Citarea si comunicarea actelor procedurale
(1) Locatarul si ocupantul imobilului sunt socotiti ca avand domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe care il ocupa fara niciun drept.
(2) Daca imobilul este inchis, toate notificarile, citatiile si celelalte acte de procedura emise potrivit dispozitiilor prezentului titlu vor fi afisate la usa imobilului.

Articolul 1.038 Incetarea locatiunii. Notificarea locatarului
(1) Atunci cand dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a incetarii locatiunii prin expirarea termenului, prin actiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum si din orice alta cauza si locatorul doreste sa intre in posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, in scris, prin intermediul executorului judecatoresc, punandu-i in vedere sa elibereze si sa-i predea liber imobilul, in termen de cel mult 30 de zile de la data comunicarii notificarii.
(2) Daca locatiunea este pe durata nedeterminata, denuntarea ceruta de lege pentru incetarea contractului va fi considerata si notificare de evacuare a imobilului, in conditiile prezentului articol.
(3) Cand locatiunea este pe durata determinata, notificarea de evacuare a imobilului trebuie facuta cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului, daca prin lege nu se prevede altfel.
(4) Locatarul poate renunta la notificarea prevazuta in prezentul articol prin act scris cuprinzand recunoasterea dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura prevazuta la cap. II din prezentul titlu, daca locatiunea inceteaza din orice motive, iar dreptul locatarului este socotit stins.

Articolul 1.039 Notificarea ocupantului
Atunci cand proprietarul unui imobil doreste sa il evacueze pe ocupantul acestuia, dupa ce dreptul de a ocupa imobilul a incetat, proprietarul va notifica in scris ocupantul, punandu-i in vedere sa elibereze imobilul pe care il ocupa fara niciun drept, in termen de 5 zile de la comunicarea notificarii.

Capitolul II Procedura de evacuare

Articolul 1.040 Evacuarea voluntara
(1) Daca locatarul sau ocupantul care a fost notificat in conditiile prezentului titlu a parasit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra in posesia acestuia, de drept, fara nicio procedura judiciara de evacuare. In caz contrar, sunt incidente dispozitiile prezentului capitol.
(2) Se prezuma ca imobilul este parasit in caz de incetare a activitatii economice ori de incetare a folosirii imobilului de catre locatar sau ocupant ori de catre persoanele aflate sub controlul lor, precum si in cazul returnarii cheilor imobilului, ridicarii echipamentelor, marfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.

Articolul 1.041 Sesizarea instantei
Daca locatarul sau ocupantul notificat in conditiile prezentului titlu refuza sa evacueze imobilul ori daca locatarul a renuntat la dreptul sau de a fi notificat si a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instantei sa dispuna, prin hotarare executorie, evacuarea imediata a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsa de titlu.

Articolul 1.042 Procedura de judecata. Calea de atac
(1) Cererea de evacuare se judeca cu citarea partilor, in afara de cazul in care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicita in baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii.
(2) Cererea de evacuare se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu citarea partilor.
(3) Intampinarea nu este obligatorie.
(4) Daca s-a solicitat si plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanta, cu citarea partilor, va putea dispune odata cu evacuarea si obligarea paratului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile in cursul judecatii.
(5) Hotararea de evacuare este executorie si poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, sau de la comunicare, cand s-a dat fara citarea lor.

Articolul 1.043 Apararile paratului in cazul judecarii cu citare
(1) Paratul chemat in judecata, potrivit procedurii prevazute in prezentul titlu, nu poate formula cerere reconventionala, de chemare in judecata a altei persoane sau in garantie, pretentiile sale urmand a fi valorificate numai pe cale separata.
(2) Paratul poate invoca aparari de fond privind temeinicia motivelor de fapt si de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.

Articolul 1.044 Contestatia la executare
Impotriva executarii hotararii de evacuare cei interesati pot introduce contestatie la executare, in conditiile legii.

Articolul 1.045 Suspendarea executarii
(1) Executarea hotararii de evacuare nu va putea fi suspendata. Cu toate acestea, in cazul evacuarii pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea executarii hotararii in cadrul contestatiei la executare sau a apelului exercitat de catre parat numai daca acesta consemneaza in numerar, la dispozitia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilita pentru asigurarea ratelor de chirie sau arenda datorate pana la data cererii de suspendare, precum si cea aferenta ratelor de chirie sau arenda ce ar deveni exigibile in cursul judecatii procesului.
(2) Suspendarea inceteaza de drept daca, la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperita, debitorul nu cere si nu depune suma ce se va fixa de instanta de executare pentru acoperirea unor noi rate, in conditiile prevazute la alin. (1).

Capitolul III Dispozitii speciale

Articolul 1.046 Incetarea abuzului de folosinta
(1) Daca locatarul, nerespectand obligatiile ce ii revin privind folosirea normala, cu prudenta si diligenta, a imobilului inchiriat ori arendat, intrebuinteaza imobilul in alt scop decat cel prevazut in contract, ii modifica structura stabilita prin constructie, ii produce stricaciuni ori savarseste orice alte abuzuri de folosinta, el va putea fi obligat, prin ordonanta presedintiala, data cu citarea partilor, la incetarea acestor abuzuri si la restabilirea situatiei anterioare.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si pentru solutionarea cererii privind incetarea oricaror abuzuri savarsite de proprietarul care prejudiciaza folosinta normala a partilor sau instalatiilor aflate in proprietate comuna din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente ori care tulbura buna convietuire in acel imobil.

Articolul 1.047 Efectuarea reparatiilor. Restrangerea folosintei. Evacuarea
Prin ordonanta presedintiala, data cu citarea partilor, locatarul sau, cand este cazul, sublocatarul poate fi obligat la efectuarea reparatiilor necesare ce ii revin potrivit legii, precum si la restrangerea folosintei spatiului inchiriat ori chiar la evacuarea din acest spatiu daca aceste masuri se justifica pentru efectuarea reparatiilor ori lucrarilor prevazute de lege in sarcina locatorului.

Articolul 1.048 Examinarea imobilului
Dispozitiile art. 1.047 se aplica si in cazul obligarii locatarului sau, dupa caz, a sublocatarului de a permite, in conditiile legii, examinarea imobilului detinut in locatiune.

Articolul 1.049 Cereri ale asociatiilor de proprietari
Dispozitiile art. 1.046 se aplica in mod corespunzator si pentru solutionarea cererii formulate de o asociatie de proprietari impotriva proprietarilor, membri ai acesteia, in cazul in care neefectuarea reparatiilor ce sunt in sarcina fiecarui proprietar ori a reparatiilor sau a oricaror lucrari la partile sau la instalatiile aflate in coproprietatea acestora ori la spatiile aflate in proprietate exclusiva afecteaza folosinta normala a partilor comune sau a altor spatii locative din imobil, precum si siguranta locuirii in acel imobil.

Titlul XII Procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii

Articolul 1.050 Domeniu de aplicare
Dispozitiile prezentului titlu sunt aplicabile oricaror cereri de inscriere in cartea funciara a drepturilor reale imobiliare dobandite in temeiul uzucapiunii.

Articolul 1.051 Instanta competenta. Cuprinsul cererii
(1) Cererea de uzucapiune se depune la judecatoria in circumscriptia careia este situat imobilul.
(2) Reclamantul va arata in cererea de inscriere data de la care poseda imobilul sub nume de proprietar, temeiul uzucapiunii, faptul daca imobilul posedat este sau nu inscris in cartea funciara, precum si numele ori denumirea vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, daca il cunoaste.
(3) La cerere se vor anexa:
a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor, care atesta ca titularul dreptului inscris in cartea funciara este decedat, precum si data decesului sau, dupa caz, un certificat emis de autoritatea competenta, care atesta faptul ca persoana juridica titulara a dreptului inscris in cartea funciara si-a incetat existenta;
b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din care sa rezulte faptul daca mostenirea titularului inscris in cartea funciara a fost sau nu dezbatuta, iar in caz afirmativ, care sunt persoanele care au cules mostenirea respectiva;
c) un certificat eliberat de primaria in a carei raza teritoriala este situat imobilul, din care sa rezulte ca acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale;
d) certificatul de rol fiscal, atunci cand este cazul;
e) inscrisul constatator al actului juridic pe care solicitantul si-a intemeiat posesia, atunci cand este cazul;
f) documentatia tehnica cadastrala a imobilului, realizata, pe cheltuiala celui interesat, de o persoana fizica sau juridica autorizata, potrivit legii;
g) extrasul de carte funciara pentru informare, cu aratarea titularului inscris in cartea funciara ori a inscrierii declaratiei de renuntare la proprietate, precum si a faptului daca imobilul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru si publicitate imobiliara; in cazul in care imobilul nu este inscris in cartea funciara in folosul altei persoane si nici grevat de sarcini, un certificat emis de acelasi birou, care atesta acest fapt, inclusiv faptul ca nu a fost alocat un numar cadastral pentru inscrierea imobilului;
h) lista cuprinzand numele, prenumele si domiciliul a cel putin 2 martori.

Articolul 1.052 Procedura de judecata. Cai de atac
(1) Dupa depunerea cererii, instanta dispune, prin incheiere, citarea titularului dreptului inscris in cartea funciara sau a succesorilor acestuia, daca sunt cunoscuti, precum si emiterea unei somatii si afisarea acesteia la imobilul in litigiu, la sediul instantei, al biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara si la sediul primariei in raza careia se afla imobilul, precum si publicarea ei in doua ziare de larga raspandire, dintre care cel putin unul de circulatie nationala.
(2) Afisele si publicatia vor cuprinde:
a) denumirea instantei care a emis somatia, numarul si data incheierii prin care s-a dispus emiterea;
b) numele, prenumele sau denumirea posesorului si domiciliul sau, dupa caz, sediul acestuia;
c) precizarea ca acesta invoca dobandirea proprietatii sau a unui alt drept real prin uzucapiune;
d) indicarea precisa a imobilului, cu adresa postala si, daca este cazul, cu numar cadastral sau topografic si a numarului de carte funciara, iar in lipsa acestora, cu precizarea vecinatatilor;
e) somatia catre toti cei interesati sa faca opozitie, cu precizarea ca, in caz contrar, in termen de 6 luni de la emiterea celei din urma publicatii se va trece la judecarea cererii.
(3) Cheltuielile necesare efectuarii formalitatilor de afisare si publicare sunt in sarcina reclamantului.
(4) Indeplinirea acestor formalitati va fi constatata intr-un proces-verbal, intocmit de grefier, ce se va depune la dosarul cauzei.
(5) Daca nu s-au facut opozitii in termenul prevazut la alin. (2) lit. e) sau daca cel inscris in cartea funciara este decedat ori si-a incetat existenta juridica sau a renuntat la proprietate, instanta se va pronunta in camera de consiliu, dupa ascultarea reclamantului si a martorilor si verificarea indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii, prin incheiere.
(6) Daca s-au formulat opozitii la cererea de uzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula intampinare potrivit dispozitiilor de drept comun. Dupa primirea intampinarii se va fixa termen pentru solutionarea cererii de inscriere, cu citarea reclamantului si a oponentilor, carora li se va comunica si cate o copie de pe cererea de inscriere si intampinarea depusa de reclamant.
(7) In ambele cazuri, instanta va cerceta daca sunt indeplinite cerintele prevazute de Codul civil pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii.
(8) Incheierea sau, dupa caz, hotararea este supusa numai apelului.

Articolul 1.053 Inscrierea in cartea funciara a dreptului uzucapat
(1) Reclamantul va putea cere inscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, in temeiul incheierii date potrivit art. 1.052 alin. (5) sau, dupa caz, al hotararii judecatoresti, de prima instanta, prin care s-a admis cererea de inscriere, inainte de ramanerea definitiva a acesteia. Justificarea inscrierii provizorii se va face pe baza incheierii sau, dupa caz, a hotararii judecatoresti, ramasa definitiva.
(2) In toate cazurile, registratorul de carte funciara nu va putea dispune inscrierea dreptului, in temeiul uzucapiunii, daca acesta a fost intabulat sau inscris provizoriu in folosul unei alte persoane, chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune; in cazul in care s-a facut numai o notare, se va putea dispune inscrierea dreptului, fara ca inscrierea sa fie opozabila celui care a cerut notarea.
(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data inscrierii, in conditiile legii, in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii.

Titlul XIII Procedura refacerii inscrisurilor si hotararilor disparute

Articolul 1.054 Refacerea dosarelor sau inscrisurilor in cauzele in curs de solutionare
(1) Dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina in curs de judecata, disparute in orice mod, se pot reface de insasi instanta investita cu judecarea cauzei.
(2) In scopul prevazut la alin. (1), instanta va fixa termen, chiar din oficiu, citand partile si, dupa caz, martorii si expertii; va cere copii de pe inscrisurile ce i-au fost trimise de autoritati si de care partile s-au folosit sau de pe inscrisurile depuse de parti, dispunand totodata sa se scoata din registrele instantei toate datele privitoare la inscrisurile ce se refac.
(3) Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de pe inscrisurile disparute ce se afla in posesia partilor ori a altor persoane sau a autoritatilor.
(4) Incheierea nu va putea fi atacata decat odata cu fondul.
(5) Inscrisurile refacute tin locul originalelor, pana la gasirea acestora.

Articolul 1.055 Refacerea hotararilor disparute
(1) Daca dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina in care se pronuntase o hotarare, aceasta hotarare se va reface de catre instanta care a pronuntat-o, dupa cel de-al doilea exemplar al hotararii pastrat la mapa, iar daca si acel exemplar ar fi disparut, vor putea servi la refacere copiile legalizate de pe hotarare, ce s-au incredintat partilor sau altor persoane.
(2) In acest scop, instanta va putea sa dispuna, din oficiu, sa se faca publicatii intr-un ziar de larga raspandire, cu invitatia ca orice posesor al unei copii de pe hotarare sa o depuna la grefa instantei care a ordonat publicatia.
(3) Daca hotararea nu se poate reface pe calea aratata la alin. (1) si (2), se va trece la refacerea ei de catre instanta care a pronuntat-o, potrivit dispozitiilor art. 1.054.
(4) In situatia in care dosarul, inclusiv hotararea, nu se pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza se afla in apel, instanta de apel va judeca din nou pricina in fond. Pentru judecata din nou a cauzei, partile sunt obligate sa faca dovada ca intre ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecarii si ca acesta a fost solutionat prin hotarare judecatoreasca. Dovada se va face cu orice inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente ale instantei judecatoresti sau ale altor autoritati.
(5) Cand procesul se afla in recurs, iar dosarul, inclusiv hotararile date in prima instanta sau apel, nu pot fi refacute nici potrivit alin. (3), instanta de recurs va trimite cauza instantei de apel pentru a proceda potrivit alin. (4).
(6) Daca in cursul judecarii a fost gasita hotararea disparuta, cererea de refacere va fi respinsa.
(7) Daca ulterior judecarii cererii de refacere hotararea disparuta a fost gasita, hotararea refacuta potrivit prevederilor alin. (3), (4) si (5) va fi anulata de catre instanta care a pronuntat-o.

Articolul 1.056 Refacerea hotararilor definitive
Dispozitiile art. 1.054 si 1.055 se aplica in mod corespunzator si in cazul in care se solicita refacerea unei hotarari definitive.

Titlul XIV Cautiunea judiciara

Articolul 1.057 Stabilirea cautiunii si depunerea ei
(1) Cand legea prevede darea unei cautiuni, suma datorata de parte cu acest titlu se stabileste de catre instanta in conditiile legii si se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank – S.A. sau la orice alta institutie de credit care efectueaza astfel de operatiuni, pe numele partii respective, la dispozitia instantei sau, dupa caz, a executorului judecatoresc.
(2) Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, nu va putea depasi suma de 10.000 lei.

Articolul 1.058 Depunerea in numerar sau in instrumente financiare
(1) Cautiunea se depune, de regula, in numerar.
(2) La cererea debitorului cautiunii si daca partea in favoarea careia se depune declara in mod expres ca este de acord, cautiunea va putea consta si in instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plata. Cu toate acestea, acordul partii nu este necesar in cazul titlurilor emise de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale.
(3) Valoarea instrumentelor financiare prevazute la alin. (2) este aceea aratata in cuprinsul lor.

Articolul 1.059 Oferirea de garantii reale
(1) Sub rezerva acceptarii exprese de catre beneficiar, se poate oferi cautiune si un drept de ipoteca imobiliara sau mobiliara ori o creanta ipotecara, daca valoarea acesteia este cel putin egala cu valoarea cautiunii stabilite de instanta, in conditiile legii.
(2) Cand s-a acceptat cu titlu de cautiune un drept de ipoteca, instanta va dispune, din oficiu, intabularea acestuia sau, dupa caz, inregistrarea la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
(3) Cautiunea care consta intr-o creanta ipotecara produce efecte din momentul inscrierii sau notarii rangului in cartea funciara sau, dupa caz, in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Inscrierea sau, dupa caz, notarea se va dispune de catre instanta din oficiu.
(4) Cand cautiunea nu mai este necesara, instanta va ordona, din oficiu, radierea inscrierilor facute.

Articolul 1.060 Aducerea unui garant
(1) La cererea debitorului cautiunii, instanta poate incuviinta, cu acordul expres al beneficiarului cautiunii, ca in locul bunurilor aratate la art. 1.057-1.059 sa fie adus un garant.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), instanta va stabili, cu citarea partilor, un termen la care garantul sa fie infatisat.
(3) Daca garantul este incuviintat de instanta, el va da in fata acesteia ori prin inscris autentic, depus la dosarul cauzei, o declaratie ca este de acord sa garanteze pana la nivelul sumei stabilite de instanta.

Articolul 1.061 Indisponibilizarea cautiunii
Cand cautiunea a fost depusa in numerar sau in instrumente financiare, ea nu poate fi urmarita de creditorii depunatorului decat in masura in care urmeaza a-i fi restituita acestuia. De asemenea, cautiunea nu va putea fi urmarita nici de creditorii depozitarului.

Articolul 1.062 Procedura de stabilire a cautiunii
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, instanta va cita partile in termen scurt, in camera de consiliu, si va stabili de urgenta cautiunea.
(2) Instanta se pronunta printr-o incheiere care poate fi atacata odata cu hotararea prin care s-a dispus asupra cautiunii.
(3) Cand exista urgenta, instanta va putea stabili cautiunea si fara citarea partilor. In acest caz, cautiunea se va depune numai in numerar, intr-un termen stabilit de instanta. Debitorului cautiunii ii va fi comunicata incheierea prin care cautiunea a fost stabilita, de la data acestei comunicari incepand a curge termenul pentru plata cautiunii.
(4) Nedepunerea cautiunii in termenul prevazut la alin. (3) atrage desfiintarea de drept a masurilor in legatura cu care s-a dispus stabilirea cautiunii.

Articolul 1.063 Inlocuirea cautiunii in numerar
Cel care a depus cautiunea in numerar va putea cere ulterior ca, in conditiile stabilite de prezentul titlu, suma in numerar sa fie inlocuita cu alte bunuri ori prin aducerea unui garant. In acest caz, dispozitiile art. 1.062 alin. (1) si (2) raman aplicabile.

Articolul 1.064 Restituirea cautiunii
(1) Cautiunea depusa se va restitui, la cerere, dupa solutionarea prin hotarare definitiva a procesului in legatura cu care s-a stabilit cautiunea, respectiv dupa incetarea efectelor masurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cautiunea se restituie celui care a depus-o in masura in care asupra acesteia cel indreptatit nu a formulat cerere pentru plata despagubirii cuvenite pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii sau, dupa caz, de la data incetarii efectelor masurii, prevazute la alin. (1). Cu toate acestea, cautiunea se restituie de indata daca partea interesata declara in mod expres ca nu urmareste obligarea celui care a depus-o la despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin incuviintarea masurii pentru care aceasta s-a depus.
(3) Instanta se pronunta asupra cererii de restituire a cautiunii cu citarea partilor, printr-o incheiere supusa numai recursului la instanta ierarhic superioara. Recursul este suspensiv de executare. Incheierea pronuntata de una dintre sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie este definitiva.
(4) Daca cererea pentru care s-a depus cautiunea a fost respinsa, instanta va dispune din oficiu si restituirea cautiunii.

Cartea VII – Procesul civil international

Articolul 1.065 Domeniul de aplicare
Dispozitiile prezentei carti se aplica proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in masura in care prin tratatele internationale la care Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

Titlul I Competenta internationala a instantelor romane

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 1.066 Competenta intemeiata pe domiciliul sau sediul paratului
(1) Sub rezerva situatiilor in care legea dispune altfel, instantele romane sunt competente daca paratul are domiciliul, iar in lipsa domiciliului, resedinta obisnuita, respectiv sediul principal, iar in lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comert pe teritoriul Romaniei la data introducerii cererii.
(2) Cand exista mai multi parati, instantele romane sunt competente daca unul dintre acestia se afla in situatia prevazuta la alin. (1), in afara de cazul cand cererea a fost facuta numai cu scopul de a-l sustrage pe un parat de la jurisdictia domiciliului ori resedintei obisnuite sau, dupa caz, a sediului principal ori secundar situat in strainatate.
(3) Instantele romane sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei persoane juridice neavand sediul principal in Romania, cand acest sediu secundar este situat in Romania la data introducerii cererii.

Articolul 1.067 Prorogarea voluntara de competenta in favoarea instantei romane
(1) Cand, in materii avand ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii romane, partile au convenit valabil competenta instantelor romane de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instantele romane sunt singurele competente.
(2) Cu exceptia cazurilor in care prin lege se dispune altfel, instanta romana in fata careia paratul este chemat ramane competenta de a judeca cererea, daca paratul se prezinta in fata instantei si formuleaza aparari in fond, fara a invoca exceptia de necompetenta, cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului in fata primei instante.
(3) In situatiile prevazute la alin. (1) si (2), instanta romana sesizata poate respinge cererea, cand din ansamblul circumstantelor rezulta ca litigiul nu prezinta nicio legatura semnificativa cu Romania.

Articolul 1.068 Alegerea forului
(1) In materie patrimoniala, partile pot conveni asupra instantei competente sa judece un litigiu actual sau eventual izvorand dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Conventia poate fi incheiata prin inscris, telegrama, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. In lipsa de stipulatie contrara, competenta forului ales este exclusiva.
(2) Alegerea instantei este fara efect daca ea conduce la lipsirea in mod abuziv a uneia dintre parti de protectia pe care i-o asigura o instanta prevazuta de legea romana. De asemenea, alegerea este fara efect cand instanta aleasa este straina, iar litigiul este de competenta exclusiva a instantelor romane, precum si cand instanta aleasa este romana, iar litigiul este de competenta exclusiva a unei instante straine.
(3) Instanta aleasa nu se poate declara necompetenta daca:
a) una dintre parti are domiciliul/resedinta obisnuita, respectiv un sediu secundar in circumscriptia acestei instante;
b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului international privat roman este legea romana.

Articolul 1.069 Exceptia de arbitraj
Daca partile au incheiat o conventie de arbitraj vizand un litigiu arbitrabil conform legii romane, instanta romana sesizata isi va declina competenta, cu exceptia situatiilor in care:
a) paratul nu a invocat exceptia de arbitraj pana la primul termen la care a fost legal citat;
b) instanta constata ca respectiva conventie de arbitraj este caduca sau inoperanta;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din motive vadit imputabile paratului.

Articolul 1.070 For de necesitate
(1) Instanta romana de la locul cu care cauza prezinta o legatura suficienta devine competenta sa solutioneze cauza, desi legea nu prevede competenta instantelor romane, daca se dovedeste ca nu este posibila introducerea unei cereri in strainatate sau ca nu se poate pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa in strainatate.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1), daca cererea este formulata de un cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania ori de o persoana juridica de nationalitate romana, competenta instantei romane este obligatorie.

Articolul 1.071 Verificarea competentei internationale
(1) Instanta sesizata verifica din oficiu competenta sa internationala, procedand conform regulilor interne privind competenta, iar daca stabileste ca nu este competenta nici ea, nicio alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane, sub rezerva aplicarii prevederilor art. 1.070. Hotararea instantei este supusa recursului la instanta ierarhic superioara.
(2) Necompetenta internationala a instantei romane poate fi invocata in orice stare a procesului, chiar si direct in caile de atac. Dispozitiile art. 1.067 raman aplicabile.

Articolul 1.072 Competenta interna
(1) Cand instantele romane sunt competente potrivit dispozitiilor cartii de fata, competenta se determina conform regulilor din prezentul cod si, dupa caz, a celor prevazute in legi speciale.
(2) Daca, in aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanta competenta sa judece cauza, cererea va fi indreptata, urmand regulile de competenta materiala, la Judecatoria Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, respectiv la Tribunalul Bucuresti.

Articolul 1.073 Chestiuni preliminare
Instanta romana sesizata judeca pe cale incidentala chestiunile care nu intra in competenta sa, dar a caror solutionare este necesara pentru a decide asupra cererii principale.

Articolul 1.074 Cereri incidentale
Instanta competenta sa judece cererea originara este, de asemenea, competenta sa judece:
a) cererile de interventie, cu exceptia cazurilor cand asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l sustrage pe intervenient de la jurisdictia normal competenta;
b) cererea reconventionala.

Articolul 1.075 Masuri provizorii, conservatorii si de executare
In situatii de urgenta, instanta romana este, de asemenea, competenta sa dispuna masuri provizorii, conservatorii si de executare privind persoane sau bunuri aflate in Romania la data introducerii cererii, chiar daca, potrivit dispozitiilor cartii de fata, ea nu ar fi competenta sa judece fondul.

Articolul 1.076 Litispendenta internationala
(1) Cand o cerere este pendinte in fata unei instante straine si este previzibil ca hotararea straina va fi susceptibila de recunoastere sau de executare in Romania, instanta romana sesizata ulterior cu o cerere intre aceleasi parti, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, poate suspenda judecata pana la pronuntarea hotararii de catre jurisdictia straina. Instanta romana va respinge cererea cand hotararea straina pronuntata este susceptibila de a fi recunoscuta conform dispozitiilor prezentei carti.
(2) In cazul suspendarii prevazut la alin. (1), daca jurisdictia straina se declara necompetenta sau daca hotararea straina pronuntata nu este susceptibila de a fi recunoscuta in Romania, instanta romana repune procesul pe rol la cererea partii interesate.
(3) Faptul ca o cauza este sau nu pendinte in fata jurisdictiei straine se determina conform legii statului in care are loc procesul.

Articolul 1.077 Conexitatea internationala
Cand instanta romana este sesizata cu judecarea unei cereri, ea este competenta sa judece si cererea care este legata de cea dintai printr-un raport atat de strans, incat exista interesul pentru cercetarea si judecarea acestora in acelasi timp, cu scopul de a evita solutii care nu ar putea fi conciliate daca cererile ar fi judecate separat.

Articolul 1.078 Termene
Cand o persoana aflata in strainatate trebuie sa respecte un termen procedural in fata autoritatilor judiciare sau administrative romane, este suficient ca cererea sa sa parvina in ultima zi a termenului la o reprezentanta diplomatica sau consulara romana.

Capitolul II Dispozitii speciale de competenta internationala a instantelor romane

Articolul 1.079 Competenta personala exclusiva
Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la:
1. acte de stare civila intocmite in Romania privind persoane domiciliate in Romania si care sunt cetateni romani sau apatrizi;
2. incuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat domiciliaza in Romania si este cetatean roman sau apatrid;
3. tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul in Romania, care este cetatean roman sau apatrid;
4. punerea sub interdictie judecatoreasca a unei persoane cu domiciliul in Romania;
5. desfacerea, nulitatea sau anularea casatoriei, precum si alte litigii intre soti, cu exceptia celor referitoare la imobile situate in strainatate, daca la data introducerii cererii ambii soti domiciliaza in Romania si unul dintre ei este cetatean roman sau apatrid.

Articolul 1.080 Competenta exclusiva in materia unor actiuni patrimoniale
Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:
1. imobile situate pe teritoriul Romaniei;
2. bunuri lasate in Romania de defunctul cu ultimul domiciliu in Romania;
3. contracte incheiate cu consumatori avand domiciliul sau resedinta obisnuita in Romania, pentru prestatii de consum curent destinate uzului personal sau familial al consumatorului si fara legatura cu activitatea profesionala sau comerciala a acestuia, daca:
a) furnizorul a primit comanda in Romania;
b) incheierea contractului a fost precedata in Romania de o oferta sau o publicitate si consumatorul a indeplinit actele necesare incheierii contractului.

Articolul 1.081 Competenta preferentiala a instantelor romane
(1) Instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece si litigiile in care:
1. reclamantul din cererea privind obligatia de intretinere are domiciliul in Romania;
2. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie si numai in parte, o obligatie contractuala se afla in Romania;
3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau se produc efectele acestuia se afla in Romania;
4. statia feroviara sau rutiera ori portul sau aeroportul de imbarcare/incarcare sau debarcare/descarcare a pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania;
5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat se afla in Romania;
6. ultimul domiciliu al defunctului se afla in Romania, rezervata fiind competenta exclusiva pentru imobilele lasate de acesta in strainatate.
(2) Instantele judecatoresti romane sunt, de asemenea, competente sa judece:
1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdictie judecatoreasca, cetatean roman cu domiciliul in strainatate;
2. cererile de divort, daca la data introducerii cererii reclamantul domiciliaza pe teritoriul Romaniei de cel putin un an;
3. declararea judecatoreasca a mortii unui cetatean roman, chiar daca acesta se afla in strainatate la data cand a intervenit disparitia. Pana la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana raman valabile masurile provizorii dispuse de instanta straina;
4. procese intre persoane cu domiciliul in strainatate, referitoare la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean roman;
5. procese referitoare la ocrotirea in strainatate a proprietatii intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau apatrid, rezervata fiind o conventie de alegere a forului;
6. procese intre straini, daca acestia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, in legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania;
7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea aeronavelor, precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri in marea libera ori intr-un spatiu nesupus suveranitatii vreunui stat, daca:
a) nava sau aeronava arboreaza pavilionul roman sau, dupa caz, este inmatriculata in Romania;
b) locul de destinatie sau primul port ori aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se gaseste pe teritoriul Romaniei;
c) nava sau aeronava a fost sechestrata in Romania;
d) paratul are domiciliul sau resedinta obisnuita in Romania;
8. procese privind raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de produse originare din Romania, indiferent de cetatenia victimei, de locul survenirii accidentului sau locul producerii prejudiciului.

Articolul 1.082 Conventii inoperante
Pentru situatiile prevazute la art. 1.079 si 1.080, conventia de alegere a forului, altul decat instanta romana, este inoperanta.

Titlul II Legea aplicabila in procesul civil international

Capitolul I Capacitatea si drepturile partilor in proces

Articolul 1.083 Capacitatea procesuala
(1) Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este guvernata de legea sa nationala.
(2) Capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de legea romana.

Articolul 1.084 Conditia strainului
(1) Persoanele fizice si persoanele juridice straine au, in conditiile legii, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca si cetatenii romani, respectiv persoanele juridice romane.
(2) Cetatenii straini beneficiaza in fata instantelor romane, in procesele civile internationale, de scutiri si reduceri de taxe si alte cheltuieli de procedura, precum si de asistenta judiciara gratuita, in aceeasi masura si in aceleasi conditii ca si cetatenii romani, sub conditia reciprocitatii cu statul de cetatenie sau de domiciliu al solicitantului.

Articolul 1.085 Scutirea de cautiunea judiciara
Sub conditia reciprocitatii, reclamantul, cetatean strain sau persoana juridica de nationalitate straina, nu poate fi tinut sa depuna cautiune sau obligat la vreo alta garantie pentru motivul ca este strain sau nu are domiciliul ori sediul in Romania.

Articolul 1.086 Curator special
In situatiile in care reprezentarea ori asistarea strainului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa nu a fost asigurata conform legii sale nationale, iar din aceasta cauza judecata procesului intarzie, instanta ii va putea numi in mod provizoriu un curator special.

Articolul 1.087 Reguli aplicabile apatrizilor
Prevederile art. 1.083-1.086 se aplica in mod corespunzator apatrizilor, fara a fi ceruta conditia reciprocitatii.

Capitolul II Legea aplicabila in materie procedurala

Articolul 1.088 Legea forului
In procesul civil international instanta aplica legea procesuala romana, sub rezerva unor dispozitii exprese contrare.

Articolul 1.089 Calificare
Calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept substantial se face conform legii romane, sub rezerva institutiilor juridice fara corespondent in dreptul roman.

Articolul 1.090 Calitatea procesuala si calificarea pretentiei
Calitatea procesuala a partilor, obiectul si cauza actiunii in procesul civil international se stabilesc conform legii care guverneaza fondul raportului juridic dedus judecatii.

Articolul 1.091 Probele
(1) Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si forta probanta a inscrisului constatator sunt cele prevazute de legea convenita de parti, cand legea locului incheierii actului juridic le acorda aceasta libertate. In lipsa acestei libertati sau cand partile n-au uzat de ea, se aplica legea locului incheierii actului juridic.
(2) Probatiunea faptelor este supusa legii locului unde ele s-au produs ori au fost savarsite.
(3) Cu toate acestea, legea romana este aplicabila, daca ea admite si alte mijloace de proba decat cele prevazute de legile stabilite conform prevederilor alin. (1) si (2). Legea romana se aplica si in cazul in care ea accepta proba cu martori si cu prezumtii ale judecatorului, chiar si in situatiile in care aceste mijloace de proba nu ar fi admisibile conform legii straine declarate aplicabila.
(4) Proba starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare civila sunt guvernate de legea locului unde a fost intocmit inscrisul invocat.
(5) Administrarea probelor in procesul civil international este guvernata de legea romana.

Articolul 1.092 Formalitati de publicitate
(1) Formalitatile de inregistrare si publicitate, efectele lor si autoritatile abilitate sa instrumenteze sunt cele prevazute de dreptul tarii unde operatiunea a avut loc.
(2) In materie imobiliara se aplica legea locului unde este situat imobilul.

Articolul 1.093 Acte oficiale publice
(1) Actele publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un agent public strain pot fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica in statul de origine si apoi de misiunea diplomatica sau oficiul consular roman, pentru certificarea autenticitatii semnaturilor si sigiliului aplicate pe acestea.
(2) Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea efectuata fie de catre misiunea diplomatica romana sau oficiul consular roman din acest stat, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular in Romania ale statului de origine si, in continuare, in oricare dintre cele doua situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.
(3) Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unui tratat international la care Romania este parte sau pe baza de reciprocitate.
(4) Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, in aceasta ordine.

Titlul III Eficacitatea hotararilor straine

Articolul 1.094 Notiune
In sensul prezentului titlu, termenul de hotarari straine se refera la actele de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa ale instantelor judecatoresti, cele notariale sau ale oricaror autoritati competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

Capitolul I Recunoasterea hotararilor straine

Articolul 1.095 Recunoasterea de plin drept
Hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul personal al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intai in statul de cetatenie al fiecarei parti ori, in lipsa de recunoastere, au fost pronuntate in baza legii determinate ca aplicabila conform dreptului international privat roman, nu sunt contrarii ordinii publice de drept international privat roman si a fost respectat dreptul la aparare.

Articolul 1.096 Conditiile recunoasterii
(1) Hotararile referitoare la alte procese decat cele prevazute la art. 1.095 pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata;
b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competenta sa judece procesul fara insa a fi intemeiata exclusiv pe prezenta paratului ori a unor bunuri ale sale fara legatura directa cu litigiul in statul de sediu al respectivei jurisdictii;
c) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.
(2) Daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, ea trebuie sa constate, de asemenea, ca partii in cauza i-au fost inmanate in timp util atat citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii.
(3) Caracterul nedefinitiv al hotararii straine, decurgand din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana.

Articolul 1.097 Motivele de refuz al recunoasterii
(1) Recunoasterea hotararii straine poate fi refuzata pentru oricare dintre urmatoarele cazuri:
a) hotararea este manifest contrara ordinii publice de drept international privat roman; aceasta incompatibilitate se apreciaza tinandu-se seama, in special, de intensitatea legaturii cauzei cu ordinea juridica romana si de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotararea pronuntata intr-o materie in care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obtinuta cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului international privat roman;
c) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine;
d) este inconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior ei in strainatate si susceptibila de a fi recunoscuta in Romania;
e) instantele romane aveau competenta exclusiva pentru judecarea cauzei;
f) a fost incalcat dreptul la aparare;
g) hotararea poate face obiectul unei cai de atac in statul in care a fost pronuntata.
(2) Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotararea straina a aplicat o alta lege decat cea care ar fi fost determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.

Articolul 1.098 Neexaminarea pe fond
Cu exceptia verificarii conditiilor prevazute la art. 1.096 si 1.097, instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii straine si nici la modificarea ei.

Articolul 1.099 Instanta competenta
(1) Cererea de recunoastere se rezolva pe cale principala de tribunalul in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul cel care a refuzat recunoasterea hotararii straine.
(2) In cazul imposibilitatii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenta apartine Tribunalului Bucuresti.
(3) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale incidentala de catre instanta sesizata cu un proces avand un alt obiect, in cadrul caruia se ridica exceptia autoritatii lucrului judecat sau o chestiune prealabila intemeiata pe hotararea straina.

Articolul 1.100 Documente atasate la cerere
(1) Cererea de recunoastere a hotararii straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de prezentul cod si va fi insotita de urmatoarele acte:
a) copia hotararii straine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina, sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a pronuntat hotararea;
d) orice alt act de natura sa probeze, in completare, ca hotararea straina indeplineste celelalte conditii prevazute la art. 1.096.
(2) Actele prevazute la alin. (1) vor fi insotite de traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art. 1.093. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care partile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.
(3) In cazul neprezentarii unora dintre documentele prevazute la alin. (1), instanta poate fixa un termen pentru a fi prezentate ori poate accepta documente echivalente sau, daca se considera suficient edificata, sa dispenseze partea de producerea lor.

Articolul 1.101 Intreruperea prescriptiei
Cererea de recunoastere a hotararii straine intrerupe prescriptia dreptului de a obtine executarea silita.

Articolul 1.102 Citarea partilor
(1) Cererea de recunoastere a hotararii straine se solutioneaza pe cale principala prin hotarare, iar pe cale incidenta prin incheiere interlocutorie, in ambele cazuri dupa citarea partilor.
(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor, daca din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii.

Capitolul II Executarea hotararilor straine

Articolul 1.103 Instanta competenta
(1) Hotararile straine care nu sunt aduse la indeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza incuviintarii date, la cererea persoanei interesate, de catre tribunalul in circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.
(2) Hotararile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele date cu executare provizorie nu pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei.

Articolul 1.104 Conditiile incuviintarii executarii
(1) Executarea hotararii straine se incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute la art. 1.096, precum si a celei ca hotararea sa fie executorie potrivit legii statului de sediu al instantei care a pronuntat-o.
(2) Dispozitiile art. 1.097 si 1.098 sunt aplicabile in mod corespunzator si cererii de incuviintare a executarii.

Articolul 1.105 Dovada caracterului executoriu
Cererea de incuviintare a executarii, intocmita in conditiile prevazute la art. 1.100, va fi insotita si de dovada caracterului executoriu al hotararii straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o.

Articolul 1.106 Solutionarea cererii
(1) Cererea de incuviintare a executarii se solutioneaza prin hotarare, dupa citarea partilor.
(2) In cazul in care hotararea straina contine solutii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, incuviintarea poate fi acordata separat.
(3) Executarea hotararii straine stabilind o obligatie alimentara prin varsaminte periodice se incuviinteaza pentru varsamintele scadente si cele subsecvente.
(4) Prin hotararea de incuviintare a executarii hotararii straine de condamnare la plata unei sume in moneda straina se va dispune conversia in moneda nationala la cursul de schimb al zilei cand hotararea a devenit executorie in statul unde a fost pronuntata. Pana la data conversiei, dobanda produsa de suma stabilita in hotararea straina este guvernata de legea instantei care a pronuntat-o.

Articolul 1.107 Emiterea titlului executoriu
Pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii se emite titlul executoriu, in conditiile legii romane, mentionandu-se in titlu si hotararea de incuviintare.

Articolul 1.108 Forta probanta a hotararii straine
(1) Hotararea straina pronuntata de instanta competenta beneficiaza in Romania de forta probanta in privinta constatarilor pe care le cuprinde, daca satisface exigentele necesare autenticitatii sale conform legii statului de sediu al instantei.
(2) Constatarile facute de instanta straina nu beneficiaza de forta probanta prevazuta la alin. (1) daca ele sunt manifest incompatibile cu ordinea publica de drept international privat roman.
(3) Proba contra faptelor constatate de instanta straina poate fi facuta prin orice mijloace.

Articolul 1.109 Hotarari stabilind obligatii fiscale prevazute de legi straine
Hotararea straina care stabileste o obligatie decurgand dintr-o lege fiscala straina necesita si conditia reciprocitatii pentru a fi recunoscuta si executata in Romania.

Articolul 1.110 Tranzactii judiciare
Tranzactiile judiciare incheiate in strainatate produc in Romania efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicata, in conditiile art. 1.103 alin. (1) si art. 1.104 – 1.108.

Titlul IV Arbitrajul international si efectele hotararilor arbitrale straine

Capitolul I Procesul arbitral international

Articolul 1.111 Calificare si domeniu de aplicare
(1) In sensul prezentului titlu, un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.
(2) Dispozitiile prezentului capitol se aplica oricarui arbitraj international daca sediul instantei arbitrale se afla in Romania si cel putin una dintre parti nu avea la data incheierii conventiei arbitrale domiciliul sau resedinta obisnuita, respectiv sediul in Romania, daca partile nu au exclus prin conventia arbitrala sau ulterior incheierii acesteia, dar numai prin inscris, aplicarea acestora.
(3) Sediul instantei arbitrale se stabileste de partile in cauza sau de institutia de arbitraj desemnata de acestea, iar in lipsa, de catre arbitri.

Articolul 1.112 Arbitrabilitatea litigiului
(1) Orice cauza de natura patrimoniala poate face obiectul arbitrajului daca ea priveste drepturi asupra carora partile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instantei arbitrale nu rezerva competenta exclusiva instantelor judecatoresti.
(2) Daca una dintre partile conventiei arbitrale este un stat, o intreprindere de stat sau o organizatie controlata de stat, aceasta parte nu poate invoca propriul sau drept pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de a fi parte in procesul arbitral.

Articolul 1.113 Conventia arbitrala
(1) Conventia arbitrala se incheie valabil in forma scrisa, prin inscris, telegrama, telex, telecopiator, posta electronica sau orice alt mijloc de comunicare permitand a-i stabili proba printr-un text.
(2) Cu privire la cerintele de fond, conventia arbitrala este valabila daca indeplineste conditiile impuse de una dintre legile urmatoare:
a) legea stabilita de parti;
b) legea care guverneaza obiectul litigiului;
c) legea aplicabila contractului ce contine clauza compromisorie;
d) legea romana.
(3) Validitatea conventiei arbitrale nu poate fi contestata pe motivul nevalabilitatii contractului principal sau pentru ca ar viza un litigiu care nu exista inca.

Articolul 1.114 Tribunalul arbitral
(1) Numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor se realizeaza conform conventiei arbitrale sau celor stabilite de parti ulterior incheierii acesteia, iar in lipsa, partea interesata poate solicita tribunalului de la sediul arbitrajului sa faca acest lucru, dispozitiile cartii a IV-a aplicandu-se prin analogie.
(2) Arbitrul poate fi recuzat:
a) cand nu are calificarea stabilita de parti;
b) cand exista o cauza de recuzare dintre cele prevazute de regulile de procedura arbitrala adoptate de parti sau, in lipsa, de arbitri;
c) cand imprejurarile induc o indoiala legitima cu privire la independenta si impartialitatea sa.
(3) O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat sau la a carui numire a contribuit decat pentru o cauza de care a luat cunostinta dupa aceasta numire. Tribunalul arbitral si cealalta parte trebuie instiintate fara intarziere despre motivul de recuzare.
(4) Daca partile nu au stabilit procedura de recuzare, tribunalul de la sediul arbitrajului se pronunta asupra recuzarii prin hotarare definitiva.

Articolul 1.115 Procedura arbitrala
(1) Partile pot stabili procedura arbitrala direct sau prin referire la regulamentul unei institutii de arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea lor.
(2) Daca partile nu au procedat conform celor prevazute la alin. (1), tribunalul arbitral stabileste procedura pe calea uneia dintre modalitatile prevazute la alin. (1).
(3) Oricare ar fi procedura arbitrala stabilita, tribunalul arbitral trebuie sa garanteze egalitatea partilor si dreptul lor de a fi ascultate in procedura contradictorie.
(4) In arbitrajul international, durata termenelor stabilite in cartea a IV-a se dubleaza.

Articolul 1.116 Limba in care se desfasoara procedura
(1) Dezbaterea litigiului in fata tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.
(2) Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral ii asigura serviciile unui traducator.
(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

Articolul 1.117 Masuri provizorii si conservatorii
(1) Tribunalul arbitral poate dispune masuri provizorii sau conservatorii la cererea uneia dintre parti, daca nu este stipulat contrariul in conventia arbitrala.
(2) Daca partea vizata nu se supune voluntar masurilor dispuse, tribunalul arbitral poate cere concursul tribunalului competent, care aplica propria lege. Dispunerea de masuri provizorii sau conservatorii poate fi subordonata de arbitru sau judecator darii unei cautiuni adecvate.

Articolul 1.118 Administrarea probelor
(1) Administrarea probelor se face de catre tribunalul arbitral.
(2) Daca pentru administrarea probelor este necesar concursul instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral sau partile, de acord cu tribunalul arbitral, pot solicita concursul tribunalului de la sediul arbitrajului, care aplica legea proprie.

Articolul 1.119 Competenta tribunalului arbitral
(1) Tribunalul arbitral decide asupra propriei competente.
(2) Tribunalul arbitral statueaza asupra propriei competente fara a lua in considerare o cerere avand acelasi obiect, deja pendinte intre aceleasi parti in fata unui tribunal statal sau arbitral, afara numai daca motive temeinice impun suspendarea procedurii.
(3) Exceptia de necompetenta trebuie ridicata prealabil oricarei aparari pe fond.

Articolul 1.120 Drept aplicabil
(1) Tribunalul arbitral aplica litigiului legea stabilita de parti, iar daca partile nu au desemnat dreptul aplicabil, legea pe care o considera adecvata, in toate situatiile tinand seama de uzante si reguli profesionale.
(2) Tribunalul arbitral poate statua in echitate numai cu autorizarea expresa a partilor.

Articolul 1.121 Hotararea arbitrala
(1) Hotararea arbitrala este data cu procedura convenita de parti. In lipsa unor asemenea prevederi in conventia arbitrala, hotararea se pronunta cu votul majoritatii arbitrilor, iar in caz de paritate a voturilor prevaleaza solutia care se raliaza votului supraarbitrului.
(2) Hotararea arbitrala este scrisa, motivata, datata si semnata de toti arbitrii.
(3) Hotararea arbitrala este executorie si obligatorie de la comunicarea sa partilor si poate fi atacata numai cu actiune in anulare pentru motivele si in regimul stabilite in cartea a IV-a, care se aplica in mod corespunzator.
(4) Tribunalul arbitral poate pronunta hotarari partiale, in lipsa de stipulatie contrara in conventia arbitrala.

Articolul 1.122 Cheltuieli arbitrale
In afara de cazul in care partile convin altfel, onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; in cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suporta de parti in cote egale.

Articolul 1.123 Reguli de aplicare subsidiara
Orice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotararea arbitrala, completarea, comunicarea si efectele acesteia, nereglementate de parti prin conventia arbitrala si neincredintate de acestea rezolvarii de catre tribunalul arbitral, vor fi solutionate prin aplicarea in mod corespunzator a dispozitiilor cartii a IV-a.

Capitolul II Efectele hotararilor arbitrale straine

Articolul 1.124 Calificare
Sunt hotarari arbitrale straine orice sentinte arbitrale de arbitraj intern sau international pronuntate intr-un stat strain si care nu sunt considerate hotarari nationale in Romania.

Articolul 1.125 Eficacitate
Orice hotarare arbitrala dintre cele prevazute la art. 1.124 este recunoscuta si poate fi executata in Romania daca diferendul formand obiectul acesteia poate fi solutionat pe cale arbitrala in Romania si daca hotararea nu contine dispozitii contrare ordinii publice de drept international privat roman.

Articolul 1.126 Instanta competenta
(1) Solicitarea de recunoastere si executare a hotararii arbitrale straine se prezinta printr-o cerere adresata tribunalului in circumscriptia caruia se afla domiciliul sau, dupa caz, sediul celui caruia i se opune respectiva hotarare arbitrala.
(2) In caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevazut la alin. (1), competenta apartine Tribunalului Bucuresti.

Articolul 1.127 Cererea
(1) Cel care se prevaleaza de o hotarare arbitrala straina poate solicita numai recunoasterea acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, cand nu este adusa la indeplinire in mod voluntar, incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei.
(2) Recunoasterea unei hotarari arbitrale straine poate fi ceruta si pe cale incidentala.
(3) Dispozitiile art. 1.101 se aplica in mod corespunzator.

Articolul 1.128 Documente atasate la cerere
(1) Cererea trebuie insotita de hotararea arbitrala si conventia de arbitraj, in original sau in copie, care sunt supuse supralegalizarii in conditiile prevazute la art. 1.093.
(2) Daca documentele prevazute la alin. (1) nu sunt redactate in limba romana, solicitantul trebuie sa prezinte si traducerea acestora in limba romana, certificata de conformitate.

Articolul 1.129 Motivele de refuz al recunoasterii sau executarii
Recunoasterea sau executarea hotararii arbitrale straine este respinsa de tribunal daca partea contra careia hotararea este invocata probeaza existenta uneia dintre urmatoarele imprejurari:
a) partile nu aveau capacitatea de a incheia conventia arbitrala conform legii aplicabile fiecareia, stabilita potrivit legii statului unde hotararea a fost pronuntata;
b) conventia arbitrala nu era valabila potrivit legii careia partile au supus-o sau, in lipsa de stabilire a acesteia, conform legii statului in care hotararea arbitrala a fost pronuntata;
c) partea contra careia hotararea este invocata n-a fost cuvenit informata cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitrala ori a fost in imposibilitate de a-si valorifica propria aparare in procesul arbitral;
d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrala n-a fost conforma conventiei partilor ori, in lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul;
e) hotararea priveste un diferend neprevazut in conventia arbitrala sau in afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispozitii care excedeaza termenilor conventiei arbitrale. Totusi, daca dispozitiile din hotarare care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintai pot fi recunoscute si declarate executorii;
f) hotararea arbitrala n-a devenit inca obligatorie pentru parti sau a fost anulata ori suspendata de o autoritate competenta din statul in care sau dupa legea caruia a fost pronuntata.

Articolul 1.130 Suspendarea judecatii
(1) Tribunalul poate suspenda judecarea recunoasterii si executarii hotararii arbitrale straine daca anularea ori suspendarea acesteia este solicitata autoritatii competente din statul unde a fost pronuntata sau din statul dupa legea caruia a fost pronuntata.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) tribunalul poate, la cererea partii care solicita recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine, sa dispuna depunerea unei cautiuni de catre cealalta parte.

Articolul 1.131 Judecata
(1) Cererea de recunoastere sau de executare a hotararii arbitrale straine se solutioneaza prin hotarare data cu citarea partilor si care poate fi atacata numai cu apel.
(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor daca din hotarare rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii.

Articolul 1.132 Forta probanta
Hotararile arbitrale straine pronuntate de un tribunal arbitral competent beneficiaza in Romania de forta probanta cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.

Articolul 1.133 Examinarea fondului cauzei
Tribunalul nu poate examina hotararea arbitrala pe fondul diferendului.

Dispozitii finale

Articolul 1.134 Intrare in vigoare
(1) Prezentul cod de procedura civila intra in vigoare la data care va fi prevazuta in legea pentru punerea in aplicare a acestuia.
(2) In termen de 6 luni de la data publicarii prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Codului de procedura civila.

NOTA:

Reproducem mai jos:
prevederile art. 74-77, 79 si 81-83 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, care nu sunt incorporate in forma republicata a Legii nr. 134/2010 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale acesteia:
„Art. 74*)
Dreptul la actiunea ipotecara prevazut de art. 2.504 din Codul civil este imprescriptibil. Dispozitiile Codului de procedura civila privitoare la prescriptia dreptului de a obtine executarea silita raman aplicabile.
––
*) Art. 74 este redat astfel cum a fost modificat prin art. VII pct. 2 din Legea nr. 138/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.

Art. 75
In sensul art. 375 din Codul civil, in cazul casatoriilor incheiate in strainatate, prin locul incheierii casatoriei se intelege localitatea in al carei registru de stare civila s-a transcris certificatul de casatorie.

Art. 76
Pana la organizarea instantelor de tutela si familie, judecatoriile sau, dupa caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori si familie >vor indeplini rolul de instante de tutela si familie, avand competenta stabilita potrivit Codului civil, Codului de procedura civila, prezentei legi, precum >si reglementarilor speciale >in vigoare.

Art. 77
Ori de cate ori prin legi si prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale ori la „societatea comerciala/societatile comerciale”, dupa caz, trimiterea se considera a fi facuta la Legea societatilor nr. 31/1990 ori, dupa caz, la „societatea/societatile reglementata/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.
……
Art. 79
In termen de 2 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, societatile inregistrate in registrul comertului care au in denumire sintagma „societate comerciala” sunt obligate a efectua demersurile necesare inlocuirii acestei sintagme cu termenul „societate”. Pana la finalizarea acestor demersuri, societatea poate functiona cu denumirea inscrisa in registrul comertului la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Inregistrarea in registrul comertului a mentiunii privind modificarea actului constitutiv ca urmare a schimbarii denumirii societatii este scutita de taxa de inregistrare.

……

Art. 81.**)
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completarile ulterioare, intra in vigoare la data de 15 februarie 2013.
–––
**) Art. 81 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 214/2013, cu modificarile ulterioare.

Art. 82.***)
Prezenta lege intra in vigoare la data prevazuta la art. 81, cu exceptia dispozitiilor art. 80, care intra in vigoare la trei zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si a dispozitiilor art. 38 pct. 1 si 2, care intra in vigoare la data de 1 octombrie 2013.
–––
***) Art. 82 este redat astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 214/2013, cu modificarile ulterioare.

Art. 83
La data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila se abroga:
a) ‘Codicele de procedura civila’ (sau ‘Codul de procedura civila’), republicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) Codul de procedura civila Carol al II-lea (Decretul-lege nr. 2.899/1940), publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 31 august 1940;
c) Legea nr. 18/1948 pentru modificarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 35 din 12 februarie 1948;
d) Decretul Consiliului de Stat nr. 203/1974 pentru infiintarea si organizarea de sectii maritime si fluviale la unele instante judecatoresti si unitati de procuratura, publicat in Buletinul Oficial nr. 131 din 31 octombrie 1974, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, cu modificarile si completarile ulterioare;
f) art. 24 alin. (2) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificarile ulterioare;
g) Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 295/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) art. 12 din Legea nr. 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 313 din 22 aprilie 2008;
i) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 118/2008, cu modificarile ulterioare;
j) art. 229^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare;
k) orice alte dispozitii contrare, chiar daca sunt cuprinse in legi speciale.”;

prevederile art. XI-XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare, care nu sunt incorporate in forma republicata a Legii nr. 134/2010 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale acesteia:
„Art. XI
In aplicarea dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in cazul instantelor judecatoresti si parchetelor, in recurs, cererile si concluziile pot fi formulate si sustinute de catre presedintele instantei sau de catre conducatorul parchetului, de catre consilierul juridic ori de catre judecatorul sau procurorul desemnat, in acest scop, de presedintele instantei ori de conducatorul parchetului.

Art. XII
(1) Dispozitiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, privind cercetarea procesului si, dupa caz, dezbaterea fondului in camera de consiliu se aplica proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului si, dupa caz, dezbaterea fondului se desfasoara in sedinta publica, daca legea nu prevede altfel.

Art. XIII
Dispozitiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, privitoare la pregatirea dosarului de apel sau, dupa caz, de recurs de catre instanta a carei hotarare se ataca se aplica in procesele pornite incepand cu data de 1 ianuarie 201
6. In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015 se aplica dispozitiile art. XIV-XVII.

Art. XIV
(1) Apelul si, cand este cazul, motivele de apel se depun la instanta a carei hotarare se ataca.
(2) Dispozitiile art. 195 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Presedintele instantei sau persoana desemnata de acesta va inainta instantei de apel dosarul, impreuna cu apelurile facute, numai dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile.
(4) Daca s-au formulat atat apel, cat si cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, dosarul nu va fi trimis instantei de apel decat dupa implinirea termenului de apel privind hotararile date asupra acestor din urma cereri.

Art. XV
(1) Presedintele instantei de apel sau persoana desemnata de acesta, indata ce primeste dosarul, va lua, prin rezolutie, masuri in vederea repartizarii aleatorii la un complet de judecata.
(2) In cazul in care cererea de apel nu indeplineste conditiile prevazute de lege, completul caruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel si ii va comunica, in scris, apelantului ca are obligatia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face in termen de cel mult 10 zile de la data comunicarii.
(3) Dupa primirea dosarului sau, cand este cazul, dupa regularizarea cererii de apel potrivit alin. (2), completul va dispune comunicarea cererii de apel, precum si a motivelor de apel intimatului, impreuna cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate si care nu au fost infatisate la prima instanta, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare in termen de cel mult 15 zile de la data comunicarii.
(4) Intampinarea depusa se comunica apelantului de indata, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar raspunsul la intampinare in termen de cel mult 10 zile de la data comunicarii. Intimatul va lua cunostinta de raspunsul la intampinare din dosarul cauzei.
(5) Daca s-au formulat atat apel, cat si cereri potrivit art. 442-444 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, dispozitiile alin. (3) si (4) se aplica in mod corespunzator.
(6) In termen de 3 zile de la data depunerii raspunsului la intampinare, judecatorul fixeaza prin rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
(7) In cazul in care intimatul nu a depus intampinare in termenul prevazut la alin. (3) sau, dupa caz, apelantul nu a comunicat raspuns la intampinare in termenul prevazut la alin. (4), la data expirarii termenului corespunzator, judecatorul fixeaza prin rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
(8) Dispozitiile art. 201 alin. (5) si (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, se aplica in mod corespunzator.
(9) Dispozitiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, raman aplicabile.

Art. XVI
(1) Apelul incident si apelul provocat se depun de catre intimat odata cu intampinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. XV alin. (4).
(2) Apelul provocat se comunica si intimatului din acest apel, prevazut la art. 473 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, acesta fiind dator sa depuna intampinare in termenul prevazut la art. XV alin. (4), care se aplica in mod corespunzator. Cel care a exercitat apelul provocat va lua cunostinta de intampinare de la dosarul cauzei.

Art. XVII
(1) Recursul si, daca este cazul, motivele de casare se depun la instanta a carei hotarare se ataca, in conditiile prevazute la art. 83 alin. (3) si art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata.
(2) Cand recursul este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele instantei sau presedintele de sectie ori, dupa caz, persoana desemnata de acestia, primind dosarul de la instanta a carei hotarare se ataca, va lua, prin rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecatori, care va pregati dosarul de recurs si va decide asupra admisibilitatii in principiu a recursului. Dispozitiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, sunt aplicabile.
(3)*) Dispozitiile art. XIV alin. (2)-
(4) si ale art. XV alin. (2)-
(5) se aplica in mod corespunzator, cu exceptia recursului care este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Termenul prevazut la art. XV alin. (3) se dubleaza in cazul recursului. Intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar raspunsul la intampinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului.
(4) Prevederile art. XVI se aplica in mod corespunzator.
–––
*) Alin. (3) al art. XVII este redat astfel cum a fost modificat prin art. VIII al Legii nr. 138/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014.

Art. XVIII
(1) Dispozitiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, se aplica proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)**) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, in aceste procese nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului.
–––
**) Art. 94 pct. 1 lit. i) a devenit, prin renumerotare, art. 94 pct. 1 lit. j) din prezenta forma republicata.

Art. XIX
(1) Dispozitiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, se aplica sesizarilor formulate in procesele pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) Sesizarile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulate in procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015, se judeca de un complet format din presedintele sectiei corespunzatoare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta si 8 judecatori din cadrul sectiei respective. Presedintele sectiei sau, in caz de imposibilitate, judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor.”;

prevederile art. VI, art. VII pct. 1 si art. XI-XIII din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe, care nu sunt incorporate in forma republicata a Legii nr. 134/2010 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale acesteia:
„Art. VI
Alineatele (1) si (2) ale articolului 181^1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

‘Art. 181^1
(1) Investirea cu formula executorie a contractului de ipoteca in vederea executarii ipotecii mobiliare prin vanzarea bunului ipotecat prevazuta la art. 2.445 din Codul civil este de competenta judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau, dupa caz, isi are sediul creditorul.
(2) Opozitia la executare prevazuta la art. 2.452 din Codul civil este de competenta judecatoriei care a investit cu formula executorie contractul de ipoteca.’

Art. VII
Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Dupa Art. 12 se introduc trei noi articole, articolele 12^1-12^3, cu urmatorul cuprins:

‘Art. 12^1
Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile art. 200 din Codul de procedura civila privind verificarea cererii si regularizarea acesteia nu se aplica in cazul incidentelor procedurale si nici in procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispozitii.

Art. 12^2
Intampinarea nu este obligatorie in incidentele procedurale, daca prin lege nu se prevede altfel.

Art. 12^3
Prin sintagma „presedintele instantei” din cuprinsul art. 937*) si prin termenul „presedinte” din cuprinsul art. 944**), din Codul de procedura civila, se intelege „presedintele completului de judecata”.’
–––-
*) Art. 937 a devenit, prin renumerotare, art. 938 din prezenta forma republicata.
**) Art. 944 a devenit, prin renumerotare, art. 945 din prezenta forma republicata.

………………

Art. XI
Hotararile arbitrale sau ale altor organe cu atributii jurisdictionale, cu exceptia hotararilor judecatoresti, precum si alte inscrisuri pronuntate sau, dupa caz, intocmite inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, pot fi puse in executare silita numai daca au fost investite cu formula executorie prevazuta de Codul de procedura civila.

Art. XII
(1) Ori de cate ori printr-un act normativ se prevede incuviintarea de catre instanta de executare a executarii silite a hotararilor judecatoresti, acestea vor fi puse in executare dupa incuviintarea cererii de executare silita de catre executorul judecatoresc competent potrivit legii.
(2) Ori de cate ori printr-un act normativ se prevede incuviintarea de catre instanta de executare a executarii silite a titlurilor executorii, altele decat hotararile judecatoresti, acestea vor fi puse in executare dupa investirea lor cu formula executorie de catre instanta de executare si dupa incuviintarea cererii de executare silita de catre executorul judecatoresc competent potrivit legii.

Art. XIII
Dispozitiile privitoare la incuviintarea executarii silite a hotararilor, inclusiv arbitrale, straine raman aplicabile.”

Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare

Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004 si aprobata prin Legea nr. 399/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004.

Varianta modificata prin Ordonanta de Urgenta Nr. 65 /2009 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare si prin Legea nr.196/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare

Art. 1

Prezenta ordonanta reglementeaza conditiile de informare a consumatorilor in vederea incheierii si executarii contractelor la distanta privind serviciile financiare dintre furnizorii de servicii financiare si consumatori.

Art. 2

(1) in cazul contractelor pentru servicii financiare care includ un contract initial de prestari servicii, urmat in timp de executarea unor operatiuni financiare succesive sau a unei serii de operatiuni distincte de aceeasi natura, care pot fi considerate ca formand un intreg, indiferent daca acestea fac obiectul unui singur contract sau al mai multor contracte succesive, denumite in continuare operatiuni, prevederile prezentei ordonante se aplica numai contractului initial.

(2) in cazul in care nu exista un contract initial de prestari servicii in sensul celui prevazut la alin. (1), dar intre aceleasi parti contractuale se executa, esalonat in timp, operatiuni succesive sau operatiuni distincte de aceeasi natura, prevederile art. 4-6 se aplica numai in momentul in care se executa prima operatiune.

(3) in situatia prevazuta la alin. (2), in cazul in care timp de peste un an nu se executa nicio operatiune de aceeasi natura, urmatoarea operatiune pusa in executare va fi considerata ca fiind prima dintr-o noua serie de operatiuni, dispozitiile art. 4-6 aplicandu-se in mod corespunzator.

Art. 3

In sensul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

a)contract la distanta – contractul de furnizare de servicii financiare incheiat intre un furnizor si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare la distanta sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de catre furnizor care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta;

b)serviciu financiar – orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii de investitii financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare, sau orice servicii referitoare la plata in natura;

c)furnizor – orice persoana juridica sau persoana fizica, publica sau privata, abilitata conform legii, care, in cadrul activitatilor sale profesionale sau comerciale, are calitatea de furnizor de servicii financiare stipulate in contractul la distanta;

d)consumator – orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanta, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;

e)tehnica de comunicatie la distanta – orice mijloc care, fara a necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti, consumator si furnizor, poate fi folosit pentru comercializarea ori promovarea la distanta a serviciilor financiare;

f)suport durabil – orice instrument ce permite consumatorului pastrarea informatiilor ce ii sunt comunicate si accesul la acestea pentru o perioada de timp corespunzatoare scopului informatiei, cu posibilitatea de a fi consultate ori de cate ori este necesar, si care sa permita reproducerea nemodificata a continutului lor;

g)operator sau furnizor de comunicatie – orice persoana fizica sau juridica, publica sau privata, a carei activitate profesionala, economica sau comerciala consta in a pune la dispozitia furnizorilor definiti la lit. c) una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta.

Art. 4

(1) inainte de incheierea unui contract la distanta sau la momentul prezentarii ofertei, furnizorul are obligatia de a informa consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente referitoare la identificarea sa privind, cel putin:

a) denumirea furnizorului, forma de organizare, activitatea sa principala, adresa sediului social sau, dupa caz, domiciliul stabil si modalitatile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail, registrul comertului in care este inregistrat si codul unic de inregistrare;

b) denumirea reprezentantului din tara unde consumatorul are resedinta, activitatea principala, adresa sediului social sau, dupa caz, domiciliul stabil al acestuia si modalitatile de contactare a acestuia, numarul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comertului in care este inregistrat si codul unic de inregistrare, daca un astfel de reprezentant exista;

c) denumirea intermediarului, calitatea in care acesta actioneaza in relatia cu consumatorul, adresa sediului social sau, dupa caz, domiciliul stabil al acestuia si modalitatile de contactare a acestuia, numarul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comertului in care este inregistrat si codul unic de inregistrare, atunci cand consumatorul trateaza cu un intermediar;

d) in cazul in care activitatea furnizorului necesita o autorizare speciala, acesta este obligat sa furnizeze, complementar informatiilor prevazute la lit. a) si b), si datele de identificare, adresa si modalitatile de contactare a autoritatii emitente a autorizatiei, inclusiv numarul de telefon/fax si adresa de e-mail ale acesteia.

(2) Informatiile referitoare la serviciul financiar ce urmeaza a fi prestat trebuie sa fie oferite consumatorului de catre furnizor in timp util, corect si complet, inainte de incheierea unui contract la distanta sau la momentul prezentarii ofertei, asupra urmatoarelor elemente:

a) descrierea caracteristicilor esentiale ale serviciului financiar respectiv;

b) pretul total pe care consumatorul il are de platit pentru achizitionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente si toate tarifele, achitate direct de catre consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar in cazul in care nu poate fi indicat un pret total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat sa informeze consumatorul asupra modalitatii de calcul necesare verificarii costului total;

c) elementele specifice anumitor operatiuni privind existenta unor riscuri speciale asociate contractarii serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau referitoare la posibilitatea unei variatii a pretului total in functie de pietele financiare ori bursiere, asupra carora furnizorul nu are influenta si nu poate fi prezentata o estimare a evolutiei viitoare raportata la performantele statistice precedente;

d) existenta sau posibilitatea existentei unor taxe si/sau costuri suplimentare care nu sunt platite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta;

e) orice limita de timp sau data pana la care informatiile furnizate sunt valabile;

f) modalitatile de plata si de realizare a platii;

g) orice cost suplimentar contractat de consumator, rezultat din utilizarea de catre acesta a mijloacelor de comunicare la distanta, daca se percep de catre furnizor astfel de costuri aditionale.

(3) Informatiile referitoare la contractul la distanta ce urmeaza a fi incheiat trebuie sa fie oferite consumatorului de catre furnizor in timp util, corect si complet, inainte de incheierea unui contract la distanta sau la momentul prezentarii ofertei, asupra urmatoarelor elemente:

a) existenta sau inexistenta dreptului de denuntare unilaterala prevazut la art. 9 si, in situatia in care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul si conditiile in care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informatiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat sa le plateasca potrivit art. 13 alin. (1), precum si a consecintelor ce decurg din neexercitarea acestui drept;

b) durata minima pentru care se incheie contractul la distanta, in cazul prestarii unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic;

c) informarea privind dreptul partilor de a rezilia contractul inainte de termen sau de denuntare unilaterala a contractului, in temeiul unei clauze contractuale, dar in alte cazuri decat cele prevazute la art. 9, inclusiv informarea cu privire la orice penalitati impuse prin contract in astfel de cazuri;

d) indicarea modalitatilor practice de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala a contractului, intre altele si indicarea adresei la care poate fi expediata notificarea de denuntare unilaterala a contractului;

e) statul sau statele ale caror norme sunt avute in vedere de catre furnizor ca temei juridic al raportului contractual cu consumatorul, in scopul incheierii unui contract la distanta;

f) orice clauza contractuala prin care este indicata legea aplicabila si/sau instanta competenta in solutionarea eventualelor litigii intre parti;

g) in ce limba sau in care dintre limbile oficiale ale unui stat sunt formulati termenii si conditiile contractuale, informatiile prealabile prevazute la art. 4 si 5, care va/vor fi limba sau limbile in care furnizorul a convenit de comun acord cu consumatorul sa comunice pe durata derularii contractului la distanta.

(4) Furnizorul este obligat sa ofere consumatorului, inainte de incheierea unui contract la distanta sau la momentul prezentarii ofertei, informatii privind caile de solutionare a litigiilor dintre parti, si anume:

a) posibilitatea apelarii la proceduri extrajudiciare anterioare sesizarii instantei de judecata, de catre consumator, care are calitatea de parte contractuala, si, de asemenea, care sunt modalitatile consumatorului de apelare la aceste proceduri;

b) existenta unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decat cele prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si de reglementarile privind Fondul de compensare a investitorilor emise de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare in aplicarea Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

(5) Informatiile prevazute la alin. (1)-(4), al caror scop comercial trebuie sa rezulte fara echivoc, vor fi comunicate in mod clar, usor de inteles de catre consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicatie la distanta utilizate, tinandu-se seama de principiile de buna practica comerciala in tranzactii si de principiile care guverneaza protectia minorilor si a altor persoane lipsite de capacitate de exercitiu, precum si de principiile referitoare la bunele moravuri.

Art. 5

(1) in cazul in care mijlocul de comunicatie la distanta este telefonul sau orice alt mijloc ce implica vorbirea directa, la inceputul convorbirii furnizorul are obligatia de a informa consumatorul, in mod complet, corect si precis asupra:

a) datelor sale de identificare;

b) scopului comercial al apelului.

(2) Cu conditia obtinerii consimtamantului expres al consumatorului, furnizorul trebuie sa prezinte numai urmatoarele informatii:

a) identitatea persoanei care a contactat consumatorul din partea furnizorului si in ce calitate reprezinta furnizorul;

b) descrierea caracteristicilor esentiale ale serviciului financiar;

c) pretul total pe care consumatorul il are de platit pentru achizitionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente si toate tarifele, achitate direct de catre consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar in cazul in care nu poate fi indicat un pret total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat sa informeze consumatorul asupra modalitatii de calcul necesare verificarii costului total;

d) existenta sau posibilitatea existentei unor taxe si/sau costuri suplimentare care nu sunt platite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta;

e) existenta sau inexistenta dreptului de denuntare unilaterala prevazut la art. 9 si, in situatia in care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul si conditiile in care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informatiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat sa le plateasca potrivit art. 13 alin. (1), precum si a consecintelor ce decurg din neexercitarea acestui drept.

(3) Furnizorul este obligat sa informeze consumatorul despre faptul ca orice alte informatii suplimentare sunt disponibile la cerere si, totodata, sa indice natura acestor informatii. in toate situatiile furnizorul trebuie sa ofere informatiile complete atunci cand isi indeplineste obligatiile ce ii revin potrivit art. 7.

Art. 6

(1) Informatiile referitoare la obligatiile contractuale vor fi comunicate consumatorului in faza precontractuala. Aceste informatii trebuie sa fie in conformitate cu obligatiile contractuale rezultate din legea aplicabila contractului la distanta, in cazul incheierii lui.

(2) in cazul in care in legislatia nationala care transpune prevederi comunitare exista dispozitii care reglementeaza serviciile financiare, precum si care contin conditii de informare prealabila, suplimentare fata de cele mentionate la art. 4 alin. (1)-(4), acestea se aplica in continuare.

(3) Obligatia de a-l informa pe consumator ori pe furnizor, potrivit dispozitiilor prezentei ordonante, nu poate fi inlaturata prin invocarea secretului comercial sau profesional si nu poate fi limitata sau inlaturata prin clauze contractuale.

(4) In cazul in care serviciilor financiare ce fac obiectul prezentei ordonante le sunt aplicabile si prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plata, cu modificarile ulterioare, dispozitiile privind informarea prevazute la art. 4 alin. (1)-(4), cu exceptia celor cuprinse la art. 4 alin. (2) lit. c)-g), la art. 4 alin. (3) lit. a), d) și e), precum si la art. 4 alin. (4) lit. b) din prezenta ordonanta se înlocuiesc cu dispozitiile art. 91-93 și cu cele ale art. 97-99 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 113/2009, cu modificarile ulterioare.

Art. 7

(1) Furnizorul va comunica consumatorului, in totalitate, termenii si conditiile contractuale si informatiile prevazute la art. 4 si 6, in scris, pe hartie sau pe orice suport durabil disponibil si accesibil consumatorului, in timp util, inainte ca acesta sa aiba obligatii rezultate din semnarea unui contract la distanta sau din acceptarea unei oferte a unui astfel de serviciu financiar la distanta.

(2) in cazul in care, la cererea expresa a consumatorului, contractul a fost incheiat prin utilizarea unor mijloace de comunicare la distanta care nu permit indeplinirea procedurii prealabile de informare prevazute la alin. (1), furnizorul isi va indeplini obligatiile ce ii revin, imediat dupa incheierea contractului la distanta.

(3) Pe toata durata derularii contractului, consumatorul are dreptul sa solicite comunicarea conditiilor si prevederilor contractuale potrivit alin. (1), pe suport hartie. Complementar, consumatorul are dreptul de a schimba mijlocul de comunicatie folosit, exceptand situatia in care mijlocul ales este incompatibil cu contractul incheiat sau cu natura serviciului financiar furnizat.

Art. 8

Daca partile nu au convenit altfel, momentul incheierii contractului la distanta privind serviciile financiare il constituie momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa.

Art. 9

Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul la distanta, in termen de 14 zile calendaristice, fara penalitati si fara a fi necesara invocarea vreunui motiv. in cazul contractelor la distanta care au ca obiect asigurarile de viata si contractele referitoare la operatiuni privind pensiile individuale, termenul in care consumatorul isi poate exercita dreptul de denuntare unilaterala este de 30 de zile calendaristice.

Art. 10

Termenul prevazut la art. 9 incepe sa curga:

a) din ziua incheierii contractului la distanta, cu exceptia cazurilor referitoare la contractul care are ca obiect asigurarea de viata mentionata la art. 9 si pentru care acesta va incepe sa curga de la data cand consumatorul este informat ca s-a incheiat contractul la distanta; sau

b) din ziua in care consumatorul primeste termenii si conditiile contractuale si informatiile in conditiile prevazute de art. 7 alin. (1) sau (2), daca aceasta data este ulterioara datei la care se face referire la lit. a).

Art. 11

(1) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului nu se aplica in cazul serviciilor financiare al caror pret depinde de fluctuatiile pietei financiare si care nu poate fi influentat de furnizor, care pot aparea in perioada de denuntare unilaterala a contractului, cum ar fi serviciile referitoare la:

a) operatiuni de schimb valutar;

b) instrumente ale pietei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenta mai mica de un an si certificate de depozit;

c) valori mobiliare;

d) titluri de participare la organisme de plasament colectiv;

e) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finala in fonduri;

f) contracte forward pe rata dobanzii – FRA;

g) swapuri pe rata dobanzii, curs de schimb si actiuni;

h) optiuni pe orice instrument financiar prevazut la lit. b)-e), inclusiv contracte similare de decontare finala in fonduri; aceasta categorie include si optiuni pe curs de schimb si rata dobanzii.

(2) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului nu se aplica:

a) politelor de asigurare de calatorie si pentru bagaje sau altor polite de asigurare pe termen scurt cu o durata de cel mult o luna calendaristica;

b) contractelor executate integral de ambele parti la cererea expresa a consumatorului, formulata inainte ca acesta sa-si exercite dreptul de denuntare unilaterala a contractului;

c) abrogata;

d) abrogata;

e) abrogata;

(3) Prevederile prezentei ordonante, referitoare la dreptul de denuntare, nu se aplica contractelor de credit reglementate de art. 8 din Legea nr. 282/2004 privind protectia dobanditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtand asupra dobandirii unui drept de utilizare pe durata limitata a unor bunuri imobiliare si de art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, republicata.

Art. 12

(1) in cazul exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului, consumatorul va notifica furnizorul, conform informatiilor primite de la acesta potrivit art. 4 alin. (3) lit. d), inainte de expirarea termenului prevazut de art. 9, prin orice mijloc care poate fi probat. Termenul va fi considerat respectat daca notificarea formulata pe suport hartie sau alt suport durabil, disponibil si accesibil destinatarului, este expediata inaintea expirarii termenului in care acest drept poate fi exercitat.

(2) Daca unui contract la distanta pentru un serviciu financiar incheiat la un anumit moment i se conexeaza un alt contract la distanta pentru servicii oferite de furnizor sau de un tert pe baza unui contract intre tert si furnizor, acest contract aditional la distanta se va rezilia, fara plata unor penalitati sau costuri suplimentare, daca consumatorul isi exercita dreptul sau de denuntare unilaterala prevazut de art. 9.

Art. 13

(1) in cazul exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului conform art. 9, consumatorului ii poate fi solicitata achitarea, fara intarzieri nejustificate, doar a cheltuielilor aferente serviciului deja furnizat, in conformitate cu clauzele contractuale. Executarea contractului poate incepe numai dupa ce consumatorul si-a dat consimtamantul in acest sens.

(1) in cazul exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului conform art. 9, consumatorului ii poate fi solicitata achitarea, fara intarzieri nejustificate, a cheltuielilor aferente serviciului deja furnizat, in conformitate cu clauzele contractuale, fara alte costuri suplimentare. Executarea contractului poate incepe numai dupa ce consumatorul si-a dat consimtamantul in acest sens.

(2) Cheltuielile prevazute la alin. (1) nu vor putea:

a) sa depaseasca o suma stabilita proportional cu perioada in care serviciul financiar a fost furnizat, raportata la durata totala a contractului;

b) sa fie prevazute ca plata in orice situatie in care suma respectiva poate fi considerata ca penalitate.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul denuntarii contractelor de asigurare, consumatorul nu va fi obligat la cheltuieli.

(4) Furnizorul nu poate solicita consumatorului sa plateasca cheltuielile prevazute la alin. (1) fara a face dovada ca acesta a fost informat in timp util in ceea ce priveste obligativitatea platii acestor cheltuieli, conform art. 4 alin. (3) lit. a). Consumatorul nu poate fi obligat sa efectueze plata daca furnizorul a inceput executarea contractului inaintea expirarii perioadei de denuntare, fara existenta unei cereri prealabile a consumatorului sau a unui acord expres al acestuia.

(5) in termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificarii, furnizorul este obligat sa ramburseze fara nicio intarziere orice sume primite conform contractului la distanta, cu exceptia sumelor prevazute la alin. (1), termen ce curge din ziua in care furnizorul a primit notificarea de denuntare unilaterala a contractului.

(6) Consumatorul este obligat sa restituie furnizorului orice suma si/sau bunuri ce i-au fost furnizate de acesta, fara intarziere, in termen de maximum 30 de zile calendaristice, termen ce curge din ziua in care consumatorul a expediat notificarea de denuntare unilaterala a contractului.

Art. 14 – abrogat

Art. 15

In cazul livrarilor pentru care nu exista o comanda prealabila, consumatorul este exonerat de orice contraprestatie, lipsa raspunsului neavand valoare de consimtamant.

Art. 16

Necesita acordul prealabil al consumatorului, exprimat in mod expres, urmatoarele tehnici de comunicatie la distanta:

a) sistem automatizat de apel fara interventie umana de tipul automatelor de apel;

b) telecopiator sau fax.

Art. 17

(1) Utilizarea altor tehnici de comunicatie individuala la distanta in afara celor prevazute la art. 16 nu este permisa daca exista un refuz manifestat de consumator.

(2) Cheltuielile de utilizare a tehnicilor de comunicare la distanta in situatiile prevazute la art. 16 si la alin. (1) nu vor fi suportate de catre consumator.

Art. 18

(1) Constituie contraventie incalcarea prevederilor art. 4, 6 si 7, referitoare la nerespectarea obligatiei de informare, si se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 3.000 lei.

(2) Constituie contraventie incalcarea prevederilor art. 13 alin. (5) privind nerespectarea termenelor de rambursare, precum si ale art. 16 si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 4.000 lei.

(3) Constituie contraventie incalcarea prevederilor art. 17 si se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei.

Art. 19

(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 18 se fac la sesizarea consumatorilor sau din oficiu de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Contraventiilor prevazute la art. 18 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 20

Consumatorii au dreptul de a solicita rezilierea contractului in situatia in care furnizorul nu respecta prevederile art. 7, fara plata de penalitati si fara costuri suplimentare.

Art. 21

(1) Contractele pentru furnizarea de servicii financiare la distanta nu pot contine, chiar cu acordul expres al consumatorului, clauze de renuntare la drepturile prevazute de prezenta ordonanta.

(2) in cazul in care partile contractante aleg ca lege aplicabila contractului la distanta legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeana, iar contractul are o stransa legatura cu teritoriul Romaniei sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene si in cazul in care prezenta ordonanta are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urma.

Art. 22

(1) Prevederile prezentei ordonante se completeaza, in mod corespunzator, cu dispozitiile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, republicata, ale Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic, republicata, ale Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicata, ale Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale reglementarilor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emise in aplicarea acesteia, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum si cu cele ale Codului civil.

(2) Reglementarile emise in aplicarea prezentei ordonante, care vizeaza activitatile prevazute de Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, vor fi elaborate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor impreuna cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Art. 23

(1) Prevederile prezentei ordonante nu ingradesc dreptul consumatorilor de a formula reclamatii si sesizari in apararea intereselor lor pentru rezolvarea neintelegerilor legate de incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare.

(2) Autoritatea competenta pentru solutionarea reclamatiilor si sesizarilor consumatorilor ce decurg din incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare este Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.

(3) Plangerile consumatorilor si stabilirea procedurilor de despagubire in materie de contracte pentru furnizarea de servicii financiare la distanta pot fi rezolvate si pe cale extrajudiciara, in baza dispozitiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Art. 24

(1) Sarcina probei privind indeplinirea obligatiilor furnizorului de informare a consumatorului, precum si sarcina probei existentei consimtamantului consumatorului la incheierea contractului si, dupa caz, la executarea acestuia cad in sarcina furnizorului.

(2) Orice clauza contractuala prin care sarcina probei privind respectarea de catre furnizor a unora sau a tuturor obligatiilor care ii incumba in baza prezentei ordonante este atribuita consumatorului va fi considerata clauza abuziva, conform Legii nr. 193/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 25

Art. 25. – Prezenta ordonanta transpune Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanta a serviciilor financiare de consum si de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului si a directivelor 97/7/CE si 98/27/CE, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 271 din 9 octombrie 2002, precum si prevederile art. 90 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plata in cadrul pietei interne, de modificare a directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE si 2006/48/CE si de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 319 din 5 decembrie 2007.

Art. 26

Prezenta ordonanta intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

OUG 52/2016 privind contractele de credit pentru bunuri imobile

ordonanta-de-urgenta-directiva-17-credite-ipotecare

ordonanta-de-urgenta-directiva-17-credite-ipotecare

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 52 din 14 septembrie 2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 20 septembrie 2016

Având în vedere că transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, trebuie realizată până la 21 martie 2016,
pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României, pentru neimplementarea în dreptul intern a prevederilor directivei comunitare şi de a asigura implementarea acesteia,
având în vedere că termenul pentru transpunerea acestei directive a fost 21 martie 2016 şi pentru neîndeplinirea obligaţiei de transpunere a acesteia se poate declanşa acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiei de comunicare a măsurilor naţionale de transpunere,
de asemenea, în contextul în care, pe parcursul derulării unui contract de credit garantat cu un bun imobil, consumatorii întâmpină dificultăţi economico-financiare ce pot apărea atât din cauza variaţiei dobânzii sau a cursului de schimb valutar, dar şi ca urmare a altor aspecte neprevăzute, sunt necesare măsuri legislative care să vină în sprijinul consumatorilor. Aceste măsuri vizează în egală măsură aspectele precontractuale, astfel încât consumatorul să fie în măsură să aleagă oferta cea mai potrivită situaţiei şi nevoilor sale, dar şi pe cele contractuale. În acest sens, este necesară adoptarea fără întârziere a unor prevederi legislative pentru asigurarea educaţiei consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut şi de gestionare a datoriilor.
Având în vedere dezvoltarea continuă pe care activitatea de recuperare creanţe o cunoaşte şi faptul că tot mai mulţi creditori cesionează creanţe către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, precum şi lipsa unui cadru legislativ care să stabilească un echilibru în relaţia contractuală dintre consumatori şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, sunt necesare prevederi speciale urgente în acest sens.
De asemenea, pentru prevenirea riscului valutar, în cazul creditelor în valută, este important să se stabilească măsuri care să asigure conştientizarea de către consumatori a riscului pe care şi-l asumă, precum şi posibilitatea consumatorilor de a-şi limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului.
Trebuie avut în vedere impactul pe care îl are asupra consumatorilor, cu consecinţe la nivel social şi economic, un astfel de produs financiar, cum este un contract de credit garantat cu ipotecă, încheiat pe o perioadă îndelungată de timp şi care implică sume semnificative, în special în situaţia în care imobilul ipotecat este chiar locuinţa consumatorului.
În prezent, penalităţile ce se pot acumula pentru neplata la timp a ratelor sunt împovărătoare pentru consumator, fiind mare riscul pierderii locuinţei în cadrul derulării procedurilor de executare silită şi al rămânerii cu datorii faţă de creditor, deşi garanţia a fost executată. Prin urmare, se impun măsuri imediate pentru a asigura protecţia necesară consumatorilor în cazul în care există dificultăţi la rambursarea ratelor, în situaţia executării silite, precum şi a cesionării creanţei către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.
Având în vedere cele de mai sus, adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă se impune pentru a crea un cadru unitar, bazat pe concepte juridice clar definite, care să reglementeze anumite aspecte ale raporturilor contractuale dintre comercianţi şi consumatori în cadrul Uniunii Europene.
Ţinând cont de faptul că aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAP. I
Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

ART. 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractele de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, aspecte privind evaluarea bonităţii înainte de acordarea unui credit de către creditorii non-financiari, anumite cerinţe prudenţiale şi de supraveghere, inclusiv pentru înfiinţarea şi supravegherea intermediarilor de credite şi a entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, precum şi aspecte cu privire la furnizarea de servicii accesorii.
ART. 2
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică tuturor contractelor de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile şi contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică:
a) contractelor de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi, ca activitate secundară, atunci când aceste credite sunt acordate fără dobândă sau cu o dobânda anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului;
b) contractelor de credit în care creditul este acordat fără dobândă şi fără comisioane, cu excepţia comisioanelor aplicate pentru recuperarea costurilor legate în mod direct de garantarea creditului;
c) contractelor de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniu locativ, pentru aspecte referitoare la economisirea aferentă acestora;
d) contractelor de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziţii legale de interes general, fără dobândă sau la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu rate ale dobânzii care să nu fie mai mari decât cele practicate în mod normal pe piaţă.
ART. 3
În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. consumator – persoana fizică, inclusiv codebitorul, ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale;
2. creditor – persoana juridică, inclusiv sucursala instituţiei de credit şi a instituţiei financiare din străinătate, care acordă credite de tipul celor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe teritoriul României potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, sau prezentei ordonanţe de urgenţă, în cursul exercitării activităţii comerciale sau profesionale;
3. contract de credit – un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit în cadrul domeniului de aplicare al art. 2 sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilităţi financiare similare;
4. serviciu accesoriu – un serviciu oferit consumatorului în legătură cu contractul de credit;
5. intermediar de credite – persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce nu acţionează în calitate de creditor, care, în cursul exercitării activităţii sale comerciale, a afacerii sau a profesiei sale, în schimbul unui onorariu, realizează legătura, fie în mod direct, fie indirect, unui consumator cu un creditor sau cu un alt intermediar de credite şi care desfăşoară cel puţin una dintre următoarele activităţi:
a) prezintă consumatorilor contracte de credit;
b) oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pregătitoare sau alte activităţi administrative precontractuale privind contractele de credit, altele decât cele prevăzute la lit. a);
c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
6. grup – un grup de creditori care urmează a fi consolidaţi în scopul întocmirii unor conturi consolidate, conform definiţiilor din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
7. intermediar de credite legat – un intermediar de credite care acţionează, în una dintre următoarele situaţii, în numele şi sub răspunderea deplină şi necondiţionată:
a) a unui singur creditor;
b) a unui singur grup;
c) a unui număr de creditori sau de grupuri care nu reprezintă majoritatea pieţei;
8. instituţie de credit – o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
9. creditor non-financiar – persoana juridică ce desfăşoară activitate de creditare exclusiv din fonduri publice ori puse la dispoziţia acestuia în baza unor acorduri interguvernamentale înregistrate în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dezvoltatorul imobiliar, care acordă credite de tipul celor prevăzute la art. 2 alin. (1);
10. personal:
a) orice persoană fizică care lucrează pentru creditor sau pentru intermediarul de credite şi care este implicată direct în activităţile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă sau intră în contact cu consumatorii în cursul unor activităţi reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) orice persoană fizică care lucrează pentru un reprezentant desemnat şi care intră în contact cu consumatorii în cadrul unor activităţi reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;
c) orice persoană fizică care coordonează sau supraveghează în mod direct persoanele fizice prevăzute la lit. a) şi b);
11. valoarea totală a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit;
12. costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv:
a) dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale;
b) costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate;
c) costul evaluării bunului, excluzând costurile pentru înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi orice costuri plătibile de către consumator pentru nerespectarea angajamentelor prevăzute în contractul de credit;
13. valoarea totală plătibilă de către consumator – suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator;
14. dobânda anuală efectivă, denumită în continuare DAE – costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, după caz, inclusiv costurile prevăzute la art. 29 alin. (2), egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor – trageri, rambursări şi costuri, viitoare sau prezente, convenite de creditor şi de consumator;
15. rata dobânzii – procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit;
16. rata fixă a dobânzii aferente creditului – convenirea de către părţi în contractul de credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate ale dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale, aplicând exclusiv un procentaj fix specific. În cazul în care nu sunt stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
17. evaluarea bonităţii – evaluarea probabilităţii ca datoria rezultată din contractul de credit să fie achitată;
18. suport durabil – orice instrument care permite consumatorului să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, în aşa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioadă de timp adecvată scopului informaţiilor, şi care permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate;
19. stat membru de origine – statul membru în care se află sediul social al creditorului sau al intermediarului de credit sau, dacă, potrivit dreptului său intern, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său principal;
20. stat membru gazdă – statul membru, altul decât statul membru de origine, în care creditorul sau intermediarul de credite are o sucursală;
21. servicii de consiliere – oferirea de recomandări personalizate unui consumator cu privire la una sau mai multe operaţiuni legate de contracte de credit şi care constituie o activitate separată faţă de acordarea unui credit şi faţă de activităţile de intermediere de credite prevăzute la pct. 5;
22. autoritate competentă – autoritatea desemnată drept competentă cu asigurarea respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în conformitate cu art. 115;
23. credit-punte – un contract de credit, fie încheiat pe durată nelimitată, fie care trebuie rambursat în 12 luni, utilizat de consumator drept soluţie de finanţare temporară în momentul tranzacţionării unui alt contract financiar pentru bunul imobil respectiv;
24. datorie sau garanţie contingentă – un contract de credit care funcţionează drept garanţie pentru o altă tranzacţie separată, dar accesorie, şi în care capitalul garantat cu un bun imobil este tras numai în cazul în care se produce un eveniment sau se produc evenimente specificate în contract;
25. contract de credit cu partajare de proprietate – un contract de credit în care capitalul de rambursat este bazat pe un procent stabilit contractual din valoarea bunului imobil la momentul rambursării sau rambursărilor capitalului;
26. practică de legare – oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet, împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit nefiind pus la dispoziţia consumatorului în mod separat;
27. practică de grupare – oferirea sau vânzarea contractului de credit în cadrul unui pachet, împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit fiind de asemenea pus la dispoziţia consumatorului în mod separat, dar nu neapărat în aceiaşi termeni sau în aceleaşi condiţii ca atunci când este oferit grupat cu serviciile accesorii;
28. împrumut în valută – un contract de credit atunci când creditul este acordat în una sau în ambele din următoarele situaţii:
a) în altă monedă decât cea în care consumatorul primeşte veniturile sau deţine activele pe baza cărora urmează să fie rambursat creditul;
b) în altă monedă decât moneda statului membru în care consumatorul îşi are reşedinţa;
29. entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe – persoana juridică, alta decât creditorul, cu un capital social minim subscris şi vărsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi/sau care obţine drepturile, conform art. 58 alin. (4), asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credit;
30. refinanţarea creditului – rambursarea creditului în condiţiile în care suma pentru rambursarea anticipată a soldului creditului este obţinută în urma contractării unui alt credit;
31. rescadenţarea ratelor – modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a ratelor de credit în sold fără a se depăşi durata iniţială de acordare a creditului;
32. reeşalonarea ratelor – modificarea scadenţei şi/sau a sumei de plată a ratelor de credit în sold cu depăşirea duratei iniţiale de acordare a creditului;
33. credit neperformant – credit aferent căruia se înregistrează întârzieri la plată, reprezentând principal şi/sau dobândă, de cel puţin 90 de zile;
34. petiţie – orice adresă primită pe suport durabil de la consumatori;
35. codebitor – persoana care se obligă împreună cu debitorul principal la plata tuturor obligaţiilor derivate din contractul de credit şi care poate participa cu venitul net la stabilirea venitului total net luat în considerare;
36. dezvoltator imobiliar – persoana juridică care efectuează toate operaţiunile imobiliare în vederea construirii, finalizării şi predării către beneficiari a unor locuinţe, precum şi coordonarea surselor de finanţare necesare realizării acestor operaţiuni;
37. restructurarea creditului – operaţiune realizată din considerente de dificultăţi financiare ale debitorului, asupra creditului/creditelor acordate persoanelor fizice, în scopul adaptării condiţiilor de rambursare la noile posibilităţi ale debitorului, inclusiv operaţiuni de tipul rescadenţarea sau reeşalonarea ratelor;
38. reprezentant desemnat – o persoană fizică autorizată sau juridică care desfăşoară activităţi prevăzute la pct. 5, care acţionează în numele sau sub responsabilitatea deplină şi necondiţionată a unui singur intermediar de credite;
39. dificultăţi financiare/dificultăţi de plată – cazurile în care consumatorul nu poate rambursa total sau parţial rata lunară ca urmare a: diminuării venitului consumatorului; diminuării veniturilor familiei; problemelor medicale şi de invaliditate ale consumatorului; întreruperii activităţii în muncă; creşterii gradului de îndatorare; altor probleme care pot afecta rambursarea lunară a creditului, analizate de la caz la caz;
40. servicii de consiliere independentă – oferirea de consiliere sub formă de recomandări personalizate unui consumator cu privire la ofertele, respectiv contractele de credit sau la una sau mai multe operaţiuni legate de contracte de credit în mod imparţial şi în interesul exclusiv al consumatorului, în funcţie de situaţia financiară, necesităţile şi preferinţele acestuia. Acestea constituie o activitate separată faţă de acordarea unui credit şi faţă de activităţile de intermediere de credite prevăzute la pct. 5.

CAP. II
Educaţia financiară

ART. 4
(1) Autorităţile publice, creditorii precum şi organizaţiile neguvernamentale pot contribui la educaţia consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut şi de gestionare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit pentru consumatori garantate cu ipotecă. Acestea furnizează, prin acţiunile organizate, informaţii clare şi generale cu privire la procesul de acordare a creditelor, pentru a oferi orientări consumatorilor, mai ales celor care contractează un credit garantat cu ipotecă pentru prima oară.
(2) Creditorii, individual sau prin asociaţiile profesionale, organizează cel puţin anual activităţi de informare şi educare a consumatorilor.
(3) Societăţile de asigurare care vând produse de asigurare ce sunt complementare la produsele instituţiilor de credit au obligaţia de a informa persoanele care contractează astfel de produse de asigurare cu privire la caracteristicile produsului, la costurile şi beneficiile acestuia.
(4) Se interzice creditorilor şi societăţilor de asigurare derularea unor evenimente şi/sau publicarea unor materiale, sub titulatura de „campanii de educaţie financiară”, cu scopul de a promova achiziţia de produse şi/sau servicii financiare.
ART. 5
Creditorii, precum şi organizaţiile neguvernamentale comunică bianual Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor acţiunile preconizate, precum campaniile de informare, website-urile sau materialele destinate unităţilor de învăţământ.

CAP. III
Informaţii şi practici preliminare încheierii contractului de credit

ART. 6
(1) Toate materialele publicitare şi de promovare privind contractele de credit trebuie să fie corecte, clare şi să nu fie susceptibile de a induce în eroare.
(2) Este interzisă utilizarea unor formulări care pot crea aşteptări neîntemeiate consumatorului în ceea ce priveşte disponibilitatea sau costul unui credit.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 7
(1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să cuprindă informaţii standard în conformitate cu prezentul articol.
(2) Informaţiile standard indică următoarele:
a) identitatea creditorului sau, după caz, a intermediarului de credite ori a reprezentantului desemnat;
b) dacă este cazul, faptul că respectivul contract de credit va fi garantat fie printr-o ipotecă asupra unui bun imobil, fie printr-un alt drept legat de un bun imobil;
c) rata dobânzii, indicând dacă este fixă sau variabilă sau o combinaţie a amândurora, împreună cu informaţii privind toate costurile incluse în costul total al creditului pentru consumator;
d) valoarea totală a creditului;
e) valoarea DAE;
f) durata contractului de credit;
g) valoarea ratelor;
h) valoarea totală plătibilă de către consumator;
i) numărul ratelor;
j) avertizarea consumatorului asupra faptului că posibilele fluctuaţii ale ratei de schimb valutar ar putea afecta suma care trebuie plătită de consumator, dacă este cazul;
k) obligativitatea de a încheia un contract de asigurare de viaţă şi/sau asigurare de incendiu şi alte calamităţi menţionată în mod clar, concis şi vizibil, împreună cu DAE, precum şi posibilitatea de a încheia un contract de asigurare pentru risc financiar de neplată.
(3) În orice formă de publicitate, informaţiile prevăzute la alin. (2) sunt scrise în mod clar, concis, vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime, sau clar audibile, după caz, în funcţie de suportul utilizat pentru publicitate.
(4) Informaţiile prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor menţionate la lit. a), b) sau j), sunt furnizate prin intermediul unui exemplu reprezentativ şi sunt conforme cu respectivul exemplu reprezentativ de la început până la sfârşit.
(5) La stabilirea exemplului reprezentativ, creditorii respectă următoarele criterii:
a) valoarea medie a sumei creditate pentru acel tip de produse;
b) durata medie a contractului;
c) media costurilor suplimentare.
(6) În limita competenţelor legale ale Băncii Naţionale a României, aceasta transmite Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la solicitarea acesteia, date necesare pentru a verifica calculul exemplului reprezentativ.
(7) În orice formă de publicitate, creditorii includ o avertizare concisă şi proporţionată privind riscurile specifice asociate contractelor de credit. Creditorii avertizează în special cu privire la variaţia indicelui de referinţă, la fluctuaţia veniturilor proprii şi la riscul valutar pentru creditele acordate în valută, acestea putând conduce la afectarea posibilităţii de plată.
(8) Prezentul articol se aplică cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 8
(1) Creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi pun în permanenţă la dispoziţie informaţii generale clare şi uşor de înţeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică.
(2) Informaţiile generale includ cel puţin următoarele:
a) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului şi, după caz, ale intermediarului de credit ori ale reprezentanţilor desemnaţi;
b) scopurile în care poate fi utilizat creditul;
c) formele garanţiei, inclusiv, dacă este cazul, posibilitatea ca aceasta să se afle într-un alt stat membru;
d) durata posibilă a contractelor de credit;
e) tipurile de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă dobânda este fixă şi/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe a dobânzii şi ale unei rate variabile a dobânzii, inclusiv a implicaţiilor pentru consumator;
f) în cazul în care împrumuturile într-o monedă străină sunt disponibile, indicarea monedei (monedelor) străine, inclusiv o explicaţie a implicaţiilor pentru consumator atunci când creditul este în valută;
g) un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator şi al DAE;
h) o indicaţie privind posibile costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, de plătit în legătură cu un contract de credit, precum şi faptul că, în cazul în care o parte din aceste costuri sunt anterioare încheierii contractului, faptul că acestea trebuie achitate indiferent dacă se încheie sau nu contractul;
i) diferitele modalităţi disponibile de rambursare a creditului, inclusiv numărul, frecvenţa şi cuantumul ratelor periodice;
j) dacă este cazul, o declaraţie clară şi concisă conform căreia respectarea termenilor şi condiţiilor contractului de credit nu garantează rambursarea valorii totale a creditului în temeiul contractului de credit;
k) o descriere a condiţiilor direct legate de rambursarea anticipată;
l) faptul că este necesară o evaluare a bunului de către un evaluator autorizat, precum şi eventuale costuri conexe pentru consumator ce decurg din aceasta;
m) o indicaţie privind serviciile accesorii aferente contractului, pe care consumatorul este obligat să le achiziţioneze pentru a obţine creditul sau pentru a îl obţine în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentate şi, după caz, faptul că serviciile accesorii pot fi cumpărate de la un alt furnizor decât creditorul;
n) în cazul în care încheierea unui contract de asigurare este obligatorie pentru consumator, se menţionează clar acest lucru, precum şi toate modalităţile şi termenele pe care consumatorul le are la dispoziţie pentru a face dovada asigurării. De asemenea se menţionează clar acţiunile creditorului în cazul în care consumatorul nu a făcut dovada existenţei unui contract de asigurare, în condiţiile stabilite prin contract;
o) o avertizare generală privind posibilele consecinţe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit;
p) o avertizare cu privire la riscurile pe care le presupune contractarea unui credit.
ART. 9
(1) Creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentanţii desemnaţi oferă consumatorului informaţiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piaţă, a evalua implicaţiile lor şi a decide în cunoştinţă de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit.
(2) Informaţiile personalizate sunt oferite:
a) fără întârzieri nejustificate, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice, după ce consumatorul a furnizat informaţiile necesare cu privire la nevoile sale, situaţia sa financiară şi preferinţe, potrivit prevederilor art. 70 alin. (1)-(3), art. 71, 73, 74, art. 76 alin. (1) şi alin. (3)-(5) şi art. 78 alin. (2) şi (3);
b) în timp util, înainte ca orice consumator să fie obligat printr-un contract de credit sau o ofertă, dar nu mai puţin de 15 zile calendaristice înainte de acceptarea unei oferte sau semnarea unui contract, astfel încât consumatorul să aibă suficient timp pentru a compara ofertele, a evalua implicaţiile acestora şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.
(3) Informaţiile personalizate prevăzute la alin. (1) se furnizează prin intermediul Fişei europene de informaţii standardizate, denumită în continuare FEIS şi prevăzută în anexa nr. 2, în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p. În cazul în care informaţiile sunt redactate pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat formularul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
(4) Informaţiile personalizate sunt redactate astfel încât să nu inducă în eroare consumatorii, prin utilizarea unor expresii tehnice, juridice sau specifice domeniului financiar-bancar, prin utilizarea de prescurtări sau iniţiale ale unor denumiri, cu excepţia celor prevăzute de lege sau de limbajul obişnuit. Termenii tehnici vor fi explicaţi la solicitarea consumatorului, în scris, fără costuri suplimentare.
(5) Durata prevăzută la alin. (2) lit. b) este o perioadă de reflecţie pentru consumator înainte de încheierea contractului de credit.
(6) În cadrul perioadei de reflecţie:
a) informaţiile cuprinse în FEIS nu pot fi modificate şi reprezintă un angajament ferm pentru creditor;
b) oferta este irevocabilă pentru creditor;
c) consumatorul poate accepta oferta în orice moment pe parcursul perioadei de reflecţie. În această situaţie, consumatorul renunţă în mod expres, în scris, la utilizarea perioadei de reflecţie printr-un document separat.
(7) Sarcina probei cu privire la renunţarea consumatorului la perioada de reflecţie revine creditorului sau intermediarului de credite, după caz.
(8) Se interzice existenţa în contract a oricărei clauze privind renunţarea consumatorului la perioada de reflecţie.
(9) Se interzice creditorilor să modifice modelul FEIS. Orice informaţii suplimentare pe care creditorul sau, după caz, intermediarul de credite le poate oferi consumatorului sau este obligat să le ofere consumatorului în temeiul legislaţiei trebuie furnizate într-un document separat, care poate fi anexat la FEIS.
(10) Informaţiile transmise consumatorului prin FEIS, precum şi prin orice alt document suplimentar se semnează şi se datează de către toate părţile implicate.
(11) Creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite ori reprezentantul desemnat, în plus faţă de FEIS, oferă consumatorului, gratuit, propunerea de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte irevocabile pentru creditor.
(12) În plus faţă de FEIS, creditorul, în calitate de agent de asigurare subordonat sau brokerul de asigurare:
a) transmite consumatorului condiţiile necesare pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a fi luat în asigurare, precum şi documentele doveditoare necesare în funcţie de tipul asigurării şi caracteristicile necesare în conformitate cu legislaţia specifică;
b) informează consumatorul din fază precontractuală asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare.

ART. 10
(1) În timp util, dar nu mai puţin de 5 zile calendaristice, înainte de desfăşurarea oricăreia dintre activităţile de intermediere a creditelor prevăzute la art. 3 pct. 5, intermediarul de credite sau, după caz, reprezentantul desemnat îi furnizează consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cel puţin următoarele informaţii:
a) identitatea, adresa sediului social şi a punctului de lucru, precum şi datele complete de contact ale intermediarului de credite;
b) registrul în care a fost înscris, numărul de înregistrare, dacă este cazul, şi modalităţile prin care se poate verifica respectiva înregistrare;
c) dacă intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulţi creditori. În cazul în care intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulţi creditori, acesta furnizează numele creditorului/creditorilor în numele căruia/cărora acţionează. Intermediarul de credite poate declara că este independent în cazul în care respectă prevederile art. 63;
d) dacă intermediarul de credite oferă servicii de consiliere;
e) onorariul/comisionul pe care consumatorul trebuie să îl achite intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta, dacă este cazul. Onorariul se percepe, în orice situaţie, în sumă fixă;
f) procedurile pe care consumatorii sau alte părţi interesate le au la dispoziţie pentru a depune reclamaţii la nivel intern împotriva intermediarilor de credite şi, dacă este cazul, modalităţile de acces la proceduri extrajudiciare, respectiv administrative de reclamaţie şi soluţionare;
g) dacă este cazul, existenţa şi, dacă aceasta este cunoscută, valoarea eventualelor comisioane sau a altor stimulente plătibile de către creditor sau de către părţi terţe intermediarului de credite sau, după caz, reprezentantului desemnat pentru serviciile prestate de acesta în legătură cu contractul de credit. În cazul în care nu se cunoaşte suma la momentul furnizării informaţiilor, intermediarul de credite sau, după caz, reprezentantul desemnat informează consumatorul că suma reală va fi furnizată la un moment ulterior în FEIS.
(2) Eventualul onorariu/comision pe care trebuie să îl achite consumatorul intermediarului de credite pentru serviciile prestate este adus la cunoştinţa creditorului de către intermediarul de credite în vederea calculării DAE.
(3) Consumatorul poate opta pentru reducerea perioadei de 5 zile calendaristice, în mod expres, în scris. În informaţiile oferite consumatorului se precizează acest drept cu caractere îngroşate, mărimea de minimum 18p, font Times New Roman.
(4) Intermediarii de credite se asigură că, pe lângă informaţiile prevăzute în prezentul articol, reprezentanţii desemnaţi ai acestora aduc la cunoştinţa consumatorului, atunci când îl contactează sau înainte de a interacţiona cu acesta, calitatea în care acţionează şi intermediarul de credite pe care îl reprezintă.

ART. 11
(1) Atât creditorii, cât şi, atunci când este cazul, intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi oferă consumatorului explicaţii adecvate cu privire la contractul sau contractele de credit propuse şi la eventualele servicii accesorii, pentru a-i permite acestuia să evalueze dacă contractele de credit şi serviciile accesorii propuse sunt adaptate la nevoile şi la situaţia sa financiară.
(2) Explicaţiile includ cel puţin următoarele:
a) informaţiile precontractuale furnizate în conformitate cu prevederile art. 9, în cazul creditorilor, şi cu prevederile art. 9 şi 10, în cazul intermediarilor de credite sau al reprezentanţilor desemnaţi;
b) caracteristicile esenţiale ale produselor propuse;
c) efectele specifice pe care produsele propuse le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecinţele în eventualitatea neplăţii de către consumator;
d) în cazul în care există servicii accesorii grupate cu un contract de credit, se precizează dacă componentele pot fi încetate separat, precum şi implicaţiile pentru consumator, în cazul în care acesta procedează astfel.
(3) La cererea expresă a consumatorului, aceste explicaţii vor fi detaliate sau explicate suplimentar de către creditor, înainte de semnarea contractului, sub forma unei note, anexă la contract.

ART. 12
(1) Se permit practicile de grupare şi se interzic practicile de legare.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), creditorii pot solicita consumatorului să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau de economii şi/sau un depozit colateral, în cazul în care acesta are ca scop acumularea de capital destinat rambursării creditului, acumulării de resurse în vederea obţinerii creditului sau furnizării unei garanţii suplimentare pentru creditor în caz de neplată. Produsul de economisire-creditare oferit ca produs complex în cadrul contractului de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ nu este considerat ca fiind practică de legare.
(3) Se interzice creditorilor să impună consumatorilor încheierea contractului de asigurare cu o societate agreată de creditori. Creditorul acceptă poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul preferat de acesta, în cazul în care respectiva poliţă are un nivel de garantare echivalent cu cel propus de creditor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care, pe parcursul derulării relaţiei de creditare, consumatorul nu îşi respectă obligaţia de prelungire/reînnoire a poliţei de asigurare, creditorul are dreptul, în temeiul contractului de credit, să aleagă asigurătorul şi să încheie poliţa de asigurare în numele şi pe costul consumatorului. Poliţa de asigurare încheiată de creditor în numele şi pe costul consumatorului este încheiată pe o perioadă de cel mult un an, iar preţul acesteia se încadrează în condiţiile de piaţă de la momentul încheierii.
(5) Creditorul încheie poliţa de asigurare numai după notificarea prealabilă a consumatorului, în scris, prin mijloace care asigură confirmarea primirii. Prin notificare, creditorul îl informează pe consumator cu privire la: obligaţia de prelungire/reînnoire a poliţei de asigurare, dreptul creditorului de a încheia poliţa de asigurare în numele şi pe costul consumatorului, condiţiile poliţei de asigurare ce urmează a fi încheiate. Notificarea se transmite consumatorului cu cel puţin 15 zile înainte de data încetării valabilităţii poliţei de asigurare.
(6) Creditorul transmite consumatorului o copie a poliţei de asigurare încheiate în numele şi pe costul consumatorului în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii.
(7) Consumatorul primeşte şi semnează toate documentele aferente poliţei de asigurare, cu excepţia cazului în care creditorul încheie poliţa de asigurare în numele şi pe costul consumatorului în conformitate cu prevederile alin. (4).
(8) Se interzice creditorilor să solicite consumatorilor încheierea unui contract de asigurare ce nu este util pentru respectivul contract de credit.

ART. 13
(1) Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă.
(2) Se consideră că cererea de credit este depusă de către consumator după exprimarea intenţiei ferme de a încheia contractul de credit cu un anume creditor.
(3) În termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la depunerea cererii de solicitare a creditului, creditorul răspunde în scris consumatorului sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în altă formă aleasă de consumator şi acceptată de creditor, cu privire la acordarea sau neacordarea creditului.
(4) La primirea cererii de credit şi a celorlalte documente ce sunt necesare acordării creditului, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a înmâna imediat consumatorului un înscris datat, semnat şi cu număr de înregistrare, conţinând confirmarea creditorului că i s-au predat toate actele necesare acordării creditului. Data emiterii unei astfel de confirmări reprezintă data depunerii dosarului de credit complet de către consumator.

CAP. IV
Informaţii şi drepturi privind contractele de credit

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

ART. 14
(1) Contractele de credit sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p, pe hârtie sau pe un alt suport durabil. În cazul în care contractul este redactat pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.
(2) Contractele de credit trebuie să conţină informaţii complete, clare şi uşor de înţeles, în limba română.

ART. 15
La momentul semnării contractului, toate părţile contractante primesc câte un exemplar original al contractului de credit împreună cu anexele menţionate în acesta. Toate exemplarele şi anexele contractului de credit sunt semnate de toate părţile.

ART. 16
(1) Pe parcursul derulării contractului de credit se interzice:
a) majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor;
b) introducerea şi perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror altor speze, cu excepţia costurilor specifice unor produse şi servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiţionale acceptate de consumator şi vor fi stabilite într-un cuantum care să reflecte în mod corect costurile suportate de creditor pentru furnizarea produselor şi serviciilor suplimentare solicitate în mod expres de către consumator;
c) perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o altă persoană;
d) perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit, indiferent de data la care este tras creditul;
e) perceperea unui comision, tarif sau a oricărei speze în cazul în care consumatorul solicită şi creditorul acceptă rescadenţarea ratelor, reeşalonarea ratelor sau acordarea unei perioade de graţie;
f) perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii;
g) modificarea în sens crescător a marjei de dobândă sau, după caz, a ratei dobânzii fixe, introducerea/majorarea comisioanelor, precum şi introducerea unor elemente noi de cost prin acte adiţionale întocmite pentru acordarea de rescadenţări, reeşalonări, perioade de graţie acordate la solicitarea consumatorului;
h) perceperea unui comision, tarif sau a oricărei speze în cazul în care consumatorul solicită eliberarea unui document necesar rambursării anticipate a creditului prin refinanţare.
(2) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condiţiilor contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta şi agreată de creditor şi să predea acestuia, contra semnătură şi dată de primire, un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare. Consumatorul poate opta în mod expres pentru o altă modalitate de punere la dispoziţie a tabelului de amortizare/graficului de rambursare.

ART. 17
(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, costuri aferente contractelor de asigurare încheiate şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri aferente creditului respectiv percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit, în cadrul aceleiaşi instituţii de credit, pentru credite acordate în aceeaşi perioadă de timp.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului. Comisionul de administrare va fi stabilit într-un cuantum care să reflecte în mod exclusiv costurile efective şi justificabile suportate de creditor pentru prestarea serviciilor.
(4) Comisionul unic va fi stabilit într-un cuantum care să reflecte în mod exclusiv costurile suportate de creditor pentru furnizarea serviciului prestat la cererea consumatorului.

ART. 18
Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:
a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numărătorul fracţiei formulei numărul efectiv de zile cuprins între scadenţe, iar la numitorul aceleiaşi fracţii 365 sau 366 de zile, după caz;
b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 de zile, iar la numitorul fracţiei numărul 360.

ART. 19
(1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator.
(2) Creditorul trebuie să poată face dovada, inclusiv cu înscris semnat şi datat, că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
(3) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
a) consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale;
b) creditorul poate declara scadent sau denunţa unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului;
c) creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform altor contracte de credit încheiate cu alţi creditori;
d) creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanţie cu o societate agreată de creditor.
(4) Creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor de credit în moneda în care s-a acordat creditul.
(5) Creditorii oferă rest consumatorilor la plata ratelor de credit în valuta în care s-a efectuat plata.
(6) În situaţia în care, la momentul efectuării plăţii de către consumatori, creditorii nu deţin la vânzare moneda în care au acordat creditul, aceştia au obligaţia de a efectua schimbul valutar la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, fără niciun alt cost pentru consumator.

ART. 20
(1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de aplicarea acestora, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului.
(2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile calendaristice de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat.
(4) În cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

ART. 21
(1) Creditorii, intermediarii de credite şi, după caz, reprezentanţii desemnaţi au obligaţia de a primi şi înregistra petiţiile de la consumatori şi de a lua toate măsurile necesare pentru a răspunde în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora.
(2) Creditorii, intermediarii de credite şi, după caz, reprezentanţii desemnaţi depun diligenţele necesare în vederea reparării prejudiciilor cauzate consumatorilor în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la constatare.

ART. 22
(1) În termen de cel mult 5 zile calendaristice de la încetarea contractului de credit, creditorul oferă consumatorului gratuit, din oficiu, un document care fie atestă faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi decurgând din contractul respectiv, fie indică obligaţiile contractuale neîndeplinite. Totodată, se închid şi conturile creditului fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare, cu excepţia următoarelor situaţii:
a) contul curent a fost deschis anterior contractării creditului, în vederea derulării altor operaţiuni;
b) la data încetării contractului de credit, contul curent este utilizat pentru alte servicii contractate de către consumator;
c) conturile sunt poprite sau indisponibilizate, conform prevederilor legale, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de creditorul însuşi sau faţă de terţi.
(2) Consumatorul este informat în scris cu privire la situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), precum şi cu privire la eventualele taxe ce ar mai trebui plătite, precum taxele de radiere a garanţiilor.

ART. 23
Orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată şi cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conţine aceste minime informaţii este considerată nulă de drept. Creditorul transmite notificările fie personal contra semnătură şi dată de primire, fie prin recomandată cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc care asigură confirmarea primirii.
ART. 24
Se interzice încheierea la distanţă sau în afara spaţiilor comerciale a contractelor de credit ce cad sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 25
Consumatorul poate încheia contract de asigurare pentru risc financiar de neplată, produs oferit de către societăţile de asigurare.

SECŢIUNEA a 2-a
Informaţii ce trebuie incluse în contractele de credit

ART. 26
(1) Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele:
a) tipul de credit;
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de domiciliu a parţilor contractante, inclusiv numărul de telefon, fax, adresa de e-mail, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicaţi, inclusiv numărul de telefon, fax, adresa de e-mail;
c) durata contractului de credit;
d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului;
e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plata pentru un anumit bun, bunul respectiv şi preţul de achiziţie al acestuia;
f) rata dobânzii aferente creditului şi tipul acesteia, fixă sau variabilă;
g) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula completă de calcul a acesteia, precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile;
h) în cazul creditelor acordate în valută, cursul de schimb valabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda naţională;
i) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate;
j) suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care urmează să fie efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care se vor efectua plăţile, în scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
k) în cazul rambursării în rate a valorii totale a creditului, dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratuit, în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un tabel de amortizare/grafic de rambursare, precum şi o copie a contractului de credit;
l) în cazul în care costurile şi dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nicio parte din valoarea totală a creditului, un extras care arată perioadele şi condiţiile pentru plata dobânzii şi a oricăror costuri aferente creditului;
m) costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în care deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate;
n) rata dobânzii, în cazul plăţilor restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit şi măsurile pentru ajustarea acesteia şi, după caz, orice costuri datorate în caz de neplată;
o) o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor; contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenţionat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor de Credit şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, precum şi cu privire la termenul în care se fac aceste raportări, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate;
p) după caz, o menţiune potrivit căreia va fi necesară plata unor taxe, onorarii şi costuri în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de credit şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
q) garanţiile şi tipul de asigurare necesară;
r) dreptul de rambursare anticipată şi procedura de rambursare anticipată;
s) procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a solicita încetarea contractului de credit;
ş) dacă există sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumator şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acesta;
t) alte condiţii şi clauze contractuale;
ţ) datele de contact ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru adresarea de petiţii.
(2) Toate informaţiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cele aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere, sunt prevăzute în contract, fără a se face trimitere la condiţiile generale de afaceri ale creditorului, la lista de tarife şi comisioane sau la orice alt înscris.
ART. 27
(1) În cazul în care se aplică prevederile art. 26 alin. (1) lit. k), creditorul pune la dispoziţia consumatorului un tabel de amortizare/grafic de rambursare cu îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiţii:
a) în mod gratuit;
b) în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit;
c) pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului.
(2) Tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică:
a) valoarea fiecărei plăţi datorate, cu indicarea separată a sumelor din care este compusă fiecare astfel de plată;
b) termenele şi condiţiile de plată ale acestor sume;
c) valoarea totală a creditului rămasă de rambursat;
d) dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului;
e) orice costuri suplimentare.
ART. 28
În cazul în care rata dobânzii nu este fixă sau pot fi percepute costurile suplimentare pe baza contractului de credit şi conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică în mod clar şi concis că datele cuprinse în tabel/grafic vor rămâne valabile numai până la schimbarea următoare a ratei dobânzii aferente creditului sau perceperea costurilor suplimentare potrivit contractului de credit.

CAP. V
Dobânda anuală efectivă

ART. 29
(1) DAE se calculează în conformitate cu formula matematică stabilită în anexa nr. 1.
(2) Costurile deschiderii şi menţinerii unui anumit cont, costurile utilizării unui mijloc de plată atât pentru tranzacţii, cât şi pentru trageri din acel cont, precum şi alte costuri legate de operaţiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, ori de câte ori deschiderea unui cont sau menţinerea acestuia este obligatorie pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea acestuia în conformitate cu termenii şi condiţiile oferite.
(3) Calculul DAE se bazează pe ipoteza conform căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pe perioada convenită, iar creditorul şi consumatorul îşi vor îndeplini obligaţiile în condiţiile şi în termenele convenite în contractul de credit.
(4) În cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variaţii ale ratei dobânzii şi, după caz, ale cheltuielilor incluse în DAE, dar necuantificabile la momentul calculării, DAE se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii şi celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul stabilit în momentul încheierii contractului.
(5) Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii pentru o perioadă iniţială de cel puţin 5 ani, la sfârşitul căreia are loc o negociere în vederea stabilirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, calculul DAE suplimentare, cu caracter ilustrativ, menţionate în FEIS, acoperă doar perioada iniţială pe care se aplică rata fixă şi se bazează pe ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, capitalul rămas de rambursat este plătit.
(6) În cazul contractelor de credit care permit variaţii ale ratei dobânzii, creditorii informează consumatorul cu privire la posibilul impact al variaţiilor asupra sumelor de plată şi asupra DAE, cel puţin prin intermediul FEIS şi prin contract.
(7) Obligaţia prevăzută la alin. (6) se realizează prin furnizarea către consumator a unei DAE suplimentare reprezentative, care ilustrează eventualele riscuri aferente unei creşteri semnificative a ratei dobânzii. DAE este ilustrată la cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii cel puţin 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective, pe baza valorii maxime a oricărei rate de referinţă externe utilizate în calcularea ratei dobânzii.
(8) Informaţia prevăzută la alin. (6) este însoţită de o avertizare care evidenţiază faptul că se poate schimba costul total al creditului consumatorului, arătat de DAE. Această prevedere nu se aplică contractelor de credit în cadrul cărora rata dobânzii este fixată pentru o perioadă iniţială de cel puţin 5 ani, la sfârşitul căreia are loc o negociere privind rata dobânzii, în vederea convenirii unei noi rate fixe a dobânzii pentru o perioadă suplimentară, pentru care se menţionează în FEIS o DAE suplimentară, cu caracter ilustrativ.
ART. 30
Dacă sunt aplicabile, ipotezele suplimentare prevăzute în anexa nr. 1 se utilizează la calcularea DAE.

CAP. VI
Împrumuturi în valută

ART. 31
(1) Creditorul se asigură că, în cazul în care un contract de credit se referă la un împrumut în valută, contractul prevede dreptul consumatorului de a putea converti, oricând pe parcursul relaţiei contractuale, contractul de credit într-o monedă alternativă.
(2) Pentru a beneficia de dreptul prevăzut la alin. (1), consumatorul depune o cerere scrisă.
ART. 32
(1) În cazul în care consumatorul decide să utilizeze dreptul de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, creditorul nu impune nicio restricţie şi oferă consumatorului produsele disponibile din oferta creditorului la momentul înaintării cererii de conversie de către consumator.
(2) Creditorul transmite oferta sa consumatorului în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 15 zile calendaristice de la data înregistrării cererii consumatorului.
ART. 33
(1) Moneda alternativă prevăzută la art. 31 alin. (1) este:
a) moneda în care, în principal, consumatorul îşi primeşte venitul sau deţine activele care finanţează plata creditului, astfel cum este indicat la momentul în care a fost realizată cea mai recentă evaluare a bonităţii în raport cu contractul de credit;
b) moneda statului membru în care consumatorul fie a avut reşedinţa la momentul la care a fost încheiat contractul de credit, fie îşi are reşedinţa în prezent.
(2) Creditorii se asigură că cel puţin una din variantele prevăzute la alin. (1) este disponibilă pentru consumator.
ART. 34
Cursul de schimb la care se efectuează conversia este cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României în ziua solicitării conversiei.
ART. 35
(1) Creditorii efectuează şi pun la dispoziţia consumatorului, la momentul solicitării conversiei creditelor, fără costuri şi comisioane suplimentare, o simulare privind graficul de plăţi, atât în moneda contractului, cât şi în moneda de conversie.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale convenite cu creditorii, fără costuri, respectiv comisioane percepute de creditori sau alte garanţii din partea consumatorilor.
(3) Se interzice încheierea unui nou contract de credit ca urmare a efectuării conversiei, cu excepţia cazului în care consumatorul solicită în mod expres acest lucru.
ART. 36
Creditorii se asigură că, în cazul în care un consumator deţine un împrumut în valută, acesta este avertizat periodic, ori de câte ori este cazul, dar cel puţin lunar, pe suport hârtie sau pe alt suport durabil de comun acord agreat între părţi, cu confirmare de primire, cel puţin în cazurile în care valoarea totală plătibilă de consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb de la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda naţională. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creştere a cuantumului total plătibil de către acesta, prezintă dreptul de conversie într-o monedă alternativă şi condiţiile în care se poate efectua acesta.
ART. 37
Conversia contractului aplicabilă în temeiul prevederilor prezentului capitol se aduce la cunoştinţa consumatorului în FEIS şi în contractul de credit. FEIS include un exemplu ilustrativ al impactului pe care îl are o fluctuaţie valutară de 20%.

CAP. VII
Creditele cu rată variabilă a dobânzii

ART. 38
(1) În contractele de credit cu dobânda variabilă se vor aplica următoarele reguli:
a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;
b) în acord cu politica comercială a fiecărui creditor, acesta poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menţionate în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul real al indicelui de referinţă;
c) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării datorate indicelui de referinţă EURIBOR/ROBOR/ LIBOR, cât şi în cel al reducerii acesteia;
d) valoarea indicilor de referinţă utilizaţi în formula de calcul a dobânzii variabile va fi afişată şi permanent actualizată, pe website-urile creditorilor şi la toate punctele de lucru ale acestora.
(2) Creditorii păstrează înregistrări ale indicilor de referinţă pentru calcularea ratei dobânzii pe care le pun la dispoziţia consumatorilor.
ART. 39
(1) Consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului, înainte ca modificarea să intre în vigoare.
(2) Informaţiile cuprind cel puţin următoarele:
a) valoarea plăţilor de efectuat după ce noua rată a dobânzii produce efecte;
b) în cazul în care numărul sau frecvenţa plăţilor se modifică, informaţii în legătură cu acestea.
(3) Părţile pot conveni în contractul de credit ca informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) să fie transmise periodic, cel puţin lunar, consumatorului.

CAP. VIII
Rambursarea anticipată

ART. 40
Consumatorul are dreptul, în orice moment, să îşi îndeplinească integral sau parţial obligaţiile care îi revin în temeiul unui contract de credit înainte de încetarea acestuia. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda şi costurile aferente sumei rambursate anticipat pentru perioada dintre data rambursării anticipate şi data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.
ART. 41
(1) Dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi condiţionat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate.
(2) În cazul rambursării anticipate parţiale, consumatorul are dreptul să aleagă între:
a) menţinerea valorii ratei lunare şi diminuarea perioadei de creditare iniţiale;
b) diminuarea valorii ratei lunare şi menţinerea perioadei de creditare iniţiale;
c) diminuarea valorii ratei lunare şi diminuarea perioadei de creditare iniţiale.
(3) Creditorul nu are dreptul să aplice penalizări, să perceapă compensaţie sau orice alte costuri de la consumator în cazul rambursării anticipate.
ART. 42
Finanţările intermediare şi finanţările anticipate acordate de băncile pentru locuinţe, a căror scadenţă finală este dată de repartizarea contractului de economisire-creditare în baza căruia a fost acordat creditul, sunt exceptate de la prevederile art. 41 alin. (2).
ART. 43
În situaţia în care creditul este rambursat anticipat şi există un contract de asigurare ataşat creditului, consumatorul poate opta fie pentru menţinerea în vigoare a contractului de asigurare, cu încheierea unui act adiţional în vederea schimbării beneficiarului asigurării, fie pentru încetarea valabilităţii acestuia, cu posibilitatea restituirii diferenţei de primă aferentă perioadei rămase, conform prevederilor condiţiilor de asigurare.
ART. 44
(1) În situaţia în care un consumator urmăreşte să îşi îndeplinească obligaţiile în temeiul unui contract de credit înainte ca acesta să înceteze de drept, creditorul furnizează consumatorului fără întârziere, după primirea solicitării, pe hârtie sau pe alt suport durabil, informaţiile necesare pentru analizarea opţiunii respective.
(2) Aceste informaţii cuprind cel puţin cuantificarea implicaţiilor pe care le are pentru consumator îndeplinirea obligaţiilor înainte de expirarea contractului de credit şi o evidenţiere clară a oricăror ipoteze utilizate. Creditorii utilizează ipotezele prevăzute la art. 41 – 43.

CAP. IX
Arierate şi executare silită

ART. 45
(1) Creditorul instituie şi actualizează în permanenţă proceduri pentru a identifica, în cel mai scurt timp, consumatorii aflaţi în dificultate de plată, în scopul prevenirii acumulării restanţelor.
(2) Creditorul şi entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe instituie şi actualizează în permanenţă politici şi proceduri pentru abordarea şi relaţionarea eficientă cu consumatorii care se află în dificultate de plată. Politica de relaţionare cu consumatorii presupune inclusiv furnizarea de informaţii adecvate, spre exemplu prin intermediul paginilor de internet şi al materialelor scrise, precum şi prin acordarea de sprijin consumatorilor care se află în dificultate de plată.
(3) Creditorul şi entitatea de recuperare creanţe asigură o instruire adecvată a personalului care abordează consumatorii care se află în dificultate de plată.
(4) Pentru scopurile prezentului capitol, prin creditor se înţelege şi mandatarul acestuia care acţionează în numele creditorului.
ART. 46
(1) În situaţia în care un consumator se află în dificultate de plată, creditorul şi consumatorul trebuie să conlucreze pentru a stabili motivele apariţiei dificultăţilor şi pentru a se lua măsuri adecvate de către creditor.
(2) Orice interacţiune dintre creditor şi consumator, respectiv dintre entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi consumator, în legătură cu dificultatea de plată a acestuia, respectă păstrarea confidenţialităţii oricăror informaţii referitoare la consumator şi la relaţia contractuală.
(3) Creditorul menţine un nivel de contact şi de comunicare proporţional cu cerinţele de informare, şi nu excesiv, cu un consumator aflat în dificultate de plată.
ART. 47
(1) Creditorul comunică informaţiile în mod clar şi într-un limbaj simplu.
(2) Creditorul acordă sprijin şi cel puţin următoarele informaţii consumatorilor care se află în dificultate de plată:
a) numărul de plăţi neefectuate sau efectuate parţial;
b) suma totală a plăţilor întârziate;
c) costurile asociate plăţilor întârziate;
d) importanţa cooperării consumatorului cu creditorul pentru a rezolva situaţia.
(3) În cazurile în care dificultatea de plată a consumatorului persistă mai mult de 60 de zile, creditorul oferă consumatorului următoarele informaţii:
a) informaţii cu privire la consecinţele plăţilor neefectuate, incluzând dobânzile penalizatoare şi posibila pierdere a proprietăţii;
b) informaţii despre drepturile consumatorului aflat în astfel de situaţii.
ART. 48
(1) Creditorul, respectiv entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe trebuie să ţină cont de circumstanţele individuale ale consumatorului, de interesele şi drepturile consumatorului, precum şi de capacitatea de rambursare a acestuia atunci când oferă soluţii.
(2) Soluţiile oferite de creditor pot include:
a) refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit utilizând una din ofertele curente ale creditorului;
b) prelungirea duratei contractului de credit;
c) schimbarea tipului contractului de credit;
d) amânarea plăţii sumei totale sau parţiale a ratei de rambursare pentru o perioadă;
e) schimbarea ratei dobânzii;
f) oferirea unei perioade fără plăţi;
g) reducerea pe perioade scurte a ratei;
h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare şi o rata mai mică;
i) rescadenţarea ratelor;
j) reeşalonarea ratelor;
k) conversia creditelor.
(3) Entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligaţiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:
a) eşalonarea plăţii sumelor datorate;
b) reducerea sumei totale de plată;
c) oferirea unei perioade fără plăţi;
d) consolidarea mai multor datorii.
(4) Finanţările intermediare şi finanţările anticipate acordate în baza contractului de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, a căror scadenţă finală este dată de repartizarea contractului de economisire-creditare în baza căruia a fost acordat creditul, sunt exceptate de la prevederile alin. (2) lit. b), d), i) şi j).
(5) În orice situaţie, soluţiile oferite potrivit alin. (2) şi (3):
a) nu aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) lit. g);
b) nu determină o reevaluare a bunului adus în garanţie şi, de asemenea, nu impun o altă garanţie, decât la solicitarea expresă a consumatorului.
ART. 49
Creditorul, respectiv entitatea care desfăşoară activităţi de recuperare creanţe documentează motivele pentru care soluţiile oferite consumatorului sunt adecvate pentru circumstanţele individuale ale acestuia şi trebuie să elaboreze şi să ţină evidenţe ale tuturor interacţiunilor dintre acesta şi consumatorul aflat în dificultate de plată cel puţin pe durata derulării contractului şi cel puţin cinci ani după data cesionării creanţelor şi/sau după finalizarea procedurii executării silite.
ART. 50
(1) Creditorul depune diligenţe pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.
(2) Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligenţele necesare în vederea evitării iniţierii procedurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), cel mai târziu după înregistrarea unui număr de 60 de zile consecutive restanţă de către consumator, creditorul va depune diligenţele necesare pentru a transmite în scris consumatorului soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, pe baza informaţiilor primite de la consumator privind situaţia sa.
(4) Oricând pe parcursul relaţiei contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanţe, însă consumatorul face dovada unei situaţii dificile sau a iminenţei neplăţii.
ART. 51
Creditorul îl notifică pe consumator cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de declararea scadentă a creditului, de cesionarea creanţelor rezultate din contractele de credit neperformante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe sau de iniţierea procedurii de executare silită, după caz, informându-l cu privire la drepturile pe care le are în această situaţie.
ART. 52
(1) În cazul imposibilităţii consumatorilor de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale ca urmare a majorării dobânzii cu cel puţin două puncte procentuale raportat la momentul încheierii contractului, creditorul depune toate diligenţele pentru a transmite în scris consumatorului soluţii în raport cu veniturile actuale ale consumatorului, astfel cum rezultă acestea din documentele justificative. Părţile agreează propunerea prin act adiţional ce va fi valabil până la dispariţia cauzei, dar nu mai mult de 12 luni.
(2) Consumatorii notifică creditorilor faptul că se află în imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor contractuale ca urmare a majorării dobânzii creditului şi depun documente justificative în acest sens.
(3) Creditorul evaluează bonitatea consumatorului într-un termen de cel mult 10 zile calendaristice de la primirea notificării.
ART. 53
(1) Rata dobânzii penalizatoare se calculează pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente şi se aplică la principalul restant.
(2) În cazul în care consumatorul sau soţul/soţia acestuia se află în una din următoarele situaţii: şomaj, reducere drastică a salariului, deces, dobânda penalizatoare nu poate depăşi cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii curente. Prin reducerea drastică a salariului se înţelege o reducere de cel puţin 15% din valoarea acestuia. Această dobândă va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. În caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni.
(3) Consumatorul notifică creditorul, de îndată, dar nu mai târziu de 15 zile calendaristice, cu privire la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor.
ART. 54
(1) Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.
(2) În toate cazurile, cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depăşească principalul restant.
ART. 55
(1) După declararea scadenţei anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare calculată pe bază de procent fix şi care nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii contractuale.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 53 alin. (1) şi ale art. 54 alin. (1), dobânda penalizatoare se aplică la datoria exigibilă. Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenţei anticipate.
(3) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.
(4) Creditorul poate declara creditul scadent anticipat după înregistrarea unui număr de 90 de zile consecutive restanţă de către consumator.
(5) Perioada dintre declararea scadenţei anticipate şi declanşarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul reduce această perioadă. În cazul în care executarea silită nu este iniţiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenţei anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorul nu va mai percepe dobânzi penalizatoare, cu excepţia situaţiei în care între părţi a intervenit, la solicitarea consumatorului, un acord scris.
ART. 56
(1) Prin derogare de la prevederile art. 754, 755 şi art. 816 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în situaţia premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite, consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puţin 6 luni. În această situaţie, executarea se poate declanşa doar după expirarea perioadei în care consumatorul are dreptul să vândă direct imobilul.
(2) În acest caz, consumatorul este obligat să îl informeze în scris pe creditor despre ofertele de preţ primite, indicând, după caz, numele sau denumirea, precum şi adresa sau sediul social ale potenţialilor cumpărători.
(3) Creditorul transmite consumatorului acordul său cu privire la efectuarea vânzării în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (2).
(4) Consumatorul şi terţul cumpărător vor proceda la semnarea actului de vânzare-cumpărare asupra imobilului într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea acordului de la creditor.
(5) Terţul cumpărător consemnează preţul la dispoziţia creditorului, nu mai târziu de 4 zile lucrătoare de la încheierea actului translativ de proprietate.
(6) Creditorul pune la dispoziţia consumatorului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data consemnării preţului, diferenţa dintre preţul încasat şi suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit.
(7) În cazul în care diferenţa dintre preţul achitat de către terţul cumpărător şi suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit este negativă, creditorul îl informează în scris pe consumator cu privire la cuantumul debitului rămas de achitat.
ART. 57
Obligaţiile prevăzute la art. 54 şi la art. 55 alin. (4) şi (5) se aplică şi procedurilor iniţiate de entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.

CAP. X
Cesiunea

ART. 58
(1) În cazurile în care contractul de credit însuşi ori numai creanţele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului iniţial, inclusiv dreptul la despăgubire.
(2) Contractele de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 2, alţii decât creditorii nonfinanciari.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 29.
(5) Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe.
ART. 59
(1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 58. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.
(2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice.
(3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p, pe hârtie, şi va menţiona cel puţin următoarele:
a) numele şi datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entităţii care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum şi, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;
b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanţa;
c) data la care s-a realizat cesiunea;
d) cuantumul sumei datorate şi documentele ce atestă această sumă;
e) conturile în care se vor efectua plăţile.
(5) În plus faţă de obligaţiile prevăzute la alin. (4), entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe notifică consumatorul cu privire la:
a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;
b) dreptul consumatorului de a transmite entităţii de recuperare creanţe o contestaţie a existenţei debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării, precum şi faptul că va primi răspuns în termen de 30 de zile calendaristice la contestaţia formulată;
c) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanţei de judecată în cazul în care contestă existenţa debitului ori a cuantumului acestuia;
d) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaştere a sumei de către acesta şi nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanţei.
(6) Reprezentanţii entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.
ART. 60
Se interzic:
a) cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România;
b) perceperea de comisioane, dobânzi şi dobânzi penalizatoare, cu excepţia dobânzilor penalizatoare legale, de către entităţile de recuperare creanţe;
c) perceperea de costuri aferente activităţii de recuperare de către entităţile de recuperare creanţe, cu excepţia costurilor aferente procedurilor de executare silită;
d) derularea activităţilor de recuperare creanţe în perioada celor 30 de zile calendaristice prevăzute la art. 59 alin. (5) lit. b) şi până când este transmis consumatorului răspunsul la contestaţie;
e) utilizarea de tehnici care să hărţuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanţelor;
f) utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanţe, de ameninţări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia ori de a-i afecta reputaţia;
g) contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanţe, la locul de muncă al acestuia;
h) contactarea, în legătură cu recuperarea creanţelor, a oricărei alte persoane diferite de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;
i) afişarea la uşa apartamentului/blocului a notificărilor/ somaţiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanţelor, cu excepţia actelor de procedură afişate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanţei de judecată;
j) comunicarea entităţii care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20.00- 09.00.

CAP. XI
Servicii de consiliere

ART. 61
(1) Sunt permise doar serviciile de consiliere independentă.
(2) Serviciile de consiliere independentă pot fi oferite exclusiv de intermediarii de credite care nu sunt legaţi.
ART. 62
(1) Intermediarii de credite nelegaţi care oferă servicii de consiliere trebuie să fie înregistraţi în acest sens conform art. 100-104. În vederea obţinerii înregistrării, aceştia elaborează propriile proceduri privind prestarea serviciilor de consiliere, întocmesc criterii de identificare a riscurilor, îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 93-99 referitoare la normele de conduită pentru acordarea de credite consumatorilor şi pe cele de la art. 86-92 referitoare la cerinţele în materie de cunoştinţe şi competenţe ale personalului.
(2) Cererea de înregistrare este adresată Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
ART. 63
(1) Pentru asigurarea independenţei şi a imparţialităţii se interzice intermediarului de credite nelegat care oferă servicii de consiliere să fie remunerat sau să primească orice fel de foloase de la creditori. Prestatorul de servicii de consiliere este remunerat doar de către consumator.
(2) Tariful perceput consumatorului stabilit conform art. 99 alin. (2) este prevăzut în contractul de prestări servicii.
ART. 64
(1) Intermediarul de credite nelegat îl informează în mod explicit pe consumator, după caz în contextul unei anumite tranzacţii, dacă i se oferă sau i se pot oferi servicii de consiliere.
(2) Intermediarul de credite nelegat care oferă servicii de consiliere pune la dispoziţia consumatorului, înainte de încheierea unui contract de furnizare de servicii de consiliere, pe hârtie sau pe un alt suport durabil, următoarele informaţii:
a) gama de produse de care se ţine seama atunci când se face recomandarea. Intermediarii sunt obligaţi să ţină seama de o gamă largă de produse de pe întreaga piaţă în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) lit. b);
b) tariful datorat de consumator pentru furnizarea serviciilor de consiliere.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) pot fi puse la dispoziţia consumatorului sub forma unor informaţii precontractuale suplimentare, caz în care este necesar acordul scris al consumatorului cu privire la furnizarea serviciilor de consiliere şi la tariful datorat.
ART. 65
(1) În cazul în care furnizează servicii de consiliere consumatorilor, intermediarii de credite nelegaţi, pe lângă cerinţele prevăzute la art. 63, art. 86-93 şi art. 95-99:
a) obţin informaţiile necesare referitoare la situaţia personală şi financiară a consumatorului, la preferinţele şi obiectivele acestuia, pentru a putea recomanda contracte de credit adecvate. O astfel de analiză se bazează pe informaţii actualizate la momentul respectiv şi ţine seama de ipoteze rezonabile cu privire la riscurile pentru situaţia consumatorului pe durata contractului de credit propus;
b) analizează un număr suficient de mare de contracte de credit disponibile pe întreaga piaţă, respectiv cel puţin un tip de contract existent în oferta fiecărui creditor, şi recomandă cel puţin două contracte de credit adecvate nevoilor, situaţiei financiare şi circumstanţelor personale ale consumatorului;
c) acţionează în interesul superior al consumatorului:
(i) informându-se în legătură cu nevoile şi circumstanţele consumatorului;
(ii) recomandând contracte de credit adecvate în conformitate cu prevederile lit. a) şi b);
d) furnizează consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la data solicitării, dacă părţile nu stabilesc altfel, un exemplar al recomandării oferite, semnat şi ştampilat, pe suport hârtie sau, la solicitarea expresă a consumatorului, pe alt suport durabil, agreat de comun acord.
(2) Intermediarii de credite nelegaţi trebuie să poată face dovada că au respectat prevederile alin. (1).
ART. 66
(1) Se interzice utilizarea de către creditori, de intermediarii de credite legaţi şi de entităţile de recuperare creanţe a termenilor „consiliere” şi „consilier” sau a termenilor similari.
(2) Termenii „consiliere” şi „consilier” sau termeni similari pot fi utilizaţi numai în cazul furnizării de servicii de consiliere.
ART. 67
Creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi avertizează consumatorul atunci când, în contextul situaţiei financiare a acestuia, un contract de credit poate determina un anumit risc pentru consumator.
ART. 68
Prezentul capitol nu aduce atingere prevederilor art. 11 referitoare la explicaţii adecvate şi nici obligaţiei creditorilor şi intermediarilor de credite de a furniza consumatorilor servicii care să îi ajute să îşi evalueze nevoile financiare şi să înţeleagă ce tipuri de produse pot răspunde nevoilor respective.

CAP. XII
Evaluarea bonităţii consumatorului

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

ART. 69
(1) Înainte de încheierea unui contract de credit, creditorii nonfinanciari evaluează bonitatea consumatorului potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) În cazul creditorilor, alţii decât creditorii nonfinanciari, evaluarea bonităţii se realizează potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 70
(1) Creditorii precizează în mod clar şi uşor de înţeles, în etapa precontractuală, informaţiile necesare şi documentele ce pot fi verificate independent, pe care consumatorul trebuie să le furnizeze, precum şi termenul exact în care consumatorul trebuie să furnizeze informaţiile respective.
(2) Consumatorii furnizează informaţii corecte şi complete ca răspuns la solicitarea prevăzută la alin. (1) pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a bonităţii.
(3) Creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat avertizează consumatorul că, în cazul în care creditorul nu este în măsură să efectueze o evaluarea a bonităţii sau să întreprindă verificările necesare pentru evaluarea bonităţii, deoarece consumatorul decide să nu furnizeze informaţiile, creditul nu poate fi acordat. Această avertizare poate fi transmisă într-un format standardizat.
(4) Înainte de consultarea datelor cu caracter personal ale consumatorului în scopul evaluării bonităţii consumatorului, creditorul îl informează în prealabil pe acesta, cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, că urmează să se facă un astfel de demers.
ART. 71
Intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi transmit cu acurateţe informaţiile necesare obţinute de la consumator creditorului relevant, pentru a permite efectuarea evaluării bonităţii.
ART. 72
(1) În situaţia în care cererea de creditare este respinsă, creditorul îl informează pe consumator fără întârziere, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la luarea deciziei, în legătură cu respingerea şi, după caz, îi comunică acestuia dacă decizia este bazată pe prelucrarea automatizată a datelor. În cazul în care respingerea cererii de credit se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul îl informează de asemenea pe consumator în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu caracteristicile bazei de date consultate.
(2) În toate cazurile, creditorul îl informează în mod clar pe consumator cu privire la motivele care au determinat respingerea cererii.
ART. 73
Creditorul nu poate invoca nulitatea contractului de credit sau modifica în detrimentul consumatorului un contract de credit în situaţia în care se demonstrează că acesta nu a realizat corect evaluarea bonităţii, cu excepţia cazului în care aceasta s-a datorat furnizării de către consumator, cu bună ştiinţă, de informaţii false sau incomplete.
ART. 74
Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

SECŢIUNEA a 2-a
Evaluarea bonităţii de către creditorii nonfinanciari

ART. 75
Creditorii nonfinanciari realizează evaluarea bonităţii consumatorilor, pe baza factorilor relevanţi, în scopul verificării capacităţii acestora de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale. Se va avea în vedere inclusiv evaluarea capacităţii consumatorilor de a face faţă unor evoluţii nefavorabile privind cursul de schimb, rata dobânzii şi venitul.
ART. 76
(1) La evaluarea bonităţii consumatorilor, creditorii nonfinanciari iau în considerare nivelul veniturilor şi cheltuielilor consumatorilor şi alte informaţii financiare şi economice considerate necesare, suficiente şi proporţionale în acest scop.
(2) Creditorii nonfinanciari nu se bazează, la evaluarea bonităţii consumatorilor, predominant pe faptul că valoarea bunului imobil depăşeşte valoarea creditului şi nici pe perspectiva de creştere a valorii bunului imobil decât dacă creditul este acordat în scopul construirii sau renovării unui bun imobil.
(3) Creditorii nonfinanciari obţin, în condiţiile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, informaţiile prevăzute la alin. (1) de la consumator şi din alte surse interne sau externe relevante, inclusiv, dacă este cazul, de la intermediarii de credit implicaţi în activităţile preliminare încheierii contractelor de credit sau, după caz, de la reprezentanţii desemnaţi.
(4) Pentru scopul aplicării prevederilor alin. (3), creditorii nonfinanciari se asigură că relaţiile contractuale stabilite cu intermediarii de credite sau, după caz, cu reprezentanţii desemnaţi prevăd obligaţia celor din urmă de a transmite, cu acurateţe, informaţiile obţinute de la consumatori necesare creditorului pentru evaluarea bonităţii acestora.
(5) Creditorii nonfinanciari verifică în mod corespunzător informaţiile obţinute, inclusiv prin consultarea unor documente din surse care pot fi verificate independent, dacă este cazul, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) În situaţia în care consumatorul solicită majorarea semnificativă a valorii totale a creditului, după încheierea contractului de credit, creditorul nonfinanciar actualizează informaţiile aflate la dispoziţia sa privind consumatorul şi reevaluează bonitatea acestuia.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), reevaluarea bonităţii consumatorului nu este necesară în cazul în care creditorul nonfinanciar a efectuat, anterior solicitării, evaluarea bonităţii consumatorului pentru o valoare totală a creditului care cuprinde majorările semnificative solicitate de consumator ulterior încheierii contractului.
(8) Prin majorare semnificativă se înţelege o creştere de peste 15% din valoarea totală iniţială a creditului.
ART. 77
Creditorul nonfinanciar poate acorda creditul solicitat ori majora semnificativ valoarea totală a creditului iniţial acordat numai în cazul în care se încredinţează, pe baza evaluării bonităţii consumatorului, de capacitatea acestuia de aşi îndeplini obligaţiile contractuale.
ART. 78
(1) În scopul aplicării art. 75, creditorii nonfinanciari stabilesc, documentează şi păstrează procedurile şi informaţiile care stau la baza evaluării bonităţii consumatorilor.
(2) Creditorii nonfinanciari stabilesc, în mod proporţional şi limitat la scopul pentru care sunt necesare, informaţiile ce vor fi solicitate consumatorilor în scopul evaluării bonităţii.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu prejudiciază dreptul creditorilor nonfinanciari de a solicita, atunci când este necesar, clarificări cu privire la informaţiile primite.
(4) Prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc detalii tehnice pentru efectuarea bonităţii de către creditorii nonfinanciari. Ordinul se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

CAP. XIII
Accesul la baze de date

ART. 79
În scopul evaluării bonităţii consumatorilor şi pentru scopul exclusiv de a monitoriza respectarea de către consumatori a obligaţiilor legate de credit, sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit, private sau publice, asigură, în cazul creditului transfrontalier, accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date gestionate în condiţii nediscriminatorii faţă de creditorii naţionali, pe toată durata contractului de credit.
ART. 80
Prezentul capitol nu aduce atingere prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

CAP. XIV
Evaluarea bunului

ART. 81
(1) La evaluarea unui bun imobil sunt utilizate standardele de evaluare obligatorii adoptate de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
(2) Creditorii se asigură că evaluarea unui bun imobil se realizează de către evaluatori autorizaţi, independenţi, membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
(3) Evaluarea se comunică de către evaluator consumatorului şi creditorului, pe hârtie sau pe un alt suport durabil, de comun acord stabilit.
(4) Creditorii păstrează un exemplar al evaluării pe toată durata derulării contractului de credit.
ART. 82
(1) Competenţa evaluatorilor din punct de vedere profesional se realizează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Creditorii se asigură că evaluatorii sunt independenţi în raport cu procesul de acordare a creditului, astfel încât să se asigure o evaluare imparţială şi obiectivă.
ART. 83
(1) Consumatorul are dreptul să aleagă dacă evaluarea este realizată de un evaluator angajat/remunerat de creditor sau este realizată de un alt evaluator.
(2) În cazul în care consumatorul decide ca evaluarea să fie realizată de un evaluator ce nu este angajat/remunerat de creditor, consumatorul are dreptul să aleagă între un evaluator dintr-o listă propusă de creditor de cel puţin 15 evaluatori şi orice alt evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), evaluarea se realizează în baza unui contract de prestări servicii de evaluare încheiat cu consumatorul.
(4) În cazul în care creditorii solicită un raport standard de evaluare, aceştia comunică evaluatorului ales de consumator formatul standard, fără întârziere nejustificată.
(5) Creditorul informează consumatorii, în scris, odată cu înmânarea FEIS, cu privire la drepturile prevăzute la alin. (1)-(4).
ART. 84
Creditorii ţin evidenţe corespunzătoare ale tipurilor de bunuri imobile acceptate ca garanţie, precum şi ale poliţelor aferente de subscriere a ipotecilor care sunt utilizate.
ART. 85
Institutul Naţional de Statistică, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi europene, pune la dispoziţie autorităţilor interesate date statistice cu privire la bunurile imobile rezidenţiale prin utilizarea de indici de preţuri specifici.

CAP. XV
Cerinţe în materie de cunoştinţe şi competenţă ale personalului

ART. 86
Creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi se asigură că personalul lor deţine şi îşi actualizează constant un nivel adecvat de cunoştinţe şi competenţe în raport cu elaborarea, oferirea sau acordarea contractelor de credit şi cu efectuarea activităţilor de intermediere de credite în sensul art. 3 pct. 5 sau furnizarea de servicii de consiliere. În situaţia în care încheierea unui contract de credit include un serviciu accesoriu legat de acesta, personalul trebuie să deţină cunoştinţe şi competenţe referitoare la respectivul serviciu accesoriu.
ART. 87
În situaţia în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în România prestează servicii în alt stat membru printr-o sucursală, respectă cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe aplicabile personalului unei sucursale din statul membru gazdă.
ART. 88
În situaţia în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în alt stat membru prestează servicii pe teritoriul României printr-o sucursală, acesta respectă cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe prevăzute în anexa nr. 3.
ART. 89
Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 87, cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe pentru personalul creditorilor, al intermediarilor de credite sau al reprezentanţilor desemnaţi cu sediul social în România sunt prevăzute în anexa nr. 3.
ART. 90
Creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi sunt obligaţi să furnizeze, în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării autorităţii competente, dovezile pe care aceasta le consideră necesare pentru a supraveghea respectarea prevederilor art. 86.
ART. 91
În scopul supravegherii eficace a creditorilor şi a intermediarilor de credite care prestează servicii pe teritoriul altui stat membru, autoritatea competentă naţională cooperează îndeaproape cu autorităţile competente ale statelor membre în vederea supravegherii şi aplicării eficace a cerinţelor minime în materie de cunoştinţe şi competenţe de către statul membru gazdă. În acest scop, autoritatea competentă naţională poate delega şi poate primi sarcini şi responsabilităţi.
ART. 92
Prin hotărâre a Guvernului pot fi prevăzute cerinţe suplimentare celor din anexa nr. 3 şi se pot stabili categoriile de diplome, respectiv certificări şi criteriile de selectare a prestatorilor de servicii de formare, respectiv de evaluare profesională, ce pot fi abilitaţi să organizeze cursurile de formare profesională, respectiv să elibereze diplomele.

CAP. XVI
Norme de conduită

ART. 93
(1) Creditorii, intermediarii de credite, reprezentanţii desemnaţi şi entităţile de recuperare creanţe au obligaţia ca, în momentul elaborării produselor de credit sau al acordării, intermedierii sau prestării serviciilor de consiliere privind creditele şi, după caz, a serviciilor accesorii către consumatori ori a recuperării creanţelor, să acţioneze cu onestitate, corectitudine, transparenţă şi profesionalism, ţinând seama de drepturile şi interesele consumatorilor.
(2) Acordarea, intermedierea sau prestarea de servicii de consiliere privind creditul şi, după caz, a serviciilor accesorii ori a recuperării creanţelor se bazează pe informaţiile referitoare la situaţia specifică a consumatorului şi pe orice cerinţă specifică adusă la cunoştinţă de către acesta, precum şi pe ipoteze rezonabile cu privire la riscurile aferente situaţiei consumatorului pe durata contractului de credit sau după cesionarea creanţelor.
(3) Prestarea de servicii de consiliere se bazează pe informaţiile prevăzute la alin. (2), precum şi pe cele impuse la art. 65.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (1)-(3), creditorii, intermediarii de credite şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe au obligaţia să întocmească proceduri interne pe care să le prezinte, la cerere, autorităţii competente în vederea verificării respectării acestora.
(5) Intermediarii de credit legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a) îşi pot desfăşura activitatea în baza procedurilor întocmite şi puse la dispoziţie de creditorul în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv. Intermediarii de credit legaţi prezintă procedurile, la cerere, autorităţii competente în vederea verificării respectării prevederilor alin. (1)-(3).
ART. 94
(1) În situaţia în care sunt furnizate informaţii consumatorilor în conformitate cu cerinţele stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă, respectivele informaţii sunt oferite în mod gratuit.
(2) Creditorii, intermediarii de credit, reprezentanţii desemnaţi şi entităţile de recuperare creanţe trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie de informare prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 95
(1) Activitatea de intermediere credite poate fi desfăşurată doar de intermediarii de credite sau de reprezentanţii desemnaţi ai acestora, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Se interzice creditorilor să contracteze alte persoane fizice sau juridice pentru a intermedia credite.
ART. 96
În situaţia în care intermediarii de credite nelegaţi oferă şi servicii de consiliere, creditorii oferă acestora cel puţin următoarele informaţii:
a) fişele complete de produs, inclusiv modelul de contract de credit;
b) promoţiile sau reducerile oferite anumitor tipuri de clienţi;
c) reducerile şi produsele special concepute pentru angajaţii din companiile partenere;
d) proceduri de acceptare şi calculare a veniturilor eligibile;
e) formulare tipizate utilizate de consumator în relaţia cu creditorul;
f) formulele de calcul al gradelor de îndatorare;
g) formulele de calcul al ratelor existente avute în vedere la obţinerea încadrării;
h) tipurile de garanţii imobiliare acceptate şi condiţiile specifice;
i) liste cu colaboratorii agreaţi.
ART. 97
(1) Entităţile de recuperare creanţe şi creditorii nonfinanciari stabilesc şi aplică politici de remunerare pentru personalul propriu şi, după caz, pentru intermediarii de credit care acţionează în numele lor, astfel încât să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 93.
(2) Intermediarii de credite stabilesc şi aplică politici de remunerare pentru personalul propriu şi pentru reprezentanţii desemnaţi, astfel încât să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 93.
ART. 98
La stabilirea şi aplicarea politicilor de remunerare a personalului responsabil cu evaluarea bonităţii consumatorilor, creditorii nonfinanciari trebuie să respecte, de o manieră şi într-o măsură corespunzătoare dimensiunii şi organizării lor interne, precum şi naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor desfăşurate, următoarele principii:
a) politica de remunerare promovează şi este compatibilă cu o administrare a riscurilor solidă şi eficace, fără a încuraja asumarea de riscuri care depăşeşte nivelul toleranţei la risc a creditorului nonfinanciar;
b) politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor şi intereselor pe termen lung ale creditorului nonfinanciar şi cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de interese, în special prin asigurarea faptului că remuneraţia nu depinde de numărul sau ponderea solicitărilor de credit acceptate.
ART. 99
(1) Comisioanele sau onorariile de orice fel plătite de către creditorii nonfinanciari şi intermediarii de credite personalului propriu sau reprezentanţilor desemnaţi asigură respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 93 şi sunt egale ca valoare pentru fiecare tip de produs oferit consumatorului.
(2) Personalul intermediarilor de credite şi reprezentanţii desemnaţi pot percepe de la consumator, înainte de încheierea unui contract de credit, un comision în sumă fixă, cu condiţia informării prealabile a consumatorului şi a acordului scris al acestuia.
(3) Pot percepe comisioane sau onorarii de la creditori doar intermediarii de credite legaţi şi intermediarii de credite nelegaţi care nu oferă servicii de consiliere.
(4) La cererea consumatorului, intermediarii de credite, respectiv reprezentanţii desemnaţi, care primesc un comision de la unul sau mai mulţi creditori, furnizează informaţii despre variaţiile nivelului comisioanelor plătibile de diferiţii creditori care oferă contractele de credit propuse consumatorului. Consumatorul este informat în prealabil cu privire la dreptul său de a cere aceste informaţii.
(5) În cazul în care intermediarul de credite percepe un onorariu de la consumator şi primeşte, în plus, comisioane din partea creditorului sau de la o terţă parte, intermediarul de credite explică consumatorului dacă comisionul va fi dedus din onorariu, parţial sau integral.

CAP. XVII
Cerinţe în materie de înfiinţare şi supraveghere a intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi

ART. 100
(1) Pentru a desfăşura integral sau parţial activităţile de intermediere a creditelor prevăzute la art. 3 pct. 5 sau pentru a presta servicii de consiliere, intermediarii de credite sunt înregistraţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în registrul prevăzut la art. 102.
(2) Înregistrarea intermediarilor de credite este condiţionată, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 86-91, şi de îndeplinirea cel puţin a următoarelor condiţii profesionale:
a) intermediarii de credite deţin o asigurare de răspundere civilă profesională care acoperă teritoriile în care oferă servicii sau o altă garanţie comparabilă pentru răspunderea care decurge din neglijenţa profesională. Suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile este cea stabilită prin Regulamentul delegat (UE) nr. 1.125/2014 al Comisiei din 19 septembrie 2014 de completare a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare referitoare la suma minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a garanţiei comparabile pe care intermediarii de credite trebuie să o deţină; în cazul intermediarilor de credite legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a), o astfel de asigurare sau garanţie comparabilă poate fi furnizată de creditorul în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv;
b) o persoană fizică autorizată care doreşte să desfăşoare activitatea de intermediere credite sau, în cazul unei societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţionarii, administratorii, persoanele din conducere, precum şi persoanele care interacţionează cu clienţii trebuie:
(i) să aibă o bună reputaţie. Aceştia trebuie cel puţin să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni împotriva proprietăţii sau infracţiuni în domeniul financiar;
(ii) să dispună de un nivel corespunzător de cunoştinţe şi competenţă în materie de contracte de credit, în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa nr. 3;
(iii) să nu fi fost deschisă procedura insolvenţei;
c) sunt operatori de date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sau, în cazul intermediarilor de credite legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a), să fie persoane împuternicite să prelucreze date cu caracter personal de către creditorul în numele căruia acţionează în mod exclusiv, acesta din urmă având calitatea de operator de date cu caracter personal.
(3) Criteriile prevăzute în anexa nr. 3 pentru a evalua dacă personalul creditorilor sau al intermediarilor de credite îndeplineşte cerinţele profesionale sunt afişate pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Pentru a fi înregistraţi, intermediarii de credite transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(5) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.
(6) În termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data primirii cererii, în situaţia în care cererea ori documentele depuse nu sunt complete, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică solicitantului documentele şi informaţiile ce trebuie transmise, termenul specificat la alin. (5) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.
(7) În situaţia în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor respinge cererea de înregistrare, solicitantul are dreptul de a contesta decizia în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) Respingerea cererii de înregistrare de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu limitează dreptul solicitantului de a introduce o nouă cerere având acelaşi obiect.
ART. 101
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 100, înregistrarea intermediarilor de credite legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a) poate fi realizată prin intermediul creditorului în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv. În acest sens, creditorul va transmite către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor toate informaţiile necesare, din care să reiasă faptul că intermediarii de credite care acţionează exclusiv în favoarea sa respectă cerinţele prevăzute la art. 100 alin. (2).
(2) Creditorul răspunde deplin şi necondiţionat pentru orice acţiune sau omisiune a intermediarilor de credite legaţi care acţionează exclusiv în numele său, în legătură cu obligaţiile ce le revin conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Creditorul ia toate măsurile pentru a se asigura că intermediarii de credite legaţi care acţionează exclusiv în numele său respectă cel puţin cerinţele prevăzute la art. 100 alin. (2), precum şi prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Creditorul monitorizează activităţile intermediarilor de credite legaţi care acţionează exclusiv în numele său, cu scopul de a se asigura că aceştia respectă prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Creditorul este responsabil de monitorizarea respectării cerinţelor în materie de cunoştinţe şi competenţe ale intermediarului de credite legat şi ale personalului acestuia, în acelaşi mod ca pentru personalul propriu, având obligaţia de a asigura pregătirea necesară prin cursuri de pregătire şi testări periodice, cel puţin o dată pe an.
(5) În relaţia cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, intermediarii de credite legaţi răspund oricărei solicitări adresate de aceasta.
ART. 102
(1) Toţi intermediarii de credite care au solicitat înregistrarea şi îndeplinesc condiţiile prevăzute, fie că au fost înfiinţaţi ca persoane fizice autorizate, fie ca persoane juridice, sunt introduşi într-un registru ţinut de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Registrul intermediarilor de credite este actualizat periodic şi este disponibil publicului online, pe site-ul www.anpc.ro.
(3) Registrul intermediarilor de credite conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) numele persoanelor care fac parte din conducerea acestora care sunt responsabile de activitatea de intermediere, precum şi toate persoanele fizice care exercită o activitate care presupune interacţiune directă cu clienţii din cadrul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care desfăşoară activitatea de intermediere de credite;
b) statul membru sau statele membre în care intermediarul de credite îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu normele privind libertatea de stabilire sau libertatea de a presta servicii şi despre care intermediarul de credite a informat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1)-(3);
c) dacă intermediarul de credite este legat sau nu;
d) creditorul în numele căruia acţionează intermediarul de credite legat;
e) intermediarul de credite sau, în cazul unui reprezentant desemnat al unui intermediar de credite legat, creditorul în numele căruia acţionează reprezentantul desemnat.
ART. 103
(1) Orice intermediar de credite care este persoană juridică îşi are sediul principal în acelaşi stat membru ca cel în care are sediul social, dacă acesta are un sediu social în temeiul dreptului intern aplicabil.
(2) Orice intermediar de credite care nu este persoană juridică sau orice intermediar de credite care este persoană juridică, dar care, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, nu are sediu social, are sediul principal în statul membru în care îşi exercită efectiv activitatea principală.
ART. 104
(1) Pentru a se permite un acces public uşor şi rapid la informaţiile provenind din registrul naţional al intermediarilor de credite se înfiinţează, în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, un punct unic de informare.
(2) Punctul de informare pune la dispoziţie:
a) Registrul intermediarilor de credite prevăzut la art. 102 alin. (2) în format electronic şi asigură actualizarea acestora în permanenţă;
b) elementele de identificare ale autorităţilor competente din fiecare stat membru.
ART. 105
(1) Intermediarii de credite pot numi reprezentanţi desemnaţi.
(2) Intermediarului de credite îi revine responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acţionează în numele intermediarului de credite în domenii reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(3) În cazul în care reprezentantul desemnat este numit de un intermediar de credite legat prevăzut la art. 3 pct. 7 lit. a), creditorului îi revine responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru orice acţiune sau omisiune din partea reprezentantului desemnat care acţionează în numele intermediarului de credite legat în domenii reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(4) Intermediarii de credite se asigură că reprezentanţii lor desemnaţi respectă cerinţele prevăzute la art. 100 alin. (2). Asigurarea de răspundere civilă profesională sau o garanţie comparabilă poate fi furnizată de către un intermediar de credite în numele căruia reprezentantul desemnat este împuternicit să acţioneze.
(5) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 110-114, intermediarii de credite monitorizează activităţile reprezentanţilor lor desemnaţi, cu scopul de a asigura respectarea deplină a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În special, intermediarii de credite sunt responsabili de monitorizarea respectării cerinţelor în materie de cunoştinţe şi competenţă ale reprezentantului desemnat şi ale personalului lor.
(6) Pentru desfăşurarea activităţii de către reprezentanţii desemnaţi, aceştia sau creditorul ori intermediarul de credite trebuie să facă demersurile necesare pentru a fi înregistraţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în registrul public prevăzut la art. 102.
(7) În vederea înregistrării, reprezentanţii desemnaţi sau creditorul ori intermediarul de credite transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor cel puţin informaţiile prevăzute la art. 100 alin. (2).

CAP. XVIII
Libertatea de stabilire a intermediarilor de credite

ART. 106
(1) Înregistrarea unui intermediar de credite de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fără a fi necesară înregistrarea de către autorităţile competente din statele membre gazdă pentru desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor pentru care s-a efectuat înregistrarea, cu condiţia ca activităţile pe care un intermediar de credite intenţionează să le desfăşoare în statele membre gazdă să fie acoperite de înregistrare.
(2) Intermediarilor de credite le este interzis să îşi presteze serviciile în legătură cu contracte de credit oferite de un creditor nonfinanciar consumatorilor într-un stat membru al Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European în care astfel de creditori nonfinanciari au interdicţie de a funcţiona.
(3) Reprezentanţilor desemnaţi le este interzis să desfăşoare, în parte sau în totalitate, activităţile de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 în statele membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European în care astfel de reprezentanţi desemnaţi au interdicţie de a funcţiona.
ART. 107
(1) Orice intermediar de credite înregistrat în România care intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea în alte state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European, prin înfiinţarea unei sucursale, informează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) În termen de o lună de la această informare, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor notifică autorităţile competente ale statului sau statelor membre gazdă în cauză cu privire la:
a) intenţia intermediarului de credite, informându-l totodată pe acesta din urmă despre respectiva notificare;
b) creditorii de care intermediarul de credite este legat, precum şi dacă creditorii respectivi îşi asumă responsabilitatea deplină şi necondiţionată pentru activităţile intermediarului de credite.
(3) Intermediarul de credite îşi poate începe activitatea la o lună de la data la care a fost informat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cu privire la notificarea prevăzută la alin. (2).
(4) În cazul în care un intermediar de credite din alt stat membru intenţionează să înfiinţeze o sucursală în România, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor introduce, în registrul său, informaţiile notificate de către autoritatea competentă.
(5) Înainte ca o sucursală a intermediarului de credite să îşi înceapă activitatea sau în termen de două luni de la primirea notificării prevăzute la alin. (2), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor se pregăteşte pentru supravegherea intermediarului de credite în conformitate cu art. 110-114 şi, dacă este cazul, îi indică intermediarului de credite condiţiile în care activităţile respective pot fi desfăşurate în România.

CAP. XIX
Radierea înregistrării intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi

ART. 108
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate radia înregistrarea unui intermediar de credite, respectiv a unui reprezentant desemnat, în cazul în care acesta:
a) renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 şi nici nu a prestat servicii de consiliere în ultimele şase luni;
b) a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime constatate conform legii;
c) nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
d) a încălcat în mod repetat prevederile legale din domeniul protecţiei consumatorilor;
e) a încălcat grav sau sistematic prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă;
f) nu a promovat testarea anuală a cunoştinţelor.
ART. 109
(1) În cazul în care înregistrarea unui intermediar de credite este radiată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, aceasta notifică autorităţile competente din statul membru sau statele membre gazdă cu privire la radiere cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 14 zile calendaristice de la data radierii, prin orice mijloace corespunzătoare.
(2) Intermediarii de credite prevăzuţi la alin. (1) sunt radiaţi din registru fără întârzieri nejustificate.

CAP. XX
Supravegherea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi

ART. 110
(1) În cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se înfiinţează o structură responsabilă cu înregistrarea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi, precum şi cu asigurarea funcţionării punctului unic de informare.
(2) Prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, se pot stabili detalii tehnice în vederea asigurării aplicării prevederilor art. 62-67 şi art. 100-109.
ART. 111
(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează activitatea intermediarilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi înregistraţi de aceasta.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează respectarea, pe teritoriul României, de către intermediarii de credite din alte state membre care au înfiinţat o sucursală în România, a prevederilor art. 6-11, art. 21, 24, 29, 30, art. 61-68, art. 70 alin. (1)-(3), art. 71, 73, 74, art. 76 alin. (1), (3) şi (5), art. 78 alin. (2) şi (3), art. 86, art. 88-90, art. 93 şi 94.
(3) În cazul în care un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul României încalcă prevederile art. 6-11, art. 21, 24, 29, 30, art. 61-68, art. 70 alin. (1) şi (3), art. 71, 73, 74, art. 76 alin. (1), (3) şi (5), art. 78 alin. (2) şi (3), art. 86, art. 88-90, art. 93 sau ale art. 94, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor solicită intermediarului de credite în cauză, prin notificare, să înceteze încălcarea în termen de cel mult 5 zile de la data notificării.
(4) În cazul în care intermediarul de credite în cauză nu se conformează prevederilor legale, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 121 şi la art. 123 alin. (1). Sancţiunile contravenţionale aplicate se comunică autorităţilor competente ale statului membru de origine.
(5) În cazul în care după aplicarea alin. (4), intermediarul de credite nu respectă legislaţia, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate impune, după ce a informat autorităţile competente ale statului membru de origine în această privinţă, sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 123 alin. (2) lit. a), c) şi e) şi la art. 124 pentru a preveni sau sancţiona încălcarea legislaţiei şi, în măsura în care este nevoie, pentru a împiedica intermediarul de credite respectiv să efectueze operaţiuni pe teritoriul naţional.
(6) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează fără întârzieri nejustificate Comisia Europeană în legătură cu adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (5).
(7) În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine nu este de acord cu măsurile luate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, aceasta poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.
ART. 112
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este competentă să examineze modalităţile de organizare ale sucursalei şi să solicite modificarea lor, în cazul în care o asemenea modificare este strict necesară pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute la art. 111 alin. (2)-(7) şi pentru a le permite autorităţilor competente din statul membru de origine să asigure respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 63, 97, 98 şi a măsurilor adoptate în conformitate cu aceste dispoziţii, în ceea ce priveşte serviciile prestate de sucursală.
ART. 113
(1) În cazul în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor constată, în baza unor dovezi clare, că un intermediar de credite care deţine o sucursală pe teritoriul României încalcă obligaţiile care îi revin potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele prevăzute la art. 111 alin. (2)-(5), aceasta comunică aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare.
(2) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine nu ia nicio măsură în termen de o lună de la obţinerea informaţiilor prevăzute la alin. (1) sau în cazul în care, în pofida măsurilor luate, un intermediar de credite continuă să acţioneze într-un mod care dăunează în mod clar intereselor
consumatorilor din România sau a bunei funcţionări a pieţelor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor:
a) după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja consumatorii şi pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor, inclusiv împiedicându-i pe intermediarii de credite care nu se conformează să iniţieze noi operaţiuni. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează, fără întârzieri nejustificate, Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la aceste măsuri;
b) poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană şi poate solicita asistenţa acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
ART. 114
(1) În cazul în care un intermediar de credite înregistrat într-un alt stat membru şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul României, autorităţile competente ale statului membru de origine pot efectua, în exercitarea responsabilităţilor lor şi după ce au informat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, verificări la faţa locului la sucursala respectivă.
(2) În cazul în care un intermediar de credite înregistrat în România şi-a înfiinţat o sucursală pe teritoriul altui stat membru, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate efectua, în exercitarea responsabilităţilor sale şi după ce a informat autorităţile competente ale statului membru gazdă, verificări la faţa locului la sucursala respectivă.

CAP. XXI
Cooperarea între autorităţile competente

ART. 115
(1) Autoritatea competentă cu asigurarea respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Guvernul se asigură că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor dispune de resursele adecvate necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile în mod eficient şi eficace.
(3) Persoanele care exercită sau au exercitat activităţi pentru autorităţile competente se supun obligaţiei de a păstra secretul profesional. Nicio informaţie confidenţială care ar putea fi primită pe parcursul desfăşurării activităţii lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de prezenta ordonanţă de urgenţă. Acest lucru nu împiedică, totuşi, autorităţile competente să facă schimb de informaţii confidenţiale sau să le transmită în conformitate cu dreptul naţional şi cu dreptul Uniunii Europene.
(4) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu Banca Naţională a României pentru a-şi îndeplini sarcinile stabilite, inclusiv în vederea cooperării cu Autoritatea Bancară Europeană, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 116
(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu autorităţile competente din alte state membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, utilizând competenţele prevăzute de reglementările în vigoare.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor acordă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre prin schimbul de informaţii şi cooperarea în cadrul investigaţiilor şi al activităţilor de supraveghere.
(3) Pentru a facilita şi accelera cooperarea, şi în special schimbul de informaţii, se desemnează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ca autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre cu privire la acest lucru.
ART. 117
(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică celorlalte puncte de contact, fără întârzieri nejustificate, informaţiile necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite autorităţilor competente.
(2) În cadrul schimbului de informaţii cu alte autorităţi competente, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor precizează, în momentul comunicării, că informaţiile furnizate nu pot fi divulgate fără acordul expres al autorităţii, iar informaţiile pot fi transmise doar în scopurile pentru care aceasta şi-a dat acordul.
(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în calitate de punct de contact, poate transmite altor entităţi informaţiile primite:
a) cu acordul expres al autorităţilor competente care au comunicat informaţiile;
b) exclusiv în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), informaţiile pot fi transmise altor persoane fizice ori juridice în cazuri temeinic justificate. În această situaţie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează de îndată punctul de contact care a transmis informaţiile.
ART. 118
(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare la desfăşurarea unei investigaţii sau activităţi de supraveghere sau să facă schimb de informaţii pentru următoarele motive:
a) această investigaţie, verificare la faţa locului, activitate de supraveghere sau schimb de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau politicile publice naţionale;
b) a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane de către autorităţile naţionale;
c) a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă la nivel naţional pentru aceleaşi fapte sau împotriva aceloraşi persoane.
(2) În caz de refuz întemeiat pe motivele prevăzute la alin. (1), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează autoritatea competentă solicitantă într-un mod cât mai detaliat.
ART. 119
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană în situaţia în care este refuzată o cerere de cooperare, în special un schimb de informaţii, sau când nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, solicitând asistenţa Autorităţii Bancare Europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

CAP. XXII
Autorităţi competente şi supravegherea pieţei

ART. 120
(1) În vederea asigurării respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, consumatorii pot să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor litigii şi fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva creditorilor, a intermediarilor de credite, a reprezentanţilor desemnaţi sau a entităţilor de recuperare creanţe care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, consumatorii pot apela la mecanisme extrajudiciare de reclamaţie şi despăgubire pentru consumatori, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, şi ale Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu autorităţile competente din alte state membre în scopul soluţionării litigiilor transfrontaliere privind contractele de credit.
ART. 121
(1) Constituie contravenţie următoarelor fapte:
a) încălcarea de către creditori sau de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 5 şi se sancţionează cu avertisment;
b) încălcarea de către creditori sau de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1)-(5) şi alin. (7), precum şi ale art. 8-13 şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei;
c) încălcarea de către creditori sau de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 14-19, art. 20 alin. (1), (3) şi (4), art. 21-24, art. 26-30, art. 31 alin. (1), art. 32-48 alin. (1), (2) şi (5), art. 49, art. 50-52 alin. (1) şi (3), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 54 – 56 alin. (1), (3), (6) şi (7), art. 58, art. 59 alin. (1)-(4), art. 60 lit. a), art. 61, art. 66, art. 67, art. 70 alin. (1), (3) şi (4), art. 72, art. 73, art. 81, art. 82 alin. (2), art. 83, art. 84, art. 86, art. 87, art. 88, art. 90 art. 93-96, art. 101 alin. (3) şi (4), şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(2) Constituie contravenţie încălcarea de către creditorii nonfinanciari a prevederilor art. 69 alin. (1), art. 75-77, art. 78 alin. (1)-(3), art. 97 alin. (1), art. 98, art. 99 alin. (1), şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3) Constituie contravenţie încălcarea de către intermediarii de credite sau, după caz, de către reprezentanţii desemnaţi, a prevederilor art. 6-11, art. 21, art. 24, art. 29, art. 30, art. 45-48 alin. (1), (2) şi (5), art. 49, art. 61-68, art. 70 alin. (1) şi (3), art. 71, art. 76 alin. (1) şi alin. (3) şi (5), art. 78 alin. (2) şi (3), art. 86-90, art. 93, art. 94, art. 97 alin. (2), art. 99, art. 101 alin. (5), art. 105 alin. (2)-(6), art. 106 alin. (2) şi (3), art. 107 alin. (1) şi (3) şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(4) Constituie contravenţie încălcarea de către entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe a prevederilor art. 45 alin. (2) şi (3), art. 46, art. 48 alin. (1), (3) şi (5), art. 49, art. 54, art. 55 alin. (4) şi (5), art. 59 alin. (2), (5) şi (6), art. 60 lit. b)-j), art. 61, art. 66, art. 93 alin. (1), (2) şi (4), art. 94 şi art. 97 alin. (1) şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(5) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 95 alin. (1) şi art. 100 alin. (1) prin desfăşurarea activităţii de intermediere de credit de alte persoane decât intermediarii de credit sau reprezentanţii desemnaţi şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei.
(6) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 128 prin desfăşurarea, după data de 1 ianuarie 2017, a activităţilor de recuperare creanţe, respectiv de creditare de către persoane care nu sunt înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor conform art. 128 şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei.
(7) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1)-(6), precum şi la art. 124 alin. (1) se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
(8) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1)-(6) şi la art. 124 alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, orice sucursală prevăzută la art. 3 pct. 2, 5, 9 şi 29 răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(10) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin creditori se înţelege şi creditorii nonfinanciari.
ART. 122
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 121 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor.
ART. 123
(1) Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale principale, se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, precum şi a sumelor aferente clauzelor abuzive astfel cum au fost stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, într-un termen de cel mult 15 zile calendaristice;
c) aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de cel mult 15 zile calendaristice;
d) corectarea oricăror neconformităţi cu prevederile legale constatate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în termen de cel mult 15 zile calendaristice.
(2) La propunerea agentului constatator, prin ordin emis de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se pot aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
a) suspendarea activităţii de intermediere de credit până la intrarea în legalitate şi/sau aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 90 de zile calendaristice;
b) radierea înregistrării urmată de suspendarea activităţii de recuperare creanţe până la conformarea cu prevederile legale;
c) suspendarea derulării campaniei publicitare care încalcă prevederile art. 7, până la intrarea în legalitate, precum şi dispunerea retragerii materialelor privind informaţiile generale care încalcă prevederile art. 8;
d) aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile calendaristice;
e) dispunerea încetării încasării, respectiv restituirea sumelor încasate fără temei legal pentru toate contractele similare, într-un termen de cel mult 15 zile calendaristice.
ART. 124
(1) Neaducerea la îndeplinire a sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau săvârşirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 121 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 80.000 lei la 100.000 lei.
(2) Contestarea în instanţă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu suspendă de drept executarea sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse.
(3) Ordinul emis în cazul prevăzut la art. 123 alin. (2) poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Creditorii sunt obligaţi să informeze Banca Naţională a României, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal, despre sancţiunile ce le-au fost aplicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 125
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate face publică orice sancţiune
contravenţională aplicată în caz de încălcare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu precizări privind contestarea acesteia, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor implicate.

CAP. XXIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 126
(1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Consumatorii beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul tuturor contractelor prevăzute la art. 2 alin. (1), indiferent de modul în care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora.
ART. 127
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană în domeniul reglementat de prezenta ordonanţă de urgenţă şi emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări care stabilesc regimul aplicării respectivelor orientări şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice pieţei din România.
ART. 128
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2017:
a) vor putea să acorde credite dezvoltatorii imobiliari înregistraţi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;
b) vor putea să desfăşoare activitatea de recuperare creanţe, entităţile înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Pentru a fi înregistrate, entităţile prevăzute la alin. (1) transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul articol.
(3) Entităţile, respectiv creditorii nonfinanciari prevăzuţi la alin. (1), îndeplinesc următoarele condiţii:
a) au sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice;
b) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii au o bună reputaţie;
c) în cazul creditorilor nonfinanciari, personalul acestora dispune de cunoştinţe şi experienţa adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate, îndeplinind cerinţele prevăzute în anexa nr. 3;
d) în cazul entităţilor de recuperare creanţe, modul în care este remunerat şi motivat personalul nu trebuie să depindă exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici nu este raportat exclusiv la sumele recuperate.
(4) Condiţiile prevăzute la alin. (3) se pot actualiza prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) În aplicarea prezentului articol, se emite, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care se prevăd:
a) documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării;
b) modalitatea şi termenele de raportare.
(6) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.
(7) În termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data primirii cererii, în situaţia în care cererea ori documentele depuse nu sunt complete, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică solicitantului documentele şi informaţiile ce trebuie transmise, termenul specificat la alin. (6) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.
(8) În situaţia în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor respinge cererea de înregistrare, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Respingerea cererii de înregistrare de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu limitează dreptul solicitantului de a introduce o nouă cerere având acelaşi obiect.
(10) Entităţile de recuperare creanţe, respectiv creditorii nonfinanciari, raportează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor numărul de cazuri, respectiv de contracte de credite aflate în curs de derulare, în condiţiile prevăzute prin ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(11) Activităţile de recuperare creanţe pot fi desfăşurate doar de creditorii prevăzuţi la art. 3 pct. 2 şi de entităţile înregistrate care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.
(12) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate radia înregistrarea unei entităţi de recuperare creanţe, respectiv a unui dezvoltator imobiliar, în cazul în care acesta:
a) renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de recuperare creanţe, după caz, activităţi de creditare, în ultimele şase luni;
b) a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime constatate conform legii;
c) nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
d) a încălcat în mod repetat prevederile legale din domeniul protecţiei consumatorilor;
e) a încălcat grav sau sistematic prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 129
Se interzice caselor de ajutor reciproc şi caselor de amanet înregistrate în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi altor persoane care nu sunt creditori în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, să acorde credite garantate cu un bun imobil ori care implică un drept legat de un bun imobil.

ART. 130
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul cuprins:
„j) contractelor de credit privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil.”

2. La articolul 7, după punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 17, cu următorul cuprins:
„17. entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe – persoane juridice, altele decât creditorii, cu un capital social minim subscris şi vărsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi/sau care obţin drepturile, conform art. 70 alin. (4) asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credit.”

3. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Înainte de încheierea unui contract de credit, creditorul evaluează bonitatea consumatorului, având în vedere inclusiv capacitatea acestora de a face faţă unor evoluţii nefavorabile privind cursul de schimb, rata dobânzii şi venitul.
(2) Creditorul realizează evaluarea bonităţii consumatorului pe baza unui volum suficient de informaţii obţinute, inclusiv de la consumator, şi, după caz, pe baza consultării bazei de date relevante cu respectarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În cazul în care părţile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul actualizează informaţiile financiare aflate la dispoziţia sa privind consumatorul şi evaluează bonitatea consumatorului înainte de efectuarea oricărei creşteri semnificative a valorii totale a creditului.
(4) Prin creştere semnificativă se înţelege o creştere de peste 15% din valoarea totală iniţială a creditului.
(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică creditorilor nonfinanciari înscrişi în Registrul de evidenţă prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 38, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Rata dobânzii penalizatoare se calculează pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente şi se aplică la principalul restant.”

5. La articolul 38, după alineatul (3) se introduc opt noi alineate, alineatele (4)-(11), cu următorul cuprins:
„(4) Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.
(5) În toate cazurile, cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depăşească principalul restant.
(6) După declararea scadenţei anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare, calculată pe bază de procent fix şi care ce nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii prevăzute în contract.
(7) Prin excepţie de la prevederile art. 38 alin. (2) şi (4), dobânda penalizatoare se aplică la datoria exigibilă. Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenţei anticipate.
(8) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.
(9) Creditorul poate declara creditul scadent anticipat după înregistrarea unui număr de 90 de zile consecutive restanţă de către consumator.
(10) Perioada dintre declararea scadenţei anticipate şi declanşarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul reduce această perioadă. În cazul în care executarea silită nu este iniţiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenţei anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorul nu va mai percepe dobânzi penalizatoare.
(11) Prevederile alin. (5), (6), (9) şi (10) se aplică şi procedurilor derulate de entităţile care desfăşoară activităţi de recuperare creanţe.”

6. Titlul capitolului VI se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Cesiunea”

7. Articolele 70 şi 71 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 70. – (1) În cazurile în care contractul de credit însuşi ori numai creanţele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului, orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului iniţial, inclusiv dreptul la despăgubire.
(2) Contractele de credit şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 7 pct. 5.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 17.
Art. 71. – (1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.
(2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice.
(3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie, şi vor menţiona cel puţin următoarele:
a) numele şi datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entităţii care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum şi, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;
b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanţa;
c) data la care s-a realizat cesiunea;
d) cuantumul sumei datorate şi documentele ce atestă această sumă;
e) conturile în care se vor efectua plăţile.
(5) În plus faţă de obligaţiile prevăzute la alin. (4), entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe atenţionează consumatorul cu privire la:
a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;
b) dreptul consumatorului de a transmite entităţii care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe o contestaţie a existenţei debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării;
c) dreptul consumatorului de a primi răspuns în termen de 15 zile calendaristice la contestaţia formulată;
d) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanţei de judecată în cazul în care contestă existenţa debitului ori a cuantumului acestuia;
e) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaştere a sumei de către acesta şi nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanţei de judecată.
(6) Reprezentanţii entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe îşi declină identitatea şi, după caz, se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.”

8. După articolul 71 se introduc două noi articole, articolele 71^1 şi 71^2, cu următorul cuprins:
„Art. 71^1. – Entitatea care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligaţiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:
a) eşalonarea plăţii sumelor datorate;
b) reducerea sumei totale de plată;
c) oferirea unei perioade fără plăţi;
d) consolidarea mai multor datorii.
Art. 71^2. – Se interzice:
a) cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România;
b) perceperea de comisioane, dobânzi şi dobânzi penalizatoare, cu excepţia dobânzilor penalizatoare legale, de către entităţile de recuperare creanţe;
c) perceperea de costuri aferente activităţii de recuperare de către entităţile de recuperare creanţe, cu excepţia costurilor aferente procedurilor de executare silită;
d) derularea activităţilor de recuperare creanţe în perioada celor 30 de zile calendaristice prevăzute la art. 71 alin. (5) lit. b) şi până când este transmis consumatorului răspunsul la contestaţie;
e) utilizarea de tehnici care să hărţuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanţelor;
f) utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanţe, de ameninţări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia ori de a-i afecta reputaţia sau proprietatea;
g) contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanţe, la locul de muncă al acestuia;
h) contactarea, în legătură cu recuperarea creanţelor, a oricărei altei persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;
i) afişarea la uşa apartamentului/blocului a notificărilor/ somaţiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanţelor, cu excepţia actelor de procedură afişate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanţei de judecată;
j) comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20,00-09,00.”

9. La articolul 86, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 86. – (1) Încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11-20, art. 22-28 şi art. 29 alin. (2), art. 31 şi art. 32 alin. (1) şi (2), art. 33, 34, art. 46-58 şi art. 59 alin (3), art. 60-63, 65-78, 84, 95 şi 95^1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei.”

10. După articolul 89 se introduce un nou articol, articolul 89^1, cu următorul cuprins:
„Art. 89^1. – Încălcarea prevederilor art. 30 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei. Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.”

11. După articolul 95 se introduce un nou articol, articolul 95^1, cu următorul cuprins:
„Art. 95^1. – (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2017 vor putea să desfăşoare activitatea de recuperare creanţe doar entităţile înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Pentru a fi înregistrate, entităţile prevăzute la alin. (1) transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul articol.
(3) Entităţile prevăzute la alin. (1) îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice;
b) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţa adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;
c) în cazul societăţilor de recuperare creanţe, modul în care este remunerat şi motivat personalul nu trebuie să depindă exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici nu este raportat exclusiv la sumele recuperate.
(4) În aplicarea prezentului articol se emite, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care se prevăd:
a) documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării;
b) modalitatea şi termenele de raportare.
(5) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii cererii.
(6) În termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data primirii cererii, în situaţia în care cererea ori documentele depuse nu sunt complete, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor comunică solicitantului documentele şi informaţiile ce trebuie transmise, termenul specificat la alin. (5) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate.
(7) În situaţia în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor respinge cererea de înregistrare, solicitantul are dreptul de a contesta hotărârea în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) Respingerea cererii de înregistrare de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu limitează dreptul solicitantului de a introduce o nouă cerere având acelaşi obiect.
(9) Entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe raportează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor numărul de cazuri aflate în curs de derulare, în condiţiile prevăzute prin ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(10) Activităţile de recuperare creanţe pot fi desfăşurate doar de creditorii prevăzuţi la art. 7 pct. 5 şi de entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe admise potrivit alin. (1)-(8).
(11) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate radia înregistrarea unei entităţi de recuperare creanţe, respectiv înregistrarea unui dezvoltator imobiliar, în cazul în care acesta:
a) renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de recuperare creanţe, după caz, activităţi de creditare, în ultimele 6 luni;
b) a obţinut înregistrarea prin declaraţii false sau înşelătoare sau prin orice alte mijloace nelegitime constatate conform legii;
c) nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
d) a încălcat în mod repetat prevederile legale din domeniul protecţiei consumatorilor;
e) a încălcat grav sau sistematic prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

ART. 131
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 2 alin. (3) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 132
(1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, numărul maxim de posturi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se suplimentează cu 27 de posturi, necesare
desfăşurării activităţii de cooperare şi efectuării schimbului de informaţii cu statele membre, derulării activităţii de înregistrare a intermediarilor de credite, a reprezentanţilor desemnaţi, a entităţilor care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi a creditorilor nonfinanciari, precum şi a activităţii de supraveghere piaţă în domeniul financiar-bancar.
(2) Organizarea şi funcţionarea noii structuri a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 120 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 133
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.
(2) Intermediarii de credite care desfăşoară, înainte de data intrării în vigoare, activităţile de intermediere de credite prevăzute la art. 3 pct. 5 pot continua desfăşurarea acestor activităţi până la data de 21 martie 2017 fără a îndeplini obligaţia înregistrării.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică intermediarilor de credite care notifică, în termen de cel mult 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în acest sens şi care pot face dovada că desfăşoară activitatea dinainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. În cazul intermediarilor de credit legaţi prevăzuţi la art. 3 pct. 7 lit. a), notificarea poate fi transmisă de către creditorul în numele căruia aceştia acţionează în mod exclusiv. Notificarea va cuprinde lista tuturor intermediarilor de credite legaţi, precum şi confirmarea că aceştia desfăşoară activitatea dinainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4) În cazul în care un intermediar de credite exercită dreptul prevăzut la alin. (2), acesta poate desfăşura respectivele activităţi numai în România.
(5) Până la data de 21 martie 2017, creditorii, intermediarii de credite şi reprezentanţii desemnaţi care desfăşoară activităţi reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă dinainte de 20 martie 2014 respectă prevederile art. 86-91.
ART. 134
Autoritatea de Supraveghere Financiară elaborează, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, legislaţia secundară privind informaţiile şi documentele pe care asigurătorul le solicită consumatorului în vederea evaluării riscului pentru preluarea în asigurare.
ART. 135
(1) Prevederile art. 1-129 din prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi alin. (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, nu se aplică contractelor în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 136
Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu aduc atingere dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.
ART. 137
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu orice modificări aduse desemnării autorităţii competente.
ART. 138
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

*

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, cu excepţia art. 13, 14-23, 25, 26, 28, 58-60, art. 130 pct. 2-11 şi art. 134-136 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

PRIM-MINISTRU
DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:
–––––
Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi
relaţiilor cu mediul de afaceri,
Costin Grigore Borc

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,
Marcel Bogdan Pandelică

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi
administraţiei publice,
Vasile Dîncu

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi
persoanelor vârstnice,
Dragoş-Nicolae Pîslaru

Ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională,
Delia Popescu

Ministrul finanţelor publice,
Anca Dana Dragu

Ministrul afacerilor externe,
Lazăr Comănescu

Bucureşti, 14 septembrie 2016.
Nr. 52.

ANEXA 1

CALCULUL DOBÂNZII ANUALE EFECTIVE (DAE)

I. Ecuaţia de bază care exprimă echivalenţa dintre trageri, pe de o parte, şi rambursări şi costuri, pe de altă parte
Ecuaţia de bază care stabileşte dobânda anuală efectivă (DAE) exprimă, pe perioada unui an, egalitatea dintre valoarea totală prezentă a tragerilor, pe de o parte, şi valoarea totală prezentă a rambursărilor şi a costurilor suportate, pe de altă parte, adică:

m m’
Σ C(k)(1 + X)^-t(k) = Σ D(l)(1 + x)^-S(l),
k=1 l=1

unde:
– X este DAE;
– m este numărul ultimei trageri;
– k este numărul unei trageri, aşadar 1 ≤ k ≤ m;
– C(k) este valoarea tragerii k;
– t(k) este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei trageri ulterioare, aşadar t(1) = 0;
– m’ este numărul ultimei rambursări sau plăţi;
– l este numărul unei rambursări sau plăţi;
– D(l) este cuantumul unei rambursări sau plăţi;
– s(l) este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, între data primei trageri şi data fiecărei rambursări sau plăţi următoare.

Observaţii:
a) Sumele plătite de ambele părţi la diferite momente nu trebuie neapărat să fie egale şi nu trebuie să fie plătite neapărat la intervale egale.
b) Data iniţială este cea a primei trageri.
c) Intervalele dintre datele utilizate în calcule sunt exprimate în ani sau în fracţiuni de an. Un an se consideră a avea 365 de zile (sau 366 de zile pentru anii bisecţi), 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună egală se consideră a avea 30,41666 zile (adică 365/12), indiferent dacă este sau nu un an bisect.
În cazul în care intervalele dintre datele utilizate pentru calculare nu pot fi exprimate ca numere întregi de săptămâni, luni sau ani, intervalele sunt exprimate ca numere întregi de una dintre aceste perioade, în combinaţie cu un număr de zile. Atunci când se utilizează zile:
(i) se numără fiecare zi, inclusiv zilele de sfârşit de săptămână şi zilele nelucrătoare;
(ii) perioadele egale şi, apoi, zilele se numără înapoi până la data tragerii iniţiale;
(iii) perioada de zile se obţine prin excludere primei zile şi includerea ultimei zile şi se exprimă în ani prin împărţirea perioadei respective la numărul de zile (365 sau 366 de zile) ale anului întreg numărate înapoi de la ultima zi la aceeaşi zi din anul precedent.
d) Rezultatul calculului trebuie exprimat cu o precizie de cel puţin o zecimală. Dacă a doua zecimală este mai mare sau egală cu 5, la zecimala precedentă se adaugă unu.
e) Ecuaţia poate fi rescrisă folosind o singură sumă şi conceptul de fluxuri (Ak), care vor fi pozitive sau negative, cu alte cuvinte plătite sau primite în perioade de la 1 la n, exprimate în ani, adică:

n
S = Σ A(k)(1 + X)^-tk
k=1

S fiind balanţa de fluxuri prezentă. În cazul în care scopul este păstrarea echivalenţei fluxurilor, valoarea va fi zero.

II. Ipoteze suplimentare necesare pentru calculul DAE:
a) În cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor, se consideră că suma totală a creditului este trasă imediat şi în întregime.
b) În cazul în care un contract de credit prevede modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii diferite, suma totală a creditului se consideră a fi trasă la nivelul cel mai mare al costurilor şi al ratei dobânzii aplicate mecanismului de tragere cel mai frecvent utilizat pentru respectivul tip de contract de credit.
c) În cazul în care un contract de credit dă consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor în general, dar impune, printre diferitele modalităţi de tragere, o limitare în ceea ce priveşte suma creditului şi perioada de timp, suma creditului se consideră a fi trasă la prima dată prevăzută în contractul de credit şi în conformitate cu respectivele limite de tragere.
d) În cazul în care sunt oferite rate ale dobânzii şi costuri diferite pentru o perioadă sau sumă limitată, rata dobânzii şi costurile cele mai ridicate se consideră a fi rata dobânzii şi costuri pentru întreaga durată a contractului de credit.
e) Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii pentru perioada iniţială, la sfârşitul căreia se stabileşte o nouă rată a dobânzii care este ulterior ajustată periodic în funcţie de un indice de referinţă, calculul DAE porneşte de la ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, rata dobânzii este aceeaşi ca la momentul calculării DAE, pe baza valorii indicelui de referinţă de la acel moment, dar nu este inferioară ratei fixe a dobânzii.
f) În cazul în care plafonul creditului nu a fost încă convenit, acesta este considerat a fi de 170.000 EUR. În cazul contractelor de credit, altele decât datorii sau garanţii contingente, al căror scop nu este de a achiziţiona sau menţine un drept asupra unui bun imobil sau teren, al descoperitului de cont, al cardurilor de debit cu amânare la plată sau al cardurilor de credit, plafonul este implicit de 1.500 EUR.
g) În cazul contractelor de credit, altele decât descoperitul de cont, creditele-punte, contractele de credit cu partajare de proprietate, datoriile sau garanţiile contingente şi contractele de credit pe durată nedeterminată menţionate în ipotezele prevăzute la lit. i), j), k), l) şi m):
(i) în cazul în care data sau suma unei rambursări de capital, care trebuie să fie efectuată de către consumator, nu pot fi stabilite, se presupune că rambursarea se efectuează la prima dată prevăzută în contractul de credit şi pentru suma cea mai mică prevăzută în acest contract;
(ii) în cazul în care intervalul dintre data tragerii iniţiale şi data primei plăţi care trebuie efectuată de către consumator nu poate fi stabilit, acesta se consideră a fi intervalul cel mai scurt.
h) În cazul în care data sau suma unei plăţi care trebuie să fie efectuată de către consumator nu pot fi stabilite pe baza contractului de credit sau a ipotezelor menţionate la literele g), i), j), k), l) şi m) se presupune că plata se efectuează în conformitate cu datele şi condiţiile solicitate de către creditor şi, atunci când acestea nu sunt cunoscute:
(i) dobânzile sunt achitate împreună cu rambursările de capital;
(ii) costuri care nu sunt purtătoare de dobânzi, exprimate sub forma unei sume unice, sunt achitate la data încheierii contractului de credit;
(iii) costurile care nu sunt purtătoare de dobânzi, exprimate sub forma mai multor plăţi, sunt achitate la intervale regulate, începând cu data primei rambursări de capital şi, în cazul în care suma acestor plăţi nu este cunoscută, se presupune că reprezintă sume egale;
(iv) plata finală lichidează soldul capitalului, dobânzile şi alte costuri eventuale.
i) În cazul unei facilităţi de tip descoperit de cont, se consideră că suma totală a creditului a fost trasă în totalitate şi pentru întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata facilităţii de tip descoperit de cont nu este cunoscută, DAE se calculează în baza ipotezei că durata creditului este de 3 luni.
j) În cazul unui credit-punte, se consideră că suma totală a creditului a fost trasă în totalitate şi pentru întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata contractului de credit nu este cunoscută, DAE se calculează în baza ipotezei că durata creditului este de 12 luni.
k) În cazul unui contract de credit cu durată nedeterminată, altul decât o facilitate de tip descoperit de cont şi decât un credit-punte, se presupune că:
(i) pentru contractele de credit, al căror scop este de a achiziţiona sau menţine drepturi asupra unor bunuri imobile, creditul este furnizat pentru o perioadă de 20 de ani de la data primei trageri şi cu condiţia ca plata finală efectuată de consumator să lichideze soldul capitalului, dobânzile şi alte costuri eventuale; în cazul contractelor de credit al căror scop nu este de a achiziţiona sau menţine drepturi asupra unor bunuri imobile sau care sunt trase prin carduri de debit cu amânare la plată sau carduri de credit, perioada respectivă este de un an;
(ii) capitalul este rambursat de consumator în tranşe lunare egale, începând cu o lună de la data tragerii iniţiale. Totuşi, în cazurile în care capitalul trebuie să fie rambursat în totalitate, într-o singură tranşă, în cadrul fiecărei perioade de plată, tragerile şi rambursările succesive ale întregului capital efectuate de către consumator sunt considerate a fi efectuate dea lungul unei perioade de un an. Dobânzile şi alte costuri se aplică în conformitate cu aceste trageri şi rambursări de capital şi astfel cum se prevede în contractul de credit.
În sensul prezentului punct, un contract de credit cu durată nedeterminată este un contract de credit fără durată fixă şi cuprinde creditele care trebuie să fie rambursate în totalitate în cadrul unei perioade de timp sau după o perioadă de timp dar care, odată ce au fost rambursate, devin disponibile pentru o altă tragere.
l) În cazul datoriilor sau al garanţiilor contingente, suma totală a creditului este considerată trasă integral ca sumă unică, la data care survine mai devreme dintre:
(i) ultima dată de tragere permisă în temeiul contractului de credit care reprezintă principala sursă a datoriei sau a garanţiei contingente; sau
(ii) în cazul unui contract de credit cu posibilitate de reînnoire, sfârşitul perioadei iniţiale înainte de reînnoirea contractului.
m) În cazul contractelor de credit cu partajare de proprietate:
(i) plăţile efectuate de consumatori sunt considerate a fi efectuate la ultima dată sau la ultimele date permisă/permise în temeiul contractului de credit;
(ii) creşterile procentuale ale valorii bunului imobil prin care se garantează contractul de credit cu partajare de proprietate şi rata indicelui de inflaţie menţionat în contract se consideră a fi un procentaj egal cu valoarea cea mai mare dintre rata-ţintă de inflaţie actuală a băncii centrale şi nivelul inflaţiei în statul membru în care se găseşte bunul imobil la momentul încheierii contractului de credit sau 0% în cazul în care procentele menţionate anterior sunt negative.

ANEXA 2

FIŞA EUROPEANĂ DE INFORMAŢII STANDARDIZATE (FEIS)

PARTEA A

Textul din acest model se reproduce exact în FEIS. Indicaţiile dintre parantezele pătrate se înlocuiesc cu informaţiile corespunzătoare. În partea B sunt furnizate instrucţiuni pentru creditor sau, după caz, pentru intermediarul de credite în vederea completării FEIS.
Ori de câte ori se menţionează textul „după caz”, creditorul furnizează informaţia cerută dacă aceasta este pertinentă pentru contractul de credit. Dacă informaţia nu este pertinentă, creditorul o şterge sau elimină întreaga secţiune (de exemplu, în cazul în care secţiunea nu este aplicabilă). În cazul în care întreaga secţiune este eliminată, numerotarea secţiunilor FEIS se modifică în mod corespunzător.
Informaţiile de mai jos se furnizează într-un singur document. Caracterele utilizate trebuie să fie uşor lizibile. Pentru informaţiile care trebuie scoase în evidenţă se utilizează caractere aldine, mai mari sau umbrite. Se evidenţiază toate avertizările aplicabile legate de riscuri.

Model de FEIS
│(Text introductiv) │

│Prezentul document a fost elaborat pentru [numele consumatorului] la [data curentă]. │
│Prezentul document a fost elaborat pe baza informaţiilor pe care le-aţi oferit până în │
│acest moment şi a condiţiilor actuale de pe piaţa financiară. │
│Informaţiile de mai jos rămân valabile până la [data de valabilitate], (după caz) │
│exceptând rata dobânzii şi alte costuri. │
│După data respectivă, acestea pot fi modificate în funcţie de evoluţia pieţei. │
│(După caz) Prezentul document nu constituie o obligaţie pentru [numele creditorului] de │
│a vă acorda un împrumut. │
│1. Creditorul │
│[Denumire] │
│[Numărul de telefon] │
│[Adresa fizică] │
│(Opţional) [Adresa de e-mail] │
│(Opţional) [Numărul de fax] │
│(Opţional) [Adresa web] │
│(Opţional) [Punct/persoană de contact] │
│(După caz, informaţii despre posibilitatea prestării de servicii de consiliere:) [(În │
│urma evaluării nevoilor şi a situaţiei dumneavoastră, recomandăm să contractaţi acest │
│credit ipotecar./Nu recomandăm un anumit credit ipotecar pentru dumneavoastră. Totuşi, │
│pe baza răspunsurilor dumneavoastră la unele întrebări, vă oferim informaţii despre │
│acest credit ipotecar pentru ca dumneavoastră să puteţi lua o decizie pe cont propriu.)]│
│2. (După caz) Intermediarul de credite │
│[Denumire] │
│[Numărul de telefon] │
│[Adresa fizică] │
│(Opţional) [Adresa de e-mail] │
│(Opţional) [Numărul de fax] │
│(Opţional) [Adresa web] │
│(Opţional) [Punct/Persoană de contact] │
│(După caz [informaţii despre posibilitatea prestării de servicii de consiliere]) [(În │
│urma evaluării nevoilor şi a situaţiei dumneavoastră, recomandăm să contractaţi acest │
│credit ipotecar./Nu recomandăm un anumit credit ipotecar pentru dumneavoastră. Totuşi, │
│pe baza răspunsurilor dumneavoastră la unele întrebări, vă oferim informaţii despre │
│acest credit ipotecar pentru ca dumneavoastră să puteţi lua o decizie pe cont propriu.)]│
│[Remunerarea] │
│3. Principalele caracteristici ale împrumutului │

│Suma şi moneda împrumutului care urmează să fie acordat: [suma][moneda] │
│(După caz) Acest împrumut nu este în [moneda naţională a împrumutatului]. │
│(După caz) Suma împrumutului dumneavoastră în [moneda naţională a împrumutatului] s-ar │
│putea modifica. │
│(După caz) De exemplu, dacă valoarea [monedei naţionale a împrumutatului] ar scădea cu │
│20% în raport cu [moneda împrumutului], suma împrumutului dumneavoastră ar creşte la [a │
│se introduce suma în moneda naţională a împrumutatului]. Cu toate acestea, suma ar putea│
│depăşi nivelul respectiv în cazul în care valoarea [monedei naţionale a împrumutatului] │
│scade cu mai mult de 20%. │
│(După caz) Suma maximă a împrumutului dumneavoastră va fi [a se introduce suma în moneda│
│naţională a împrumutatului]. (După caz) Veţi primi o avertizare dacă suma creditului │
│atinge [a se introduce suma în moneda naţională a împrumutatului]. (După caz) Veţi avea │
│oportunitatea să [a se introduce dreptul de a renegocia împrumutul în monedă străină sau│
│dreptul de a converti împrumutul în [moneda relevantă], precum şi condiţiile]. │
│Durata împrumutului: [durata] │
│[Tipul împrumutului] │
│[Tipul ratei dobânzii aplicabile] │
│Suma totală care trebuie rambursată: │
│Aceasta înseamnă că veţi rambursa [suma] pentru fiecare [unitate de monedă] împrumutată.│
│(După caz) [Acesta/o parte din acesta] este un împrumut la care se rambursează iniţial │
│numai dobânda. Veţi datora în continuare [a se introduce suma împrumutului la care se │
│rambursează iniţial numai dobânda] la sfârşitul creditului ipotecar. │
│(După caz) Valoarea bunului, prezumată în scopul de a pregăti prezenta fişă: [a se │
│introduce suma] │
│(După caz) Suma maximă disponibilă a împrumutului în raport cu valoarea bunului [a se │
│introduce procentul] sau valoarea minimă a bunului necesară pentru împrumutarea sumei │
│menţionate spre exemplificare [a se introduce suma] │
│[Garanţie] │

│4. Rata dobânzii şi alte costuri │

│Dobânda anuală efectivă (DAE) reprezintă costul total al împrumutului exprimat ca │
│procentaj anual. DAE este indicată pentru a vă ajuta să comparaţi diferite oferte. │
│DAE aplicabilă împrumutului dumneavoastră este [DAE]. │
│Ea cuprinde: │
│Rata dobânzii [valoarea exprimată ca procent sau, după caz, indicarea unui indice de │
│referinţă şi a valorii procentuale a marjei creditorului] │
│[Alte componente ale DAE] │
│Costuri de achitat o singură dată │
│(După caz) Va trebui să plătiţi o taxă pentru înregistrarea împrumutului ipotecar. [A se│
│introduce valoarea taxei, în cazul în care aceasta este cunoscută, sau baza de calcul.] │
│Costuri de plătit în mod regulat │
│(După caz) Această DAE este calculată utilizând ipotezele privind rata dobânzii. │
│(După caz) Întrucât [o parte din] împrumutul dumneavoastră este un împrumut cu rată │
│variabilă a dobânzii, DAE reală ar putea diferi de această DAE în cazul în care rata │
│dobânzii dumneavoastră se modifică. De exemplu, dacă rata dobânzii ar creşte la │
│[scenariul descris în partea B], DAE ar putea creşte la [a se introduce DAE ilustrativă │
│corespunzătoare scenariului respectiv]. │
│(După caz) Vă atragem atenţia asupra faptului că această DAE este calculată în ipoteza │
│că rata dobânzii rămâne la nivelul fixat pentru perioada iniţială pe toată durata │
│contractului. │
│(După caz) Următoarele costuri nu sunt cunoscute de creditor şi, în consecinţă, nu sunt │
│incluse în DAE: [Costuri] │
│(După caz) Va trebui să plătiţi o taxă pentru înregistrarea împrumutului ipotecar. │
│ Vă rugăm să vă asiguraţi că sunteţi la curent cu toate celelalte taxe şi costuri │
│asociate împrumutului dumneavoastră. │

│5. Numărul şi frecvenţa plăţilor │

│Frecvenţa rambursărilor: [frecvenţă] │
│Numărul de plăţi: [număr] │

│6. Suma fiecărei rate │

│[suma][moneda] │
│Veniturile dumneavoastră pot varia. Vă rugăm să vă asiguraţi că veţi putea achita ratele│
│[frecvenţă], în cazul în care veniturile dumneavoastră vor scădea. │
│(După caz) Întrucât [acesta/o parte din acesta] este un împrumut la care se rambursează │
│iniţial numai dobânda, va trebui să luaţi măsuri separate pentru a rambursa [a se │
│introduce suma împrumutului în regimul în care se plăteşte iniţial numai dobânda] pe │
│care îi veţi datora la sfârşitul creditului ipotecar. Nu uitaţi să adăugaţi orice plăţi │
│suplimentare pe care va trebui să le efectuaţi pe lângă suma ratei menţionată aici. │
│(După caz) Rata dobânzii aferente [unei părţi a] acestui împrumut se poate modifica. │
│Aceasta înseamnă că valoarea ratelor dumneavoastră ar putea creşte sau scădea. De │
│exemplu, dacă rata dobânzii ar creşte la [scenariul descris în partea B], plăţile │
│dumneavoastră ar putea creşte la [a se introduce suma ratei corespunzătoare scenariului │
│respectiv]. │
│(După caz) Suma pe care o aveţi de plătit în [moneda naţională a împrumutatului] în │
│fiecare [frecvenţa ratelor] s-ar putea modifica. (După caz) Plăţile dumneavoastră ar │
│putea creşte la [a se introduce suma maximă în moneda naţională a împrumutatului] în │
│fiecare [a se introduce perioada]. (După caz) De exemplu, dacă valoarea [monedei │
│naţionale a împrumutatului] ar scădea cu 20% în raport cu [moneda împrumutului], aţi │
│avea de plătit [a se introduce suma în moneda naţională a împrumutatului] în plus în │
│fiecare [a se introduce perioada]. Plăţile dumneavoastră ar putea creşte cu mai mult │
│decât atât. │
│(După caz) Cursul de schimb utilizat pentru conversia ratei dumneavoastră din [moneda │
│împrumutului] în [moneda naţională a împrumutatului] va fi cel publicat de [numele │
│instituţiei care publică cursul de schimb] la [data] sau va fi calculat la [data] │
│utilizând [a se introduce numele indicelui de referinţă şi al metodei de calcul]. │
│(După caz) [Detalii cu privire la produse de economisire legate, împrumuturi cu dobânda │
│amânată] │

│7. (După caz) Tablou de rambursare ilustrativ │

│Acest tablou prezintă suma de plată la fiecare [frecvenţă]. │
│Ratele (coloana [nr. relevant]) reprezintă suma dobânzii de plătit (coloana [nr. │
│relevant]), după caz, a capitalului rambursat (coloana [nr. relevant]) şi, după caz, a │
│altor costuri (coloana [nr. relevant]). (După caz) Costurile din coloana „alte costuri” │
│se referă la [lista costurilor]. Capitalul rămas de rambursat (coloana [nr. relevant]) │
│este suma din împrumut care rămâne de rambursat după fiecare rată. │
│[Tablou] │

│8. Obligaţii suplimentare │

│Pentru a beneficia de condiţiile de împrumut descrise în prezentul document, │
│împrumutatul trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii: │
│[Obligaţii] │
│(După caz) Vă atragem atenţia că, dacă aceste obligaţii nu sunt îndeplinite, condiţiile │
│de împrumut descrise în prezentul document (inclusiv rata dobânzii) pot fi modificate. │
│(După caz) Vă atragem atenţia asupra eventualelor consecinţe ale anulării într-un stadiu│
│ulterior a oricăruia dintre serviciile accesorii aferente împrumutului: │
│[Consecinţe] │

│9. Rambursarea anticipată │

│Aveţi posibilitatea să rambursaţi anticipat acest împrumut, total sau parţial. │
│(După caz) [Condiţii] │
│(După caz) Cost de lichidare: [a se introduce suma sau, în cazul în care nu este posibil│
│metoda de calcul] │
│(Dacă este cazul) În cazul în care decideţi să rambursaţi anticipat acest împrumut, vă │
│rugăm să ne contactaţi. │

│10. Funcţii flexibile │

│(După caz) [Informaţii privind transferabilitatea/subrogarea] Aveţi posibilitatea de a │
│transfera acest împrumut la un alt [creditor] [sau] [bun]: [A se introduce condiţiile]. │
│(După caz) Nu aveţi posibilitatea de a transfera acest împrumut la un alt [creditor] │
│[sau] [bun]. │
│(După caz) Funcţii suplimentare: [a se introduce explicaţia funcţiilor suplimentare │
│enumerate în partea B şi, în mod opţional, orice alte funcţii oferite de creditor în │
│cadrul contractului de credit şi nemenţionate în secţiunile anterioare]. │

│11. Alte drepturi ale împrumutatului │

│Aveţi la dispoziţie [perioada de reflecţie] de la [momentul la care începe perioada de │
│reflecţie] pentru a reflecta înainte de a vă angaja în contractarea acestui împrumut. │
│După ce aţi primit contractul de credit din partea creditorului, nu îl puteţi accepta │
│înainte de sfârşitul [perioada de reflecţie]. │

│12. Plângeri │

│Dacă aveţi o plângere, vă rugăm să contactaţi [a se introduce punctul de contact intern │
│sau sursa de informaţii privind procedura]. │
│(După caz) Termenul maxim pentru tratarea plângerii [perioada] │
│(După caz) [Dacă nu sunteţi satisfăcut de modul în care am răspuns plângerii │
│dumneavoastră la nivel intern], puteţi contacta de asemenea: Autoritatea Naţională │
│pentru Protecţia Consumatorilor (După caz) sau puteţi contacta FIN-NET pentru informaţii│
│despre organismul echivalent din ţara dumneavoastră. │

│13. Nerespectarea angajamentelor legate de împrumut: consecinţe pentru împrumutat │

│[Tipuri de nerespectare] │
│[Consecinţe financiare şi/sau juridice] │
│În cazul în care vă confruntaţi cu dificultăţi în efectuarea plăţilor dumneavoastră │
│[frecvenţa], vă rugăm să ne contactaţi imediat pentru a explora potenţiale soluţii. │
│(Dacă este cazul) Vă atragem atenţia că, în ultimă instanţă, locuinţa dumneavoastră │
│poate fi supusă procedurii de executare silită dacă nu veţi achita ratele. │

│(După caz) 14. Informaţii suplimentare │
│(După caz) [Precizarea dreptului aplicabil contractului de credit] │
│[A se introduce declaraţia privind obligaţia de a se oferi un proiect de contract de │
│credit] │
│15. Autorităţi de supraveghere │
│Autoritatea competentă să supravegheze respectarea prevederilor legale de către creditor│
│este [Denumire/denumiri şi adresă web/adrese web a/ale autorităţii/autorităţilor de │
│supraveghere] │
│(După caz) Autoritatea competentă să supravegheze respectarea prevederilor legale de │
│către intermediarul de credite este [Denumire şi adresă web a autorităţii de │
│supraveghere] │

PARTEA B
Instrucţiuni pentru completarea FEIS

Pentru completarea FEIS se respectă cel puţin următoarele instrucţiuni.
Secţiunea „Text introductiv”
1. Data de valabilitate se scoate în evidenţă în mod corespunzător. În sensul prezentei secţiuni, „data de valabilitate” înseamnă perioada în cursul căreia informaţiile, cum ar fi rata dobânzii, cuprinse în FEIS rămân neschimbate şi se aplică în cazul în care creditorul decide să acorde creditul în cursul respectivei perioade. În cazul în care stabilirea ratei aplicabile a dobânzii şi a altor costuri depinde de rezultatul vânzării obligaţiunilor suport, dobânda eventuală şi alte costuri pot diferi de cele declarate. În astfel de circumstanţe se menţionează faptul că data de valabilitate nu se aplică ratei dobânzii şi altor costuri prin adăugarea cuvintelor: „exceptând rata dobânzii şi alte costuri”.
Secţiunea „1. Creditorul”
1. Denumirea, numărul de telefon şi adresa fizică ale creditorului se referă la datele de contact pe care consumatorul le poate utiliza în viitor pentru corespondenţă.
2. Informaţiile cu privire la adresa de e-mail, numărul de fax, adresa web şi persoana/punctul de contact sunt facultative.
Secţiunea (După caz) „2. Intermediarul de credite”
În cazul în care informaţiile despre produs sunt furnizate consumatorului de către un intermediar de credite, intermediarul respectiv include următoarele informaţii:
1. Denumirea, numărul de telefon şi adresa fizică ale intermediarului de credite se referă la datele de contact pe care consumatorul le poate utiliza în viitor pentru corespondenţă.
2. Informaţiile cu privire la adresa de e-mail, numărul de fax, adresa web şi persoana/punctul de contact sunt facultative.
3. Intermediarul de credite informează consumatorul cu privire la posibilitatea prestării de servicii de consiliere şi regimul în care se prestează, utilizând formularea din partea A.
4. O explicaţie a modului în care este remunerat intermediarul de credite. În cazurile în care acesta primeşte comision din partea unui creditor, se furnizează suma, precum şi denumirea creditorului în cazurile în care este diferită de cea care apare în secţiunea 1.
Secţiunea „3. Principalele caracteristici ale împrumutului”
1. Prezenta secţiune explică în mod clar principalele caracteristici ale creditului, inclusiv suma şi moneda, precum şi riscurile potenţiale asociate ratei dobânzii, inclusiv cele menţionate la pct. 8, şi sistemul de amortizare.
2. În cazul în care moneda împrumutului este diferită de moneda naţională a consumatorului, creditorul indică faptul că consumatorul va primi avertizări periodice, cel puţin atunci când cursul de schimb fluctuează cu mai mult de 20% şi, după caz, va beneficia de dreptul de a converti moneda contractului de credit sau posibilitatea de a renegocia condiţiile şi orice alte aranjamente aflate la dispoziţia consumatorului pentru a-şi limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar. Creditorul indică un exemplu al efectului pe care l-ar avea asupra sumei împrumutului o scădere de 20% a valorii monedei naţionale a consumatorului în raport cu moneda creditului.
3. Durata creditului se exprimă în ani sau în luni, în funcţie de care dintre aceste perioade este mai pertinentă. Dacă perioada pe care este acordat creditul poate varia în cursul duratei contractului, creditorul explică în ce moment şi în ce condiţii se poate întâmpla acest lucru. În cazul în care creditul se acordă pe o durată nedeterminată, de exemplu, pentru un card de credit garantat, creditorul indică cu claritate acest lucru.
4. Tipul de credit trebuie indicat în mod clar (de exemplu, credit ipotecar, împrumut pentru locuinţă, card de credit garantat). Descrierea tipului de credit indică cu claritate modul de rambursare a principalului şi a dobânzii pe durata creditului (de exemplu, sistemul de amortizare), specificând cu claritate dacă contractul de credit este pe bază de rambursare de principal sau pe bază de rambursare iniţială numai a dobânzii sau o combinaţie a ambelor tipuri.
5. În cazul în care întregul credit sau o parte a acestuia este cu rambursarea iniţială numai a dobânzii, o declaraţie care indică în mod clar acest fapt se introduce şi se evidenţiază la sfârşitul prezentei secţiuni, utilizând formularea din partea A.
6. Prezenta secţiune explică de asemenea dacă rata dobânzii este fixă sau variabilă şi, după caz, precizează perioadele în care aceasta rămâne fixă, frecvenţa revizuirilor ulterioare şi eventualele limite în ceea ce priveşte variabilitatea ratei dobânzii, de exemplu plafoane sau praguri.
Se explică formula utilizată pentru revizuirea ratei dobânzii şi diferitele componente ale acesteia (de exemplu, indicele de referinţă). Creditorul indică de asemenea, de exemplu prin intermediul unei adrese web, unde sunt disponibile informaţii suplimentare privind indicii sau ratele utilizate în formulă, de exemplu Euribor sau indicele de referinţă al Băncii Naţionale a României.
7. În cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii, în circumstanţe diferite, se furnizează informaţii cu privire la toate ratele aplicabile.
8. „Suma totală care trebuie rambursată” corespunde sumei totale plătibile de către consumator. Aceasta se exprimă ca suma dintre valoarea creditului şi costul total al creditului. În cazul în care rata dobânzii nu este fixată pe durata contractului, se evidenţiază faptul că suma respectivă are caracter ilustrativ şi poate varia, în special în raport cu variaţia ratei dobânzii.
9. Creditorul atrage atenţia consumatorului asupra faptului că creditul urmează să fie garantat printr-o ipotecă asupra bunului imobil sau prin altă garanţie comparabilă sau printr-un drept asupra bunului imobil. După caz, creditorul indică de asemenea valoarea prezumată a bunului imobil sau a unui alt tip de garanţie utilizată în scopul pregătirii prezentei fişe.
10. Creditorul indică, după caz, fie:
a)”suma maximă disponibilă a împrumutului în raport cu valoarea bunului”, indicând ponderea creditelor în valoarea garanţiilor ipotecare. Acest raport trebuie însoţit de un exemplu în valoare absolută al sumei maxime care poate fi împrumutată pentru o anumită valoare a bunului; fie
b)”valoarea minimă a bunului impusă de creditor pentru a acorda un împrumut în suma ilustrată.”
11. În cazul în care creditul este un credit în mai multe părţi (de exemplu, în mod simultan o parte cu rată fixă şi o parte cu rată variabilă a dobânzii), acest lucru se reflectă în indicarea tipului de credit şi se furnizează informaţiile necesare pentru fiecare parte a creditului.
Secţiunea „4. Rata dobânzii şi alte costuri”
1. Referirea la „rata dobânzii” corespunde ratei sau ratelor dobânzii.
2. Rata dobânzii se menţionează ca valoare procentuală. În cazul în care rata dobânzii este variabilă, creditorul indică rata dobânzii prin precizarea indicelui de referinţă şi a unei valori a marjei creditorului. Cu toate acestea, creditorul indică valoarea indicelui de referinţă care este valabilă în ziua emiterii FEIS.
În cazul în care rata dobânzii este variabilă, informaţiile includ de asemenea: a) ipotezele utilizate pentru calcularea DAE; b) în cazul în care este relevant, plafoanele şi pragurile aplicabile; şi c) un avertisment cu privire la faptul că variabilitatea ar putea afecta nivelul real al DAE. Pentru a atrage atenţia consumatorului, mărimea caracterelor utilizate pentru avertizare este mai mare şi iese în evidenţă din corpul principal al FEIS. Avertismentul se însoţeşte de un exemplu ilustrativ al DAE. În cazul în care există un plafon pentru rata dobânzii, exemplul presupune că rata dobânzii creşte cu prima oportunitate posibilă la cel mai înalt nivel prevăzut în contractul de credit. În cazul în care nu există un plafon, exemplul ilustrează DAE la cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii cel puţin 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective, pe baza valorii maxime a indicelui de referinţă extern utilizat în calcularea ratei dobânzii. Aceste cerinţe nu se aplică contractelor de credit pentru care rata dobânzii este fixă pentru o perioadă iniţială de mai mulţi ani şi poate ulterior să fie fixă pentru o perioadă suplimentară, în urma negocierii dintre creditor şi consumator. În cazul creditelor pentru care rata dobânzii este fixă pentru o perioadă iniţială de mai mulţi ani şi poate ulterior să fie fixă pentru o perioadă suplimentară, în urma negocierii dintre creditor şi consumator, informaţiile includ o avertizare cu privire la faptul că DAE este calculată pe baza ratei dobânzii pentru perioada iniţială. Avertizarea se însoţeşte de o altă DAE cu caracter ilustrativ, calculată în conformitate cu art. 29 alin. (5). În cazul în care creditele sunt credite cu mai multe părţi (de exemplu, în mod simultan o parte cu rată fixă şi o parte cu rată variabilă a dobânzii), se furnizează informaţii pentru fiecare parte a creditului.
3. În secţiunea privind „alte componente ale DAE” se listează toate celelalte costuri incluse în DAE, inclusiv costurile de achitat o singură dată. Creditorul listează fiecare cost pe categorii (costurile de achitat o singură dată, costurile de achitat în mod regulat şi incluse în rate, costurile care trebuie achitate în mod regulat, dar nu sunt incluse în rate), indicând valoarea acestora, cui trebuie plătite şi în ce moment. Aceasta nu trebuie să includă costurile suportate pentru încălcările obligaţiilor contractuale. În cazul în care valoarea nu este cunoscută, creditorul furnizează o indicaţie cu privire la valoare, dacă acest lucru este posibil sau, în cazul în care nu este posibil, modul în care se va calcula valoarea, specificând că valoarea furnizată este numai cu caracter indicativ. În cazul în care anumite costuri nu sunt incluse în DAE, deoarece nu sunt cunoscute creditorului, acest lucru se evidenţiază.
În cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata contractului de credit şi suma totală a creditului, creditorul utilizează aceste componente, în măsura în care este posibil; în cazul în care un contract de credit prevede modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii diferite, şi creditorul foloseşte ipoteza din anexa I partea II, contractul indică faptul că aplicarea altor mecanisme de tragere pentru acest tip de contract de credit poate avea drept rezultat aplicarea unei DAE mai mari. În cazul în care condiţiile pentru tragere sunt utilizate pentru calcularea DAE, creditorul evidenţiază tarifele asociate altor mecanisme de tragere, care nu sunt în mod necesar aceleaşi utilizate la calcularea DAE.
4. În cazul în care se aplică o taxă pentru înregistrarea ipotecii sau a unei garanţii comparabile, acest lucru se dezvăluie în această secţiune precizând valoarea, în cazul în care este cunoscută sau, în cazul în care nu este posibil, baza utilizată pentru determinarea sumei. În cazul în care taxele sunt cunoscute şi sunt incluse în DAE, existenţa şi valoarea taxei se listează în rubrica „Costuri de achitat o singură dată”. În cazul în care taxele nu sunt cunoscute de către creditor şi, prin urmare, nu sunt incluse în DAE, existenţa taxelor se menţionează în mod clar în lista costurilor care nu sunt cunoscute de creditor. În ambele cazuri se utilizează formularea standardizată din partea A în rubrica corespunzătoare.
Secţiunea „5. Numărul şi frecvenţa plăţilor”
1. În cazul în care plăţile urmează să fie efectuate periodic, se indică frecvenţa acestora (de exemplu, lunar). În cazul în care frecvenţa plăţilor va fi neregulată, acest lucru trebuie explicat cu claritate consumatorului.
2. Numărul plăţilor indicate acoperă întreaga durată a creditului.
Secţiunea „6. Suma fiecărei rate”
1. Moneda creditului şi moneda ratelor se indică cu claritate.
2. În cazul în care valoarea ratelor se poate schimba pe durata creditului, creditorul specifică perioada în care valoarea iniţială a ratei va rămâne neschimbată şi precizează când şi cu ce frecvenţă se va modifica ulterior.
3. În cazul în care întregul credit sau o parte a acestuia este cu rambursare iniţială numai a dobânzii, o declaraţie care indică în mod clar acest fapt se introduce şi se evidenţiază la sfârşitul prezentei secţiuni, utilizând formularea din partea A.
Dacă există o cerinţă ca consumatorul să contracteze un produs de economisire legat, drept condiţie pentru a primi un credit la care se plăteşte iniţial doar dobânda, garantat printr-o ipotecă sau altă garanţie comparabilă, se menţionează de asemenea valoarea şi frecvenţa plăţilor pentru acest produs.
4. În cazul în care rata dobânzii este variabilă, informaţiile includ şi o declaraţie care indică acest fapt, utilizând formularea din partea A şi o ilustrare a sumei maxime a ratei. În cazul în care există un plafon, ilustrarea indică suma ratei în cazul în care rata dobânzii creşte la nivelul plafonului. În cazul în care nu există un plafon, scenariul cel mai defavorabil ilustrează nivelul ratei pentru cea mai ridicată rată a dobânzii din ultimii 20 de ani sau, în cazul în care datele utilizate pentru calcularea ratei dobânzii sunt disponibile pentru o perioadă mai scurtă de 20 de ani, din cea mai lungă perioadă pentru care sunt disponibile datele respective, pe baza valorii maxime a indicelui de referinţă extern utilizate în calcularea ratei dobânzii. Această cerinţă de a furniza un exemplu ilustrativ nu se aplică contractelor de credit pentru care rata dobânzii este fixă pentru o perioadă iniţială de mai mulţi ani şi poate ulterior să fie fixă pentru o perioadă suplimentară, în urma negocierii dintre creditor şi consumator. În cazul în care creditele sunt credite cu mai multe părţi (de exemplu, în mod simultan o parte cu rată fixă şi o parte cu rată variabilă a dobânzii), se oferă informaţii pentru fiecare parte a creditului şi pentru total.
5. (După caz) În cazul în care moneda creditului este diferită de moneda naţională a consumatorului sau în cazul în care creditul este indexat la o monedă diferită de moneda naţională a consumatorului, creditorul include exemple numerice care să arate cu claritate modul în care modificările cursului de schimb relevant pot afecta cuantumul ratelor, utilizând formularea din partea A. Respectivul exemplu se bazează pe o reducere de 20% a valorii monedei naţionale a consumatorului, însoţit de o declaraţie pusă în evidenţă care precizează că ratele ar putea înregistra o creştere superioară celei presupuse în acest exemplu. În cazul în care există un plafon care limitează acea creştere la mai puţin de 20%, se furnizează în schimb suma maximă a plăţilor în moneda consumatorului şi se omite declaraţia privind posibilitatea unor creşteri suplimentare.
6. În cazul în care creditul este integral sau parţial un credit cu rată variabilă a dobânzii şi se aplică pct. 5, exemplul de la pct. 3 se furnizează pe baza sumei ratei menţionate la pct. 1.
7. În cazul în care moneda utilizată pentru plata ratelor este diferită de moneda creditului sau în cazul în care cuantumul fiecărei rate exprimat în moneda naţională a consumatorului depinde de valoarea corespunzătoare într-o monedă diferită, prezenta secţiune precizează data la care este calculat cursul de schimb aplicabil şi fie cursul de schimb, fie baza utilizată pentru calculare, precum şi frecvenţa ajustării acestora. După caz, precizarea respectivă include denumirea instituţiei care publică cursul de schimb.
8. În cazul în care creditul este un credit cu dobândă amânată, pentru care dobânda datorată nu este achitată integral prin rate şi se adaugă la cuantumul total al creditului care a rămas de rambursat, se explică: cum şi când dobânda amânată se adaugă la credit ca sumă în numerar şi care sunt implicaţiile pentru consumator în ceea ce priveşte datoria rămasă.
Secţiunea „7. Tablou de rambursare ilustrativ”
1. Prezenta secţiune se include în cazul în care creditul este un credit cu dobândă amânată, pentru care dobânda datorată nu se rambursează integral prin rate şi se adaugă la cuantumul total al creditului rămas de rambursat sau în cazul în care rata dobânzii este fixă pe durata contractului de credit, respectiv în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (2) şi art. 28. În cazul în care consumatorul are dreptul de a primi un tablou de amortizare revizuit, acest lucru se indică, împreună cu condiţiile în care consumatorul beneficiază de dreptul respectiv.
2. În cazul în care rata dobânzii poate varia pe durata creditului, creditorul să indice perioada în care această rată iniţială va rămâne neschimbată.
3. Tabloul care trebuie inclus în această secţiune conţine următoarele coloane: „calendar de rambursare” (de exemplu, luna 1, luna 2, luna 3), „valoarea ratei”, „dobânda plătibilă per rată”, „alte costuri incluse în rată” (după caz), „capital rambursat per rată” şi „capital rămas de rambursat după fiecare rată”.
4. Pentru primul an de rambursare, informaţiile se indică pentru fiecare rată, iar pentru fiecare coloană se indică un subtotal la sfârşitul acelui prim an. Pentru anii următori, detaliile pot fi furnizate la nivel anual. La sfârşitul tabloului se adaugă un rând pentru totalul general, care indică sumele totale pentru fiecare coloană. Costul total al creditului plătit de consumator (altfel spus, suma globală pentru coloana „valoarea ratei”) se evidenţiază cu claritate şi se prezintă ca atare.
5. Dacă rata dobânzii poate fi revizuită şi valoarea ratei după fiecare revizuire nu este cunoscută, creditorul poate indica în tabloul de amortizare aceeaşi valoare a ratelor pentru întreaga durată a creditului. În acest caz, creditorul aduce acest lucru la cunoştinţa consumatorului, diferenţiind vizual sumele care sunt cunoscute de cele ipotetice (de exemplu, utilizând caractere cu dimensiuni diferite, borduri sau umbre). În plus, se explică într-un text lizibil care sunt perioadele în care sumele indicate în tablou pot varia şi din ce motive.
Secţiunea „8. Obligaţii suplimentare”
1. Creditorul face trimitere în această secţiune la obligaţii, cum ar fi obligaţia de a asigura bunul, de a încheia o asigurare de viaţă, de a avea un salariu vărsat într-un cont deschis la creditor sau de a cumpăra orice alte produse sau servicii. Pentru fiecare obligaţie, creditorul specifică data până la care aceasta trebuie îndeplinită şi faţă de cine există obligaţia respectivă.
2. Creditorul specifică de asemenea durata obligaţiei, de exemplu până la sfârşitul contractului de credit. Pentru fiecare obligaţie, creditorul specifică eventualele costuri care nu sunt incluse în DAE, dar care trebuie achitate de consumator.
3. Creditorul menţionează dacă este obligatoriu pentru consumator să deţină vreun tip de servicii accesorii pentru a obţine creditul în condiţiile enunţate şi, în caz afirmativ, dacă consumatorul este obligat să le achiziţioneze de la furnizorul preferat al creditorului sau dacă acestea pot fi contractate de la un furnizor la alegerea consumatorului. În cazul în care această posibilitate este condiţionată de respectarea anumitor caracteristici minime de către serviciile accesorii, caracteristicile respective trebuie descrise în prezenta secţiune.
În cazul în care contractul de credit este grupat cu alte produse, creditorul menţionează funcţiile principale ale produselor respective şi precizează în mod clar dacă consumatorul are dreptul de a rezilia în mod separat contractul de credit şi/sau produsele grupate, precum şi condiţiile şi consecinţele unei astfel de rezilieri şi, după caz, potenţialele consecinţe ale rezilierii serviciilor accesorii cerute în legătură cu contractul de credit.
Secţiunea „9. Rambursare anticipată”
1. Creditorul indică condiţiile în care consumatorul poate rambursa creditul anticipat, în totalitate sau parţial.
2. În secţiunea cu privire la costurile de lichidare, creditorul informează consumatorul că, în cazul rambursării anticipate, nu plăteşte compensaţie.
Secţiunea „10. Funcţii flexibile”
1. După caz, creditorul explică posibilitatea de a transfera creditul la un alt creditor sau la un alt bun imobil şi condiţiile în care se poate realiza aceasta.

2. (După caz) Funcţii suplimentare: Dacă produsul conţine oricare dintre funcţiile enumerate la pct. 5, prezenta secţiune trebuie să enumere aceste funcţii şi să ofere o scurtă explicaţie privind: circumstanţele în care consumatorul poate utiliza funcţia; eventualele condiţii anexate funcţiei; dacă funcţia care este parte a unui credit garantat printr-o ipotecă sau o garanţie comparabilă înseamnă că un consumator îşi pierde orice protecţii statutare sau alte protecţii de obicei asociate cu funcţia respectivă; societatea care furnizează funcţia (dacă nu este chiar creditorul).
3. Dacă funcţia conţine un credit suplimentar, atunci prezenta secţiune trebuie să explice consumatorului: suma totală a creditului (incluzând creditul garantat prin ipotecă sau o garanţie comparabilă); dacă creditul suplimentar este garantat sau nu; ratele relevante ale dobânzilor; şi dacă creditul este reglementat sau nu. O astfel de sumă a creditului suplimentar fie este inclusă în evaluarea iniţială a bonităţii, fie, în cazul în care nu este, prezenta secţiune precizează clar că disponibilitatea sumei suplimentare depinde de o evaluare suplimentară a capacităţii de rambursare a consumatorului.
4. Dacă funcţia implică un instrument pentru economii, trebuie să se explice rata relevantă a dobânzii.
5. Funcţiile suplimentare posibile sunt: „plăţile în exces/în minus” [plăţi prin care se achită o sumă superioară sau inferioară ratei impuse în mod obişnuit de sistemul de amortizare]; „perioadele fără plăţi” [perioade în care consumatorul nu trebuie să efectueze plăţi]; „împrumutul din fonduri rambursate” [posibilitatea pe care o are consumatorul de a împrumuta din nou fonduri deja trase şi rambursate]; „împrumutul suplimentar disponibil fără alte aprobări”; „împrumutul suplimentar garantat sau negarantat” [în conformitate cu pct. 3 de mai sus]; „cardul de credit”; „contul curent conex”; şi „contul de economii conex”.
6. Creditorul poate include orice alte funcţii oferite de creditor în cadrul contractului de credit şi nemenţionate în secţiunile anterioare.
Secţiunea „11. Alte drepturi ale împrumutatului”
1. Creditorul clarifică dreptul sau drepturile, de exemplu de reflecţie şi, după caz, alte drepturi existente, cum ar fi de transferabilitate (inclusiv de subrogare), specifică condiţiile cărora dreptul sau drepturile respective le sunt supuse, procedura care trebuie urmată de consumator pentru a exercita dreptul sau drepturile respective, printre altele, adresa la care se trimite notificarea de retragere, precum şi taxele corespunzătoare (după caz).
2. În cazul în care se aplică o perioadă de reflecţie pentru consumator, acest lucru se menţionează în mod clar.
Secţiunea „12. Plângeri”
1. Prezenta secţiune indică punctul de contact intern [numele departamentului relevant] şi un mijloc de contact în scopul depunerii unei plângeri [adresă fizică] sau [număr de telefon] sau [persoana de contact]: [informaţii de contact] şi un link către procedura de plângere pe pagina relevantă a site-ului web sau o sursă de informaţii similară.
2. Aceasta indică de asemenea numele organismului extern competent pentru plângeri şi reparaţii extrajudiciare şi, în cazul în care utilizarea procedurii de plângere interne reprezintă o condiţie prealabilă pentru accesul la organismul respectiv, indică de asemenea acest lucru utilizând formularea din partea A.
3. În cazul contractelor de credit încheiate cu un consumator care îşi are reşedinţa într-un alt stat membru, creditorul face trimitere la existenţa FIN-NET (http://ec.europa.eu/internal_market/fin-net/).
Secţiunea „13. Nerespectarea angajamentelor legate de împrumut: consecinţe pentru împrumutat”
1. În cazul în care nerespectarea de către consumator a unei obligaţii legate de credit poate avea consecinţe financiare sau juridice pentru acesta, creditorul descrie în prezenta secţiune diferitele cazuri principale (de exemplu, plată întârziată/neplată, nerespectarea obligaţiilor prevăzute în secţiunea 8 „Obligaţii suplimentare”) şi indică de unde se pot obţine informaţii suplimentare.
2. Pentru fiecare dintre aceste cazuri, creditorul indică în termeni clari, uşor de înţeles, sancţiunile sau consecinţele cărora acestea le pot da naştere. Trimiterile la consecinţe grave se scot în evidenţă.
3. În cazul în care bunul imobil utilizat pentru garantarea creditului ar putea fi returnat sau transferat către creditor, dacă consumatorul nu respectă obligaţiile, prezenta secţiune include de asemenea o declaraţie care indică acest lucru utilizând formularea din partea A.
Secţiunea „14. Informaţii suplimentare”
Creditorul sau intermediarul de credite precizează dreptul consumatorului de a i se oferi o copie a proiectului de contract de credit, cel puţin odată ce s-a făcut o ofertă fermă pentru creditor.
Secţiunea „15. Autorităţi de supraveghere”
Se precizează autoritatea competentă pentru supravegherea etapei precontractuale a împrumutului.

ANEXA 3

CERINŢELE MINIME ÎN MATERIE DE CUNOŞTINŢE ŞI COMPETENŢE

1. Cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe pentru personalul creditorilor, al intermediarilor de credite şi al reprezentanţilor desemnaţi trebuie să includă:
a) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la produsele de credit în sensul art. 2 şi la serviciile accesorii oferite în mod obişnuit cu acestea;
b) cunoştinţe adecvate privind legislaţia din domeniul contractelor de credit pentru consumatori, inclusiv din domeniul protecţiei consumatorilor;
c) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la procesul de achiziţionare de bunuri imobile şi înţelegerea acestuia;
d) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la evaluarea garanţiilor;
e) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la organizarea şi funcţionarea registrelor funciare;
f) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la piaţa din statul membru relevant;
g) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la standardele de etică în afaceri;
h) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la procesul de evaluare a bonităţii consumatorilor sau, după caz, competenţe în evaluarea bonităţii consumatorilor;
i) un nivel corespunzător de competenţe în domeniile financiar şi economic.
2. Nivelul corespunzător de cunoştinţe şi competenţe se stabileşte pe baza:
a) calificărilor profesionale, de exemplu, diplome, certificate, formări profesionale, teste de competenţe; sau
b) experienţei profesionale, care poate fi definită ca un număr minim de ani de muncă în domenii ce ţin de elaborarea, distribuirea sau intermedierea de produse de credit.
După 21 martie 2019, pentru stabilirea nivelului de cunoştinţe şi competenţe corespunzătoare se vor stabili metode suplimentare.

Sursa: Ministerul Justitiei

Ce conditii trebuie sa indeplinesc pentru un credit de la banca?

Conditii obtinere creditBancile impun persoanelor fizice o serie de conditii generale de baza pentru obtinerea unui credit, si anume:

– venituri certe, cu caracter permanent, adica un salariu, pensie, indemnizatie etc.

– vechime la ultimul loc de munca de minim 3 luni

– vechime in munca de minim 1 an, neintrerupt

– angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata (In cazul in care contractul de munca este incheiat pe perioada determinata, conditia ce trebuie indeplinita este ca data finala a contractului de munca sa fie mai mare sau cel putin egala cu data finala a creditului. Angajatii institutiilor bugetare, angajati cu contract de munca pe perioada determinata (contracte ce se reinnoiesc periodic) trebuie sa inregistreze o vechime la aceasta institutie de cel putin 1 an de zile.)

Garantarea depozitelor bancare: 30 de intrebari si raspunsuri de la Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB)

Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB)

Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB)

Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB) a publicat o lista cu cele mai frecvente intrebari si raspunsuri despre garantarea depozitelor populatiei si firmelor din banci:

1. Cine garantează depozitele la băncile românești?

În România, depozitele la băncile românești sunt garantate de schemele de garantare aprobate de BNR. În prezent Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB) este singura schemă de garantare oficial recunoscută pe teritoriul României.

2. Ce este Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB)?

FGDB este instituția care are ca scop protejarea deponenților prin garantarea depozitelor în caz de declarare a insolvenței unei instituții de credit. În cazul în care banca la care sunt constituite depozitele nu mai poate restitui deponenților sumele depuse, FGDB asigură plata compensațiilor. Totodată, FGDB poate prelua funcția de administrator special, administrator temporar, lichidator unic sau acționar la o instituție punte sau la un vehicul de administrare a activelor potrivit legislației privind redresarea și rezoluția instituțiior de credit. Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare are calitatea de persoană juridică de interes public. FGDB a fost înființat în anul 1996 prin OG 39/1996.

3. Ce este plafonul de acoperire? Ce valoare are?

Plafonul de acoperire este suma maximă garantată în cazul în care banca la care este constituit depozitul intră în faliment. Valoarea lui este 100.000 de euro, echivalent în lei, per deponent, per bancă, atât pentru persoane fizice cât și pentru persoanele juridice. Plafonul are aceeași valoare în toate țările membre ale Uniunii Europene.

4. În ce situații sunt acoperite depozitele mai mari de 100.000 de euro?

Sunt acoperite peste 100.000 euro depozitele constituite în urma vânzărilor de locuințe, încasării indemnizațiilor de pensionare, disponibilizare, invaliditate, deces, indemnizații de asigurare sau compensații pentru daune rezultate din infracțiuni sau pentru condamnări pe nedrept, în interiorul unui interval de maxim 12 luni de la data constituirii depozitului. Plafonul de garantare ce excede valoarea de 100.000 euro este stabilit și reconsiderat periodic de BNR pe baza indicatorilor statistici relevanți și este publicat pe site-ul oficial al BNR.

5. Toate băncile care își desfășoară activitatea în România participă la FGDB?

Băncile persoane juridice române participte la FGDB și depozitele constituite la aceste bănci sunt acoperite/garantate. Sucursalele din România ale băncilor din alte state membre ale Uniunii Europene participă la schemele de garantare din țările de proveniență.

6. Unde poate fi consultată lista instituțiilor de credit participante la FGDB?

Lista este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I și afișată pe site-ul oficial al FGDB: vezi aici. Pe site-ul FGDB se găsește și lista sucursalelor din România ale băncilor străine.

7. Ce se înțelege prin depozit?

Depozitul este orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situații tranzitorii derivând din operațiuni bancare curente cum ar fi:

• depozit la termen

• cont curent

• cont de economii

• cont de card

• cont comun

8. Ce se înțelege prin depozit eligibil?

Depozitul eligibil este depozitul garantat. Nu sunt garantate depozitele cuprinse în anexa 1 a Legii nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare.

9. Ce se înțelege prin depozit acoperit?

Partea din depozitul eligibil care nu depășește plafonul echivalent cu 100.000 euro.

10. Ce se înțelege prin depozit indisponibil?

Depozitul datorat și exigibil, care nu a fost onorat de o instituție de credit până la data deschiderii procedurii falimentului instituției de credit.

11. În ce situații se plătesc compensații pentru depozitele acoperite?

Compensațiile se plătesc în cazul în care:

a. Banca Națională a României (BNR) a constatat că banca la care sunt constituite depozitele nu este capabilă, din motive legate direct de situația sa financiară, să plătească depozitul și nu are perspective imediate de a putea să o facă;

b. A fost pronunțată hotărârea judecătorească privind falimentul a instituției de credit respective, înainte ca BNR să constate situatia prevazută la punctul (a).

12. Ce este compensația? În ce monedă se plătește?

Compensația este suma de bani pe care FGDB o plătește fiecărui deponent pentru depozitele acoperite care au devenit indisponibile, indiferent de numărul acestora, în limita plafonului de acoperire. Compensația se plătește în lei, indiferent de moneda de constituire a depozitelor.

13. Cum se plătesc compensațiile?

Compensațiile se plătesc prin băncile mandatate de FGDB. Compensațiile pot fi încasate : • în numerar, de la ghișeele băncilor mandatate • prin transfer bancar, în contul indicat de deponentul garantat. FGDB va informa publicul cu privire la băncile mandatate cu plata compensațiilor în toate comunicările legate de plata compensațiilor.

14. În cât timp se încasează compensațiile?

FGDB are obligația să pună la dispoziția deponenților ale căror depozite sunt acoperite sumele reprezentând compensațiile cuvenite într-un termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care depozitele au fost declarate indisponibile. Dreptul deponenților de a primi compensațiile cuvenite se prescrie în termen de 5 ani de la data la care FGDB a pus compensațiile la dispoziția deponenților. În cazul în care procedura falimentului băncii depășește termenul prevăzut mai sus, dreptul deponenților de a primi compensațiile cuvenite se prescrie la data închiderii procedurii falimentului.

15. Care este nivelul compensației în cazul în care deponentul nu are credite la bancă?

În cazul în care depozitele acoperite deținute de un deponent la bancă, inclusiv dobânda datorată au valoare mai mică decât plafonul de garantare, compensația plătită va fi egală cu suma lor, echivalent în lei.

16. Care este nivelul compensației în cazul în care deponentul are credite sau alte datorii față de bancă?

Din suma pe care un deponent o are în depozitele la bancă, sunt reținute ratele scadente și neplătite, comisioanele datorate și neplătite sau alte datorii către bancă.

17. Unde și cum va fi achitat restul creditului?

Restul creditului va fi achitat în continuare la banca de unde a fost contractat sau la instituția desemnată să preia portofoliul de credite al acesteia.

18. În ce situație nu se plătesc compensații pentru depozitele eligibile?

În acest moment este ZERO LEI – plafonul minim al compensației plătite de FGDB pentru conturile inactive. Această valoare poate fi revizuită de Fond în cazul în care apar elemente viitoare de cost (ex: comisioane şi speze bancare) care pot generea costuri administrative

Conform legii, nu se plătesc compensații pentru depozitele care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții: în cazul conturilor prin care nu a avut loc nicio tranzacție în ultimele 24 de luni și valoarea soldurilor lor este inferioară costurilor administrative care ar fi suportate de FGDB pentru efectuarea plății compensației. Dacă un deponent garantat este judecat pentru infracțiunea de spălare a banilor sau pentru o infracțiune legată de spălarea banilor, pe baza informațiilor transmise de instituția de credit sau, după caz, de lichidatorul judiciar, schema de garantare suspendă plata compensației până la data la care primește dovada achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză, hotărâtă în mod definitiv.

19. De unde provin banii din care FGDB plătește compensațiile?

Sursele de finanțare ale FGDB sunt :

a) contribuții anuale și contribuții extraordinare ale băncilor participante;

b) încasările din recuperarea creanțelor;

c) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;

d) împrumuturi de la bănci, societăți financiare și alte instituții sau alte scheme de garantare;

e) angajamente de plată (orice angajamente de plată ale unei bănci față de o schemă de garantare a depozitelor care sunt garantate integral, sunt reprezentate de active cu grad scăzut de risc, nu sunt grevate de sarcini față de terți);

f) alte resurse- donații, sponsorizări, asistență financiară; FGDB nu este finanțat de la bugetul de stat.

20. Există riscul ca FGDB să nu poată plăti compensațiile?

Nu. În cazul în care resursele financiare ale FGDB (proprii și atrase) ar fi insuficiente pentru acoperirea plăii compensațiilor, legea prevede ca Guvernul să pună la dispoziția FGDB sumele necesare, sub formă de împrumut, în termen de maximum 5 zile lucratoare de la data solicitării.

21. Co-titularii unui cont beneficiază fiecare de compensație?

Cotitularii unui cont beneficiază de compensație proporțională cu cota deținută din cont, conform contractului cu banca. În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociații lucrative, asocieri sau grupări de aceeași natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensației, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca și când ar aparține unui singur deponent.

22. Care va fi procedura de compensare dacă un deponent are depozite garantate la mai multe bănci care intră în insolvență?

Dacă un deponent are depozite la mai multe bănci, el va primi câte o compensație, în limita plafonului, pentru depozitele constituite la fiecare bancă.

23. Un depozit constituit de o fundație non-profit este garantat de FGDB?

Da.

24. Cum se plătește compensația pentru un depozit care are un titular și un împuternicit?

Compensația este plătită integral titularului depozitului garantat. Pentru a putea primi compensația în locul titularului, orice persoană are nevoie de procură prin care este împuternicită pentru ridicarea compensației.

25. În cazul în care tutorele, deponent garantat, și minorul pe al cărui cont este înregistrat ca tutore au conturi la aceeași bancă, cei doi – tutorele și minorul beneficiază individual de garantarea depozitelor?

Da, garantarea depozitelor se aplică pentru fiecare din cei doi.Tutorele beneficiază de garantarea depozitelor personale în limita a 100.000 de euro. De asemenea, separat, și minorul beneficiază de garantarea depozitelor personale în limita plafonului de 100.000 de euro. Tutorele este cel care poate face operațiuni pe contul minorului, inclusiv poate ridica compensația.

26. Cui i se plătește compensația în cazul în care decedează titularul depozitului ?

Compensația va fi încasată de moștenitorii legali ai titularului depozitului. La decesul titularului împuternicirea (mandatul) acordată de acesta unei persoane pentru efectuarea operațiunilor în cont încetează.

27. În cazul unui depozit negarantat, deponentul mai are vreo posibilitate să recupereze banii?

Da. Titularul depozitului poate sa depună cerere de înscriere a creanÈ›ei sale la masa credală în conformitate cu prevederile legii 85/2014 privind Codul de insolvență. Cererea va fi depusă la tribunalul unde se va soluționa procedura de insolvență a băncii.

28. Ce se întamplă cu titlurile de stat achiziționate de clienți prin intermediul unei bănci, în cazul în care acea bancă intră în procedură de lichidare?

La intrarea în procedura de lichidare a unei bănci, evidența titlurilor de stat se transferă către altă bancă custode prin care urmează să se obțină contravaloarea titlurilor de stat la scadența acestora.

29. Sunt garantate depozitele la cooperativele de credit?

În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la schema de garantare a depozitelor, inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.

30. Sunt garantate depozitele companiilor?

Da, cu excepțiile menționate in Anexa 1, Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare.

Sursa: FGDB

Reglementări pentru raporturile contractuale dintre BCR şi clienţii săi persoane fizice

BCR - legislatieReglementări pentru raporturile contractuale dintre BCR şi clienţii săi persoane fizice

NOTĂ: Lista de mai jos nu are caracter exhaustiv ci indicativ

✔ Codul Civil, inclusiv nr. Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil

✔ Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

✔ Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, cu modificarile ulterioare

✔ Legea nr. 363/ 2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, cu modificarile ulterioare

✔ Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Hotararea Guvernului nr. 1553/2004 privind unele modalitati de incetare a practicilor ilicite in domeniul protectiei intereselor colective ale consumatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu modificarile ulterioare

✔ Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Decizia Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal nr. 105/2007 cu privire la prelucrarile de date cu caracter personal efectuate in sisteme de evidenta de tipul birourilor de credit

✔ Decizia Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal nr. 100/2007 privind stabilirea cazurilor in care nu este necesara notificarea prelucrarii unor date cu caracter personal

✔ Decizia Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal nr. 11/2009 privind stabilirea categoriilor de operatiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal, susceptibile de a prezenta riscuri speciale pentru drepturile si libertatile persoanelor

✔ Decizia Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal nr. 90/2006 privind cazurile in care nu este necesara notificarea prelucrarii unor date cu caracter personal

✔ Decizia Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal nr. 91/2006 privind cazurile in care este permisa notificarea simplificata a prelucrarii datelor cu caracter personal

✔ Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plata, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Regulamentul BNR 21/2009 privind institutiile de plata, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de moneda electronica, cu modificarile ulterioare

✔ Regulamentul BNR nr. 8/2011 privind institutiile emitente de moneda electronica
Regulament BNR nr. 6/2006 privind emiterea si utilizarea Instrumentelor de Plata electronica si relatiile dintre participantii la tranzactiile cu aceste instrumente

✔ Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu modificarile si completarile ulterioare
Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, cu modificarile ulterioare

✔ Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, cu modificarile si completarile ulterioare

✔ Hotararea Guvernului nr. 1308/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic

✔ Regulament BNR nr. 2/2005 privind ordinul de plata utilizat in operatiuni de transfer-credit

✔ Ordonanta de urgenta nr. 60/2009 privind unele masuri în vederea implementarii programului „Prima casa”

✔ Hotarâre nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului „Prima casa”

✔ Ordonanta de urgenta nr. 69/2010 privind reabilitarea termica a cladirilor de locuit cu finantare prin credite bancare cu garantie guvernamentala

✔ Hotarâre nr. 736/2010 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 69/2010 privind reabilitarea termica a cladirilor de locuit cu finantare prin credite bancare cu garantie guvernamentala

Sursa: site-ul BCR

Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul

REGULAMENTUL (UE) 2015/751 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
întrucât:
(1)
Fragmentarea pieței interne aduce atingere competitivității, creșterii economice și creării de locuri de muncă în Uniune. Eliminarea obstacolelor directe și indirecte din calea bunei funcționări și a finalizării unei piețe integrate a plăților electronice, fără a se face distincție între plățile naționale și cele transfrontaliere, este necesară pentru buna funcționare a pieței interne.
(2)
Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a oferit temeiul juridic pentru crearea unei piețe interne a plăților la nivelul întregii Uniuni, deoarece a facilitat în mod substanțial activitatea prestatorilor de servicii de plată, creând norme uniforme în ceea ce privește furnizarea de servicii de plată.
(3)
Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5) a stabilit principiul conform căruia comisioanele achitate de utilizatori pentru o plată transfrontalieră în euro sunt identice cu cele pentru o plată similară în interiorul unui stat membru, inclusiv pentru tranzacțiile de plată cu cardul care fac obiectul prezentului regulament.
(4)
Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6) a stabilit normele privind operațiunile de transfer credit și de debitare directă în euro pe piața internă, dar a exclus din domeniul său de aplicare tranzacțiile de plată cu cardul.
(5)
Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) urmărește armonizarea anumitor norme privind contractele încheiate între consumatori și comercianți, inclusiv regulile privind comisioanele pentru utilizarea mijloacelor de plată, pe baza cărora statele membre interzic comercianților să perceapă consumatorilor, în ceea ce privește utilizarea unui anumit mijloc de plată, comisioane care depășesc costul suportat de comerciant pentru utilizarea unor astfel de mijloace.
(6)
Plățile electronice sigure, eficiente, competitive și inovatoare sunt esențiale pentru ca consumatorii, comercianții și întreprinderile să poată beneficia pe deplin de avantajele pieței unice, în special în contextul actual de orientare către comerțul electronic.
(7)
Unele state membre au adoptat sau pregătesc legislație pentru a reglementa, direct sau indirect, comisioanele interbancare și care abordează o serie de aspecte, inclusiv plafoanele pentru comisioanele interbancare la diferite niveluri, comisioanele percepute comercianților, regula privind acceptarea tuturor cardurilor și măsurile de orientare. Deciziile administrative existente în unele state membre variază în mod semnificativ. Pentru ca nivelul comisioanelor interbancare să devină mai coerent, se anticipează că, la nivel național, vor fi introduse măsuri de reglementare suplimentare menite să abordeze nivelurile sau discrepanțele dintre respectivele comisioane. Astfel de măsuri naționale ar putea să genereze obstacole semnificative în calea finalizării pieței interne în domeniul plăților cu cardul și plăților bazate pe card efectuate pe internet și pe dispozitive mobile și ar obstrucționa, prin urmare, libertatea de a presta servicii.
(8)
Cardurile de plată reprezintă instrumentul de plată electronică utilizat cel mai frecvent pentru achizițiile cu amănuntul. Cu toate acestea, integrarea pieței Uniunii în domeniul cardurilor de plată este departe de a fi finalizată, întrucât multe soluții de plată nu se pot dezvolta dincolo de frontierele naționale și noii actori la nivelul întregii Uniuni sunt împiedicați să intre pe piață. Este necesar să se înlăture obstacolele din calea funcționării eficiente a pieței cardurilor, inclusiv în domeniul plăților cu cardul și plăților bazate pe card efectuate pe internet și pe dispozitive mobile.
(9)
Pentru ca piața internă să poată funcționa în mod eficace, utilizarea plăților electronice ar trebui să fie promovată și facilitată în beneficiul comercianților și al consumatorilor. Cardurile și alte mijloace de plată electronică pot fi folosite cu o mai mare flexibilitate, oferind posibilitatea de a plăti online pentru a profita de piața internă și de comerțul electronic, plățile electronice fiind, de asemenea, potențial sigure pentru comercianți. În consecință, înlocuirea plăților în numerar cu tranzacțiile de plată cu cardul ar putea să genereze beneficii pentru comercianți și consumatori, în cazul în care comisioanele pentru utilizarea schemelor de plată cu cardul sunt stabilite la un nivel eficient din punct de vedere economic, contribuind, în același timp, la o concurență loială, la inovare și la intrarea pe piață a unor noi operatori.
(10)
Comisioanele interbancare sunt comisioane care se aplică de obicei între prestatorii de servicii de plată care acceptă cardul, pe de o parte, și prestatorii de servicii de plată care emit cardul și care aparțin unei anumite scheme de plată cu cardul, pe de altă parte. Comisioanele interbancare reprezintă partea cea mai importantă a comisioanelor percepute comercianților de către prestatorii de servicii de plată acceptanți pentru fiecare tranzacție de plată cu cardul. La rândul lor, comercianții includ respectivele costuri legate de carduri, așa cum fac cu restul costurilor pe care le suportă, în prețurile generale ale bunurilor și serviciilor. Concurența dintre schemele de plată cu cardul pentru a convinge prestatorii de servicii de plată să emită cardurile lor duce la creșterea comisioanelor interbancare pe piață, mai degrabă decât la scăderea acestora, situație care contrastează cu efectul obișnuit de disciplină a prețurilor pe care îl produce concurența într-o economie de piață. În plus față de aplicarea coerentă a normelor în materie de concurență comisioanelor interbancare, reglementarea acestor taxe ar îmbunătăți funcționarea pieței interne și ar contribui la reducerea costurilor de tranzacționare pentru consumatori.
(11)
Larga varietate a comisioanelor interbancare existente și nivelul acestora împiedică apariția unor noi actori la nivelul întregii Uniuni pe baza unor modele de afaceri cu comisioane interbancare mai scăzute sau fără comisioane interbancare, în detrimentul potențialelor economii de scară și de gamă și al creșterilor aferente în materie de eficiență. Aceasta are un impact negativ asupra comercianților și consumatorilor și împiedică inovarea. Întrucât actorii la nivelul întregii Uniunii ar trebui să ofere băncilor emitente cel puțin nivelul cel mai ridicat al comisionului interbancar practicat pe piața pe care doresc să intre, rezultatul este, de asemenea, menținerea fragmentării pieței. Sistemele interne existente în cadrul cărora comisioanele interbancare sunt mai scăzute sau nule pot, de asemenea, să fie forțate să iasă de pe piață din cauza presiunii exercitate de bănci pentru a obține venituri mai mari din comisioanele interbancare. În consecință, consumatorii și comercianții se confruntă cu o situație în care posibilitatea de alegere este limitată, cu prețuri mai mari și cu o calitate mai scăzută a serviciilor de plată, în timp ce capacitatea lor de a utiliza soluții de plată la nivelul întregii Uniuni este, de asemenea, limitată. În plus, comercianții nu pot depăși diferențele dintre comisioane recurgând la serviciile de acceptare a cardurilor oferite de bănci în alte state membre. Regulile specifice ale schemelor de plată cu cardul necesită aplicarea comisionului interbancar al „punctului de vânzare” (țara comerciantului) pentru fiecare tranzacție de plată, în conformitate cu politica de licențe teritoriale. Această cerință împiedică acceptanții să își ofere cu succes serviciile la nivel transfrontalier. De asemenea, acest fapt îi poate împiedica pe comercianți să își diminueze costurile legate de plăți în beneficiul consumatorilor.
(12)
Aplicarea legislației existente de către Comisie și de către autoritățile naționale din domeniul concurenței nu a permis remedierea acestei situații.
(13)
Prin urmare, pentru a se evita fragmentarea pieței interne și apariția unor denaturări semnificative ale concurenței ca urmare a unor legi și decizii administrative divergente, este necesar, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să se ia măsuri în vederea soluționării problemei comisioanelor ridicate și diferite, pentru a permite prestatorilor de servicii de plată să ofere servicii la nivel transfrontalier, iar consumatorilor și comercianților să utilizeze serviciile transfrontaliere.
(14)
Aplicarea prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor existente în materie de concurență la nivelul Uniunii și la nivel național. Aceasta nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină sau să introducă plafoane mai scăzute sau măsuri cu obiect sau efect echivalent prin intermediul legislației naționale.
(15)
Pentru a facilita buna funcționare pentru consumatori și pentru comercianți a unei piețe interne a plăților cu cardul și plăților bazate pe card efectuate pe internet și pe dispozitive mobile, prezentul regulament ar trebui să se aplice emiterii și acceptării transfrontaliere și interne a tranzacțiilor de plată cu cardul. Dacă comercianții au posibilitatea de a opta pentru un acceptant din afara propriului stat membru („acceptare transfrontalieră”), fapt favorizat de impunerea aceluiași nivel maxim al comisioanelor interbancare interne și transfrontaliere pentru tranzacțiile acceptate și de interzicerea licențelor teritoriale, ar trebui să se poată furniza claritatea juridică necesară și să se prevină denaturări ale concurenței în rândul schemelor de plată cu cardul.
(16)
Ca urmare a acțiunilor și a angajamentelor unilaterale acceptate în cadrul procedurilor în materie de concurență, multe tranzacții transfrontaliere de plată cu cardul în Uniune se efectuează deja respectându-se comisioanele interbancare maxime. Pentru a asigura o concurență loială pe piața serviciilor de acceptare, dispozițiile care privesc tranzacțiile interne și transfrontaliere ar trebui să se aplice simultan și într-un termen rezonabil după intrarea în vigoare a prezentului regulament, date fiind dificultățile și complexitatea migrării schemelor de plată cu cardul impuse prin prezentul regulament.
(17)
Există două categorii principale de carduri de credit disponibile pe piață. În cazul cardurilor de debit cu plată amânată, titularului cardului i se debitează contul cu valoarea totală a tranzacțiilor la o anumită dată convenită în prealabil, de obicei o dată pe lună, fără a plăti dobândă. În cazul altor carduri de credit, titularul cardului poate utiliza o facilitate de credit și poate rambursa o parte din sumele scadente la o dată ulterioară celei stabilite, împreună cu dobânda sau cu alte costuri.
(18)
Toate tranzacțiile de plată cu cardul de debit și cu cardul de credit ar trebui să fie supuse unui nivel maxim al comisionului interbancar.
(19)
Evaluarea impactului indică faptul că interzicerea aplicării comisioanelor interbancare pentru tranzacțiile cu carduri de debit ar fi avantajoasă pentru acceptarea cardurilor, pentru utilizarea cardurilor și pentru dezvoltarea pieței unice și ar genera mai multe beneficii pentru comercianți și pentru consumatori decât un plafon stabilit la orice nivel mai ridicat. În plus, s-ar evita efectele negative generate de stabilirea unui plafon mai ridicat în acele scheme naționale care aplică comisioane interbancare foarte scăzute sau nule pentru tranzacțiile de debitare, ca urmare a extinderii la nivel transfrontalier sau ca urmare a majorării nivelului comisioanelor până la nivelul plafonului de către noii participanți pe piață. Interzicerea aplicării comisioanelor interbancare pentru tranzacțiile cu carduri de debit oferă, de asemenea, o soluție pentru riscul exportării modelului comisioanelor interbancare către noile servicii de plată inovatoare, cum ar fi sistemele de pe dispozitive mobile și online.
(20)
Plafoanele din prezentul regulament se bazează pe așa-numitul „test de indiferență a comerciantului” elaborat în literatura de specialitate din domeniul economic, care identifică nivelul comisionului pe care un comerciant ar fi dispus să îl plătească dacă ar compara costul utilizării de către client a unui card de plată cu costul plăților fără card (în numerar) (luând în considerare comisionul pentru servicii plătit băncii acceptante, și anume comisionul de servicii perceput comerciantului și comisionul interbancar). Prin urmare, acestea stimulează utilizarea de instrumente de plată eficiente prin promovarea cardurilor care oferă beneficii mai mari în ceea ce privește tranzacțiile, împiedicând în același timp perceperea de comisioane disproporționate comercianților, ceea ce ar impune costuri ascunse pentru alți consumatori. Comisioanele excesive percepute comercianților ar putea fi generate, de asemenea, de acordurile colective privind comisioanele interbancare, deoarece comercianții sunt reticenți să refuze instrumente de plată costisitoare de teamă să nu piardă clienți. Experiența a arătat că nivelurile respective sunt proporționale, deoarece nu pun sub semnul întrebării funcționarea sistemelor internaționale de carduri și nici activitatea prestatorilor internaționali de servicii de plată. Acestea aduc, de asemenea, beneficii pentru comercianți și pentru consumatori și oferă securitate juridică.
(21)
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în evaluarea impactului, în anumite state membre comisioanele interbancare s-au dezvoltat într-un mod care permite consumatorilor să beneficieze de piețele cardurilor de debit eficiente din punctul de vedere al acceptării cardurilor și al utilizării cardurilor, cu comisioane interbancare mai mici decât nivelul de indiferență a comerciantului. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată stabili comisioane interbancare mai scăzute pentru tranzacțiile interne cu cardul de debit.
(22)
În plus, pentru a se asigura că, pentru cardurile de debit, comisioanele se stabilesc la un nivel eficient din punct de vedere economic, ținând seama de structura piețelor interne de carduri de debit, ar trebui păstrată posibilitatea ca plafoanele aferente comisioanelor interbancare să fie exprimate printr-o rată forfetară. O rată forfetară poate, de asemenea, să stimuleze utilizarea plăților pe bază de card de mică valoare („microplăți”). Ar trebui să fie posibilă aplicarea unei astfel de rate forfetare și în combinație cu o rată procentuală, cu condiția ca suma acestor comisioane interbancare să nu depășească procentul specific din valoarea de tranzacție anuală totală la nivel intern în cadrul fiecărei scheme de plată cu cardul. În plus, ar trebui să fie posibilă definirea unui plafon mai mic al comisionului interbancar procentual per tranzacție și să se impună o valoare maximă a comisionului, stabilită ca limită a valorii comisionului care rezultă din rata procentuală per tranzacție aplicabilă.
(23)
De asemenea, luând în considerare faptul că prezentul regulament realizează pentru prima dată armonizarea comisioanelor interbancare într-un context în care schemele de carduri de debit existente și comisioanele interbancare sunt foarte diferite, este necesar să se prevadă o anumită flexibilitate pentru piețele interne de carduri de plată. Prin urmare, pe o perioadă de tranziție rezonabilă, în ceea ce privește tranzacțiile cu carduri de debit interne, statele membre ar trebui să poată aplica tuturor tranzacțiilor cu carduri de debit interne din cadrul fiecărei scheme de plată cu cardul un comision interbancar bazat pe o medie ponderată de maximum 0,2 % din valoarea de tranzacție medie anuală a tuturor tranzacțiilor interne cu cardul de debit din cadrul fiecărei scheme de plată cu cardul. În ceea ce privește plafonul comisionului interbancar, calculat pe baza valorii de tranzacție medii anuale în cadrul unei anumite scheme de plată cu cardul, este suficient ca un prestator de servicii de plată să participe la o schemă de plată cu cardul (sau la alt tip de acord între prestatorii de servicii de plată) în care se aplică un comision interbancar bazat pe o medie ponderată de cel mult 0,2 % pentru toate tranzacțiile interne cu cardul de debit. Și aici se poate aplica un comision forfetar, unul procentual sau o combinație a celor două, cu condiția respectării plafonului maxim al mediei ponderate.
(24)
În vederea definirii plafoanelor relevante aferente comisioanelor interbancare pentru tranzacțiile interne cu carduri de debit, este oportun ca autoritățile naționale competente abilitate să asigure respectarea prezentului regulament să aibă posibilitatea să colecteze informații privind volumul și valoarea tuturor tranzacțiilor cu cardul de debit în cadrul unei scheme de plată cu cardul sau a tranzacțiilor cu cardul de debit care aparțin unuia sau mai multor prestatori de servicii de plată. În consecință, schemele de plată cu cardul, precum și prestatorii de servicii de plată ar trebui să fie obligați să furnizeze autorităților naționale competente datele relevante precizate de respectivele autorități, în conformitate cu termenele stabilite de acestea. Obligațiile de raportare ar trebui extinse pentru a include prestatorii de servicii de plată precum emitenții sau acceptanții, și nu numai schemele de plată cu cardul, în scopul de a asigura faptul că toate informațiile relevante sunt puse la dispoziția autorităților competente care ar trebui să poată impune, în orice caz, ca aceste informații să fie colectate prin intermediul schemei de plată cu cardul. În plus, este important ca statele membre să asigure un nivel adecvat de divulgare a informațiilor relevante privind plafoanele aplicabile aferente comisioanelor interbancare. Având în vedere faptul că, în general, schemele de plată cu cardul nu sunt prestatori de servicii de plată care fac obiectul supravegherii prudențiale, autoritățile competente pot solicita ca aceste entități să transmită informații certificate de un auditor independent.
(25)
Unele instrumente de plată la nivel intern permit plătitorului să inițieze tranzacții de plată cu cardul care, pentru schema de plată cu cardul, nu se diferențiază ca operațiuni cu cardul de debit sau de credit. Opțiunile exprimate de titularul cardului nu sunt cunoscute nici schemei de plată cu cardul, nici acceptantului; în consecință, schema de plată cu cardul nu are posibilitatea de a aplica diferitele plafoane impuse prin prezentul regulament pentru tranzacțiile cu carduri de debit și de credit care se diferențiază în funcție de calendarul convenit pentru debitarea tranzacțiilor de plată. Ținând seama de necesitatea de a menține funcționalitatea modelelor de afaceri existente, evitând costurile nejustificate sau excesive ale conformității juridice, și, în același timp, având în vedere importanța asigurării unor condiții adecvate de concurență echitabilă între diferitele categorii de carduri de plată, este oportun ca tranzacțiilor de plată interne cu „carduri universale” să li se aplice aceeași regulă prevăzută de prezentul regulament pentru tranzacțiile cu carduri de debit. Cu toate acestea, ar trebui permisă o perioadă mai lungă de adaptare pentru instrumentele de plată respective. Prin urmare, prin excepție și pe o perioadă de tranziție de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre ar trebui să poată defini o cotă maximă de tranzacții de plată interne cu carduri universale care sunt considerate ca fiind echivalente tranzacțiilor cu cardurile de credit. De exemplu, plafonul pentru cardul de credit ar putea fi aplicat cotei stabilite pentru comercianți sau acceptanți din valoarea totală a tranzacțiilor. În acest caz, rezultatul matematic al dispozițiilor ar fi echivalent cu aplicarea unui singur plafon al comisioanelor interbancare pentru tranzacțiile de plată interne efectuate cu cardurile universale.
(26)
Prezentul regulament ar trebui să acopere toate tranzacțiile în cadrul cărora prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății se situează în Uniune.
(27)
În conformitate cu principiul neutralității tehnologice prevăzut în Agenda digitală pentru Europa, prezentul regulament ar trebui să se aplice tranzacțiilor de plată cu cardul, indiferent de mediul în care are loc această tranzacție, inclusiv prin instrumente și servicii pentru plăți de mică valoare care pot fi offline, online sau de pe dispozitive mobile.
(28)
Tranzacțiile de plată cu cardul se efectuează, în general, pe baza a două modele de afaceri principale, și anume schemele tripartite de plată cu cardul (titularul cardului – sistemul emitent și acceptant – comerciant) și schemele cvadripartite de plată cu cardul (titularul cardului – banca emitentă – banca acceptantă – comerciant). Multe dintre sistemele cvadripartite de carduri de plată folosesc un comision interbancar explicit, în majoritatea cazurilor multilateral. Pentru a recunoaște existența comisioanelor interbancare implicite și a contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile, schemele tripartite de plată cu cardul care folosesc prestatori de servicii de plată ca emitenți sau acceptanți ar trebui considerate drept scheme cvadripartite de plată cu cardul și ar trebui să respecte aceleași reguli, în timp ce normele privind transparența și alte măsuri legate de regulile comerciale ar trebui să se aplice tuturor prestatorilor. Cu toate acestea, ținând seama de particularitățile existente pentru astfel de scheme tripartite, este oportun să se permită statelor membre ca, pe o perioadă de tranziție, să poată decide să nu aplice regulile privind plafonul aferent comisionului interbancar în cazul în care astfel de scheme au o cotă de piață foarte restrânsă în statul membru în cauză.
(29)
Serviciul emitent se bazează pe o relație contractuală între emitentul instrumentului de plată și plătitor, indiferent dacă emitentul deține sau nu fonduri în numele plătitorului. Emitentul pune la dispoziția plătitorului carduri de plată, autorizează tranzacții la terminale sau la dispozitive echivalente acestora și poate garanta plata către acceptant pentru tranzacții conforme cu regulile schemei relevante. Prin urmare, simpla distribuție a cardurilor de plată sau a serviciilor tehnice, cum ar fi simpla prelucrare și stocare de date, nu constituie o emitere.
(30)
Serviciul de acceptare constituie un lanț de operațiuni, de la inițierea tranzacției de plată cu cardul până la transferul de fonduri în contul de plăți al beneficiarului plății. În funcție de statul membru și de modelul de afaceri, serviciul de acceptare este organizat diferit. Prin urmare, prestatorul de servicii de plată care achită comisionul interbancar nu încheie întotdeauna un contract direct cu beneficiarul plății. Totuși, intermediarii care prestează o parte a serviciilor de acceptare fără a avea relații contractuale directe cu beneficiarii ar trebui să fie incluși în definiția acceptantului în temeiul prezentului regulament. Serviciul de acceptare se prestează indiferent dacă acceptantul deține sau nu fonduri în numele beneficiarului plății. Serviciile tehnice, precum simpla prelucrare și stocare de date sau operarea terminalelor, nu constituie o acceptare.
(31)
Este important să se asigure faptul că dispozițiile privind comisioanele interbancare ce urmează să fie plătite sau încasate de către prestatorii de servicii de plată nu sunt eludate prin fluxuri alternative de comisioane către emitenți. Pentru a evita acest lucru, „compensarea netă” a comisioanelor plătite sau încasate de către emitent, inclusiv a eventualelor comisioane pentru acordarea autorizațiilor, de la sau către o schemă de plată cu cardul, un acceptant sau orice alt intermediar ar trebui să fie considerată drept comision interbancar. La calcularea comisionului interbancar, pentru a verifica dacă există sau nu o eludare, ar trebui să se ia în considerare suma totală a plăților sau a stimulentelor primite de către un emitent de la o schemă de plată cu cardul în ceea ce privește tranzacțiile reglementate, din care să se scadă comisioanele plătite de către emitent schemei de plată cu cardul. Plățile, stimulentele și comisioanele luate în considerare ar putea fi directe (și anume în funcție de volum sau în funcție de tranzacție) sau indirecte (inclusiv stimulentele de piață, bonusurile, rabaturile pentru atingerea anumitor volume ale tranzacțiilor). Atunci când se verifică dacă sunt eludate dispozițiile prezentului regulament, ar trebui să se țină cont, în special, de profiturile emitenților care rezultă din programe speciale desfășurate în comun de emitenți și schemele de plată cu cardul, precum și de veniturile din procesare, din acordarea licenței și alte comisioane care constituie venituri pentru schemele de plată cu cardul. După caz și dacă este însoțită de alte elemente obiective, emiterea de carduri de plată în țări terțe ar putea fi, de asemenea, luată în considerare atunci când se evaluează potențialul de eludare a prezentului regulament.
(32)
Consumatorii nu sunt în general conștienți de comisioanele plătite de comercianți pentru instrumentul de plată pe care îl utilizează. În același timp, o serie de practici de stimulare aplicate de către emitenți (cum ar fi vouchere de călătorie, bonusuri, rabaturi, refuzuri la plată, asigurări gratuite etc.) pot să îi orienteze pe consumatori către utilizarea instrumentelor de plată, generând astfel comisioane cu o valoare ridicată pentru emitenți. Pentru a contracara acest fenomen, măsurile care impun restricții privind comisioanele interbancare ar trebui să se aplice doar cardurilor de plată care au devenit produse de masă și pe care comercianților le este greu, în general, să le refuze, întrucât sunt emise și utilizate pe scară largă (și anume, cardurile de debit și de credit de consum). Pentru a favoriza funcționarea eficace a pieței în segmentele nereglementate ale sectorului și a limita transferul activităților dinspre segmentele reglementate ale sectorului către cele nereglementate, este necesar să se adopte o serie de măsuri, inclusiv privind separarea sistemului și a infrastructurii, orientarea plătitorului de către beneficiarul plății și acceptarea selectivă de instrumente de plată de către beneficiarul plății.
(33)
Separarea schemei de infrastructură ar trebui să permită tuturor entităților de prelucrare să fie în concurență pentru clienții schemelor. Întrucât costurile de procesare reprezintă o parte semnificativă din costul total de acceptare a cardurilor, este important ca această parte a lanțului valoric să fie deschisă concurenței efective. Pe baza separării sistemului și a infrastructurii, schemele de carduri și entitățile de prelucrare ar trebui să fie independente în ceea ce privește contabilitatea, organizarea și procesul de luare a deciziilor. Acestea nu ar trebui să facă discriminări, de exemplu prin acordarea reciprocă a unui tratament preferențial sau prin furnizarea reciprocă de informații privilegiate care nu sunt disponibile concurenților lor de pe respectivul segment de piață, prin impunerea respectării unor cerințe excesive privind informațiile de către concurenții lor de pe respectivul segment de piață, prin subvenționarea încrucișată a activităților lor în cauză sau prin mecanisme de guvernanță comune. Astfel de practici discriminatorii contribuie la fragmentarea pieței, au un impact negativ asupra intrării pe piață a unor noi actori și împiedică apariția unor actori la nivelul întregii Uniuni, obstrucționând, prin urmare, finalizarea pieței interne în domeniul plăților cu cardul și plăților bazate pe card efectuate pe internet și de pe dispozitive mobile, în detrimentul comercianților, al întreprinderilor și al consumatorilor.
(34)
Regulile aplicate de schemele de plată cu cardul și practicile puse în aplicare de prestatorii de servicii de plată tind să mențină situația în care comercianții și consumatorii nu sunt conștienți de diferențele între comisioane și să reducă transparența pieței, de exemplu prin combinarea comisioanelor sau prin interzicerea posibilității comercianților de a alege o marcă de card mai ieftină pentru cardurile coetichetate (co-badged) sau de a-i orienta pe consumatori către utilizarea unor astfel de carduri mai ieftine. Chiar și atunci când comercianții sunt conștienți de diferențele de costuri, regulile aplicate de sistem îi împiedică adesea pe aceștia să ia măsuri pentru reducerea comisioanelor.
(35)
Instrumentele de plată presupun costuri diferite pentru beneficiarul plății, anumite instrumente fiind mai costisitoare decât altele. Cu excepția cazului în care un anumit instrument de plată este impus prin lege pentru anumite categorii de plăți sau nu poate fi refuzat din cauza statutului său de mijloc legal de plată, beneficiarul plății ar trebui, în conformitate cu Directiva 2007/64/CE, să aibă libertatea de a-i orienta pe plătitori către utilizarea unui anumit instrument de plată. În această privință, schemele de carduri și prestatorii de servicii de plată impun beneficiarilor plăților mai multe restricții, printre care se numără cele privind refuzarea de către beneficiarul plății a anumitor instrumente de plată pentru sume mici, furnizarea de informații către plătitor privind comisioanele suportate de beneficiarul plății pentru anumite instrumente de plată sau pentru limitarea impusă beneficiarului plății în privința numărului de case din magazinul său care acceptă anumite instrumente de plată. Aceste restricții ar trebui să fie eliminate.
(36)
În situațiile în care beneficiarul plății îl orientează pe plătitor către utilizarea unui anumit instrument de plată, beneficiarul plății nu ar trebui să perceapă nicio taxă de la plătitor pentru utilizarea instrumentelor de plată ale căror comisioane interbancare sunt reglementate de prezentul regulament, întrucât, în astfel de situații, avantajele aferente suprataxării sunt limitate, iar situația de pe piață devine complexă.
(37)
Regula privind acceptarea tuturor cardurilor este o dublă obligație impusă de emitenți și schemele de plată cu cardul beneficiarilor plăților pentru ca aceștia să accepte toate cardurile aceleiași mărci, oricare ar fi diferențele de costuri dintre aceste carduri (componenta „acceptarea tuturor produselor”) și oricare ar fi banca emitentă a acestora (componenta „acceptarea tuturor emitenților”). Este în interesul consumatorului ca, pentru aceeași categorie de carduri, beneficiarii plăților să nu poată face nicio discriminare între emitenții sau titularii cardurilor și ca schemele de plată cu cardul și prestatorii de servicii de plată să poată impune beneficiarilor plăților o astfel de obligație. Prin urmare, elementul referitor la „acceptarea tuturor emitenților” din regula privind acceptarea tuturor cardurilor este o regulă care poate fi justificată în cadrul unei scheme de plată cu cardul, deoarece împiedică beneficiarii plății să facă discriminare între diferitele bănci care au emis un anumit card. Elementul „acceptarea tuturor produselor” este, în esență, o practică de legare care are ca efect legarea acceptării cardurilor cu comisioane scăzute de acceptarea cardurilor cu comisioane mari. Eliminarea componentei „acceptarea tuturor produselor” din regula privind acceptarea tuturor cardurilor ar permite comercianților să limiteze posibilitatea de alegere a cardurilor de plată pe care le oferă doar la cele cu costuri (mai) reduse, demers care ar fi, de asemenea, în beneficiul consumatorilor prin reducerea costurilor comercianților. În această situație, comercianții care acceptă carduri de debit nu ar fi obligați să accepte și carduri de credit, iar cei care acceptă carduri de credit nu ar fi constrânși să accepte carduri comerciale. Cu toate acestea, pentru protecția consumatorilor și a capacității consumatorilor de a utiliza carduri de plată cât mai des posibil, comercianții ar trebui să aibă obligația de a accepta cardurile care fac obiectul aceluiași comision interbancar reglementat numai dacă sunt emise în cadrul aceleiași mărci și fac parte din aceeași categorie (carduri preplătite, carduri de debit sau de credit). O astfel de limitare ar avea drept rezultat, de asemenea, creșterea competitivității pentru cardurile cu comisioane interbancare care nu sunt reglementate în temeiul prezentului regulament, întrucât comercianții ar avea o mai mare putere de negociere în ceea ce privește condițiile de acceptare a cardurilor respective. Aceste restricții ar trebui să fie limitate și considerate acceptabile numai pentru a spori protecția consumatorilor, oferind acestora un nivel adecvat de certitudine cu privire la acceptarea de către comercianți a cardurilor lor de plată.
(38)
O distincție clară între cardurile de consum și cardurile comerciale ar trebui să fie asigurată de prestatorii de servicii de plată atât la nivel tehnic, cât și comercial. Este important, prin urmare, să fie definite cardurile comerciale drept instrumente de plată utilizate numai pentru cheltuieli profesionale, percepute direct în contul întreprinderii sau al entității din sectorul public sau al persoanei fizice care desfășoară activități independente.
(39)
Beneficiarii plăților și plătitorii ar trebui să dispună de mijloace pentru identificarea diferitelor categorii de carduri. Prin urmare, diferitele mărci și categorii ar trebui să fie identificabile prin mijloace electronice, iar în cazul instrumentelor de plată pe bază de card nou-emise, acestea ar trebui să fie vizibile pe dispozitiv. În plus, plătitorul ar trebui să fie informat cu privire la acceptarea instrumentului său (instrumentelor sale) de plată la un anumit punct de vânzare. Este necesar ca orice limitare privind utilizarea unei anumite mărci să fie anunțată plătitorului de către beneficiarul plății în același timp și în aceleași condiții ca și informația referitoare la acceptarea unei anumite mărci.
(40)
Pentru a asigura o concurență efectivă între mărci, este important ca aplicația de plată să fie aleasă de utilizatori, nu impusă de piața din aval, care include schemele de carduri de plată, prestatorii de servicii de plată sau entitățile de procesare. Un astfel de acord nu ar trebui să îi împiedice pe plătitori și pe beneficiari să seteze o opțiune automată pentru aplicație, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, cu condiția ca această opțiune să poată fi schimbată pentru fiecare tranzacție.
(41)
În vederea asigurării posibilității de exercitare a unei căi de atac în cazul în care prezentul regulament a fost aplicat incorect sau în cazul apariției unor litigii între utilizatorii serviciilor de plată și prestatorii de servicii de plată, statele membre ar trebui să instituie proceduri extrajudiciare adecvate și eficace de contestare și de introducere a unor căi de atac sau să ia măsuri echivalente. Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și ar trebui să se asigure că sancțiunile respective sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare și că acestea sunt aplicate.
(42)
Comisia ar trebui să prezinte un raport care să studieze diversele efecte ale prezentului regulament asupra funcționării pieței. Este necesar ca Comisia să aibă posibilitatea de a colecta informațiile necesare pentru a redacta acest raport și ca autoritățile competente să coopereze îndeaproape cu Comisia pentru colectarea de date.
(43)
Deoarece obiectivele prezentului regulament de stabilire a unor cerințe uniforme referitoare la tranzacțiile de plată cu cardul și la plățile bazate pe card efectuate pe internet și pe dispozitive mobile nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(44)
Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales dreptul la o cale de atac eficientă sau la un proces echitabil, libertatea de a desfășura o activitate comercială, protecția consumatorilor, și trebuie aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește cerințe uniforme tehnice și comerciale aplicabile tranzacțiilor de plată cu cardul efectuate în Uniune, în cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât și cel al beneficiarului plății se situează în Uniune.
(2) Prezentul regulament nu se aplică serviciilor bazate pe instrumente de plată specifice care pot fi utilizate numai într-un mod limitat, care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
(a)
instrumente care îi permit titularului să achiziționeze bunuri sau servicii numai în incintele emitentului sau în cadrul unei rețele limitate de prestatori de servicii în temeiul unui acord comercial direct cu un emitent profesionist;
(b)
instrumente care pot fi utilizate numai pentru achiziționarea unei game foarte limitate de bunuri sau servicii;
(c)
instrumente valabile numai într-un singur stat membru, furnizate la solicitarea unei întreprinderi sau a unei entități din sectorul public, și reglementate de o autoritate publică națională sau regională în anumite scopuri sociale sau fiscale specifice pentru a achiziționa bunuri sau servicii specifice de la furnizori care au un acord comercial cu emitentul.
(3) Capitolul II nu se aplică în cazul:
(a)
tranzacțiilor cu carduri comerciale;
(b)
retragerilor de numerar de la bancomate sau de la ghișeul unui prestator de servicii de plată; și
(c)
tranzacțiilor cu carduri de plată emise de scheme tripartite de plată cu cardul.
(4) Articolul 7 nu se aplică schemelor tripartite de plată cu cardul.
(5) Atunci când o schemă tripartită de plată cu cardul acordă o licență altor prestatori de servicii de plată pentru emiterea de instrumente de plată cu cardul sau acceptarea tranzacțiilor de plată cu cardul, sau pentru ambele operațiuni, sau emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare sau prin intermediul unui agent, acesta este considerat ca fiind o schemă cvadripartită de plată cu cardul. Cu toate acestea, până la 9 decembrie 2018 în ceea ce privește operațiunile de plată interne, o astfel de schemă tripartită de plată cu cardul poate fi exceptată de la obligațiile stabilite în temeiul capitolului II, cu condiția ca tranzacțiile de plată cu cardul efectuate într-un stat membru în temeiul unei astfel de scheme tripartite de plată cu cardul să nu depășească anual 3 % din valoarea tuturor tranzacțiilor de plată cu cardul efectuate în respectivul stat membru.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1.
„acceptant” înseamnă un prestator de servicii de plată care încheie un contract cu un beneficiar al plății privind acceptarea și prelucrarea tranzacțiilor de plată cu cardul, care duc la transferul fondurilor către beneficiar;
2.
„emitent” înseamnă un prestator de servicii de plată care încheie un contract conform căruia îi furnizează plătitorului un instrument de plată pentru a iniția și a prelucra tranzacțiile de plată cu cardul ale plătitorului;
3.
„consumator” înseamnă o persoană fizică care, în cadrul contractelor de servicii de plată care fac obiectul prezentului regulament, acționează în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa comercială, de afaceri sau profesională;
4.
„tranzacție cu card de debit” înseamnă o tranzacție de plată cu cardul, inclusiv cu carduri preplătite, care nu este o tranzacție cu card de credit;
5.
„tranzacție cu card de credit” înseamnă o tranzacție de plată cu cardul în cadrul căreia valoarea tranzacției se debitează integral sau parțial din contul plătitorului, la o anumită dată din luna calendaristică convenită în prealabil, în conformitate cu o facilitate de credit prestabilită, cu sau fără dobândă;
6.
„card comercial” înseamnă orice instrument de plată cu cardul emis unor întreprinderi, unor entități din sectorul public sau unor persoane fizice care desfășoară activități independente, a cărui utilizare se limitează la cheltuieli profesionale atunci când plățile efectuate cu aceste carduri sunt percepute, în mod direct, în contul întreprinderii, al entității din sectorul public sau al persoanei fizice care desfășoară activități independente;
7.
„tranzacție de plată cu cardul” înseamnă un serviciu bazat pe infrastructura unei scheme de plată cu cardul și pe reguli comerciale pentru efectuarea unei tranzacții de plată prin intermediul oricărui card, dispozitiv de telecomunicații, digital sau informatic ori software, care are drept rezultat o tranzacție de plată cu cardul de debit sau de credit. Nu constituie tranzacții de plată cu cardul tranzacțiile bazate pe alte tipuri de servicii de plată;
8.
„tranzacție de plată transfrontalieră” înseamnă o tranzacție de plată cu cardul în cadrul căreia emitentul și acceptantul se situează în state membre diferite sau în care instrumentul de plată cu cardul este emis de un emitent situat într-un stat membru diferit de cel al punctului de vânzare;
9.
„tranzacție de plată internă” înseamnă orice tranzacție de plată pe bază de card care nu este o tranzacție de plată transfrontalieră;
10.
„comision interbancar” înseamnă un comision plătit pentru fiecare tranzacție directă sau indirectă (prin intermediul unei terțe părți) între emitentul și acceptantul implicați într-o tranzacție de plată cu cardul. Compensarea netă sau altă remunerație convenită face parte din comisionul interbancar;
11.
„compensare netă” înseamnă cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de către un emitent de la schema de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau activități conexe;
12.
„comision de servicii perceput comercianților” înseamnă un comision plătit acceptantului de către beneficiarul plății în legătură cu tranzacții de plată cu cardul;
13.
„beneficiar al plății” înseamnă o persoană fizică sau juridică căreia îi sunt destinate fondurile care au făcut obiectul unei tranzacții de plată;
14.
„plătitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică titulară a unui cont de plăți, care autorizează un ordin de plată din contul de plăți respectiv sau, în absența unui cont de plăți, o persoană fizică sau juridică care emite un ordin de plată;
15.
„card de plată” înseamnă o categorie de instrumente de plată care permite plătitorului să inițieze o tranzacție cu card de debit sau de credit;
16.
„schemă de plată cu cardul” înseamnă un set unic de reguli, practici, standarde și/sau orientări de punere în aplicare privind executarea tranzacțiilor de plată cu cardul care este separat de orice infrastructură sau sistem de plată care asigură funcționarea sa și care include orice organism decizional, organizație sau entitate anume răspunzătoare pentru funcționarea schemei;
17.
„schemă cvadripartită de plată cu cardul” înseamnă o schemă de plată cu cardul în care tranzacțiile de plată cu cardul se execută din contul de plăți al unui plătitor către contul de plăți al unui beneficiar al plății prin intermediul schemei, al emitentului (din partea plătitorului) și al acceptantului (din partea beneficiarului plății);
18.
„schemă tripartită de plată cu cardul” înseamnă o schemă de plată cu cardul în care sistemul însuși prestează servicii de acceptare și de emitere și tranzacțiile de plată cu cardul sunt efectuate din contul de plăți al unui plătitor către contul de plăți al unui beneficiar al plății din cadrul schemei. Atunci când o schemă tripartită de plată cu cardul acordă o licență altor prestatori de servicii de plată pentru emiterea instrumentelor de plată cu cadrul sau acceptarea tranzacțiilor de plată cu cardul sau pentru ambele operațiuni, sau emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare sau prin intermediul unui agent, aceasta este considerată ca fiind o schemă cvadripartită de plată cu cardul;
19.
„instrument de plată” înseamnă orice dispozitiv(e) personalizat(e) și/sau orice serie de proceduri convenite între utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul serviciilor de plată și utilizat pentru a iniția un ordin de plată;
20.
„instrument de plată cu cardul” înseamnă orice instrument de plată, inclusiv un card, telefon mobil, calculator sau orice alt dispozitiv tehnologic care conține o aplicație de plată adecvată care permite plătitorului să inițieze o tranzacție de plată cu cardul care nu este nici un transfer de credit, nici o debitare directă, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012;
21.
„aplicație de plată” înseamnă un software sau un program echivalent încărcat pe un dispozitiv care permite inițierea tranzacțiilor de plată cu cardul și emiterea de ordine de plată de către plătitor;
22.
„cont de plăți” înseamnă un cont deținut în numele unuia sau al mai multor utilizatori ai serviciilor de plată și care este folosit pentru executarea tranzacțiilor de plată, inclusiv prin intermediul unui cont special pentru monedă electronică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8);
23.
„ordin de plată” înseamnă orice dispoziție a plătitorului către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei tranzacții de plată;
24.
„prestator de servicii de plată” înseamnă orice persoană fizică sau juridică autorizată să furnizeze serviciile de plată enumerate în anexa la Directiva 2007/64/CE sau recunoscută ca emitent de monedă electronică în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2009/110/CE. Un prestator de servicii de plată poate să fie un emitent sau un acceptant ori poate avea ambele calități;
25.
„utilizator al serviciilor de plată” înseamnă o persoană fizică sau juridică care folosește un serviciu de plată în calitate de plătitor, de beneficiar al plății sau în ambele calități;
26.
„tranzacție de plată” înseamnă acțiunea de transferare de fonduri, inițiată de plătitor sau în numele acestuia ori de beneficiarul plății, indiferent de eventualele obligații subiacente existente între plătitor și beneficiarul plății;
27.
„prelucrare” înseamnă prestarea serviciilor de prelucrare a tranzacțiilor de plată, prin efectuarea acțiunilor necesare pentru gestionarea unei dispoziții de plată între acceptant și emitent;
28.
„entitate de prelucrare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează servicii de prelucrare a tranzacțiilor de plată;
29.
„punct de vânzare” înseamnă adresa spațiului fizic al unui comerciant la care se inițiază tranzacția de plată. Cu toate acestea:
(a)
în cazul vânzărilor la distanță și al contractelor la distanță (comerț electronic), astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE, punctul de vânzare este adresa sediului comercial fix unde își desfășoară activitatea comerciantul, indiferent de locația site-ului sau a serverului, și prin intermediul căreia este inițiată tranzacția de plată;
(b)
în cazul în care comerciantul nu are un sediu comercial fix, punctul de vânzare este adresa pentru care comerciantul deține o licență comercială valabilă și prin intermediul căreia este inițiată tranzacția de plată;
(c)
în cazul în care comerciantul nu are un sediu comercial fix și nu deține o licență comercială valabilă, punctul de vânzare este adresa de corespondență pentru plata taxelor aferente activității sale comerciale și prin intermediul căreia este inițiată tranzacția de plată;
30.
„marcă de plată” înseamnă orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinație a acestora în formă materială sau digitală, capabilă să desemneze schema de plată cu cardul în care sunt efectuate tranzacțiile de plată cu cardul;
31.
„coetichetare (co-badging)” înseamnă includerea a două sau a mai multe mărci de plată sau aplicații de plată ale aceleiași mărci pe același instrument de plată cu cardul;
32.
„comarcare (co-branding)” înseamnă includerea a cel puțin unei mărci de plată și a cel puțin unei mărci, alta decât de plată, pe același instrument de plată cu cardul;
33.
„card de debit” înseamnă o categorie de instrumente de plată care permite plătitorului să inițieze o tranzacție cu card de debit, cu excepția celor cu carduri preplătite;
34.
„card de credit” înseamnă o categorie de instrumente de plată care permite plătitorului să inițieze o tranzacție cu card de credit;
35.
„card preplătit” înseamnă o categorie de instrumente de plată pe care se stochează monedă electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE.

CAPITOLUL II
COMISIOANE INTERBANCARE

Articolul 3

Comisioanele interbancare pentru tranzacțiile cu cardul de debit de consum

(1) Prestatorii de servicii de plată nu oferă și nici nu solicită un comision interbancar per tranzacție mai mare de 0,2 % din valoarea tranzacției pentru orice tranzacție cu card de debit.
(2) Pentru tranzacțiile interne cu cardul de debit, statele membre pot fie:
(a)
să definească un plafon al comisionului interbancar procentual per tranzacție mai scăzut decât cel prevăzut la alineatul (1) și să impună un cuantum maxim fix al comisionului ca limită a cuantumului comisionului care rezultă din rata procentuală aplicabilă; fie
(b)
să permită prestatorilor de servicii de plată să aplice un comision interbancar per tranzacție care să nu depășească 0,05 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea corespunzătoare în moneda națională la 8 iunie 2015, care va fi revizuită o dată la cinci ani sau ori de câte ori există o variație semnificativă a cursului de schimb. De asemenea, comisionul interbancar per tranzacție poate fi combinat cu o rată procentuală maximă de cel mult 0,2 %, cu condiția ca suma comisioanelor interbancare ale schemei de plată cu cardul să nu depășească niciodată 0,2 % din valoarea de tranzacție anuală totală a tranzacțiilor interne cu cardul de debit din cadrul fiecărei scheme de plată cu cardul.
(3) Până la 9 decembrie 2020, în legătură cu tranzacțiile interne cu cardul de debit, statele membre pot permite prestatorilor de servicii de plată să aplice un comision interbancar bazat pe o medie ponderată care să nu depășească echivalentul a 0,2 % din valoarea de tranzacție medie anuală a tuturor tranzacțiilor interne cu cardul de debit din cadrul fiecărei scheme de plată cu cardul. Statele membre pot defini un plafon mai scăzut al comisionului interbancar bazat pe o medie ponderată care să se aplice tuturor tranzacțiilor interne cu cardul de debit.
(4) Valorile de tranzacție anuale menționate la alineatele (2) și (3) se calculează de la data de 1 ianuarie și până la data de 31 decembrie și se aplică începând de la data de 1 aprilie a anului următor. Perioada de referință pentru primul calcul al acestei valori începe cu 15 luni calendaristice înainte de data aplicării alineatelor (2) și (3) și se încheie cu trei luni calendaristice înainte de data respectivă.
(5) Prin solicitare scrisă, autoritățile competente menționate la articolul 13 impun schemelor de plată cu cardul și prestatorilor de servicii de plată să furnizeze toate informațiile necesare pentru verificarea aplicării corecte a alineatelor (3) și (4) din prezentul articol. Aceste informații sunt transmise autorității competente înainte de data de 1 martie a anului următor perioadei de referință menționate în prima teză din alineatul (4). Orice alte informații care permit autorităților competente să verifice respectarea dispozițiilor din prezentul capitol se trimit autorităților competente, la cererea scrisă a acestora, în termenul stabilit. Autoritățile competente pot solicita ca astfel de informații să fie certificate de un auditor independent.

Articolul 4

Comisioanele interbancare pentru tranzacțiile cu cardul de credit de consum

Prestatorii de servicii de plată nu oferă și nici nu solicită un comision interbancar per tranzacție mai mare de 0,3 % din valoarea tranzacției pentru nicio tranzacție cu cardul de credit. Pentru tranzacțiile interne cu cardul de credit, statele membre pot defini un plafon mai mic pentru comisionul interbancar per tranzacție.

Articolul 5

Interzicerea eludării

În sensul aplicării plafoanelor menționate la articolele 3 și 4, orice remunerație convenită, inclusiv compensația netă, cu un obiect sau efect echivalent al comisionului interbancar, primită de emitent de la o schemă de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată sau activități conexe, este considerată ca făcând parte din comisionul interbancar.

CAPITOLUL III
REGULI COMERCIALE

Articolul 6

Acordarea de licențe

(1) Se interzice orice restricție teritorială în cadrul Uniunii sau orice regulă cu efect echivalent din acordurile pentru acordarea licenței sau din regulile schemelor de plată cu cardul în scopul emiterii de carduri de plată sau al acceptării tranzacțiilor de plată cu cardul.
(2) Se interzice orice cerință sau obligație de a obține o licență sau o autorizație specifică unei țări pentru a desfășura activități la nivel transfrontalier sau orice regulă cu efect echivalent din acordurile pentru acordarea licenței sau din regulile schemelor de plată cu cardul în scopul emiterii de carduri de plată sau al acceptării tranzacțiilor de plată cu cardul.

Articolul 7

Separarea schemei de plată cu cardul și a entităților de prelucrare

(1) Schemele de plată cu cardul și entitățile de prelucrare:
(a)
sunt independente în ceea ce privește contabilitatea, organizarea și procesele de luare a deciziilor;
(b)
nu prezintă prețurile pentru schemele de plată cu cardul și activitățile de prelucrare în mod grupat și nu subvenționează încrucișat astfel de activități;
(c)
nu fac niciun fel de discriminare între filialele lor sau între acționari, pe de o parte, și utilizatorii schemelor de plată cu cardul și alți parteneri contractuali, pe de altă parte, și, în special, nu condiționează în niciun fel prestarea vreunui serviciu pe care îl oferă de acceptarea de către partenerul contractual a oricărui alt serviciu pe care îl oferă.
(2) Autoritatea competentă a statului membru în care se află sediul social al sistemului poate impune unei scheme de plată cu cardul să furnizeze un raport independent care să certifice respectarea de către aceasta a alineatului (1).
(3) Schemele de plată cu cardul oferă posibilitatea ca mesajele de autorizare și de compensare ale fiecăreia dintre tranzacțiile de plată cu cardul să fie separate și prelucrate de entități de prelucrare diferite.
(4) Este interzisă orice discriminare teritorială în regulile de prelucrare operate de schemele de plată cu cardul.
(5) Entitățile de prelucrare din Uniune se asigură că sistemul lor este interoperabil din punct de vedere tehnic cu alte sisteme ale entităților de prelucrare din Uniune prin utilizarea de standarde elaborate de organisme de standardizare internaționale sau europene. În plus, schemele de plată cu cardul nu adoptă și nici nu aplică reguli comerciale care să limiteze interoperabilitatea cu alte entități de prelucrare din Uniune.
(6) După consultarea unui comitet consultativ conform articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9), Autoritatea Bancară Europeană (ABE) poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se stabilesc cerințele care trebuie respectate de schemele de plată cu cardul și de entitățile de prelucrare pentru a asigura aplicarea alineatului (1) litera (a) din prezentul articol.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 9 decembrie 2015.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 8

Coetichetare și alegerea mărcii de plată sau a aplicației de plată

(1) Se interzice orice regulă a unei scheme de plată cu cardul și orice regulă din acordurile pentru acordarea licenței sau orice măsură cu efect echivalent care constituie un obstacol pentru un emitent sau care îl împiedică pe acesta să cupleze două sau mai multe mărci de plată sau aplicații de plată diferite pe un instrument de plată cu cardul.
(2) La încheierea unui acord contractual cu un prestator de servicii de plată, consumatorul poate solicita să dețină două sau mai multe mărci de plată diferite pe un instrument de plată cu cardul, cu condiția ca un astfel de serviciu să fie oferit de prestatorul de servicii de plată. Într-un termen rezonabil premergător semnării contractului, prestatorul de servicii de plată furnizează consumatorului informații clare și obiective cu privire la toate mărcile de plată disponibile și cu privire la caracteristicile acestora, inclusiv cu privire la funcționalitatea, costul și securitatea acestora.
(3) Orice diferență de tratament al emitenților sau al acceptanților în regulile sistemelor și în regulile din acordurile pentru acordarea licenței în ceea ce privește coetichetarea diferitelor mărci de plată sau aplicații de plată pe un instrument de plată cu cardul se justifică în mod obiectiv și este nediscriminatorie.
(4) Schemele de plată cu cardul nu impun cerințe de raportare, obligații de plată a unor comisioane sau obligații similare cu același obiect sau efect prestatorilor de servicii de plată emitenți și acceptanți pentru tranzacțiile efectuate cu orice dispozitiv pe care marca de plată a acestora este prezentă în ceea ce privește tranzacțiile pentru care schema lor nu este utilizată.
(5) Orice principiu de rutare sau orice măsură echivalentă care are drept obiectiv direcționarea tranzacțiilor printr-un anumit canal sau proces și alte standarde și cerințe tehnice și de siguranță referitoare la gestionarea a două sau a mai multe mărci de plată și aplicații de plată diferite pe un instrument de plată cu cardul este nediscriminatorie și se aplică în mod nediscriminatoriu.
(6) Schemele de plată cu cardul, emitenții, acceptanții, entitățile de prelucrare și alți prestatori de servicii tehnice nu inserează mecanisme automate, software sau dispozitive în instrumentul de plată sau echipamentul instalat la punctul de vânzare care limitează posibilitatea de alegere a mărcii de plată sau a aplicației de plată, sau a ambelor, de către plătitor sau de către beneficiarul plății atunci când utilizează un instrument de plată coetichetat.
Beneficiarii plăților își păstrează opțiunea de a instala mecanisme automate pe echipamentele utilizate la punctul de vânzare care selectează cu prioritate o anumită marcă de plată sau o anumită aplicație de plată, dar beneficiarii plăților nu împiedică plătitorul să anuleze o astfel de selectare prioritară automată făcută de beneficiarul plății pe echipamentul său pentru categoriile de carduri sau de instrumente de plată conexe acceptate de către beneficiarul plății.

Articolul 9

Diferențierea comisioanelor

(1) Acceptanții oferă și facturează beneficiarului plății comisioane de servicii percepute comercianților, specificate individual pentru diferite categorii și diferite mărci de carduri de plată cu niveluri diferite ale comisioanelor interbancare, cu excepția cazului în care beneficiarii plăților solicită în scris acceptantului să le perceapă comisioane de servicii nediferențiate.
(2) Acceptanții includ, în acordurile lor cu beneficiarii plății, informații care precizează în mod individual cuantumul comisioanelor de servicii percepute comercianților, al comisioanelor interbancare și al comisioanelor de sistem aplicabile pentru fiecare categorie și marcă de carduri de plată, cu excepția cazului în care beneficiarul plății face ulterior o solicitare diferită în scris.

Articolul 10

Regula privind acceptarea tuturor cardurilor

(1) Schemele de plată cu cardul și prestatorii de servicii de plată nu aplică nicio regulă care să îi oblige pe beneficiarii plății care acceptă un instrument de plată cu cardul emis de un emitent să accepte și alte instrumente de plată cu cardul emise în cadrul aceleiași scheme de plată cu cardul.
(2) Alineatul (1) nu se aplică instrumentelor de plată cu cardul ale consumatorilor aparținând aceleiași mărci și aceleiași categorii de carduri preplătite, carduri de debit sau de credit care fac obiectul comisioanelor interbancare din capitolul II din prezentul regulament.
(3) Alineatul (1) nu aduce atingere posibilității pe care o au schemele de plată cu cardul și prestatorii de servicii de plată de a prevedea că nu se pot refuza cardurile pe baza identității emitentului sau a titularului cardului.
(4) Beneficiarii plăților care decid să nu accepte toate cardurile sau alte instrumente de plată ale unei scheme de plată cu cardul îi informează cu privire la aceasta pe consumatori în mod clar și neechivoc, în același timp în care le comunică informații cu privire la acceptarea altor carduri și instrumente de plată ale schemei de plată cu cardul. Informațiile respective sunt afișate în mod vizibil la intrarea în magazin și la casă.
În cazul vânzărilor la distanță, aceste informații sunt afișate pe site-ul internet al beneficiarului plăților ori pe orice alt suport electronic sau mobil utilizat. Informațiile sunt furnizate plătitorului în timp util și înainte ca plătitorul să încheie un contract de cumpărare cu beneficiarul plății.
(5) Emitenții se asigură că instrumentele lor de plată sunt identificabile electronic și, în cazul instrumentelor de plată cu cardul nou-emise, că sunt, de asemenea, identificabile în mod vizibil, astfel încât beneficiarii plății și plătitorii să poată identifica în mod neechivoc ce mărci și ce categorii de carduri preplătite, carduri de debit, carduri de credit sau carduri comerciale sunt alese de către plătitor.

Articolul 11

Reguli privind orientarea clienților

(1) Se interzice orice regulă din acordurile pentru acordarea licenței, oricare dintre regulile sistemului aplicate de schemele de plată cu cardul și orice regulă din acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată acceptanți ai cardurilor și beneficiarii plății care îi împiedică pe beneficiarii plăților să îi orienteze pe consumatori către utilizarea oricărui instrument de plată pe care beneficiarii respectivi îl preferă. Această interdicție se referă, de asemenea, la orice regulă care interzice beneficiarilor plăților să privilegieze în mai mare măsură instrumentele de plată cu cardul ale unei anumite scheme de plată cu cardul, în raport cu cele ale altor scheme.
(2) Se interzice orice regulă din acordurile pentru acordarea licenței, oricare dintre regulile sistemului aplicate de schemele de plată cu cardul și orice regulă din acordurile încheiate între acceptanți și beneficiarii plății care îi împiedică pe beneficiarii plăților să îi informeze pe plătitori cu privire la comisioanele interbancare și comisioanele de servicii percepute comercianților.
(3) Alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu aduc atingere regulilor privind taxele, reducerile sau alte mecanisme de orientare prevăzute în Directiva 2007/64/CE și în Directiva 2011/83/UE.

Articolul 12

Informarea beneficiarului plății cu privire la tranzacțiile individuale de plată cu cardul

(1) După executarea unei tranzacții individuale de plată cu cardul, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății îi furnizează acestuia următoarele informații:
(a)
referința care îi permite beneficiarului plății să identifice tranzacția de plată cu cardul;
(b)
valoarea tranzacției de plată în moneda în care este creditat contul de plăți al beneficiarului plății;
(c)
valoarea oricăror comisioane pentru tranzacția de plată cu cardul, indicând separat comisionul de servicii perceput comercianților și valoarea comisionului interbancar.
Cu acordul prealabil și explicit al beneficiarului plății, informațiile menționate la primul paragraf pot fi grupate în funcție de marcă, aplicație, categorii de instrumente de plată și rate ale comisioanelor interbancare aplicabile operațiunii.
(2) Contractele încheiate între acceptanți și beneficiarii plății pot cuprinde o dispoziție conform căreia informațiile menționate la alineatul (1) primul paragraf sunt furnizate sau puse la dispoziție periodic, cel puțin o dată pe lună, și în forma convenită, care permite beneficiarilor plății să stocheze și să reproducă informațiile fără a le modifica.

CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE

Articolul 13

Autorități competente

(1) Statele membre desemnează autoritățile competente care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a prezentului regulament și cărora le sunt acordate competențe de investigare și de punere în aplicare.
(2) Statele membre pot desemna organisme existente să acționeze în calitate de autorități competente.
(3) Statele membre pot desemna una sau mai multe autorități competente.
(4) Statele membre informează Comisia cu privire la autoritățile competente respective până la 9 iunie 2016. Acestea transmit fără întârziere Comisiei o notificare cu privire la orice modificare ulterioară care are legătură cu autoritățile respective.
(5) Autoritățile competente desemnate menționate la alineatul (1) dispun de resurse corespunzătoare pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.
(6) Statele membre solicită autorităților competente să monitorizeze cu eficacitate conformitatea cu prezentul regulament, inclusiv să contracareze încercările prestatorilor de servicii de plată de a eluda prezentul regulament, și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestuia.
Articolul 14

Sancțiuni

(1) Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora.
(2) Statele membre notifică dispozițiile respective Comisiei până la 9 iunie 2016 și îi comunică de îndată orice modificări ulterioare aduse acestora.

Articolul 15

Soluționarea litigiilor, proceduri extrajudiciare de contestare și de introducere a unor căi de atac

(1) Statele membre asigură și promovează proceduri extrajudiciare adecvate și eficace de contestare și de introducere a unor căi de atac sau iau măsuri echivalente pentru soluționarea litigiilor care decurg din prezentul regulament între beneficiarii plăților și prestatorii lor de servicii de plată. În acest sens, statele membre desemnează organisme existente, dacă este cazul, sau instituie organisme noi. Organismele sunt independente față de părți.
(2) Statele membre informează Comisia cu privire la organismele respective până la 9 iunie 2017. Statele membre transmit fără întârziere Comisiei o notificare a oricărei modificări ulterioare care are legătură cu organismele respective.

Articolul 16

Cardurile universale

(1) În sensul prezentului regulament, în ceea ce privește tranzacțiile de plată interne care nu sunt diferențiate de schema de plată cu cardul drept tranzacții cu cardul de debit sau de credit, se aplică dispozițiile privind tranzacțiile cu carduri de debit sau de credit.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), până la 9 decembrie 2016, statele membre pot defini o cotă care să nu depășească 30 % din tranzacțiile de plată interne menționate la alineatul (1) din prezentul articol, care sunt considerate ca fiind echivalente tranzacțiilor cu carduri de credit cărora li se aplică plafonul comisionului interbancar stabilit la articolul 4.

Articolul 17

Clauza de revizuire

Până la 9 iunie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul Comisiei analizează, în special, caracterul adecvat al nivelurilor comisioanelor interbancare și mecanismele de orientare, cum ar fi comisioanele, ținând seama de gradul de utilizare și de costurile aferente diferitelor mijloace de plată și de măsura în care au intrat pe piață noi actori, noi tehnologii și modele de afaceri inovatoare. Evaluarea ia în considerare, în special:
(a)
evoluția comisioanelor percepute plătitorilor;
(b)
nivelul concurenței între furnizorii de carduri de plată și schemele de plată cu cardul;
(c)
efectele asupra costurilor pentru plătitor și pentru beneficiarul plății;
(d)
gradul de repercutare a reducerii nivelurilor comisioanelor interbancare asupra comercianților;
(e)
cerințele de natură tehnică și implicațiile acestora pentru toate părțile interesate;
(f)
efectele coetichetării asupra facilității în utilizare, în special pentru utilizatorii vârstnici și pentru utilizatorii cei mai vulnerabili;
(g)
efectul asupra pieței al excluderii cardurilor comerciale de la capitolul II, comparând situația din acele state membre în care suprataxarea este interzisă cu situația din statele membre în care aceasta este permisă;
(h)
efectul asupra pieței al dispozițiilor speciale privind comisioanele interbancare pentru operațiunile interne cu cardul de debit;
(i)
dezvoltarea acceptării transfrontaliere și efectele acesteia asupra pieței unice, comparând situația cardurilor cu comisioane plafonate cu cea a cardurilor ale căror comisioane nu sunt limitate, pentru a lua în considerare posibilitatea de a clarifica ce comision interbancar se aplică acceptării transfrontaliere;
(j)
aplicarea în practică a regulilor privind separarea dintre schema de plată cu cardul și prelucrare, precum și necesitatea de a reconsidera separarea juridică;
(k)
eventuala necesitate, în funcție de efectul articolului 3 alineatul (1) asupra valorii reale a comisioanelor interbancare pentru tranzacțiile cu carduri de debit cu valoare medie și ridicată, de a revizui respectivul alineat prevăzând că plafonul ar trebui să fie limitat la cuantumul cel mai mic dintre 0,07 EUR și 0,2 % din valoarea tranzacției.
Raportul Comisiei este urmat, dacă este necesar, de o propunere legislativă care poate include o revizuire propusă a plafonului maxim al comisioanelor interbancare.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Se aplică de la 8 iunie 2015, cu excepția articolelor 3, 4, 6 și 12, care se aplică de la 9 decembrie 2015, și a articolelor 7, 8, 9 și 10, care se aplică de la 9 iunie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 29 aprilie 2015.

Pentru Parlamentul European
Președintele
M. SCHULZ
Pentru Consiliu
Președintele
Z. KALNIŅA-LUKAŠEVICA

Sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32015R0751&from=EN

Ordonanta de Urgenta nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Ordonanta de Urgenta nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicata in Monitorul Oficial nr.389/11.06.2010

A intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta nr 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (comunicat al ANCPC din 22.06.2010):

Ordonanta de Urgenta nr 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a intrat in vigoare luni, 21 iunie.

Prevederile noului act normativ se aplica atat contractelor noi cat si celor aflate in derulare, indiferent de valoarea acestora. Institutiile de creditare au la dispozitie 90 de zile pentru modificarea prin acte aditionale a contractelor de creditare aflate in derulare in conformitate cu noile reglementari.

„In data de 21 iunie 2010 a intrat in vigoare OUG 50/2010. Incepand cu aceasta data, institutiile de creditare au obligatia de a respecta prevederile actului normativ. Termenul de 90 zile pentru actualizarea contractelor la forma legala nu reprezinta o perioada de derogare de la aplicarea prevederilor legii. Incepand din 21 iunie 2010, prevederile din contract care contravin OUG 50/2010 sunt nule de drept, indiferent daca contractul a fost actualizat sau nu. In aceasta perioada, toate cererile de rambursare anticipata a creditelor se rezolva conform prevederilor OUG 50/2010; toate comisioanele aferente creditelor trebuie actualizate pentru a se conforma noilor reglementari.”, a declarat Constantin Cerbulescu, presedinte ANPC.

Ca noutate, Ordonanta de Urgenta nr. 50/2010 prevede:

• comision de rambursare anticipata de maxim 1% pentru credite cu dobanda fixa;
• nu se percepe comision de rambursare anticipata la credite cu dobanda variabila;
• se limiteaza comisioanele aferente derularii contractului de credit la: comision de administrare credit, comision de penalizare pentru intarzierea la plata, comision de rambursare anticipata daca dobanda e fixa, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor; suplimentar, creditorul are dreptul sa perceapa doar comision de analiza dosar (numai in cazul in care accepta creditarea) si comision aferent costurilor cu asigurarea (doar pentru situatiile in care este prevazuta asigurare – excluse contractele de descoperit de cont, creditul de consum s.a.m.d.)
• interzicerea explicita a unor comisioane pentru operatiuni cu numerar pentru plata ratelor la credit sau tragerea transelor din credit;
• obligatia de a calcula dobanda variabila in mod transparent; formula de calcul trebuie sa aiba ca referinta ROBOR/LIBOR/EURIBOR/dobanda de referinta BNR; marja fixa nu poate fi modificata de creditor pe durata contractului decat in favoarea consumatorului; intervalele de timp la care se recalculeaza dobanda sunt prevazute in contract;
• pentru contractele noi, creditorul trebuie sa prezinte consumatorului inainte de semnarea contractului un formular standardizat cu toate datele tehnice ale creditului, inclusiv DAE, formula de calcul a dobanzii si suma totala ce urmeaza a fi rambursata;
• creditorul trebuie sa prezinte consumatorului contractul de credit cu cel putin 15 zile inainte de semnare;
• dreptul consumatorului de a renunta neconditionat, fara justificari, fara a invoca motive, in termen de 14 zile de la semnare, la un contract de credit.

Actul normativ se aplica contractelor de credit, inclusiv contractelor de credit garantate cu ipoteca sau cu o alta garantie pentru proprietatea imobiliara sau garantate printr-un drept privind proprietatea imobiliara, precum si contractelor de credit al caror scop il constituie dobandirea sau pastrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei cladiri existente sau proiectate, indiferent de valoarea totala a creditului, precum si contractelor de leasing.

Sfaturi pentru consumatori

• La incheierea unui nou contract de credit:

– cereti formularul standard cu parametrii tehnici ai creditului si verificati daca a fost completat cu toate informatiile privind costul creditului; folositi acest formular pentru a compara ofertele de la posibili creditori; formularul contine suma totala de rambursat (rate plus dobanzi plus comisioane) ce poate fi folosita cu usurinta ca parametru pentru a compara diferite oferte;
– cereti un exemplar al contractului de credit pentru a-l studia in liniste acasa, inainte de a semna; daca aveti neclaritati, cereti parerea unui consultant; creditorul este obligat sa va prezinte contractul cu cel putin 15 zile inainte de semnare, pentru orice derogare trebuie sa va ceara acordul scris – va sfatuim sa fiti reticenti cu aceste solicitari.

• Pentru contractele de credit existente:

– refuzati comisioanele pentru unele operatiuni cu numerar pe care bancile le percep pentru plata ratelor (comision de plata a ratei in avans, comision pentru plata prin intermediar etc.)
– cereti bancii sa stopeze incasarea comisioanelor aferente creditului care nu sunt prevazute in OUG 50/2010;
– in maxim 90 zile (incepand cu 21.06.2010), institutiile de creditare va vor trimite acte aditionale de modificare a contractelor existente; verificati daca modificarile sunt in conformitate cu prevederile OUG 50/2010, creditorul nu are voie sa va propuna altceva decat prevede actul normativ – daca aveti obiectii, notificati in scris creditorul altfel se prezuma acceptarea tacita;
– in aceasta perioada, e posibil sa primiti de la banci si oferte de modificare a contractelor de credit existente care NU AU LEGATURA cu asigurarea conformitatii contractului cu dispozitiile OUG 50/2010; poate fi vorba de trecerea de la dobanda variabila la dobanda fixa sau alte modificari, NU SUNTETI OBLIGATI sa acceptati aceste oferte; chiar daca vi se propune o dobanda mai mica, interesati-va de nivelul actual al dobanzilor de pe piata pentru a vedea cat de avantajoasa este oferta;
– daca doriti sa rambursati anticipat un credit, in conditiile OUG 50/2010 (fara comision de rambursare la creditele cu dobanda variabila sau cu comision de 1% pentru dobanda fixa), o puteti face chiar daca institutia de credit nu a modificat contractul pe care il aveti; din 21 iunie 2010, orice prevedere din contract referitoare la un comision de rambursare ce contravine OUG 50/2010 este nula de drept; creditorul trebuie sa va calculeze suma de rambursat conform OUG 50/2010 si sa includa doar comisioanele acceptate de ordonanta de urgenta si nu pe acelea existente in contractul de credit;
– utilizati notificari scrise in relatia cu creditorul (notificari depuse la registratura institutiei de credit cu numar de inregistrare sau trimise prin posta cu confirmare de primire); exista situatii in care consumatorii ce doresc sa beneficieze de noile reglemantari legale (rambursare anticipata a creditului sau eliminarea unor comisioane) sunt refuzati verbal de creditorii care se prevaleaza fie de termenul de gratie de 90 zile pentru actualizarea contractelor fie de motivul fals ca OUG 50/2010 nu a intrat in vigoare; corespondenta scrisa cu creditorul, urmata eventual de un refuz al acestuia de a aplica prevederile OUG 50/2010 constituie suportul legal pe baza caruia puteti sa sesizati Comisariatele Judetene pentru Protectia Consumatorilor sau sa initiati o actiune in instanta.

Biroul de presa
22.06.2010

GUVERNUL ROMÂNIEI
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ privind contractele de credit pentru consumatori

Având în vedere că transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a
Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008
privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei
87/102/CEE a Consiliului trebuie realizată până la data de 11 iunie 2010,
adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă se impune pentru a permite
creditorilor să îndeplinească obligaţiile prevăzute în actul normativ european astfel
încât să fie atins obiectivul de creare a pieţei interne comunitare, care impune
asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.
în lipsa unei reglementări imediate a contractelor de credit pentru consumatori,
aceştia nu ar putea beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european
precum şi faptul că s-ar crea o denaturare a concurenţei,
luând în considerare faptul că actul normativ va permite atât mutarea creditelor
de la un creditor la altul în condiţii contractuale similare, posibilitatea creditorilor de a
restitui în avans sumele contractate fără a plăti penalităţi excesive în condiţiile scăderii
veniturilor per familie dar în special pe sprijinul financiar pe care îl oferă creditorii din
România atât consumatorilor, statului prin plata de impozite şi taxe cât şi mediului de
afaceri prin relansarea acordării de credite în condiţii de transparentă şi liberă
concurentă şi astfel se vor institui mecanisme care să menţină un grad suficient de
solvabilitate atât debitorilor cât şi creditorilor,
pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către
Comisie împotriva României,
ţinând cont de faptul că aceste aspecte vizează interesul public şi constituie
situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
În temeiul art.115 alin.(4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1. – Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează drepturile şi obligaţiile
părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori.

Art. 2. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică contractelor de credit,
inclusiv contractelor de credit garantate cu ipotecă, sau cu un drept asupra unui bun
imobil, precum şi contractelor de credit al căror scop îl constituie dobândirea sau
păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil existent sau proiectat ori
renovarea, amenajarea, consolidarea, reabilitarea, extinderea sau creşterea valorii unui
bun imobil, indiferent de valoarea totală a creditului.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică următoarelor contracte:
a) contracte de închiriere sau de leasing în cazul în care obligaţia de cumpărare
sau opţiunea de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin
respectivul contract nici prin alt contract separat;
b) contracte de credit sub forma „descoperitului de cont” pe baza cărora creditul
trebuie rambursat în termen de o lună;
c) contractele de credit pe baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără
alte costuri, precum şi contractele de credit cu termen de rambursare într-o perioadă de
trei luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative. Prin costuri
nesemnificative se înţeleg costuri de până la 0,5% din valoarea contractului de credit;
d) contracte de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi cu titlu
accesoriu, ca sprijin pentru aceştia, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai
mică decât cea practicată pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului;
e) contracte de credit încheiate cu firmele de investiţii, aşa cum sunt definite la
art. 2 alin. (2) lit. p) şi x) din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii
financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.
121/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu instituţiile de credit
definite la art. 7 alin. (1) pct. 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în
scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie referitoare la unul sau mai
multe instrumente financiare dintre cele prevăzute la art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr.
31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat
prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, atunci când
societatea de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată într-o
astfel de tranzacţie;
f) contracte de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă
sau de o altă autoritate instituită conform prevederilor legale;
g) contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei
datorii existente, neînţelegându-se prin acestea contractele de restructurare,
reeşalonare etc;
h) contracte de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună la
dispoziţia creditorului un bun mobil, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora
răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun mobil
oferit drept garanţie. Nu se înţeleg prin aceasta contractele de credit în temeiul cărora
bunul oferit drept garanţie este însuşi bunul finanţat;
i) contracte de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns pe baza
unei dispoziţii legale de interes general, la rate ale dobânzii mai mici decât cele
practicate în mod obişnuit pe piaţă sau fără dobândă ori în condiţii care sunt mai
avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu dobânzi mai mici
decât cele practicate în mod normal pe piaţă.

Art. 3. – În cazul contractelor de credit sub forma „descoperit de cont” potrivit
cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-o perioadă de maxim trei luni, se
aplică numai art. 1 –8, art. 9 alin. (1) lit. a) – c) şi alin. (2), art. 10, art. 21 – 45, art. 48,
art. 49, art. 52, art. 53, art. 63 – 65, art. 70 – 96.

Art. 4. – În cazul contractelor de credit sub forma „descoperit de cont cu
aprobare tacită” se aplică numai art. 1- 7, art. 35 – 44, art. 56, art. 57, art. 79 – 96.

Art. 5. – Se aplică numai art. 1 –10, art. 21 – 29, art. 31 – 46 alin. (1) lit. a) – i)
şi lit. m), art. 48, art. 50, art. 51, art. 54 – 57, art. 66 – 96, contractelor de credit
încheiate de o organizaţie care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi;
b) nu obţine profit pentru alte persoane, ci doar pentru membrii săi;
c) îndeplineşte un rol social conform legislaţiei;
d) primeşte şi gestionează numai contribuţii ale membrilor săi şi le oferă surse
de creditare numai acestora;
e) acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în
mod obişnuit pe piaţă sau în limitele unui plafon prevăzut de legislaţie, şi a cărei
componenţă este limitată la persoane care îşi au reşedinţa sau locul de muncă într-o
anumită regiune sau la angajaţi şi pensionari ai unui anumit angajator ori la persoane
care îndeplinesc alte cerinţe prevăzute de legislaţie, cerinţe care reprezintă baza pe
care se întemeiază o legătură comună între membri.

Art. 6. – (1) Se aplică numai art. 1– 10, art. 21 – 29, art. 31 – 46 alin. (1) lit. a)
– j), lit. m) şi lit. s), art. 47 alin. (2) – (4), art. 48, art. 50, art. 51, art. 54 – 57, art. 66 –
69, art. 72 – 96, în cazul contractelor de credit care prevăd punerea de acord a
creditorului cu consumatorul asupra unor formalităţi cu privire la metodele de
amânarea la plată sau de rambursare, în cazul în care:
a) consumatorul şi-a încălcat deja obligaţiile cuprinse în contractul de credit
iniţial;
b) astfel de formalităţi ar fi susceptibile de a elimina posibilitatea unor acţiuni în
instanţă în legătură cu respectiva încălcare;
c) consumatorul nu ar fi, prin aceasta, obligat să respecte clauze contractuale
mai puţin favorabile decât cele din contractul de credit iniţial.
(2) În cazul în care contractul de credit se înscrie în domeniul de aplicare al art.
3, se aplică numai prevederile respectivului articol.

Art. 7. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai
jos semnifică după cum urmează:
1. consumator – persoana fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii
sale comerciale sau profesionale;
2. contract de credit – contract prin care un creditor acordă, promite sau stipulează
posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub formă de amânare la plată,
împrumut sau alte facilităţi financiare similare, cu excepţia contractelor pentru
prestarea de servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel,
atunci când consumatorul plăteşte pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe
durata furnizării lor;
3. contract de credit legat – un contract de credit în care sunt întrunite, în mod
cumulativ, următoarele condiţii:
a) creditul în cauză serveşte exclusiv finanţării unui contract care are ca obiect
furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu;
b) contractul de credit şi contractul de achiziţie de bunuri sau servicii formează,
din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială;
4. costul total al creditului pentru consumatori – toate costurile, inclusiv dobânda,
comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte
consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către
creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente
contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse dacă încheierea
contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru
obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate;
5. creditor – persoană juridică, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit şi a
instituţiilor financiare nebancare din străinătate care desfăşoară activitate pe teritoriul
României, care acordă sau se angajează să acorde credite în exerciţiul activităţii sale
comerciale sau profesionale;
6. dobânda anuală efectivă – costul total al creditului pentru consumator exprimat ca
procent anual din valoarea totală a creditului, inclusiv costurile prevăzute la art. 73,
după caz;
7. descoperit de cont – contract de credit explicit pe baza căruia un creditor pune la
dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al
consumatorului;
8. descoperit de cont cu aprobare tacită – „descoperit de cont”, acceptat în mod tacit,
prin care un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul
curent al contului curent al consumatorului sau „descoperitul de cont” convenit;
9. intermediar de credit – persoană fizică sau juridică care nu acţionează în calitate de
creditor şi care, în cursul exercitării activităţii sale comerciale sau profesionale, în
schimbul unui onorariu, ce poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată
convenită, desfăşoară cel puţin una din următoarele activităţi:
a) prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit;
b) oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pregătitoare
privind contractele de credit, altele decât cele de la lit. a);
c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
10. intermediarul de credit cu titlu auxiliar – persoana, fizică sau juridică, care
realizează activitatea de intermediere de credite cu titlu auxiliar activităţii sale
principale.
11. rata dobânzii aferente creditului – rata dobânzii exprimată ca procent fix sau
variabil aplicat anual sumei trase din credit;
12. rata fixă a dobânzii aferente creditului – convenirea de către părţi în contractul de
credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a
contractului de credit sau asupra mai multor rate a dobânzii aferente creditului pentru
termene parţiale aplicând exclusiv un procentaj fix specific. În cazul în care nu sunt
stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că
rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parţiale pentru care
ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix
specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
13. valoarea totală a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie pe baza
unui contract de credit;
14. valoarea totală plătibilă de către consumator – suma dintre valoarea totală a
creditului şi costul total al creditului pentru consumator;
15. suport durabil – orice instrument care permite consumatorului să stocheze
informaţii care îi sunt adresate personal, în aşa fel încât acestea să fie accesibile pentru
consultare în viitor pe o perioadă de timp adecvată scopului informaţiilor, şi care
permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate;
16. unitate comercială – se consideră că există unitate comercială într-una din
următoarele situaţii:
a) furnizorul sau prestatorul de servicii finanţează el însuşi creditul pentru
consumator;
b) creditul este finanţat de un terţ iar creditorul foloseşte serviciile furnizorului
sau ale prestatorului pentru încheierea contractului de credit sau pentru pregătirea
acestuia;
c) bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod
expres în contractul de credit.

Capitolul II
Informaţii şi practici preliminare încheierii contractului de credit

Secţiunea 1
Informaţii standard care trebuie incluse în publicitate

Art. 8. – Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să
cuprindă informaţii potrivit prevederilor prezentei secţiuni.

Art. 9. – (1) Informaţiile standard specifică, prin intermediul unui exemplu
reprezentativ, următoarele:
a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii
privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totală a creditului;
c) dobânda anuală efectivă;
d) durata contractului de credit;
e) în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau
serviciu, preţul de achiziţie şi valoarea oricărei plăţi în avans;
f) după caz, valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor.
(2) În orice formă de publicitate, informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt scrise în
mod clar, concis, vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de
aceeaşi mărime.
(3) În cazul în care încheierea unui contract referitor la un serviciu accesoriu
aferent contractului de credit, în special o asigurare, este obligatorie pentru obţinerea
creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile
prezentate, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil, obligaţia de a
încheia un asemenea contract este, de asemenea, menţionată în mod clar, concis şi
vizibil, împreună cu dobânda anuală efectivă.

Art. 10. – Prezenta secţiune se aplică cu respectarea prevederilor Legii nr.
363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu
consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia
consumatorilor.

Secţiunea a 2-a
Informaţii precontractuale

Art. 11. – (1) Creditorul şi, după caz, intermediarul de credit furnizează
consumatorului, pe baza clauzelor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor,
precum şi, după caz, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către
consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai
multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a
unui contract de credit.
(2) Informaţiile sunt furnizate:
a) cu suficient timp, dar nu mai puţin de 15 zile, înainte ca un consumator să
încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă;
b) pe hârtie sau pe alt suport durabil;
c) prin intermediul formularului „Informaţii standard la nivel european privind
creditul pentru consumatori” prevăzut în anexa nr. 2.
(3) Perioada de 15 zile prevăzută la alin. (2) se poate reduce cu acordul scris al
consumatorului.
(4) În cazul în care creditorul a furnizat formularul „Informaţii standard la nivel
european privind creditul pentru consumatori” prevăzut în anexa nr. 2, se consideră că
acesta a respectat cerinţele de informare prevăzute de prezentul articol şi la art. 4 din
Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, republicată, cu
modificările ulterioare.

Art. 12. – Orice informaţii suplimentare pe care creditorul ar putea să i le
furnizeze consumatorului trebuie oferite într-un document separat care poate fi anexat
la formularul „Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru
consumatori”.

Art. 13. – (1) În plus faţă de formularul „Informaţiile standard la nivel european
privind creditul pentru consumatori” prevăzut în anexa nr. 2, consumatorului i se
furnizează, la cerere şi gratuit, un exemplar din proiectul de contract de credit. Această
dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu poate să
încheie contractul de credit cu consumatorul conform normelor sale interne.
(2) În cazul creditelor garantate cu ipotecă, cu o altă garanţie comparabilă sau
cu un drept asupra unui bun imobil, precum şi al contractelor de credit al căror scop îl
constituie dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil
existent sau proiectat ori renovarea, amenajarea, consolidarea, reabilitarea, extinderea
sau creşterea valorii unui bun imobil, în plus faţă de formularul „Informaţiile standard
la nivel european privind creditul pentru consumatori” prevăzut în anexa nr. 2,
creditorul are obligaţia să furnizeze, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) şi b), un exemplar al proiectului de contract de credit, cu excepţia
cazului prevăzut la alin. (1) teza a doua.

Art. 14. – (1) Informaţiile prevăzute la art. 11 cuprind următoarele:
a) tipul de credit;
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului,
precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori,
după caz, adresa de domiciliu a intermediarului de credit implicat;
c) valoarea totală a creditului şi condiţiile care guvernează tragerea;
d) durata contractului de credit;
e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru un anumit
bun sau serviciu şi în cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv
şi preţul de achiziţie al acestuia;
f) rata dobânzii aferente creditului;
g) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului,
formula de calcul a ratei dobânzii precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru
modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite
ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile de mai sus pentru
toate ratele aplicabile;
h) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator,
ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menţionează toate ipotezele
folosite pentru calculul ratei respective; în cazul în care consumatorul a informat
creditorul în legătură cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum
durata contractului de credit şi valoarea totală a creditului, creditorul trebuie să ia în
considerare aceste componente;
i) în cazul în care un contract de credit prevede modalităţi de tragere diferite, cu
costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, şi creditorul
foloseşte ipoteza prevăzută în anexa nr.1 partea a II-a lit. b), acesta trebuie să indice
faptul că aplicarea altor mecanisme de tragere pentru acest tip de contract de credit
poate avea drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari;
j) suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator
şi, după caz, ordinea în care plăţile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor
solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
k) comisioanele de administrare ale unuia sau mai multor conturi care
înregistrează atât operaţiuni de plată, cât şi trageri din credit, cu excepţia cazului în
care deschiderea unui cont este opţională, împreună cu costurile pentru utilizarea unui
mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte
costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri
pot fi modificate;
l) existenţa taxelor, onorariilor şi costurilor pe care consumatorul trebuie să le
plătească în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de
credit şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
m) obligaţia, după caz, de a încheia un contract privind un serviciu accesoriu
aferent unui contract de credit, în special o asigurare, în cazul în care încheierea
contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru
obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate;
n) rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor restante, măsurile pentru ajustarea
acesteia, şi, orice costuri în caz de nerespectare a contractului;
o) o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor;
p) garanţiile solicitate;
q) existenţa sau lipsa dreptului de retragere;
r) dreptul de rambursare anticipată, şi, după caz, informaţii privind dreptul
creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită potrivit prevederilor
art. 66 – 69;
s) dreptul consumatorului de a fi informat de îndată şi gratuit asupra rezultatului
consultării bazei de date pentru evaluarea bonităţii sale, potrivit prevederilor art. 32
alin. (1);
ş) dreptul consumatorului de a primi la cerere şi gratuit un exemplar al
proiectului de contract de credit. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în
momentul cererii, creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu consumatorul
conform normelor sale interne;
t) în cazul creditelor garantate cu ipotecă, cu o altă garanţie comparabilă sau cu
un drept asupra unui bun imobil, precum şi contractelor de credit al căror scop îl
constituie dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil
existent sau proiectat ori renovarea, amenajarea, consolidarea, reabilitarea, extinderea
sau creşterea valorii unui bun imobil, dreptul consumatorului de a primi, gratuit, un
exemplar al proiectului de contract de credit. În acest caz, pct. 4 referitor la alte
aspecte juridice importante, rândul 5, prevăzută în anexa nr. 2, se reformulează după
cum urmează: „Dreptul de primi proiectul de contract de credit. Aveţi dreptul sa
primiţi un exemplar al proiectului de contract de credit.“ Această dispoziţie nu se
aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu poate să încheie contractul
de credit cu consumatorul conform normelor sale interne;
ţ) după caz, perioada în care informaţiile precontractuale au forţă juridică
obligatorie pentru creditor.
(2) În cazul contractelor de credit garantate cu ipotecă, cu o altă garanţie
comparabilă sau cu un drept asupra unui bun imobil, precum şi al contractelor de
credit al căror scop îl constituie dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate
asupra unui bun imobil existent sau proiectat ori renovarea, amenajarea, consolidarea,
reabilitarea, extinderea sau creşterea valorii unui bun imobil, în afară de informaţiile
prevăzute la alin. (1), creditorul informează consumatorul că acestuia îi pot reveni, în
stadiu precontractual, numai următoarele cheltuieli, după caz:
a) cheltuieli aferente întocmirii dosarului de credit,
b) cheltuieli aferente constituirii ipotecii şi garanţiilor aferente.

Art. 15. – În cazul comunicării telefonice, descrierea caracteristicilor principale
ale serviciului financiar care trebuie oferită, potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată cu modificările ulterioare, cuprinde cel
puţin următoarele:
a) elementele prevăzute la art. 14 alin. (1), lit. c) – g) şi lit. j);
b) dobânda anuală efectivă, ilustrată prin intermediul unui exemplu
reprezentativ;
c) valoarea totală plătibilă de către consumator.

Art. 16. – În cazul în care, la cererea consumatorului, contractul a fost încheiat
folosind un mijloc de comunicare la distanţă care nu permite furnizarea informaţiilor
în conformitate art. 11- 12 şi art. 14, în special în situaţia prevăzută la art. 15,
creditorul furnizează consumatorului toate informaţiile precontractuale folosind
formularul „Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru
consumatori”, prevăzut în anexa nr. 2, imediat după încheierea contractului de credit.

Art. 17. – (1) În cazul unui contract de credit în care plăţile făcute de
consumator nu conduc la o rambursare imediată a valorii totale a creditului, dar sunt
utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în
contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informaţiile precontractuale cerute
potrivit art. 11 – 12 şi art. 14 cuprind o declaraţie clară şi concisă, potrivit căreia aceste
contracte de credit nu prevăd o garanţie de restituire a valorii totale a creditului tras pe
baza acestuia.
(2) Dacă se oferă o astfel de garanţie, declaraţia nu este necesară.

Art. 18. – (1) Creditorii şi, după caz, intermediarii de credit oferă
consumatorului explicaţii corespunzătoare care să-i permită acestuia să evalueze dacă
contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale şi la situaţia sa financiară.
(2) Explicaţiile trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) explicarea informaţiilor precontractuale care sunt furnizate potrivit
prevederilor art. 11- 12 şi art. 14;
b) caracteristicile esenţiale ale produselor propuse şi efectele specifice pe care
le pot avea asupra consumatorului;
c) explicarea costurilor ce fac parte din costul total al creditului pentru
consumator, astfel încât consumatorii să înţeleagă ce plătesc;
d) consecinţele neplăţii din partea consumatorului.

Art. 19. – Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în
care creditul nu se acordă.

Art. 20. – În termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de credit, dar nu
mai mult de 60 de zile de la depunerea cererii de solicitare a creditului, creditorul
răspunde în scris consumatorului sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în altă
formă aleasă de consumator şi acceptată de creditor, cu privire la acordarea sau
neacordarea creditului.
(2) La primirea cererii de credit şi a celorlalte documente ce sunt necesare
acordării creditului, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a înmâna imediat
consumatorului un înscris datat, semnat şi cu număr de înregistrare, conţinând
confirmarea creditorului că i s-au predat toate actele necesare acordării creditului.

Secţiunea a 3-a
Cerinţe precontractuale de informare pentru anumite contracte de credit sub
forma „descoperit de cont” şi pentru anumite contracte specifice de credit

Art. 21. – Prezenta secţiune se aplică contractelor de credit prevăzute la art. 3,
art. 5 – 6.

Art. 22. – (1) Creditorul şi, după caz, intermediarul de credit furnizează
consumatorului, pe baza clauzelor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor,
precum şi, după caz, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către
consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai
multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a
unui contract de credit.
(2) Informaţiile sunt furnizate:
a) cu suficient timp, dar nu mai puţin de 15 zile, înainte ca un consumator să
încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă;
b) pe hârtie sau pe un alt suport durabil;
c) într-o modalitate prin care să se asigure că toate informaţiile au acelaşi grad
de vizibilitate.
(3) Perioada de 15 zile prevăzută la alin. (2) se poate reduce cu acordul expres
al consumatorului.
(4) Informaţiile pot fi furnizate prin intermediul formularului „Informaţii
standard la nivel european privind creditul pentru consumatori” prevăzute în anexa nr.
3.
(5) În cazul în care creditorul a furnizat informaţii prin formularul „Informaţii
standard la nivel european privind creditul pentru consumatori” prevăzute în anexa nr.
3, se consideră că acesta a respectat cerinţele referitoare la informaţii prevăzute de
prezentul articol şi la art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.

Art. 23. – În plus faţă de informaţiile prevăzute la art. 22, art. 25 – 27,
consumatorului i se furnizează, la cerere şi gratuit, un exemplar din proiectul de
contract de credit care include informaţiile contractuale prevăzute la art. 33 –49, în
măsura în care articolele respective se aplică. Această prevedere nu se aplică în cazul
în care, în momentul cererii, creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu
consumatorul conform normelor sale interne.

Art. 24. – În cazul în care contractul a fost încheiat, la cererea consumatorului,
folosind un mijloc de comunicare la distanţă care nu permite oferirea informaţiilor ce
trebuie furnizate conform prevederilor art. 22, art. 25 – 27, creditorul îşi îndeplineşte,
imediat după încheierea contractului de credit, obligaţiile prevăzute la art. 22, art. 25 –
26, prin furnizarea informaţiilor contractuale prevăzute la art. 33 – 49, în măsura în
care articolele respective se aplică.

Art. 25. – Informaţiile la care se face referire la art. 22 cuprind următoarele:
a) tipul de credit;
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului,
precum şi, după caz, numele şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori,
după caz, adresa de domiciliu a intermediarului de credit implicat;
c) valoarea totală a creditului;
d) durata contractului de credit;
e) rata dobânzii aferente creditului;
f) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului,
formula de calcul a acesteia, costurile aplicabile din momentul încheierii contractului
de credit şi, condiţiile în care acele costuri pot fi modificate;
g) dobânda anuală efectivă ilustrată prin intermediul unui exemplu reprezentativ
care menţionează toate ipotezele folosite pentru calculul dobânzii respective;
h) condiţiile şi procedura pentru încetarea contractului de credit;
i) pentru contractele de credit de tipul celor prevăzute la art. 3, o menţiune
conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice moment rambursarea
integrală a creditului, după caz;
j) rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor întârziate, măsurile pentru ajustarea
acesteia şi, după caz, orice penalităţi plătibile în caz de neplată;
k) dreptul consumatorului de a fi informat imediat şi gratuit, potrivit
prevederilor art. 32 alin. (1), asupra rezultatului consultării bazei de date, realizate
pentru evaluarea bonităţii sale;
l) pentru contractele de credit de tipul celor prevăzute la art. 3, informaţii cu
privire la costurile aplicabile încă de la momentul încheierii contractului de credit
precum şi, după caz, condiţiile în care pot fi modificate aceste costuri;
m) după caz, termenul pe parcursul căruia informaţiile precontractuale au forţă
juridică obligatorie pentru creditor.

Art. 26. – (1) În cazul unui contract de credit în sensul art. 5 – 6, informaţiile
prevăzute la art. 22 şi la art. 25 includ şi următoarele:
a) valoarea, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către
consumator şi, după caz, ordinea în care plăţile se vor aloca, în scopul rambursării,
pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
b) dreptul de rambursare anticipată şi, după caz, informaţii privind dreptul
creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită.
(2) În cazul contractelor de credit prevăzute la art. 3, se aplică numai
prevederile art. 22 şi 25.

Art. 27. – (1) În cazul comunicării verbale prin telefon şi în cazul în care
consumatorul solicită ca „descoperitul de cont” să fie disponibil imediat, descrierea
caracteristicilor principale ale serviciului financiar include cel puţin elementele
prevăzute la art. 25 lit. c), e), f), g) şi i).
(2) În plus, în contractele de credit de tipul celor prevăzute la art. 5 şi 6,
descrierea principalelor caracteristici include menţionarea duratei contractului de
credit.

Art. 28. – Fără a aduce atingere excepţiei prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b), în
cazul contractelor de credit care sunt acordate sub forma „descoperit de cont” şi care
trebuie rambursate într-o perioadă de o lună, descrierea caracteristicilor principale ale
serviciului financiar include cel puţin elementele prevăzute la art. 25 lit. c), e), f), g) şi
i).

Art. 29. – (1) Prevederile art. 11- 18 şi art. 21 – 28 nu se aplică furnizorilor de
bunuri sau servicii care acţionează în calitate de intermediari de credit cu titlu auxiliar.
(2) Creditorul are obligaţia de a se asigura că informaţiile precontractuale
prevăzute în articolele respective au fost primite de consumator.

Capitolul III
Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului şi accesul la bazele de date

Art. 30. – (1) Creditorul evaluează bonitatea consumatorului pe baza unui
volum suficient de informaţii obţinute, inclusiv de la consumator şi pe baza consultării
bazei de date relevante, înainte de încheierea unui contract de credit.
(2) În cazul în care părţile convin să modifice valoarea totală a creditului după
încheierea contractului de credit, creditorul actualizează informaţiile financiare aflate
la dispoziţia sa privind consumatorul şi evaluează bonitatea consumatorului înainte de
efectuarea oricărei creşteri semnificative a valorii totale a creditului.
(3) Prin creştere semnificativă se înţelege o creştere de peste 15% din valoarea
totală iniţială a creditului.

Art. 31. – În scopul evaluării bonităţii consumatorilor, sistemele de evidenţă de
tipul birourilor de credit asigură, în cazul creditului transfrontalier, accesul creditorilor
din alte state membre la bazele de date gestionate în condiţii nediscriminatorii faţă de
creditorii naţionali.

Art. 32. – (1) În cazul în care respingerea cererii de creditare se bazează pe
consultarea unei baze de date, creditorul informează consumatorul imediat şi în mod
gratuit, în scris sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în forma aleasă de acesta
şi agreată de creditor, în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu identitatea bazei
de date consultate.
(2) Informaţiile se pun la dispoziţie, cu excepţia cazului în care furnizarea unor
astfel de informaţii este interzisă prin norme naţionale ce transpun legislaţia europeană
sau care creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea informaţiilor
contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.
(3) Prezentul articol nu aduce atingere aplicării Legii nr. 677/2001 pentru
protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera
circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001.

Capitolul IV
Informaţii şi drepturi privind contractele de credit

Secţiunea 1 Dispoziţii comune

Art. 33. – Contractele de credit sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit,
fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 10 p, pe hârtie sau pe
un alt suport durabil. În cazul în care contractul este redactat pe hârtie, culoarea de
fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie sa fie în contrast cu cea a fontului
utilizat.

Art. 34. – Toate părţile contractante primesc câte un exemplar original al
contractului de credit.

Art. 35. – (1) Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea
dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit:
a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau
a oricăror altor costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor impuse prin
legislaţie;
b) se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze
bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor specifice
unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în
contract şi care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste
costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiţionale acceptate de
consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislaţie;
c) se interzice perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata
ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o
altă persoană;
d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din
credit;
(2) Costurilor aferente contului curent nu le sunt aplicabile obligaţiile prevăzute
la alin. (1) lit. a). Costurile aferente contului curent trebuie să corespundă costurilor
efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora şi să nu conducă la
obţinerea de venituri suplimentare pentru acesta.
(3) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condiţiilor
contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris sau, la cererea
expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta şi agreată de creditor,
şi va pune la dispoziţia acestuia un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare.

Art. 36. – Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de
analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont
curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după
caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea
consumatorilor;

Art. 37. – În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica
următoarele reguli:
a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă
EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta
creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata
derulării contractului;
b) marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative
care impun în mod expres acest lucru;
c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, prin excepţie de
la prevederile lit. b), valoarea marjei şi valoarea indicilor de referinţă pot fi reduse;
d) formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod
expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine
modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
e) elementele care intră în formula de calcul a variaţiei dobânzii şi valoarea
acestora vor fi afişate pe site-urile şi la toate punctele de lucru ale creditorilor.

Art. 38. – Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:
a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect,
luând în calcul la numărătorul fracţiei formulei, numărul efectiv de zile cuprins între
scadenţe, iar la numitorul aceleiaşi fracţii, 365 sau 366 de zile, după caz;
b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 zile, iar la numitorul
fracţiei numărul 360.
(2) Dobânda penalizatoare se aplică la suma ce reprezintă credit restant şi, după
caz, la sumele restante prevăzute în contract, altele decât cele aferente creditului.
(3) Rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăşi cu mai
mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu
înregistrează restanţă, în cazul în care consumatorul sau soţul/soţia acestuia se află în
una din următoarele situaţii: şomaj, suferă o reducere drastică a salariului, concediu de
boală prelungit, divorţ, deces. Prin reducere drastică a salariului se înţelege o reducere
de cel puţin 15% din valoarea acestuia.

Art. 39. – În cazul imposibilităţii consumatorilor de a accepta majorarea
dobânzii, creditorul nu are dreptul să denunţe unilateral sau să rezilieze contractul
fără o propunere, transmisă în scris, de reeşalonare sau refinanţare a creditului, în
raport cu veniturile actuale ale consumatorului, în măsura în care o asemenea
reeşalonare sau refinanţare este posibilă potrivit reglementărilor interne ale
creditorului.

Art. 40. – (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului
să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat
de consumator.
(2) Creditorul trebuie să poată face dovada ca a depus toate diligenţele pentru
informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
(3) În cazul modificărilor impuse prin legislaţie, nesemnarea de către
consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin (1) este considerată acceptare tacită.
În acest caz, se interzice introducerea în actele adiţionale a altor prevederi decât cele
impuse prin legislaţie. Introducerea în actele adiţionale a oricăror altor prevederi decât
cele impuse prin legislaţie sunt considerate nule de drept.
(4) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
a) consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a
condiţiilor contractuale;
b) creditorul poate rezilia sau denunţa unilateral contractul ori poate penaliza
consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului.
(5) Creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor în moneda în care s-a
acordat creditul.

Art. 41. – (1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor
contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de
zile înainte de aplicarea acestora.
(2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării
pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat
anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat.
(4) În cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are
dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

Art. 42. – Creditorii iau toate măsurile necesare pentru a răspunde la
reclamaţiile depuse de consumatori în termen de maximum 30 de zile de la
înregistrarea acestora şi depun diligenţele necesare în vederea reparării eventualelor
prejudicii cauzate consumatorilor.

Art. 43. – La încetarea contractului de credit, inclusiv prin ajungere la termen,
reziliere, denunţare unilaterală, exercitarea dreptului de retragere ori a celui de
rambursare anticipată din partea consumatorului, creditorul oferă gratuit
consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile
dintre părţi. Totodată, se închid şi conturile creditului, fără a fi necesară depunerea
unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare, cu excepţia
următoarelor situaţii:
a) contul curent a fost deschis anterior contractării creditului, în vederea
derulării altor operaţiuni;
b) la data încetării contractului de credit, contul curent este utilizat pentru alte
servicii contractate de către consumator;
c) conturile sunt poprite sau indisponibilizate, conform prevederilor legale,
pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de creditorul
însuşi sau faţă de terţi.

Art. 44. – Orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să
fie semnată, datată şi cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conţine aceste
minime informaţii este considerată nulă de drept.

Art. 45. – Art. 33 – 34 şi art. 46 – 49 nu aduc atingere normelor naţionale ce
respectă legislaţia comunitară privind valabilitatea încheierii contractelor de credit.

Secţiunea a 2-a
Informaţii ce trebuie incluse în contractele de credit

Art. 46. – (1) Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele:
a) tipul de credit;
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de
domiciliu a părţilor contractante, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului
social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor
de credit implicaţi;
c) durata contractului de credit;
d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea
creditului;
e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru un anumit
bun sau serviciu sau în cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul
respectiv şi preţul de achiziţie al acestuia;
f) rata dobânzii aferente creditului;
g) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului formula
de calcul a acesteia precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru modificarea
ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii
aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile prevăzute anterior privind
toate ratele dobânzii aplicabile;
h) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator,
calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele
folosite pentru calcularea acestei rate;
i) suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care urmează să fie efectuate de către
consumator şi, după caz, ordinea în care se vor efectua plăţile, în scopul rambursării,
pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
j) în cazul rambursării în rate a valorii totale a creditului aferent unui contract
de credit pe durată determinată, dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratuit,
în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport
durabil, conform deciziei consumatorului, un extras de cont sub forma unui tabel de
amortizare/grafic de rambursare;
k) în cazul în care costurile şi dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nicio
parte din valoarea totală a creditului, un extras care arată perioadele şi condiţiile
pentru plata dobânzii şi a oricăror costuri aferente creditului;
l) costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează
atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în care
deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată
atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri
rezultând din contractul de credit precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi
modificate;
m) rata dobânzii, în cazul plăţilor restante, aplicabilă la data încheierii
contractului de credit şi măsurile pentru ajustarea acesteia şi, după caz, orice costuri
datorate în caz de neplată;
n) o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor; contractul de credit va
conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenţionat despre
raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri
asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate,
dacă există această obligaţie de raportare;
o) după caz, o menţiune potrivit căreia va fi necesară plata unor taxe, onorarii şi
costuri în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de credit
şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
p) garanţiile şi asigurările necesare, dacă există;
q) existenţa sau inexistenţa unui drept de retragere, termenul în care acel drept
poate fi exercitat şi alte condiţii pentru exercitarea acestuia, inclusiv informaţii privind
obligarea consumatorului de a plăti creditul sau partea de credit trasă şi dobânda
potrivit prevederilor art. 59 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (4) şi art. 60 precum şi
cuantumul dobânzii plătibile pe zi;
r) informaţii privind drepturile care rezultă din art. 63 –65, ca şi condiţiile
pentru exercitarea acestor drepturi;
s) dreptul de rambursare anticipată, procedura de rambursare anticipată, precum
şi, după caz, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care va
fi determinată această compensaţie;
ş) procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a solicita încetarea
contractului de credit;
t) dacă există sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire
pentru consumator şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acesta;
ţ) alte condiţii şi clauze contractuale;
u) adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Toate informaţiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cele aferente unor servicii
în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere, sunt prevăzute în
contract, fără a se face trimitere la condiţiile generale de afaceri ale creditorului, la
lista de tarife şi comisioane sau la orice alt înscris.

Art. 47. – (1) În cazul în care se aplică prevederile art. 46 alin. (1) lit. j),
creditorul pune la dispoziţia consumatorului un extras de cont sub forma unui tabel de
amortizare/grafic de rambursare cu îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor
condiţii:
a) în mod gratuit;
b) în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit;
c) pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului.
(2) Tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică:
a) ratele datorate;
b) termenele şi condiţiile de plată ale acestor sume.
(3) Tabelul/graficul conţine o detaliere a fiecărei rambursări care să arate:
a) rambursarea valorii totale a creditului;
b) dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului;
c) orice costuri suplimentare;
(4) În cazul în care rata dobânzii nu este fixă sau costurile suplimentare pot fi
modificate pe baza contractului de credit, tabelul de amortizare/graficul de rambursare
indică în mod clar şi concis că datele cuprinse în tabel/grafic vor rămâne valabile
numai până la schimbarea următoare a ratei dobânzii aferente creditului sau a
costurilor suplimentare potrivit contractului de credit.

Art. 48. – (1) În cazul unui contract de credit în care plăţile făcute de
consumator nu conduc la o rambursare imediată a valorii totale a creditului, dar sunt
utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în
contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informaţiile precontractuale cerute
potrivit prevederilor art. 11 – 12 şi art. 14 cuprind o declaraţie clară şi concisă, potrivit
căreia aceste contracte de credit nu prevăd o garanţie de restituire a valorii totale a
creditului tras pe baza acestuia.
(2) Dacă se oferă o astfel de garanţie, declaraţia nu este necesară.

Art. 49. – În cazul contractelor de credit sub forma „descoperit de cont” pe
baza cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-o perioadă de maxim trei luni,
următoarele informaţii se specifică în mod clar şi concis:
a) tipul de credit;
b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de
domiciliu a părţilor contractante, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului
social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarului
de credit implicat;
c) durata contractului de credit;
d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea;
e) rata dobânzii aferente creditului;
f) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului,
formula de calcul a acesteia precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru
modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite
ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile prevăzute anterior
privind toate ratele dobânzii aplicabile;
g) dobânda anuală efectivă şi costul total al creditului pentru consumator,
calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele
folosite pentru calcularea respectivei rate, astfel cum se prevede la art. 73 coroborat cu
art. 7 pct. 4 şi 6;
h) o menţiune conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice
moment rambursarea integrală, la cerere, a creditului, dar nu mai puţin de 15 zile de la
data solicitării;
i) informaţii cu privire la costurile aplicabile încă de la momentul încheierii
contractului de credit precum şi, după caz, condiţiile în care pot fi modificate aceste
costuri.

Secţiunea a 3-a
Informaţii privind rata dobânzii aferente creditului

Art. 50. – (1) Consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în
legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului.
(2) Informaţiile cuprind următoarele:
a) valoarea plăţilor de efectuat după intrarea în vigoare a noii rate a dobânzii
aferente creditului;
b) în cazul în care numărul sau frecvenţa plăţilor se modifică, informaţii în
legătură cu acestea.

Art. 51. – La solicitarea expresă a consumatorului, se poate conveni în
contractul de credit ca informaţiile prevăzute la art. 50 să fie transmise periodic
consumatorului dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) modificarea ratei dobânzii aferente creditului este determinată de o
modificare a ratei de referinţă;
b) noua rată de referinţă este făcută publică prin mijloace corespunzătoare;
c) informaţiile privind noua rată de referinţă sunt puse la dispoziţie şi la locul în
care creditorul îşi desfăşoară activitatea.

Secţiunea a 4-a
Obligaţii aplicabile în cazul contractelor de credit sub forma
„descoperit de cont”

Art. 52. – (1) În cazul unui contract de credit care are ca obiect un împrumut
acordat sub forma „descoperit de cont” consumatorul este informat:
a) în mod regulat;
b) prin intermediul unui extras de cont;
c) pe hârtie sau pe alt suport durabil.
(2) Extrasul de cont conţine următoarele informaţii:
a) perioada exactă la care se referă extrasul de cont;
b) cuantumurile şi datele tragerilor;
c) soldul din extrasul anterior şi data acestuia;
d) noul sold;
e) datele şi sumele plăţilor efectuate de consumator;
f) rata dobânzii aferente creditului aplicată;
g) orice costuri care au fost aplicate;
h) după caz, suma minimă de plată.

Art. 53. – (1) În plus, consumatorul este informat cu privire la creşterea ratei
dobânzii aferente creditului sau cu privire la creşterea oricăror costuri datorate:
a) pe hârtie sau pe alt suport durabil;
b) înainte ca modificarea respectivă să intre în vigoare.
(2) Părţile pot conveni în contractul de credit ca informaţiile privind
modificările ratei dobânzii aferente creditului să fie comunicate potrivit art. 52, în
cazurile în care:
a) modificarea ratei dobânzii aferente creditului este cauzată de o modificare a
ratei de referinţă;
b) noua rată de referinţă este făcută publică prin mijloace corespunzătoare;
c) informaţiile privind noua rată de referinţă sunt puse la dispoziţie şi la locul în
care creditorul îşi desfăşoară activitatea.

Secţiunea a 5-a
Contractele de credit pe durată nedeterminată

Art. 54. – (1) Consumatorul poate decide încetarea unui contract de credit pe
durată nedeterminată, gratuit, în orice moment, cu excepţia cazurilor în care părţile au
convenit o perioadă de notificare. Această perioadă nu poate depăşi o lună.
(2) Dacă s-a convenit în contractul de credit, creditorul poate decide încetarea
unui contract de credit pe durată nedeterminată prin notificarea consumatorului în
scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cu cel puţin două luni înainte.

Art. 55. – (1) Dacă s-a convenit în contractul de credit, creditorul, din motive
justificate obiectiv, poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri pe baza
unui contract de credit pe durată nedeterminată.
(2) Pot constitui motive justificate obiectiv suspiciunea unei utilizări
neautorizate sau frauduloase a creditului ori un risc semnificativ de incapacitate a
consumatorului de a rambursa valoarea totală a creditului. Aceste motive nu sunt
limitative.
(3) Creditorul enumeră în contract motivele considerate justificate în temeiul
cărora acesta poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri. În mod
excepţional, creditorul poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri pentru
alte motive justificate obiectiv, motive ce nu sunt prevăzute în contract, cu informarea
prealabilă a consumatorului.
(4) Creditorul îl informează pe consumator în legătură cu retragerea dreptului şi
cu motivele acesteia, pe hârtie sau pe alt suport durabil, dacă este posibil înainte de
retragere şi cel mai târziu imediat ulterior, cu excepţia cazului în care furnizarea
acestor informaţii este interzisă prin norme naţionale ce transpun legislaţia comunitară
sau ce creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea acestei informaţii
contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.

Secţiunea a 6-a
„Descoperitul de cont cu aprobare tacită”

Art. 56. – (1) În cazul existenţei unui acord privind deschiderea unui cont
curent, atunci când există posibilitatea să i se ofere consumatorului un „descoperit de
cont cu aprobare tacită”, contractul conţine şi informaţiile prevăzute la art. 25 lit. e) şi
f).

(2) În orice situaţie, creditorul trebuie să furnizeze aceste informaţii în mod
regulat, pe hârtie sau pe alt suport durabil.

Art. 57. – (1) În cazul unei depăşiri semnificative a limitei de credit pentru o
perioadă mai mare de o lună, creditorul îl informează pe consumator, fără întârziere,
pe hârtie sau pe alt suport durabil cu privire la următoarele:
a) depăşirea limitei de credit;
b) suma cu care a fost depăşita limita de credit;
c) rata dobânzii aferente creditului;
d) orice penalităţi, costuri sau dobânzi aplicabile restanţelor.
(2) Prin „depăşire semnificativă a limitei de credit” se înţelege depăşirea cu
peste 15% a limitei de credit.
(3) Prevederile prezentului articol şi ale art. 56 nu aduc atingere altor
reglementări potrivit cărora creditorul oferă alt tip de creditarea atunci când limita de
credit a fost depăşită pe parcursul unei durate semnificative.

Capitolul V
Dreptul de retragere şi dreptul de rambursare anticipată

Secţiunea 1
Dreptul de retragere

Art. 58. – (1) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile calendaristice
în care se poate retrage din contractul de credit fără a invoca motive.
(2) Termenul de retragere începe să curgă de la una din următoarele date:
a) data încheierii contractului de credit;
b) data la care consumatorului îi sunt aduse la cunoştinţă clauzele, condiţiile
contractuale şi informaţiile potrivit prevederilor art. 33 – 49, în cazul în care ziua
respectivă este ulterioară celei la care se face referire la lit. a).

Art. 59. – (1) În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere,
acesta are următoarele obligaţii:
a) de a-l notifica pe creditor pe baza informaţiilor oferite de acesta potrivit
prevederilor art. 46 alin. (1) lit. q), pentru ca exercitarea acestui drept să îşi producă
efectele înainte de expirarea termenului de retragere;
b) de a-i plăti creditorului creditul sau partea de credit trasă şi dobânda aferentă
de la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost trasă până la data la
care creditul sau partea respectivă din credit a fost rambursată; dobânda se calculează
pe baza ratei dobânzii convenite.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) lit. a):
a) se face pe hârtie sau pe alt suport durabil aflat la îndemâna creditorului şi
accesibil acestuia;
b) este transmisă prin mijloace admise legal, care asigură transmiterea textului
actului şi confirmarea primirii acestuia;
c) este expediată înainte de expirarea termenului.
(3) Exercitarea dreptului de retragere îşi produce efectul de la data expedierii
notificării de către consumator.
(4) Achitarea către creditor a creditului sau a părţii de credit trasă şi a dobânzii
potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se efectuează fără nicio întârziere nejustificată şi
nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la expedierea notificării de retragere către
creditor.

Art. 60. – Creditorul nu este îndreptăţit la nicio altă compensaţie din partea
consumatorului în cazul retragerii, cu excepţia compensaţiei pentru orice taxe
nerambursabile plătite de către creditor administraţiei publice.

Art. 61. – În cazul în care creditorul sau un terţ, pe baza unui contract între terţ
şi creditor, prestează un serviciu accesoriu aferent contractului de credit, iar
consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de credit potrivit
prevederilor din prezenta secţiune, obligaţiile consumatorului ce decurg din serviciul
accesoriu respectiv încetează.

Art. 62. – În cazul în care consumatorul dispune de un drept de retragere
potrivit prevederilor cuprinse la art. 58 – 61, se aplică prevederile prezentului act
normativ, iar nu prevederile din:
a) art. 9 –13 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările
ulterioare;
b) art. 9 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele
încheiate în afara spaţiilor comerciale, republicată.

Secţiunea a 2-a
Dreptul de retragere în cazul contractelor de credit legate

Art. 63. – În cazul în care consumatorul şi-a exercitat un drept de retragere
dintr-un contract de furnizare de bunuri sau servicii, potrivit Ordonanţei Guvernului
nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor
la distanţă, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanţei Guvernului nr. 85/2004,
republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanţei Guvernului nr. 106/1999,
republicată, sau a altor actelor normative ce transpun sau ce creează cadrul de aplicare
pentru actele normative comunitare, acesta nu mai are obligaţii în temeiul unui
contract de credit legat.

Art. 64. – În cazul în care consumatorului nu i-au fost furnizate bunurile sau nu
i-au fost prestate serviciile ori bunurile sau serviciile nu sunt conforme, acesta se poate
îndrepta împotriva comerciantului în condiţiile prevăzute de Legea nr. 449/2003
privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

Art. 65. – (1) În cazul în care bunurile sau serviciile care fac obiectul unui
contract de credit legat nu sunt furnizate sau sunt furnizate numai în parte sau nu sunt
conforme cu contractul de furnizare, consumatorul are dreptul de a se îndrepta
împotriva creditorului în cazul în care nu a reuşit să obţină, de la furnizor, satisfacerea
pretenţiilor la care are dreptul în conformitate cu legislaţia sau cu contractul de
furnizare a bunurilor sau a serviciilor.
(2) Creditorul răspunde solidar cu vânzătorul pentru orice pretenţii pe care
consumatorul le poate avea împotriva vânzătorului.

Secţiunea a 3-a
Rambursarea anticipată

Art. 66. – Consumatorul are dreptul, în orice moment, să se libereze în tot sau
în parte de obligaţiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz,
consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere
privind dobânda şi costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate şi
data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.

Art. 67. – (1) În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este
îndreptăţit la o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele
costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiţia ca rambursarea
anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este
fixă.
(2) O astfel de compensaţie nu poate fi mai mare de:
a) 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre
rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit este
mai mare de un an;
b) 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp
dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit
nu este mai mare de un an.
(3) Creditorul stabileşte o metodă de calcul a compensaţiei clară şi uşor
verificabilă, pe care o va face cunoscută consumatorului din stadiu precontractual.

Art. 68. – Nu se solicită o compensaţie pentru rambursare anticipată în nici
unul din următoarele cazuri:
a) rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare
care are drept scop asigurarea riscului de neplată;
b) contractul de credit este acordat sub forma „descoperitului de cont”;
c) rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente
creditului nu este fixă.

Art. 69. – Orice compensaţie nu poate depăşi cuantumul dobânzii pe care
consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată şi data convenită
pentru încetarea contractului de credit.

Capitolul VI
Cesiunea de drepturi

Art. 70. – În cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de
credit sau contractul însuşi se cesionează unei terţe persoane, consumatorul are dreptul
să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge
împotriva creditorului iniţial, inclusiv dreptul la compensare.

Art. 71. – (1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la
art. 70, cu excepţia cazurilor în care creditorul iniţial, prin acord cu cesionarul,
administrează în continuare creditul către consumator.
(2) În situaţiile în care informarea consumatorului cu privire la cesiune este
obligatorie, conform prevederilor alin. (1), cesiunea, individuală sau în cadrul unui
portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată
acestuia de către cedent.
(3) Cesionarul este obligat să aibă o persoană de contact în România pentru
rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde în faţa autorităţilor publice.
(4) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile de
la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.
(5) Notificarea va menţiona creditorul care va încasa de la consumator sumele
pentru rambursarea creditului după cesiune precum şi numele şi adresa sediului social
şi a punctului de lucru al reprezentantului legal în România.

Capitolul VII
Dobânda anuală efectivă

Art. 72. – Dobânda anuală efectivă, care este egală, pe o perioadă de un an, cu
valoarea actuală a tuturor angajamentelor, trageri, rambursări şi costuri, prezente sau
viitoare, convenite de creditor şi de consumator, este calculată potrivit formulei
matematice prevăzută în anexa nr. 1 partea 1.

Art. 73. – (1) În scopul calculării dobânzii anuale efective, se determină costul
total al creditului pentru consumator.
(2) Sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator:
a) costurile administrării unui cont care înregistrează atât operaţiunile de plată,
cât şi tragerile;
b) costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operaţiunile de plată,
cât şi pentru trageri;
c) alte costuri privind operaţiunile de plată.
(3) Nu sunt incluse in costul total al creditului pentru consumator:
a) costurile prevăzute la alin. (2) atunci când deschiderea contului este
opţională, iar costurile contului au fost indicate clar şi separat în contractul de credit
sau în orice alt contract încheiat cu consumatorul;
b) costurile suportate de către consumator pentru nerespectarea oricăruia dintre
angajamentele stabilite prin contractul de credit;
c) alte costuri, în afara preţului de achiziţie pe care, pentru achiziţii de bunuri şi
servicii, consumatorul este obligat să îl plătească, indiferent dacă tranzacţia este
efectuată în numerar sau pe credit.

Art. 74. – Calculul dobânzii anuale efective se bazează pe ipoteza potrivit
căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pentru perioada convenită, iar
creditorul şi consumatorul îşi vor îndeplini obligaţiile în condiţiile şi în termenele
convenite în contractul de credit.

Art. 75. – În cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit
variaţii ale ratei dobânzii aferente creditului, dobânda anuală efectivă se calculează pe
baza ipotezei conform căreia rata dobânzii aferente creditului şi celelalte costuri vor
rămâne fixe în raport cu nivelul iniţial şi se aplică până la încetarea contractului de
credit.

Art. 76. – Dacă este necesar, ipotezele suplimentare prevăzute în anexa nr. 1
pot fi utilizate la calculul dobânzii anuale efective.

Capitolul VIII
Anumite obligaţii ale intermediarilor de credit faţă de
consumatori

Art. 77. – Intermediarul de credit indică în materialele publicitare şi în
documentaţia destinată consumatorilor sfera atribuţiilor deţinute, în special dacă
lucrează exclusiv cu unul sau mai mulţi creditori sau ca broker independent.

Art. 78. – (1) În cazul în care intermediarul de credit percepe consumatorului
un onorariu, înainte de încheierea contractului:
a) intermediarul de credit face cunoscut consumatorului onorariul perceput;
b) consumatorul şi intermediarul de credit convin asupra onorariului pe hârtie
sau pe alt suport durabil.
(2) Intermediarul de credit comunica onorariul datorat de consumator pentru
serviciile oferite, în cazul în care acesta este perceput, creditorului în vederea
calculării dobânzii anuale efective.

Capitolul IX
Alte dispoziţii

Art. 79. – (1) Se interzice încheierea, în spaţiile de comercializare a bunurilor
şi/sau serviciilor, de contracte de credit pentru achiziţionarea acestora, inclusiv a
contractelor încheiate prin intermediul comercianţilor de bunuri şi/sau servicii.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) contractele de credit legate.

Art. 80. – (1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite
prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Creditorii trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie
de informare prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 81. – Consumatorii beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă în cazul tuturor contractelor pe baza cărora se pot efectua trageri ori operaţiuni
care intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanţe de urgenţă, indiferent de
modul în care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora.

Art. 82. – În cazul în care, pe baza aceluiaşi contract, consumatorului i se
prestează atât servicii de creditare cât şi servicii de plată, furnizorii de servicii
financiare oferă consumatorilor informaţiile şi respectă drepturile acestora potrivit
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 113/2009.

Art. 83. – În cazul contractelor de leasing care intră sub incidenţa prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, prevederile art. 66 – 69 privind rambursarea anticipată
se aplică după o perioadă de 12 luni de la încheierea contractului.

Art. 84. – Consumatorii nu îşi pierd protecţia acordată prin prezenta ordonanţă
de urgenţă în cazul în care se stabileşte ca lege aplicabilă contractului legea unui stat
nemembru, în cazul în care contractul de credit are o strânsă legătură cu teritoriul
unuia sau al mai multor state membre.

Capitolul X
Competenţă, sesizare şi control

Art. 85. – (1) În vederea asigurării respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe
de urgenţă de către creditori şi de către intermediarii de credit, consumatorii pot să
sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor dispute şi fără a se aduce
atingere dreptului consumatorilor de a iniţia acţiuni in justiţie împotriva creditorilor şi
a intermediarilor de credit care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă
ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, consumatorii pot apela la mecanisme extrajudiciare de reclamaţie şi
despăgubire pentru consumatori, potrivit prevederilor Legii nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 86. – (1) Încălcarea prevederilor art. 8 – 9, art. 11 – 20, art. 22 –29 alin. (2),
art. 30 – 32 alin. (1) şi (2), art. 33- 34, art. 46 –59 alin (3), art. 60 – 63, art. 65 – 78,
art. 84 şi art. 95 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei
la 80.000 lei;
(2) Încălcarea prevederilor art. 35 – 44 constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va actualiza prin hotărâre
a Guvernului.
(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) – (2) şi art.88 alin.(2) le sunt aplicabile
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.

Art. 87. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.
86 şi art. 88 alin. (2) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor
de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt
sau pot fi afectate interesele consumatorilor.

Art. 88. – (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul
constatator poate dispune următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15
zile;
c) aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de
maximum 15 zile;
d) repararea deficienţelor constatate prin procesul – verbal, în termen de
maximum 15 zile.
(2) Neaducerea la îndeplinire a sancţiunilor contravenţionale complementare
dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a
contravenţiei sau săvârşirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia
dintre contravenţiile prevăzute la art. 86 alin. (1) constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 80.000 lei – 100.000 lei.
(3) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea sancţiunilor
contravenţionale complementare dispuse.

Art. 89. – (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul
constatator poate propune ca măsură complementară suspendarea activităţii de
creditare până la intrarea în legalitate şi/sau aducerea tuturor contractelor similare în
conformitate cu prevederile legale, în termen de 90 de zile.
(2) Măsură complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (1) se
dispune prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor.
(3) Ordinul emis potrivit alin. (2) poate fi contestat la instanţa de contencios
administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.

Capitolul XI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 90. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr.
289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor, persoane fizice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 319 din 23 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. 91. – De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în
locul art. 2, lit. h) – j), art. 8 – 9, art. 13 alin. (1), art. 14 – 15 din Legea nr. 190/1999
privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările
ulterioare, se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul contractelor
încheiate cu consumatorii.

Art. 92. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr.
190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2, literele h) şi i) vor avea următorul cuprins:
„h) costul total al creditului pentru împrumutat – toate costurile, inclusiv dobânda,
comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte
împrumutatul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către
creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente
contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în
cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor
prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;”
„i) valoarea totală plătibilă de împrumutat – suma dintre valoarea totală a creditului şi
costul total al creditului pentru împrumutat; ”
2. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
„Art.8. – La solicitarea unei oferte de credit, instituţia autorizată are obligaţia de a
oferi gratuit împrumutatului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de
rambursare şi un exemplar al proiectului contractului de credit.”
3. La articolul 9, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Contractul de credit ipotecar va cuprinde obligatoriu şi următoarele informaţii
referitoare la costurile suportate de împrumutat:”
4. La articolul 9 alineatul (1), literele b), e) şi f) vor avea următorul
cuprins:
“b) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii
privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru împrumutat;
…………………………………………………………………………………………………………………………
…..
e) valoarea totală plătibilă de împrumutat;
f) costurile aferente contractului de asigurare, în cazurile în care, pentru acordarea
creditului, împrumutatul este obligat să încheie un contract de asigurare.”
5. Articolul 331
va avea următorul cuprins:
„Art. 331
. – (1) Nerespectarea dispoziţiilor art. 11, 12, 13 alin. (2), 18 şi 19 constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se
fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, în cazul în care contractul este încheiat cu un consumator, aşa cum
este acesta definit în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În cazul în care contractul de credit este încheiat cu o persoană juridică,
persoanele interesate se pot adresa instanţei de judecată”
Art. 93. – (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu
dispoziţiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu
modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind
operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 94. – Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare în termen de 10 de zile
de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 95. – (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligaţia
ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale în
termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligenţele pentru
informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
(4) Se interzice introducerea în actele adiţionale a altor prevederi decât cele din
prezenta ordonanţă de urgenţă. Introducerea în actele adiţionale a oricăror altor
prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt considerate nule de
drept.
(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin. (2)
este considerată acceptare tacită.

Art. 96. – Anexele nr. 1 – 3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de
urgenţă.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei 2008/48/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de
credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 133 din
22 mai 2008, cu excepţia art. 19, art. 20, art. 35 – art. 44, art. 71
alin. (3) – (5), art. 79, art. 86 – art. 89 şi a art.
95.

PRIM – MINISTRU
EMIL BOC

Contrasemnează:
Ministrul economiei, comerţului
şi mediului de afaceri
Adriean Videanu

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor
Constantin Cerbulescu

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene
Bogdan Mănoiu
Bucureşti,
Nr.

ANEXA Nr. 1
I. Ecuaţia fundamentală care exprimă echivalenţa dintre trageri, pe de o parte, şi rambursări şi costuri, pe
de altă parte.

Ecuaţia fundamentală, care stabileşte dobânda anuală efectivă (DAE), exprimă, pe perioada unui an,
egalitatea dintre valoarea totală prezentă a tragerilor, pe de o parte, şi valoarea totală prezentă a
rambursărilor şi a costurilor suportate, pe de altă parte, adică:

Formula DAE credite

unde:
— X este DAE:
— m este numărul ultimei trageri;
— k este numărul unei trageri, astfel 1 ≤ k ≤ m,
— Ck este valoarea tragerii k;
— tk este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei trageri
ulterioare, astfel t1 = 0,
— m’ este numărul ultimei rambursări sau al costurilor suportate;
— l este numărul unei rambursări sau al costurilor suportate;
— Dl este valoarea unei rambursări sau a costurilor suportate;
— Sl este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei
rambursări sau costuri suportate.

Observaţii:
a) Sumele plătite de ambele părţi la diferite momente nu trebuie să fie egale şi nu trebuie să fie plătite la
intervale egale.
b) Data începerii este cea a primei trageri.
c) Intervalele dintre datele utilizate la calcule sunt exprimate în ani sau în fracţiuni de an. Un an se
consideră a avea 365 de zile sau 366 de zile pentru anii bisecţi, 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună
egală se consideră a avea 30,41666 zile adică 365/12, indiferent dacă este sau nu un an bisect.
d) Rezultatul calculului trebuie exprimat cu o precizie de cel puţin o zecimală. Dacă a doua zecimală este
mai mare sau egală cu 5, la prima zecimală se adăugă unu.
e) Ecuaţia poate fi rescrisă folosind o singură sumă şi conceptul de fluxuri (Ak), care vor fi pozitive sau
negative, cu alte cuvinte fie plătite fie primite în perioade de la 1 la k, exprimate în ani, adică:

formula-dae-credite-anpc-oug50

S fiind balanţa de fluxuri prezentă. În cazul în care scopul este păstrarea echivalenţei fluxurilor, valoarea
va fi zero.

II. Ipoteze suplimentare necesare pentru calculul dobânzii anuale efective
a) în cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privinţa efectuării
tragerilor, se consideră că valoarea totală a creditului este trasă imediat şi în întregime;
b) în cazul în care prin contractul de credit se prevăd modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau
cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, se consideră că valoarea totală a creditului este trasă la
nivelul cel mai mare al costurilor şi al ratei dobânzii aferente creditului aplicate mecanismului de tragere
cel mai frecvent utilizat pentru respectivul tip de contract de credit;
c) în cazul în care prin contractul de credit se oferă, în general consumatorului libertatea în privinţa
efectuării tragerilor, dar se impune, printre diferitele modalităţi de tragere, o limitare în ceea ce priveşte
valoarea şi perioada de timp, se consideră că valoarea creditului este trasă la prima dată prevăzută în
contract şi în conformitate cu aceste limite de tragere;
d) în cazul în care nu există scadenţar fix pentru rambursare, se prezumă că:
i) creditul se acordă pentru o perioadă de un an; şi
ii) creditul va fi rambursat în douăsprezece rate egale şi la intervale lunare;
e) în cazul în care există un scadenţar fix pentru rambursare, dar valoarea unor astfel de rambursări este
flexibilă, valoarea fiecărei rambursări se consideră a fi cea mai mică dintre valorile prevăzute în contract;
f) cu excepţia cazului în care se prevede altfel, în cazul în care contractul de credit prevede mai mult de o
dată scadentă, creditul trebuie pus la dispoziţie şi rambursările trebuie efectuate la prima dată prevăzută în
contract;
g) în cazul în care plafonul creditului nu a fost încă convenit, acesta este considerat a fi de 5.367 lei;
h) în cazul unui „descoperit de cont”, se consideră că valoarea totală a creditului este trasă în totalitate şi
pe întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata contractului de credit nu este cunoscută,
dobânda anuală efectivă se calculează pe baza ipotezei că durata creditului este de trei luni;
i) în cazul în care sunt oferite rate ale dobânzilor şi costuri diferite pentru o perioadă sau sumă limitată,
rata dobânzii şi costurile se consideră a fi la nivelul cel mai mare din întreaga durată a contractului de
credit;
j) pentru contractele de credit pentru consumatori în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii
aferente creditului pentru perioada iniţială, la sfârşitul căreia se stabileşte o nouă rată a dobânzii aferente
creditului care este ulterior ajustată periodic în funcţie de un indice convenit, calculul dobânzii anuale
efective se bazează pe ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii aferente creditului, rata
dobânzii aferente creditului este aceeaşi ca la momentul calculării dobânzii anuale efective, pe baza
valorii indicelui convenit de la acel moment.

Anexa 2 – Informaţii precontractuale standard la nivel european privind creditul pentru consumatori (continut formular standard)

Anexa 3 – Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori referitoare la „Descoperitul de cont”, creditul pentru consumatori oferit de către anumite organizaţii de creditare si conversia datoriilor

Sursa: website ANPC

Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Legea privind darea in plata

Legea privind darea in plata

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

L E G E privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. – (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre persoanele fizice şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra persoanelor fizice.
(2) Prezenta lege reglementează dreptul debitorului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

Art. 2. -Dispoziţiile prezentei legi se coroborează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu
modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, precum şi cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

Art. 3. – Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, debitorul are dreptul să stingă creditul ipotecar prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 4. – (1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) creditorul şi debitorul fac parte din categoriile prevăzute în cuprinsul art. 1 alin. (1), astfel cum sunt acestea definite de legislaţia specială;
b)între părţi sau, după caz, între antecesorii părţilor, s-a încheiat un contract de credit;
c) bunul oferit în plată este un bun imobil ipotecat în favoarea creditorului în vederea garantării executării obligaţiilor asumate prin contractul de credit.
(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.
Art. 5. – (1) În vederea aplicării prezentei legi, debitorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) va trebui să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit se va prezenta la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului (principal, dobânzi, penalităţi) izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 15 zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva debitorului sau a bunurilor acestuia.
(4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.
(5) Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului, vor fi suportate de către debitor.

Art. 6. – (1) De la data comunicării notificării prevăzute la art. 5, se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.
(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.
(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai debitorului principal.
(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

Art. 7. – (1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
(2) Cererea se judecă de urgenţă, în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.
(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se formulează de partea interesată în termen de 7 zile de la pronunţare.
(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.
(5) În situaţia în care se va admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.
(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei
exacte a semnării actului de dare în plată.

Art. 8. – (1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
(2) Cererea se judecă de urgenţă, în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.
(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzută la alin. (1), se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.
(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Art. 9. – Hotărârea pronunţată potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la pronunţare.
Art. 10. – La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art.8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

Art. 11. – În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.

Art. 12. – Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, republicata

Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, republicata

Republicat in Monitorul Oficial nr. 543/2012 – M. Of. nr. 543/2012

Republicata in temeiul prevederilor Art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dandu-se textelor o noua numerotare.

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori a fost republicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, iar ulterior a fost modificata prin Legea nr. 161/2010 pentru modificarea Art. 84 din Legea nr. 295/2004 privind Codul consumului si a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 497 din 19 iulie 2010.

Capitolul I – Dispozitii generale

Art.1
1) Orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
(2) In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
(3) Se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Art.2
1) Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale.
(2) Prin profesionist se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia.

Art.3
1) Prevederile prezentei legi se aplica si bonurilor de comanda sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor si altora asemenea care contin stipulari sau referiri la conditii generale prestabilite.
(2) Clauzele contractuale prevazute in temeiul altor acte normative in vigoare nu sunt supuse dispozitiilor prezentei legi.

Capitolul II – Drepturile si obligatiile partilor contractante

Art. 4
1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrare cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
(2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
(4) Lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezenta lege reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia;
b) toti factorii care au determinat incheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.

Art. 5
In cazul contractelor standard preformulate, profesionistul are obligatia sa remita, la cerere, oricarei persoane interesate, un exemplar din contractul pe care il propune.

Art. 6
Clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.

Art. 7
In masura in care contractul nu isi mai poate produce efectele dupa inlaturarea clauzedlor considerate abuzive, consumatorul este indreptatit sa ceara rezilierea contractului, putand solicita, dupa caz, si daune-interese.

Capitolul III – Organele abilitate pentru constatarea contraventiilor si solutionarea litigiilor

Art. 8
Controlul respectarii dispozitiilor prezentei legi se face de reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, precum si de specialisti autorizati ai altor organe ale administratiei publice, potrivit competentelor.

Art. 9
Organele de control efectueaza verificari la sesizarea persoanelor prejudiciate prevazute la Art. 2 alin. (1) sau din oficiu.

Art. 10
Profesionistii au obligatia de a prezenta organelor de control, in original, contractele incheiate cu consumatorii.

Art. 11
Organele de control abilitate incheie procese-verbale prin care se consemneaza faptele constatate cu ocazia verificarilor facute, precum si articolele de lege incalcate de profesionist.

Art. 12
1) In cazul in care constata utilizarea unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, organele de control prevazute la Art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, dupa caz, sediul profesionistului, solicitand obligarea acestuia sa modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare in judecata va fi anexat procesul-verbal intocmit potrivit Art. 11.
(3) Asociatiile pentru protectia consumatorului care indeplinesc conditiile prevazute la Art. 30 si 31 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, il pot chema in judecata pe profesionistul care utilizeaza contracte de adeziune care contin clauze abuzive, la instanta prevazuta la alin. (1), pentru ca aceasta sa dispuna incetarea folosirii acestora, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozitiile Art. 13 alin. (1) si (4) sunt aplicabile.
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului caruia i se opune un contract de adeziune ce contine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de actiune ori pe cale de exceptie, in conditiile legii.

Art. 13
1) Instanta, in cazul in care constata existenta clauzelor abuzive in contract, obliga profesionistul sa modifice toate contractele de adeziune in curs de executare, precum si sa elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizae in cadrul activitatii profesionale.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), instanta va aplica si amenda contraventionala prevazuta la Art. 16.
(3) Daca instanta constata ca nu sunt clauze abuzive in contraact, va anula procesul-verbal intocmit.
(4) Hotararea este supusa numai apelului.

Art. 14
Consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila.

Art. 15
In cazul in care partile contractante aleg ca lege aplicabila contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea Europeana, iar contractul are o stransa legatura cu teritoriul Romaniei sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene si in cazul in care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urma.

Capitolul IV – Sanctiuni

Art. 16
1) Constituie contraventie, in masura in care fapta nu este savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerata infractiune, incalcarea interdictiei stipulate la Art. 1 alin. (3) si se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei.
(2) Prevederile prezentei legi se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia Art. 27-29.

Capitolul V – Dispozitii finale

Art. 17
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. La aceeasi data, orice dispozitii contrare se abroga.

Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993.

ANEXA – LISTA cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curand posobil despre aceasta celeilalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul isi rezerva dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durata nedeterminata, in conditiile in care profesionistul are obligatia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabila transmisa in termen rezonabil, pentru ca acesta din urma sa aiba libertatea de a rezilia contractul;
b) obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului;
c) obliga consumatorul sa isi indeplineasca obligatiile contractuale, chiar si in situatiile in care profesionistul nu si le-a indeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul profesionistului sa prelungeasca automat un contract incheiat pentru o perioada determinata prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada-limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta;
e) dau dreptul profesionistului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
f) dau dreptul profesionistului sa constate unilateral conformitatea produselor si serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
g) dau dreptul exclusiv profesionistului sa interpreteze clauzele contractuale;
h) restrang sau anuleaza dreptul consumatorului sa pretinda despagubiri in cazurile in care profesionistul nu isi indeplineste obligatiile contractuale;
i) obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;
j) restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunta sau de a rezilia unilateral contractul, in cazurile in care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevazute la lit. e);
– profesionistul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale;
k) exclud sau limiteaza raspunderea legala a profesionistului in cazul vatamarii sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei actiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor si serviciilor;
l) exclud dreptul conumatorului de a intreprinde o actiune legala sau de a exercita un alt remediu legal, solicitandu-i in acelasi timp rezolvarea disputelor in special prin arbitraj;
m) permit in mod nejustificat impunerea unor restrictii in administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte parti din contract;
n) dau dreptul profesionistului sa transfere obligatiile contractuale unei terte persoane – agent, mandatar etc. -, fara acordul consumatorului, daca acest transfer serveste la reducerea garantiilor sau a altor raspunderi fata de consumator;
o) interzic consumatorului sa compenseze o datorie catre profesionist cu o creanta pe care el ar avea-o asupra profesionistului;
p) prevad ca pretul produselor este determinat la momentul livrarii sau permit vanzatorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creste preturile, fara ca, in ambele cazuri, sa acorde consumatorului dreptul de a anula contractul in cazul in care pretul final este prea mare in raport cu pretul convenit la momentul incheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preturilor, atat timp cat sunt legale, cu conditia ca metoda prin care preturile variaza sa fie descrisa in mod explicit;
r) permit profesionistului obtinerea unor sume de bani de la consumator, in cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de catre acesta din urma, faa a prevedea existenta compensatiilor in suma echivalenta si pentru consumator, in cazul neexecutarii contractului de catre profesionist;
s) dau dreptul profesionistului sa anuleze contractul in mod unilateral, fara sa prevada acelasi drept si pentru consumator;
t) dau dreptul profesionistului sa inceteze contractul incheiat pentru o durata nedeterminata fara o notificare prealabila rezonabila, cu exceptia unor motive intemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare isi rezerva dreptul de a dispune in mod unilateral incetarea unui contract incheiat pe o perioada nedeterminata si fara o notificare prealabila in cazul unui motiv intemeiat, cu conditia ca furnizorul sa fie obligat sa informeze imediat celelalte parti contractante.

(2) Dispozitiile alin. (1) lit. a), p) si t) nu sunt aplicabile in cazul:
a) tranzactiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare si altor produse sau servicii, in cazul in care pretul este legat de fluctuatiile cotatiei bursiere sau ale indicelui vursier ori ale unei rate de schimb pe piata financiara, pe care vanzatorul sau furnizorul nu le poate controla;
b) contractelor pentru cumpararea sau vanzarea de devize, cecuri de calatorie, ordine de plata internationale emise in devize sau alte instrumente de plata internationale.

Cum fac o reclamatie la Raiffeisen Bank?

raiffeisen-bank-credite-chf-comisioane-carduri-internet-banking-mobile-banking-rezultate-financiare-profitDaca aveti de facut o reclamatie referitoare la serviciile Raiffeisen Bank sau doriti sa adresati o sugestie pentru imbunatatirea acestora, iata care sunt datele de contact si procedura comunicata de banca, pe propriul site (Raifffeisen.ro):

Cum sa depuneti o sesizare

Va multumim pentru ca ati ales serviciile Raiffeisen Bank si va asiguram ca satisfactia clientilor nostri in ceea ce priveste produsele si serviciile pe care le oferim constituie una din preocuparile noastre principale. Dorim sa va comunicam faptul ca apreciem punctul dumneavoastra de vedere si va asiguram ca feedback-ul primit de la clienti este foarte important pentru imbunatirea serviciilor bancii.

Astfel, in cazul in care doriti sa depuneti o sesizare, indiferent de modul in care alegeti sa comunicati cu noi, vom prelua mesajul dumneavoatra, vom corecta deficientele pe care le constatam si va vom transmite concluziile noastre in cel mai scurt timp posibil. Asa cum probabil va asteptati, daca ne contactati telefonic sau prin formularele online, puteti primi raspunsul nostru mai repede.

Ne puteti contacta prin:

Telefon:
Multi dintre clientii nostri descopera ca cel mai usor mod de a rezolva lucrurile este prin intermediul serviciului de Relatii cu Clientii (Call Center); numerele de telefon le gasiti in pagina http://www.raiffeisen.ro/telefoane-utile.

Lista numere de telefon utile pentru Informatii Generale:

0800 802 02 02
Luni – Vineri: 8:00 – 22:00; Sambata: 9:00 – 17:30.
Numar apelabil gratuit, fara prefix, din intreaga tara, din reteaua Telekom Romania.

004 021 306 30 02
Luni – Vineri: 8:00 – 22:00; Sambata: 9:00 – 17:30.
Numar cu tarif normal, apelabil din orice retea, din tara si din strainatate.

Formular site:
Ne puteti trimite un mesaj scris folosind formularul online pe care il puteti accesa in pagina https://www.raiffeisen.ro/sugestii-si-sesizari.

Mesaj securizat Raiffeisen Online:
Prin intermediul aplicatiei Raiffeisen Online ne puteti transmite mesaje securizate.

Adresa e-mail:
Aveti posibilitatea sa ne scrieti la adresa: centrala@raiffeisen.ro

Personal in agentiile noastre:
In agentiile bancii putem gasi impreuna solutii, de multe ori, pe loc, pentru o colaborare cat mai buna. Lista de agentii poate fi accesata in pagina http://www.raiffeisen.ro/retea-unitati.

Scrisoare:
Ne puteti detalia situatia intampinata intr-o scrisoare catre Raiffeisen Bank SA, Directia Dezvoltare Vanzari si Service, Adresa: Sky Tower, Calea Floreasca nr. 246C, cod postal 014476, Bucuresti.

In acest caz, va rugam sa tineti cont ca timpul de raspuns se va prelungi cu timpul aferent parcursului postal.

Pentru a rezolva sesizarea pe care ne-o adresati va rugam sa ne puneti la dispozitie:
– o descriere a aspectelor pe care doriti sa le sesizati;
– numele / denumirea societatii, CNP-ul / CUI-ul si adresa dumneavoastra;
– orice documente sau alte informatii relevante;
– ce anume ati dori sa facem pentru a ne imbunatati serviciile pe care vi le oferim.

Veti primi prin SMS un numar de inregistrare pentru sesizarea dumneavoastra (pe numarul de telefon mobil inregistrat in evidentele bancii), ca sa aveti acces rapid la stadiul acesteia atunci cand ne contactati.

Cu toate ca intentia noastra este sa va raspundem cat mai repede posibil, sunt aspecte (de exemplu corespondenta cu partenerii bancii, obtinerea unor documente arhivate, investigatii / operatiuni complexe etc.) care pot prelungi timpul necesar pentru verificari si remediere. Daca analiza reclamatiei va dura mai mult de 30 de zile din momentul in care ne contactati, va vom informa cu privire la acest aspect.

Dupa finalizarea analizei aspectelor sesizate, va vom prezenta concluziile noastre finale cu clarificari privind situatia semnalata si eventualele demersuri pentru remediere.

Daca nu sunteti multumit de solutia oferita pentru sesizarea dumneavoastra, aveti posibilitatea de a escalada situatia catre institutiile cu atributii de control privind activitatea financiar bancara, respectiv:

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) – Bucuresti, Bulevardul Aviatorilor nr. 72, sector 1, office@anpc.ro.

Banca Nationala a Romaniei (BNR) – Bucuresti, Strada Lipscani nr. 25, sector 3, cod postal 030031.

PETITII PRIVIND PIATA DE CAPITAL

In conformitate cu Regulamentul nr. 9/2015 emis de Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF), referitor la solutionarea petitiilor care vizeaza activitatea pe piata de capital a entitatilor reglementate si supravegheate de ASF, inclusiv fondurile de investitii alternative, aveti posibilitatea sa depuneti o petitie in scris si sa verificati stadiul acesteia.

Petitie – cererea, reclamatia sau sesizarea prin care se aduc la cunostinta entitatii fapte de natura a aduce atingere drepturilor sau intereselor petentului, formulata in scris si depusa la sediile Bancii, dupa caz, transmisa prin posta sau posta electronica ori prin sistem on-line, prin intermediul careia un petent sau imputernicitii legali ai acestuia, care actioneaza exclusiv in numele petentului si fara un interes comercial propriu, isi exprima nemultumirea cu privire la serviciul si activitatea de investitii prestate in baza Legii nr. 297/2004 sau la informatiile furnizate de entitate in urma solicitarilor de informatii primite de la petenti.

Petent – persoana fizica sau juridica, client/investitor al Bancii, care depune o petitie catre o entitate cu privire la serviciul si activitatea de investitii prestate in baza Legii nr. 297/2004.

Modalitatea de transmitere a petitiilor

Aveti posibilitatea sa depuneti o petitie prin urmatoarele modalitati:
– la oricare dintre unitatile Raiffeisen Bank;
– pe website-ul www.raiffeisen.ro folosind formularul online https://www.raiffeisen.ro/sugestii-sisesizari
– pe adresa de e-mail oficiala a Bancii: centrala@raiffeisen.ro;
– pe adresa de e-mail dedicata: mifid.office@raiffeisen.ro;
– mesaj securizat Raiffeisen Online: prin intermediul aplicatiei Raiffeisen Online ne puteti transmite mesaje securizate;
– prin intermediul serviciului de Relatii cu Clientii (Call Center) – numerele de telefon le gasiti in pagina http://www.raiffeisen.ro/telefoane-utile – prin posta, la adresa: Sky Tower, Calea Floreasca nr. 246C, cod postal 014476, Bucuresti.

Petitia trebuie sa contina urmatoarele informatii:
– Informatiile de identificare a persoanei care formuleaza petitia (numele complet, CNP/CUI, adresa, numarul de telefon);
– Obiectul petitiei (serviciul / activitatea reclamata sau informatiile furnizate);
– Calitatea persoanei care formuleaza petitia (titular/imputernicit);
– Documente relevante pentru solutionarea petitiei, daca este cazul.

Procedura de administrare a petitiilor

Toate petitiile sunt trate in mod egal si nu sunt impuse restrictii in exercitarea drepturilor investitorilor.
Persoanele responsabile vor raspunde la fiecare petitie primita intr-un limbaj simplu si usor de inteles.
Petentii au dreptul de a primi, fie la solicitarea expresa, fie cu ocazia inaintarii unei petitii, informatii scrise privind procesul intern de solutionare a petitiilor.
Din momentul primirii petitiei, termenul de raspuns este de maximum 30 de zile de la data inregistrarii acesteia, indiferent daca solutia este favorabila sau nefavorabila.
Petitie solutionata favorabil reprezinta petitia în legatura cu care au fost dispuse masuri pentru remedierea situatiilor sesizate;
Petitie solutionata nefavorabil reprezinta petitia în legatura cu care nu au fost dispuse niciun fel de masuri.
In situatia in care aspectele sesizate prin petitie necesita o cercetare mai amanuntita, Banca va informa petentul cu privire la cauzele intarzierii/stadiul de solutionare a petitiei, iar termenul final de raspuns nu poate depasi cu mai mult de 15 zile termenul de 30 de zile de la inregistrarea petitiei.

In cazul solutionarii nefavorabile a petitiei, Banca va informa petentul cu privire la dreptul acestuia de a se adresa organelor si autoritatilor competente si de a utiliza modalitatile de solutionare pe cale amiabila a litigiilor, prevazute de dispozitiile legale.
Atunci cand este adoptata o solutie finala care nu raspunde/este în contradictie cu solicitarea/solicitarile petentului, Banca isi va sustine în scris punctul de vedere, oferind explicatii detaliate privind concluziile raspunsului si, dupa caz, masurile adoptate. Banca va informa petentul cu privire la dreptul sau de a se adresa organelor și autoritatilor competente și de a utiliza modalitatile de solutionare pe cale amiabila a litigiilor, prevazute de dispozitiile legale in vigoare.

Autoritati competente:
– Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) – Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sector 5, cod poştal 050092, office@asfromania.ro;
– Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) – Bucureşti, Bulevardul Aviatorilor nr. 72, sector 1, office@anpc.ro.

Pentru solutionarea diferendelor pe cale amiabila, petentii pot apela la serviciile unui mediator, a carui activitate este reglementata prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

In cazul in care o solutionare amiabila nu este posibila, petentii se pot adresa instantelor de judecata competente.

Informarea petentului cu privire la stadiul de solutionare a petitiilor

Petentii vor primi prin SMS (pe numarul de telefon mobil inregistrat in evidentele bancii) un numar de inregistrare pentru petitia transmisa printr-una din madalitatile enumerate anterior, pentru un acces rapid la stadiul acesteia.

Petentii pot solicita informatii referitoare la stadiul de solutionare a petitiilor emise :
• la unitatile Raiffeisen Bank
• prin intermediul serviciului Relatii cu Clientii (Call Center).

Modalitatea de transmitere a raspunsului catre petent

Petentul care a initiat sesizarea va primi raspunsul prin modalitatea aleasa sau, in cazul in care petentul nu specifica modalitatea de primire a raspunsului, raspunsul se transmite prin modalitatea in care a fost primita petitia de catre Raiffeisen Bank S.A, cu precizarea ca in ambele cazuri adresa la care se va trimite raspunsul va fi cea declarata in relatia cu banca.

Jurisprudenta ICCJ privind clauzele abuzive din contractele de credit

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a publicat pe site-ul instantei, la capitolul jurisprudenta, motivarea unei decizii definitive impotriva Volksbank in care banca a fost gasita vinovata pentru inserarea in contractele de credit a unor clauze abuzive precum comisionul de risc sau dobanda. Iata decizia ICCJ:

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 3661/2014 Dosar nr. 76330/3/2011/a1
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, sub nr. 76330/3/2011, reclamanţii F.M., D.A.V., T.E.A., T.P.M., M.C.E., D.B., G.J.I.S., H.M., H.C.F., I.D.M., I.A.M., U.M., V.L.V., V.N., F.A.F., F.C., I.A.E., I.A.M.F., P.L., P.I.V., G.C., O.C.I., S.M.I., S.N., S.C.M.C., V.R.M., P.E.C., P.D., S.A., S.D.C., N.A., N.M.C., S.O.M., S.M., E.M., E.A., N.M.C., N.M.S., G.R.C., G.E.O., M.C., M.M.C., M.R.M., S.M.I., S.M.C., C.S.M., C.C.G., G. (P.) R.M., O.M., O.A., P.A., P.E. C., B.C.M., P.D.G., P.I., V.C., F.V.O.N., C.B.G., C.G., C.M., C.V.B., A.A., B.R.V., B.P.M., C.M., C.L.I., D. (S.) M., M.A., M.G.M., T.C.C., T.D.L., C.A.A., C.M., C.V., T.I.M., .C.J., D.C.S., D.A.A., I.B.C., I.A.F., C.F., E.C.A., E.D.M., P.I.M., S.L.M., P.N.A., L.C., L.V.A., S.D., S.M.M., P.C.M., P.S.C., M.D.E., M.M.N., R.Ş., R.M., V.C.I., B.A., C.A., C.I.T., G.D., O.M.E., B.I.M. B.I.A., B.A.G., B.Z., S.C.L., S.M.C., P.M.D., P.A.C., C.N.C., C.A.R., G.A., G.V., G. (S.) G., D.M.R., D.C.G., I.G., I.N., N.C., N.A., F.P.F., F.E., D. (H.) M.L., D.M., A.D.M., G.V., G.E.M., F.S.C., F.D., E.A., T.C., P.C., P.D., P. A.M., D.C., D.F.G. O.L., O.L., C.I.L., B.N.D., B.M., P.A.R., P.B.G., C.E., C.A.M., J.O., J.G.S., P.C., P.P., V.A.T., V.I.G., B.B.A., R.A.T., B.M., M.G.C., M.G.M., P.C., P.Ş., T.C.L., T.S., T.E., T. (C.) A.I., M.M.M., P.E., P.E.L., M.D., M.D. P.Ş.R., P.L.I., C.M.S., T. (fostă T.) E. C., P.B., M.M.Ş., B.C., B.T.M., C.A.A., B.A., G.S.M., F.E., F.V., D. (N.) C.A., B.C.V., B.E.D., N.R.Ş., N.C., P.N., P.E.M., P.S.C., P.M.R., S.I.A., H.B., R.C.S., R.A.L., D.A.V., D.A., G.I., G. (C.) M., I. C., E.M., G.R., G.L., C.F., C.R.I., C. (I.) L., T.S.M., T.M.A., M.D.I., M.A., B.A., B.C., D.S.C., V.R.C., O.C.I., B.C.R., B.N.A., M.T.I., B.B., B.A., C.E.G., G.D., G.D., M.G.D., D.L.D., R.B.C., R.C. E., O.B.E., O.M., D.M.P., A.R.I., D.A.L., D.B.G., B.I., B.M., B.L.G., B.T.M., C.C., C.M., J.F.C., J.E.S., I.N.I., S.N.O., G.R.O., G.D., C.C., C.A.C., S.I.G., S.C., T.R., V.L., V.E., N.S.P., N.C., C.I., C.S.M., M.P., M.G.D., S.I.G., S.L., C.I.A., C.I.C., P.P.M., D.B., Z.M., S.C., C.T.M., C.G.L., S.N.A., S.A.I., C.S., C.A., T.M., T.B.S., Z.L., T.R.M., T.E.V., B.D., B.M.D., A.D., A.E., F.I., F.S.E., T.V., T.P.N., G.C.L., G.F., P.M.C., P.A., T.F.M., T.M.C., G.A.J., R.V., R.D.E., P. (D.) R.F., S.L.F., C.T.D., C.E., Z.F.T., Z.I.V., M.C., M.A.L., C.L.G., C.C., G,I,D,, G.A., B. (T.) I., F.C., F.I., S.G.M., S.C.R., G.I.L., G.I.S., A.G.L., A.G.R., B.S., B.I.A., L.F., L.D.O., M.E.A., M.D.I., T.A.D., V.C.R., V.O.C., B.T.P.A., G.C., P.I.C., M.D.N., M.C., D.M.M., D.I.T., Z.E.D., C.I.C., C.D., P.F.N., P.A.M., D.V., C.M., C.I., C.C., D. (G.) B.A., P.I., P.M.D., B.V., B.M. au chemat în judecată pe pârâta SC V.R. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate: I.- caracterul abuziv al clauzelor indicate, respectiv: I.1.- clauzele referitoare la dobândă, şi anume: a) clauzele care permit băncii modificarea ratei dobânzii în mod unilateral; b) clauzele din actele adiţionale, notificările sau comunicările care au modificat rata dobânzii sau tipul acesteia din fixă în variabilă, c) clauzele referitoare la calculul dobânzii anuale raportat la o perioadă de 360 de zile;

1.2.- clauzele referitoare la comisionul de risc, inclusiv după redenumirea acestuia în comision de administrare;

1.3.- clauzele referitoare la alte comisioane abuzive, aşa cum sunt enumerate în cuprinsul cererii şi identificate în Anexa 1;

1.4.- clauzele referitoare la a) alegerea societăţii de asigurări, b) debitarea automată a conturilor reclamanţilor, c) D.A.E., d) aducerea unui alt debitor, pe parcursul derulării creditului, e) declararea scadenţei anticipate a creditului în situaţia în care reclamanţii nu îşi achită obligaţiile din alte contracta de credit, f) declararea scadenţei anticipate a creditului în cazul încălcării oricărei alte obligaţii din convenţia de credit în afara celei de rambursare a creditului, g) declararea scadenţei anticipate a creditului în cazul apariţiei unor evenimente care în opinia băncii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanţilor sau garantarea creditului, h) exonerarea de răspundere a băncii în cazul declarării creditului scadent anticipat şi a executării silite, i) modificarea costurilor creditului potrivit Secţiunii 10 din Condiţiile Generale ale Convenţiilor de credit.

II.- Ca o consecinţă a constatării caracterului abuziv a clauzelor arătate la 1.1 – 1.4., să se constate nulitatea absolută a acestora;

III.- Să se dispună obligarea pârâtei la rambursarea către reclamanţi a sumelor plătite nedatorat în temeiul – clauzelor nule;

IV.- Să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 19649 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 76330/3/2011, prima instanţă a hotărât următoarele: a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC V. SA I. A.G. A respins cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta SC V. SA I. A.G., fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă. A luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor: D.M.P., T.R., O.B.E., O.M., V.E.C., V.A., G.C., F.A.F., F.C., D.I.T., D.M.M., D.M.R., D.C.G., S.L.F., B.T.M. şi B.L.G. A luat act de tranzacţii şi a consfinţit învoiala părţilor, aşa cum a fost redată în dispozitivul hotărârii, în cazul reclamanţilor: D.A.V., N.C. şi N.A.O.. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanţi şi a constatat caracterul abuziv al pct. 3 lit. d) Condiţii speciale, prin care banca îşi rezervă dreptul de a revii ui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară şi cele referitoare la obligaţia împrumutatului de a achita eventualele sume datorate ca urmare a ajustării dobânzii de către bancă şi modificarea automată a graficului de rambursare ca urmare a ajustării ratei dobânzii – pct. 6 alin. (2) şi (3) pct. 6 lit. b), c) alin. (2) şi (3); clauzelor referitoare la comisionul de risc – pct. 5 lit. a) Condiţii speciale şi art. 3.5 Condiţii generale; clauzelor referitoare la comision administrare garanţii – pct. 5 lit. c), d) Condiţiile speciale şi art. 3.10 Condiţii Generale, comision de rezervă minimă obligatorie, pct. 5 lit. e), f), Condiţiile speciale ale Convenţiei art. 3.11/3.12 comision monitorizare poliţe de asigurare şi de la pct. 11, menţiune a valoarii comisionului monitorizare poliţe de asigurare, pct. 5 lit. f), g) Condiţiile speciale şi art. 3.9 Condiţii Generale, comision de neutilizare – art. 3.8 din Condiţiile Generale ale Convenţiei; clauzelor referitoare la alegerea societăţii de asigurări – art. 7.1 lit. d) din Condiţii Generale şi art. 7 lit. b) din Condiţii Speciale, declararea scadenţei anticipate a creditului în situaţia în care reclamanţii nu îşi achită obligaţiile din alte contracte de credit – art. 8.1 lit. a) liniuţa a doua şi liniuţa a treia Condiţii generale, declararea scadenţei anticipate a creditului în cazul încălcării oricărei alte obligaţii din convenţia de credit în afara celei de rambursare a creditului – art. 8.1 lit. b) Condiţii generale, declararea scaden :ei anticipate a creditului în cazul apariţiei unor evenimente care, m opinia băncii, ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanţilor sau garantarea creditului – art. 8.1 lit. c) şi d Condiţii generale, modificarea costurilor creditului potrivit Secţiunii 10 din Condiţiile Generale ale Convenţiilor de credit. A constatat nulitatea absolută a clauzelor menţionate şi, în consecinţă, a clauzelor din actele adiţionale la convenţiile de credit, inclusiv din notificări sau din comunicări emise în lipsa acordului împrumutatului. A obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc, redenumit, după caz, comision de administrare credit, de dobândă majorată şi de comision rezervă minimă obligatorie, de la data încheierii convenţiei de credit la zi. A respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate. A obligat pârâta la plata către fiecare reclamant faţă de care s-a admis cererea, a sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la excepţiile invocate în cursul judecăţii, prima instanţă a apreciat că pârâta SC V. SA I. A.G. nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că pârâta SC V.R. SA nu are, potrivit legii române (art. 42 şi art. 43 din Legea nr. 31/1990 republicată) statut de filială a SC V. SA I. A.G.

În ceea ce priveşte Excepţia dreptului material la acţiune, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată din care rezultă că prin constatarea caracterului abuziv al unor clauze reclamanta solicită aplicarea sancţiunii nulităţii absolute, observând că prin dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi ale O.U.G. nr. 50/2010, invocate în susţinerea cererii, se protejează nu doar un interes personal, individual, ci şi un interes public, general, obştesc, a constatat că cererea vizează aplicarea sancţiunii nulităţii absolute şi este imprescriptibilă extinctiv, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâta SC V.R. SA prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, a reţinut că toate contractele de credit sunt contracte de adeziune, întrucât clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, ci au fost preformulate de către bancă, în condiţiile generale de creditare practicate de aceasta, ceea ce atrage incidenţa prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, prima instanţă analizând fiecare clauză criticată de reclamanţi, pentru a se constata caracterul abuziv.

Prima instanţă a analizat fiecare clauză criticată de reclamanţi (filele 34-39 din sentinţă) apreciind, în esenţă, că acele clauze referitoare la modificarea dobânzii,în mod unilateral, clauzele referitoare la comisioanele de risc/de administrare şi alte comisioane, precum şi unele dintre clauzele referitoare la alegerea societăţii de asigurare şi clauzele referitoare la declararea scadenţei anticipate a creditului, sunt abuzive pentru că s-a creat un dezechilibru contractual semnificativ prin prisma sumelor ce trebuie achitate, respectiv rambursate, că aceste clauze nu au făcut obiectul negocierii (fiind preformulate) şi că sunt contrare cerinţelor bunei-credinţe, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Ca o consecinţă a constatării caracterului abuziv al clauzelor arătate la 1.1 – I.4. şi potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prima instanţă a constatat nulitatea absolută a respectivelor clauze, care, în temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, nu mai produc efecte asupra consumatorilor, contractul de credit putând continua şi în absenţa clauzelor considerate abuzive.

Cu privire la actele juridice subsecvente convenţiei de credit, care fac obiectul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a constatat că nulitatea acestora este fundamentată prin aplicarea principiului resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis, constatarea nulităţii actele juridice subsecvente convenţiei de credit fiind, în primul rând, consecinţa nulităţii clauzelor care permiteau modificarea unilaterală a contractelor de credit de către bancă şi în al doilea rând, fiind consecinţa aplicării principiului potrivit căruia contractele pot fi modificate doar prin acordul părţilor, prevăzut în art. 969 alin. (2) C. civ.

Prima instanţă a constatat nulitatea absolută a clauzelor abuzive şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor din actele adiţionale la convenţiile de credit, din notificări sau din comunicările care au’modificat tipul dobânzii din fixă în variabilă, în lipsa acordului împrumutatului în acest sens sau care au modificat rata dobânzii în temeiul art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale.

În ceea ce priveşte petitul referitor la rambursarea către reclamanţi a sumelor plătite nedatorat în temeiul – clauzelor nule, s-a reţinut că principiul restituito in integrum impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate să fie restituit, acest principiu decurgând din cel al retroactivităţii efectelor nulităţii, numai prin revenirea la situaţia anterioară emiterii actului nul, părţii vătămate îi este reparat întreg prejudicial.

Astfel, dată fiind sancţiunea ce intervine în urma constatări caracterului abuziv al clauzelor indicate anterior, respectiv nulitatea absolută, ce operează cu efect retroactiv şi are drept consecinţă punerea părţilor în situaţia în care acele clauze nu ar fi fost inserate în contract, prima instanţă a apreciat că reclamanţii au dreptul la restituirea prestaţiilor efectuate în baza clauzelor nule absolut şi, în consecinţă, a obligat societatea pârâtă la restituirea către reclamanţi a sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor constatate ca abuzive, cu excepţia celor care au fost deja restituite.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii-reclamanţi B.I.A., B.I.M., O.M. şi O.A. precum şi apel anta-pârâtă SC V.R. SA.

Prin Decizia civilă nr. 175 din 5 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi B.I.A., B.I.M., O.M. şi O.A. împotriva sentinţei civile nr. 19649 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a Vl-a Civilă, în Dosarul nr. 76330/3/2011, în contradictoriu cu apelanta pârâtă SC V.R. SA.

A fost schimbă, în parte, sentinţa apelată în sensul că:

S-a luat act că reclamanţii B.I.A., B.I.M., O.M. şi O.A. au precizat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

A fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC V.R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 19649 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 76330/3/2011, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi V.R.M., N.M.S., O.V.E. successor al decedatului O.M.E., O.D.E. succesor al decedatului O.M.E., F.Ş.E., Z.F.T., T.A.D., P.I., P.M.D., B.V., B.M., D. (H.) M.L., P. A.M., F.M., T.E.A., T.P.M., M.C.E., D.B., G.J.I.S., H.M., H.C.F., I.D.M., I.A.M., U.M., V.L.V., V.N., I.A.E., I.A.M.F., E.M., E.A., P.L., P.I.V., O.C.I., N.M.C., S.M.I., S.N., G.R.C., G.E.O., S.C.M.C., P.E.C., P.D., S.A., S.D.C., N.A., N.M.C., S.O.M., S.M., M.C., M.M.C., M.R.M., S.M.I., S.M.C., C.S., C.C.G., G. (P.) R.M., P.A., P.E.C., B.C.M., P.D.G., P.I., V.C., F.V.O.N., C.B.G., C.G., C.M., C.O.B., A.A., B.R.V., B.P.M., C.M., C.L.I., D. (S.) M., M.A., M.G.M., T.C.C., T.D.L., C.A.A. C.M., C.V., T.I.M., .C.J., D.C.S., D.A.A., I.B.C., I.A.F., C.F., E.C.A., E.D.M., P.I.M., S.L.M., P.N.A., L.C., L.V.A., S.D., S.M.M., P.C.M., P.S.C., M.D.E., M.M.N., R.Ş., R.M., V.C.I., B.A., C.A., C.I.T., G.D., O.M. succesor al decedatului O.M.E., B.A.G., B.Z., S.C.L., S.M.C., P.M.D., P.A.C., C.N.C., C.A.R., G.A., G.V., G. (S.) G., I.G., I.N., F.P.F., F.E., D.M., A.D.M., G.V., G.E.M., F.S.C., F.D., E.A., T.C., P.D., P.C., D.C., D.F.G., O.L., O.L., C.I.L., B.N.D., B.M., P.A.R., P.B.G., C.E., C.A.M., J.O., J.G.S., P.C., P.P., V.A.T., V.I.G., B.B.A., R.A.T., B.M., M.G.C., M.G.M., P.C., P.S., T.C.L., T.S., T.E., T. (C.) A.I., M.M.M., P.E., P.E.L., M.D., intimat M.D., P.Ş.R., P.L.I., C.M.S., T. (T.) E.C., P.B., M.M.Ş., B.C., B.T.M., C.A.A., B.A., G.S.M., F.E., F.V., D. (N.) C.A., B.C.V., B.E.D., N.R.Ş., N.C., P.N., P.E.M., P.S.C., P.M.R., S.I.A., H.B., R.C.S., R.A.L., D.A.V., D.A., G.I., G. (C.) M., I. C., E.M., G.R., G.L., C.F., C.R.I., C. (I.) L., T.S.M., T.M.A., M.D.I., M.A., B.A.B.C., D.S.C., V.R.C., O.C.I., B.C.R., B.N.A., M.T.I., B.B., B.A., C.E.G., G.D., G.D., M.G.D., D.L.D., R.B.C., R.C.E., A.R.I., D.A.L., D.B.G., B.I., B.M., C.C., C.M., J.F.C., J.E.S., I.N.I., S.N.O., G.R.O., G.D., C.C., C.A.C., S.I.G., S.C., V.L., V.E., N.S.P., N.C., C.I., C.S.M., M.P., M.G.D., S.I.G., S.L., C.I.A., C.I.C., P.P.M., D.B., Z.M., S.C., C.T.M., C.G.L., S.N.A., S.A.I., C.Ş., C.A., T.M., T.B.S., Z.L., T.R.M., T.E.V., B.D., B.M.D., A.D., A.E., F.I., F.Ş.E., T.V., T.P.N., GC.L., G.F., P.M.C., P.A., T.F.M., T.M.C., G.A.J., R.V., R.D.E., P. (D.) R.F., C.D., C.E., Z.I.V., M.C., M.A.L., C.L.G., C.C., G.I.D., G.A., B. (T.) I., F.C., F.I., S.G.M., S.C.R., G.I.L., G.I.S., A.G.L., A.G.R., B.Ş., B.I.A., L.F., L.D.O., M.E.A., M.D.I., V.C.R., V.O.C., B.T.P.A., G.C., P.I.C., M.D.N., M.C., Z.E.D., C.I.C., C.D., P.F.N., P.A.M., D.V.M., C.M., C.I., C.C., D. (G.) B.A.

A fost schimbată, în parte, sentinţa apelată în sensul că: S-a luat act de tranzacţia încheiată între reclamanţii B.C.V. şi B.E.D. şi pârâta SC V. SA SA.

A fost consfinţită tranzacţia încheiată prin înscrisul intitulat „contract de tranzacţie” încheiat la 21 mai 2013: „Contract de Tranzacţie încheiat astăzi 21 mai 2013, Părţile subscrise: SC V.R. SA („Banca”) cu sediul social în Bucureşti, sector 2, societate administrata în sistem dualist, înregistrata la Registrul Comerţului, Registrul Bancar din 10 aprilie 2000, cod unic de înregistrare, prin Sucursala Galaţi, înmatriculata la Registrul Comerţului, cu adresa in Galaţi, judeţ Galaţi reprezentata de: Dl. P.l., în calitate de Manager relaţii clienţi corporate și de D-na M.C.N., in calitate de Consilier operaţiuni clientea, şi, D-nul B.C.V.; domiciliat în Galaţi, jud./sect. Galaţi, în calitate de client şi Dna B.E.D.; domiciliata în Galaţi, jud./sect. Galaţi, în calitate de client denumiţi în cele ce urmează, separat, „Parte” şi/sau „Partea” şi împreună „Părţi” şi/sau „Părţile”. Având în vedere următoarele: (A) Părţile au semnat: «Convenţia de credit din 11 august 2008 prin care Banca a pus la dispoziţia Clienţilor un credit in suma de 165.200 Chf, în sold la data prezentei în sumă de 149.236,01 Chf, cu o dobândă anuală efectivă (D.A.E.) conform gtrafic, pentru acoperirea cheltuielilor curente, modificată prin Actele adiţionale subsecvente. (B) între Banca, pe de o parte, şi Clienţi, pe de altă parte, există/au existat la data semnării prezentului Contract („Data Semnării”) situaţii (pre) litigioase în diverse stadii sau potenţial litigioase („Litigiul”) după cum urmeaza:a) o situaţia litigioasa izvorand din procesul verbal de contravenţie din 19 octombrie 2010 întocmit de A.N.P.C. Galaţi împotriva căruia Banca a declarat plângere. Aceasta situaţie a generat Dosarul nr. 23118/233/2010 dosar suspendat pana la soluţionarea irevocabila a Dosarelor nr. 21267/233/2010 și nr. 19980/233/2010. b) o situaţie litigioasă constând în existenta pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a Dosarului nr. 54734/3/2010 având ca obiect ordonanţa presedintiala privind suspendarea plaţii ratelor de credit aferente convenţiilor încheiate intre Clienţi și Banca, soluţionata prin respingerea cererii Clienţilor. c)o situaţie litigioasă constând în existenta pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a Dosarului nr. 950/2/2013 având ca obiect cererea de suspendare a executării sentinţei pronunţate in Dosarul cu nr. 76330/3/2011 cerere formulata de Banca.d) o situaţie litigioasa constând in procesul colectiv ce face obiectul Dosarului cu nr. 76330/3/2011 (disjuns din Dosarul nr. 53790/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti) prin care instanţa a admis in parte cererea formulata de Clienţi in ceea ce priveşte clauzele referitoare la dobânda, și anume: 1. Clauzele care permit Băncii modificarea dobânzii in mod unilateral; 2. Clauzele din actele adiţionale, notificările sau comunicările care au modificat rata dobânzii sau tipul acesteia din fixa in variabila; 3. Clauzele referitoare la calcului dqbânzii anuale raportat la o perioada de 360 de zile; 4. Clauzele, referitoare la comisionul de risc si cele referitoare la comisionul de administrare; 5. Clauzele referitoare la a) alegerea societăţii de asigurări; b) debitarea automata a conturilor clienţilor; c) D.A.E.; d) aducerea unui alt debitor, pe parcursul derulării creditului; e) declararea scadentei anticipate a creditului in situaţia in care reclamanţii nu isi achita obligaţiile din alte contracte de credit; f) declararea scadentei anticipate a creditului in cazul încălcării oricărei alte obligaţii din convenţia de credit in afara celei de rambursare a creditului; g) declararea scadentei anticipate a creditului in cazul apariţiei unor evenimente care in opinia băncii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanţilor sau garantarea creditului; h) exonerarea de răspundere a băncii in cazul declarării creditului scadent anticipat si a executării silite; i) modificare costurilor creditului potrivit secţiunii 10 din Condiţiile Generale ale Convenţiilor de Credit precum și restituirea către clienţi a sumelor reprezentând comisionul de risc/administrare, dosar in care clienţii au tranzactionat cu Banca, conform contract tranzacţie incheiat în data de 07 noiembrie 2011, (C) Litigiul izvorăşte, fără însă a se limita la acestea, din pretenţii ale clienţilor referitoare la modul de reglementare a clauzelor referitoare la costurile aplicabile creditului sus-mentionat, din perspectiva legislaţiei aplicabile în materia protecţiei consumatorilor (de exemplu, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti si consumatori, O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori s.a). (D) Părţile prezentului contract, doresc să stingă în mod complet, definitiv şi irevocabil toate situaţiile litigioase şi potenţial litigioase prezente sau viitoare având ca izvor pretenţiile prevăzute la pct. b și c, care îşi au originea în cauze anterioare sau concomitente Datei Semnării.în considerarea celor de mai sus, în baza art. 2267-2278 C. civ., a art. 271-273 C. proc. civ., în urma negocierilor purtate Părţile au convenit în mod liber si neviciat să încheie prezentul contract, după cum urmează: Art. 1 – Stingerea Litigiilor. (1). în vederea realizării celor prevăzute la pct. (d) de mai sus, Părţile convin: a) să stingă pe cale amiabilă toate situaţiile (pre)litigioase sau potenţial litigioase, indiferent de stadiul lor procesual, existente între ele la data semnării, precum, însă fără a se limita la, cereri de chemare in judecata (in anulare/constatatare/pretentii etc), reclamaţii, plângeri prin care se contestă valabilitatea clauzelor contractuale menţionate la lit. b) și c), tinzându-se la anularea acestora, precum şi b)să preîntâmpine orice potenţiale situaţii litigioase similare având cauze anterioare sau concomitente datei semnării.(2). În vederea aducerii la îndeplinire a prezentului contract, Părţile convin în mod expres să modifice Convenţia de credit din 11 august 2008 potrivit termenilor şi condiţiilor ce au fost negociaţi cu bună-credinţă de către părţi, asa cum rezultă din Actul adiţional ce constituie anexă a prezentului contract.(3). Avand in vedere ca: – Părţile au convenit semnarea actului adiţional menţionat la alin (2) al prezentului articol şi Clienţii nu mai au nicio pretenţie prezenta sau viitoare, asa cum sunt detaliate la lit. b) și c) de mai sus.(4). Banca și Clienţii se obliga reciproc sa nu solicite unul celuilalt cheltuielile de judecata efectuate în cursul procedurilor judiciare derulate pana in prezent având ca obiect pretenţiile menţionate la lit. b). Art. 2 – îndeplinirea formalităţilor în vederea închiderii Litigiilor.(1). Părţile se obligă să colaboreze şi să realizeze toate formalităţile si/sau demersurile necesare pentru a se lua act şi a se da eficienţa avută în vedere de părţi prezentului contract, în oricare şi în fiecare dintre Litigiile care fac obiectul prezentului contract. (2) Părţile se obligă sa se prezinte în fața Curţii de Apel Bucureşti și sa depună prezentul contract de tranzacţie în Dosarul nr. 950/2/2013 pentru a se lua act de acesta și pentru a se consfinţi înţelegerea lor prin pronunţarea unor hotărâri de expedient. (3) Părţile cunosc ca, potrivit art. 273 din C. proc. civ., hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor se dau fara drept de apel, fiind definitive si executorii. Art 3 – Confidenţialitate. (1)Toate informaţiile, datele şi documentele pe care una dintre părţi le obţine de la cealaltă parte sau pe care le dezvăluie celeilalte în scopul realizării şi îndeplinirii obiectului prezentului Contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informaţii confidenţiale iar Partea căreia i s-au dezvăluit respectivele informaţii se obligă să păstreze confidenţialitatea pe o durata nelimitată. 2) Fiecare dintre părţi va folosi informaţiile, datele şi documentele confidenţiale numai în vederea realizării obiectului contractului, fiind obligată să nu le utilizeze în nici un alt scop. Prezentul contract împreună cu anexele sale reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. Prezentul contract a fost încheiat la data de 21 mai 2013, într-un număr de șase (6) exemplare, din care doua (2) exemplare pentru Banca, cate un (1) exemplar pentru celelalte parti, un (1) exemplar pentru a fi prezentat in fata instanţei investita cu soluţionarea litigiului. B.C.V. P.l., manjager relaţii clienţi corporate. B.E.D., M.C.N., consilier operaţiuni clientelă pentru SC V.R. SA. Urmează semnăturile ss. indescifrabil”

S-a luat act de tranzacţia încheiată între reclamantul D.B. şi pârâta SC V. SA SA.

S-a consfinţit tranzacţia încheiată prin înscrisul intitulat „contract de tranzacţie” încheiat la 02 septembrie 2013: „Contract de Tranzacţie încheiat astăzi, 02 septembrie 2013 Părţile subscrise: SC V.R. SA cu sediul social în municipiul Bucureşti, sector 2, societate administrată în sistem dualist, înregistrată la Registrul Comerţului, Registrul Bancar din 10 aprilie 2000, cod unic de înregistrare, prin Agenţia Drumul Taberei, cu sediul în municipul Bucureşti, sector 6, reprezentată de A.D., cetăţean român, domiciliată în municipiul Bucureşti, sector 6, în calitate de director Agenţia Drumul Taberei şi de V.C.G., domiciliat în municipiul Bucureşti, sector 4, în calitate de manager relaţii clienţi retail/micro, ambii împuterniciţi în baza Procurii autentificate din 29 august 2013 de B.N.P., M.S.S., l.C.Ş., N.A.M., F.S. şi M.R.P., Societate Profesională Notarială din municipiul Bucureşti, prin notar public N.A.M. şi Dl. D.B., domiciliat în oraşul, cu adresa de corespondenţă în oraşul Bragadiru, judeţul Ilfov, în calitate de client denumiţi în cele ce urmează, separat, „Parte şi/sau „Parte” şi împreună „Părţi” şi/sau „Părţile”.

Având în vedere următoarele:

(A). Părţile au semnat

Convenţia de credit din 14 ianuarie 2008 prin care Banca a pus la dispoziţia clientului un credit în valoare de 213.000 Chf cu o dobândă anuală efectivă (D.A.E.) de 7,19%, pentru acoperirea cheltuielilor curente şi refinanţarea unui credit acordat de SC V.R. SA, modificată prin actele adiţionale ulterioare. (B) Între Bancă, pe de o parte, şi Client, pe de altă parte, există/au existat la data semnării prezentului Contract („Data Semnării”) situaţii (pre)litigioase în diverse stadii sau potenţial litigioase („Litigiul”) după cum urmează: a) O situaţie litigioasă constând în existenta Dosarului cu nr. 76330/3/2011 în care Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 19649 din 18 decembrie 2012 prin care dispus anularea clauzelor prevăzute la: art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale privind „Data ajustării dobânzii”; art. 5 lit. a) din Condiţiile Speciale privind Comisionul de risc şi art. 3.5. din Secţiunea 3 din Condiţiile generale; art. 5 lit. c) din Condiţiile Speciale privind comisionul de rambursare în avans; art. 5 lit. d) din Condiţiile Speciale privind comisionul de administrare garanţii; art. 5 lit. e) din Condiţiile Speciale privind comisionul de rezervă minimă obligatorie; art. 5 lit. f) din Condiţiile Speciale privind comisionul de clientul declară că în temeiul art. 247 din vechiul C. proc. civ. renunţă la dreptul pretins având ca obiect pretenţiile menţionate la lit. b) şi care au făcut obiectul Dosarului nr. 76330/3/2011 în care s-a pronunţat sentinţa comercială nr. 19649 din 18 decembrie 2012. Art. 2 – îndeplinirea formalităţilor în vederea închiderii litigiilor (1) Părţile se obligă să colaboreze şi să realizeze toate formalităţile şi/sau demersurile necesare pentru a se lua act şi a se da eficienţa avută în vedere de părţi prezentului contract, în oricare şi în fiecare dintre Litigiile care fac obiectul prezentului contract. (2) Părţile se obligă să se prezinte în faţa Curţii de Apel Bucureşti la primul termen de apel stabilit de instanţă şi să depună prezentul contract de tranzacţie în Dosarul nr. 76330/3/2011, pentru a se lua act de acesta şi pentru a se consfinţi înţelegerea lor prin pronunţarea unor hotărâri de expedient. (3)Părţile cunosc că, potrivit art. 273 din vechiul C. proc. civ., hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor se dau fără drept de apel, fiind definitive şi executorii. (4) în conformitate cu dispoziţiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 prezenta convenţie, inclusiv actele adiţionate, constituie titlu executoriu. Art. 3 -Confidenţialitate. (1) Toate informaţiile, datele şi documentele pe care una dintre Părţi le obţine de la cealaltă sau pe care le dezvăluie celeilalte în scopul realizării şi îndeplinirii obiectului prezentului Contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informaţii confidenţiale iar Partea căreia i s-au dezvăluit respectivele informaţii se obligă să păstreze confidenţialitatea pe o durata nelimitată.(2) Fiecare dintre părţi va folosi informaţiile, datele şi documentele confidenţiale numai în vederea realizării obiectului contractului, fiind obligiată să nu le utilizeze în nici un alt scop. Prezentul contract împreună cu anexele sale reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. Redactat de B.N.P. C.F.C. din municipiul Bucureşti şi autentificat la adresa din municipiul Bucureşti, sector 6, într-un singur exemplar original, care rămâne în arhiva biroului notarial şi 5 (cinci) duplicate, din care 2 (două) exemplare pentru Bancă, 1 (un) exemplar pentru client, 1 (un) exemplar pentru a fi prezentat în faţa instanţelor de judecată investite cu soluţionarea litigiului şi 1 (un) exemplar pentru arhiva biroului notarial. D.B. SC V.R. SA prin A.D., director Agenţia Drumul Taberei şi prin V.C.G., manager Relaţii Clienţi Retail/Micro. Urmează semnăturile ss. indescifrabil”.

S-a luat act de tranzacţia încheiată între reclamanta O.M. şi pârâta SC V. SA SA.

S-a consfinţit tranzacţia încheiată prin înscrisul intitulat „contract de tranzacţie” încheiat la 20 decembrie 2012: „Contract de Tranzacţie. încheiat astăzi 20 decembrie 2012.Părţile subscrise: SC V.R. SA cu sediul in Bucureşti, Şoseaua Pipera nr. 42. Sector 2, înregistrata la Registrul Comerţului. Registrul Bancar din 10 aprilie 2000, cod unic de înregistrare reprezentată de d-na P.C.G. în calitate de director Agenţia Șos. Alexandriei, și de Dna C.A. in calitate de manager Relaţii Clienţi Ag Șos. Alexandriei şi Dna O. (fosta C.) M., domiciliat(a) în Mun. Bucureşti, sector 1, adresa de corespondenta: Mun. Bucureşti, sector 2, telefon – telefon mobil, e-mail: în calitate de client denumiţi în cele ce urmează, separat. „Parte” şi/sau „Partea” şi împreuna „Părţi” şi/sau „Părţile”. Având în vedere următoarele: (A) Părţile au semnat următoarele convenţii de credit astfel: (i) Convenţia de credit din data de 18 decembrie 2007 prin care Banca a pus la dispoziţia clientei un credit în valoare de 29.900 Chf, cu o dobânda anuală electiva (D.A.E.) de 4.30 %.(ii) Convenţia de credit din data de 15 februarie 2008 prin care Banca a pus la dispoziţia d-lui O.M.E. un credit in valoare de 59,750 Chf, cu o dobândă anuală efectiva (D.A.E.) de 6.92%.(B) Intre Banca, pe de o parte, şi clienţi, pe de altă parte, există la data semnării prezentului contract („Data Semnării”) următoarele situaţii litigioase în diverse stadii: (i) Dosarul nr. 76330/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti având ca obiect pretenţii ale Dnei O.M. si ale d-lui O.M.E. de natură comercială referitoare la constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze din convenţiile de credit încheiate și restituirea unor sume de către Banca, (ii) Dosarul nr. 38120/300/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti in contradictoriu cu A.N.P.C. având ca obiect respectarea de către banca a condiţiilor din contractele de credit încheiate cu anumiţi clienţi printre care și Dna O.M. si dl. O.M.E. (C) Părţile prezentului Contract, doresc să stingă în mod complet, definitiv şi irevocabil toate situaţiile litigioase şi potenţial litigioase prezente sau viitoare având ca izvor pretenţiile prevăzute la pct. (B), care îşi au originea în cauze anterioare sau concomitente datei semnării. În considerarea celor de mai sus si în urma negocierilor purtate Părţile au convenit în mod liber si neviciat in temeiul dispoziţiilor art. 2.267-2.278 C. civ., a art. 247 și art. 271 – 273 C. proc. civ., să încheie prezentul contract, după cum urmează. Art. 1 – Stingerea Litigiilor.1.1 .în vederea realizării celor prevăzute la pct. (A) de mai sus. Părţile convin: a) să stingă pe cale amiabilă toate situaţiile litigioase de la pct. B). lit. b) să preîntâmpine orice potenţiale situaţii litigioase cu privire la costurile din convenţiile de credit menţionate la pct. A).1.2. Astfel, clienta renunţa in mod expres la litigiile menţionate la pct. (A) considerând ca litigiile dintre parti sunt in mod definitiv si irevocabil stinse. Art. 2 – îndeplinirea formalităţilor în vederea închiderii Litigiilor. 2.1. Părţile se obligă să realizeze toate formalităţile şi/sau demersurile necesare pentru a se lua act şi a se da eficienţa avută în vedere de părţi prezentului contract, in oricare şi în fiecare dintre litigiile care fac obiectul prezentului contract urmând a prezenta prezentul contract instanţelor de judecata in vederea pronunţării unor hotărâri de expedient.Art. 3 – Confidenţialitate. 3.1.Toate informaţiile, datele şi documentele pe care una dintre Părţi le obţine de la cealaltă sau pe care le dezvăluie celeilalte in scopul realizării şi îndeplinirii obiectului prezentului contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informaţii confidenţiale iar partea căreia i s-au dezvăluit respectivele informaţii se obligă să păstreze confidenţialitatea pe o durata nelimitată. 3.2. Fiecare cintre părţi va folosi informaţiile, datele şi documentele confidenţiale numai în vederea realizării obiectului contractului, fiind obligată să nu le utilizeze în nici un alt scop. Art. 4. Orice modificare ulterioara de către parti a prezentei tranzacţii face parte integranta din aceasta fara a fi necesara obţinerea unei hotărâri de expedient. Art. 5. Părţile cunosc ca, potrivit art. 273 din C. proc. civ., hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor se dau fara drept de apel, fiind definitive si executorii. Art. 6. In conformitate cu dispoziţiile art. 120 din O.U.G. 99/2006 prezenta convenţie, inclusiv actele adiţionale, constituie titlu executoriu. Prezentul contract. împreună cu anexa contractul de credit din 20 decembrie 2012 ce face parte integrantă din cuprinsul său reprezintă voinţa părţilor si înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. Prezentul contract a fost încheiat la 20 decembrie 2012. într-un număr de 3 exemplare, din care cate unul pentru fiecare parte şi unul pentru a fi prezentat in fata instanţei de judecată, dacă va fi cazul. O.M., P.C.G., Director. C.A. Manager Relaţii Clienţi pentru SC V.R. SA .Urmează semnăturile ss.indescifrabil”.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost obligată apelanta pârâtă SC V. SA la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii reclamanţi conform notei depuse la 19 februarie 2014 (filele 1-4 vol. Il dosar C.A.B.) care face parte integrantă din prezenta, astfel: T.P.M. și E.A. – 3.781 lei, G.J.l.S. – 3.015 lei, H.M. și C.F. – 5.520.17 lei, I.D.M. și A.M. – 5.450 lei, l.A.E. și M.F. – 4.850 lei, P.L. și l.V. – 4.735 lei, S.M.l. și N. – 5.979 lei, S.C.M.C. – 7.372.54 lei, S.A. și D.C. – 13.828.83 lei, N.A. și M.C. – 4.022.66 lei, S.O.M. – 5.333 lei, S.M. – 2.872 lei, N.M.C. și S. – 11.660,75 lei, G.R.C. și E.O. – 3.897.3 lei, C.S.M. și C.G. – 4.601 lei, G. (P.) R.M. – 4.438.68 lei, P.A. si E. C. – 7.165,52 lei, B.C.M. – 8.452.21 lei, P.D.G. și I. – 4.698,05 lei, V.C. – 6.047. 34 lei, C.B.G. și G. – 7.884.5 lei, C.M. și O.B. – 5.820 lei, B.R.V. și P.M. 5.490.64 lei, C.M. şi L.I. – 7.389.15 lei, D. (S.) M. – 887.85 lei, M.A. și G.M. – 7.003.86 lei, C.A.A. și M. – 884.92 lei, T.l.M. și C.J. – 6.632.19 lei, C.F. – 2.338.66 lei, E.C.A. – 5720.92 lei, P.I.M. – 4.712 lei, L.C. şi V.A. – 7.105 lei, M.D.E. și M.N. – 9.516 lei, R.Ş. și M. – 3.279,05 lei, C.A. si l.T. – 5.352.48 lei, G.D. – 4.553.42 lei, P.M.D.- 5.673.37 lei, G.A. și V. – 4.100 lei, G. (S.) G. – 7.625.4 lei, F.P.F. și E. – 3.000 lei, G.V. si E.M. – 4.882.4 lei, F.S.C. și D. – 3.705.62 lei E.A. – 4.405 lei, T.C. – 6.790 lei, P.F. – 1.962 lei, D.C. și F.G. – 8.8.46.29 lei, O.L. și L. – 60.58.36 lei, P.A.R. și B.G. – 4.323.65 lei, C.E. și A.M. – 6.101 lei, J.O. și G.S. – 104.89.53 lei, P.C. – 5.478 lei, V.A.T. și I.G. – 3.854.44 lei, B.B.A. – 5.642 lei, R.A.T. – 4.917, M.G.C. și G.M. – 7.488.27 lei, P.C. și S. – 881.33 lei, T.C.L. – 3.809.19 lei, M.M.M. – 6.900 lei, M.D. și D. – 6704 lei, P.Ş.R. – 5.891 lei, T. (fosta T.) E.C. – 5.202 lei, M.M.Ş. – 9.599.1 lei, F.E. și V. – 7.612 lei, N.R.Ş. și C. – 6.020.01 lei, R.C.S. și A.L. – 5.205.91 lei, G. (C.) M. – 8.206.36 lei, I. C. – 1.316.38 lei, E.M. – 5.338.4 lei, C.F. și R.I. – 8.340.3 lei, M.D.l. și A. – 4.200 lei, O.C.l. – 6.669.93 lei, M.T.I. – 951,63 lei, G.D. și D. 5.680.48 lei, D.L.D. – 4.218 lei, A.R.I. – 13.811.66 lei, D.A.L. – 3.266.65 lei, B.I. și M. – 4.569.95 lei, C.C. și M. – 4.152 lei, S.l.G. și C. – 4.125.38 lei, C.l. și S.M. – 3.639 lei, M.P. si G.D. – 6.800 lei, C.I.A. și l.C. – 4.828 lei, P.P.M. – 3.639 lei, D.B. – 4.063.14 lei, Z.M. – 7.977 lei, S.C. – 7.977 lei, C.G.L. – 3.551.76 lei, C.S. și A. – 5.620 lei, T.M. și B.S. – 889.31 lei, Z.L. – 4.130.3 lei, T.R.M. și E.V. – 3.750 lei, B.D. și M.D. – 4.048.65 lei, A.D. – 961.58 lei, F.l. și S.E. – 3.623 lei, T.V. și P.N. – 8.093.74 lei, G.C.L. și F. – 3.748.2 lei, T.F.M. și M.C. – 5.770 lei, G.A.J. – 331.85 lei, R.V. și D.E. – 6.250 lei, P. (D.) R.F. – 884.2 lei, C.T.D. și E. – 6.762 lei, M.C. și A.L. – 7.753.14 lei, G.A. – 4.402.46 lei, F.C. – 4.978.64 lei, G.I.L. și l.S. – 4.438 lei, A.G.L. și R. – 1.4264.74 lei, L.F. și D.O. – 4.508.6 lei, T.A.D. – 5.487.52 lei, V.C.R. și O.C. – 6.495 lei, B.T.P.A. – 3.592 lei, G.C. – 3.522.78 lei, P.I.C. – 3.896 lei, Z.E.D. – 4.230.72 lei, P.F.N. și A.M. – 7.522.85 lei, C.M. și I. – 7.300 lei, P.I. și M.F. – 7.051.22 lei, B.V. și M. – 4.286.48 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele: I. în ceea ce priveşte apelul declarat de apelanţii-reclamanţi, aceştia au criticat soluţia primei instanţe sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, în cuantum de 220 pentru fiecare reclamant, precizând că, în ceea ce-i priveşte, au solicitat instanţei să ia act de faptul că aceste cheltuieli vor fi solicitate pe cale separată.

Apelul declarat de reclamanţii B.I.A., B.I.M., O.M. şi O.A. a fost găsit fondat, având în vedere că aceştia au fost reprezentaţi de avocat A.C. şi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, aspect ce rezultă din încheierea de dezbateri din şedinţa publică din 6 noiembrie 2012 – fila 267 vol. 130 dosar T.B. (respectiv fila 5 încheiere de şedinţă din 6 noiembrie 2012).

II. În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta SC V.R. SA, anterior criticării sentinţei apelate, aceasta a arătat că în afară de tranzacţiile încheiate în faţa primei instanţe, au mai fost încheiate tranzacţii cu următorii intimaţi-reclamanţi: A.B.V.; A.M.C.; A.S.; A.G.; B.M. şi B.A.O. (atât pentru Contractul de credit din 11 octombrie 2007, cât şi pentru Contractul din 23 septembrie 2008); B.C.V.; B.E.D.; C.A.L.; C.L.D.; C.D.M.; C.I.L.; C.I.C.; C.D.; C.L.G.; C.C.; C.F.; C.D.A.; D.C.S.; D.A.A.; D.B.; D.C.M.; D.R.C.; D.A.V.; D.A.; F.M.; G.V.G.; G.E.; H.B.; L.G.; L.C.A.; L.C.F.M.; L.D.E.; M.E.; M.N.; M.G.T.; M.M.; M.R.M.; N.A.; O. (fostă C.) M.; P.N.; P.E.M.; P.C.M.; P.Ş.C.; P.B.; P.E.C.; P.D.; S.I.A.; S.G.M.; S.C.R.; V.D.I.; V.C.; V.C.I.; V.R.M.; V.D.G.

Faţă de aceste împrejurări, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 271-273 C. proc. civ., să se ia act de tranzacţiile încheiate între părţi, să se admită apelul formulat, să se modifice sentinţa în ceea ce-i priveşte pe toţi aceşti intimaţi-reclamanţi şi să se pronunţe o hotărâre care să consfinţească învoiala părţilor.

În acest sens a fost depusă anexa nr. 1 (fila 66 vol. II dosar C.A.B.) însoţită de copii ale contractelor de tranzacţie încheiate cu reclamanţii indicaţi.

Din verificarea acestor înscrisuri, instanţa de apel a constatat ca fiind legal întocmite, cu menţionarea încheierii tranzacţiilor în prezentul dosar, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – respectiv Dosarul nr. 76330/3/2011 (disjuns din Dosarul nr. 53790/3/2010 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti) doar acele tranzacţii încheiate cu intimaţii-reclamanţii B.C.V. şi B.E.D. (filele 74-77 vol. II dosar C.A.B.), cu reclamantul D.B. (filele 85-86 dosar C.A.B. vol. II) şi cu reclamanta O. (fosta C.) M. (conform contractului de tranzacţie încheiat la 20 decembrie 2012 – filele 202- 204 vol. II dosar C.A.B.).

Ca urmare faţă de aceşti reclamanţi instanţa de apel a dispus schimbarea sentinţei apelate, în sensul de a se lua act de tranzacţiile încheiate şi a consfinţit învoiala părţilor din înscrisurile intitulate contract de tranzacţie.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi reclamanţi cu care s-au încheiat contracte de tranzacţie, în urma verificării, instanţa de apel nu i-a regăsit pe toţi printre reclamanţi din prezentul dosar – de unde rezultă că aceştia erau reclamanţi în Dosarul nr. 53790/3/2010, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, astfel încât acea instanţă putea lua act de tranzacţiile încheiate; de altfel, de aceea în cuprinsul tranzacţiilor este menţionat dosarul Tribunalului Bucureşti.

Pe de altă parte, instanţa de apel, sesizată cu soluţionarea cererilor ce formează obiectul Dosarului nr. 76330/3/2011, nu poate lua act de încheierea tranzacţiilor ce privesc alt dosar, respectiv Dosarul nr. 53790/3/2010 al Tribunalului Bucureşti.

Ca urmare, instanţa de apel a lua act de încheierea tranzacţiilor doar cu reclamanţii-intimaţi reţinuţi mai sus, pentru care contractele de tranzacţie sunt valabile în acest dosar.

Instanţa de apel, în ce priveşte apelul declarat de pârâtă, a reţinut că motivele pot fi grupate în 3 categorii astfel:

1.- critici referitoare la nepronunţarea instanţei asupra excepţiei inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare;

2.- critici sub aspectul faptului că acele clauze contractuale referitoare la dobânzi şi comisioane fac parte din preţul total al contractului şi sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv;

3.- critici referitoare la neanalizarea condiţiilor ce trebuie îndeplinite simultan, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi anume:

a.- clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul;

b.- clauza să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ;

c.- dezechilibrul semnificativ să fie rezultatul unui comportament al profesionistului contrar cerinţelor bunei-credinţe.

1. Cu privire la critica referitoare la nepronunţarea primei instanţe asupra excepţiei inadmisibilităţii s-a constatat că prima instanţă a reţinut faptul că, în apărare, societatea bancară a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, faţă de posibilitatea reclamanţilor de a cere realizarea dreptului (fila 6 din sentinţa apelată).

S-a apreciat de instanţa de apel că prima instanţă a calificat această excepţie, ca o apărare pe fondul cauzei şi nu ca o veritabilă excepţie, astfel cum a procedat cu celelalte excepţii invocate, aspecte ce rezultă din considerentele hotărârii apelate. Ca urmare această critică nu a fost găsită întemeiată.

2. Nici critica referitoare la faptul că respectivele clauze nu puteau fi considerate ca abuzive cât timp se refereau la preţul datorat, deoarece atât dobânda cât şi celelalte comisioane fac parte din preţul contractului, fiind exceptate de la analiza caracterului abuziv, nu a putut fi reţinută, deoarece preţul contractului este acela prevăzut în Convenţia de credit, şi anume valoarea creditului ce urmează a fi restituit, or, clauzele declarate abuzive se referă la revizuirea ratei dobânzii, perceperea comisionului de risc/administrare, la dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată a creditului, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi cu toate celelalte costuri suplimentare.

Potrivit considerentelor de la pct. 44 al Hotărârii C.J.U.E. – C – nr. 484/08 – Coja de Ahorros Y Monte de Piedad de Machid Piedad „dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 8 din Directiva nr. 93/13CEE trebuie interpretate în sensul că „nu se opun unei reglementări (…) care autorizează un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului, sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil”.

Prin urmare, instanţele au dreptul să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind preţul, chiar dacă acestea sunt redactate în mod clar şi inteligibil, cu atât mai mult având acest drept, atunci când aceste clauze nu sunt redactate într-un limbaj clar şi precis, într-un limbaj uşor inteligibil, or, tocmai aceasta este problema cu clauzele respective, că ele nu sunt clare şi precise, dând posibilitatea doar băncii de a interpreta, strict în interes propriu, aceste clauze, creând astfel, şi din această perspectivă, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

3. În ceea ce priveşte a 3-a critică, privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, instanţa de apel a analizat clauzele reţinute ca fiind abuzive, în mod global, din perspectiva următoarelor condiţii:

a). clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul;

b). clauzele au creat în detrimentul consumatorilor un dezechilibru semnificativ;

c). dezechilibrul semnificativ este rezultatul unui comportament al profesionistului contrar bunei – credinţe.

a). Reclamanţii, în calitate de consumatori, nu au acţionat de pe o poziţie egală cu cea a băncii.

Contractele de împrumut bancar încheiate sunt preformulate, standard, clauzele fiind prestabilite de către bancă, fără să se fi dat posibilitatea reclamanţilor de a modifica sau înlătura vreuna dintre clauze, iar eventualele diferenţe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienţii, ci particularităţilor fiecărui client în parte.

Acelaşi este şi sensul art. 3 pct. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE prin care se prevede că „se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei, în special în cazul contractelor de adeziune”, aşa cum sunt şi contractele de credit din cauză.

Mai mult, potrivit unei jurisprudenţe constante a C.J.U.E., sistemul de protecţie pus în aplicare prin directiva menţionată se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de vânzător sau de furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi de nivelul de informare, situaţie care îl conduce la adeziunea la condiţiile redactate în prealabil, rar putând exercita o influenţă asupra conţinutului acestora (Hot. din 27 iunie 2000. Oceano Editorial şi Solvat Editores şi Hot. din 26 octombrie 2006. Mostaza Claro) drept pentru care, pentru a asigura protecţia urmărită de Directiva nr. 93/13/CEE, C.J.U.E. a subliniat, în mai multe ocazii, că situaţia de inegalitate care există între consumator şi vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr-o intervenţie pozitivă, exterioară părţilor din contract (Hot. Ocean Editorial).

b). În ceea ce priveşte cea de-a II-a condiţie ce atrage caracterul abuziv al unei clauze – să se creeze un dezechilibru semnificativ, instanţa de apel a reţinu’: prevederile art. 4 alin. (1) teza a ll-a din lege potrivit cu care o clauză este abuzivă, dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

Privite nu numai individual, dar, mai ales, global, clauzele pot fi considerate că au creat un dezechilibru semnificativ.

Astfel, clauza privind dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, fără a fi enumerate expres care sunt aceste schimbări, reprezintă o clauză abuzivă în sensul dispoziţiilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000. Apariţia unor schimbări semnificative pe piaţa monetară nu echivalează cu motivaţia întemeiată despre care face vorbire textul art. 1 lit. a) alin. (1) din anexă.

În ceea ce priveşte comisionul de risc s-a constatat că acesta este perceput pentru punerea la dispoziţie a creditului, fără a exista precizări în cuprinsul contractului cu privire la fundamentul perceperii acestui comision ori destinaţiei acestuia, în condiţiile în care pârâta, tot pentru creditul acordat, mai percepe şi dobânda curentă prevăzută la Secţiunea 3 „Costuri”; art. 3.1.1.

Analizând clauza privind comisionul de risc, instanţa de apel a considerat că este abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 193/2000 republicată deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep două costuri, fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată în mod clar şi inteligibil, iar pe de altă parte, faţă de valoarea comisionului de risc pe toată durata contractului, s-a creat în detrimentul intimaţilor-consumatori şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În ceea ce priveşte clauzele privind declararea creditului scadent anticipat şi costurile suplimentare s-a constatat că şi acestea sunt abuzive prin raportare la dispoziţiile art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, deoarece se stabileşte dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, în cazul apariţiei unor situaţii neprevăzute care, doar în opinia comerciantului, face ca împrumutul să nu mai poată fi achitat.

c). În ceea ce priveşte aprecierea bunei-credinţe, deşi aceasta nu constituie o condiţie în sine a stabilirii caracterului abuziv al unor clauze, s-a arătat că trebuie acordată o atenţie Ieosebita forţei poziţiilor de negociere ale părţilor pentru a se putea constata dacă profesionistul a acţionat în mod corect şi echitabil faţă de consumator, de ale cărui interese legitime trebuie să ţină seama.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, este greu de crezut că interesele legitime ale consumatorilor au fost luate în considerare, în condiţiile în care acesta se află într-o poziţie de inferioritate faţă profesionist, atât în ceea ce priveşte puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, în condiţiile unui contract de adeziune.

În consecinţă, pentru toate aceste argumente, instanţa de apel a apreciat că susţinerile apelantei sunt nefondate, prima instanţă făcând o corectă aplicare a textelor legale incidente în cauză, motiv pentru care sub acest aspect s-a menţinut soluţia primei instanţe.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de apelanţii-reclamanţi s-a luat act că vor fi solicitate pe cale separată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată ale intimaţilor-reclamanţi, s-au depus înscrisuri doveditoare şi lista anexă ce se află la filele 1-4 din vol. III dosar C.A.B.

Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, după ce s-au făcut verificările legale, şi a obligat apelanta – pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii reclamanţi aşa cum sunt prevăzute în lista depusă la 19 februarie 2014 aflată la filele 1-4 din vol. III dosar.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-pârâtă SC V.R. SA Bucureşti, aducându-i următoarele critici:

1. Hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu insuficienta cercetare a fondului cauzei şi insuficienta sa motivare.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanţa care s-a pronunţat asupra cauzei trebuie să înfăţişeze considerentele de fapt şi de drept care au condus-o la respectiva soluţie, or, sentinţa apelată nu cuprinde aceste considerente.

S-a reţinut, în ceea ce priveşte clauzele analizate, doar faptul că ar exista un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, cu trimitere la împrejurarea că în ceea ce priveşte revizuirea ratei dobânzii curente nu sunt enumerate, expres, schimbările intervenite pe piaţa monetară, iar referitor la comisionul de risc s-a reţinut, la nivel generic, că faţă de valoarea acestuia pe toată valoarea contractului s-a creat în detrimentul intimaţilor consumatori şi contrar cerinţelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

S-a susţinut că aceste considerente nu reprezintă o analiză a criticilor formulate de către pârâtă în apel.

În plus, în cuprinsul hotărârii recurate nu se regăseşte o suficientă motivare şi cercetare a condiţiilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 193/2000 şi a posibilităţii menţinerii sau nu a contractelor.

S-a mai apreciat că motivele reţinute de instanţa de apel în privinţa comisionului de risc sunt străine de natura pricinii.

Ca atare, s-a susţinut de către recurenta-pârâtă, că pe lângă insuficienta motivare a hotărârii, instanţa de apel a efectuat o lacunară cercetare a fondului cauzei.

Sub acest aspect s-a susţinut că se impunea efectuarea unei expertize de specialitate care să facă o analiză asupra acestor costuri, or, această expertiză, solicitată de către pârâtă, nu a fost admisă, în acest fel încălcându-se şi dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Tot în sensul acestor critici, recurenta-pârâtă a mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat unele motive de apel ce aveau influenţă asupra soluţiei finale, precum: motivul de apel dezvoltat la pct. 3.1.2, prin care s-a criticat faptul că prima instanţă nu a motivat soluţia pentru care a înlăturat apărările întemeiate pe dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privitoare la excluderea de la controlul caracterului abuziv a clauzelor privind preţul contractului; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.4.2, prin care a fost criticată hotărârea primei instanţe din perspectiva reţinerii caracterului fix al dobânzii aplicate contractelor de credit, pe motiv că nu poate fi modificat caracterul variabil al dobânzii; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.4.5, prin care s-a criticat aspectul întinderii nulităţii în caz de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale privitoare la dobândă, arătându-se că în acest caz nulitatea este una parţială; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.5.5, prin care s-a învederat faptul că toate convenţiile de credit supuse analizei au fost alineate la exigenţele O.U.G. nr. 50/2010, comisionul de risc fiind înlocuit cu comisionul de administrare; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.6 prin care a fost criticată sentinţa apelată din perspectiva anulării clauzelor contractuale privitoare la comisionul de administrare garanţii, comisionul de rezervă minimă obligatorie şi comisionul de monitorizare poliţă de asigurare, arătând că acestea nu au fost percepute; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.7, prin care a fost criticată sentinţa apelată din perspectiva anulării clauzelor care stabilesc obligaţia consumatorului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă, pe motiv că măsura luată era în beneficiul consumatorilor; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.8, prin care s-au formulat critici din perspectiva constatării posibilităţii de continuare a derulării contractelor de credit chiar şi în lipsa clauzelor contractuale anulate; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.9, prin care s-au formulat critici din perspectiva anulării actelor subsecvente la contractele de credit ce a format obiectul verificării, pe motiv că anularea anumitor clauze contractuale nu poate conduce la anularea integrală a actelor adiţionale subsecvente; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.10, prin care s-au formulat critici din perspectiva obligării pârâtei la rambursarea sumelor încasate în temeiul clauzelor contractuale aiculate ca fiind abuzive.

2. Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, prin aceea că nu a luat act de tranzacţiile încheiate între pârâtă şi o parte dintre intimaţii-reclamanţi.

Prin cererea de apel pârâta a solicitat să se ia act de tranzacţiile încheiate cu următorii intimati-reclamantii A.B.V.; A.M.C.; A.S.; A.G.; B.M. şi B.A.O. (atât pentru contractul de credit din 11 octombrie 2007, cât şi pentru contractul din 23 septembrie 2008); B.C.V.; B.E.D.; C.A.L.; C.I.D.; C.D.M.; C.I.L.; C.I.C.; C.D.; C.L.G.; C.C.; C.F.; C.D.A.; D.C.S.; D.A.A.; D.B.; D.C.M.; D.R.C.; D.A.V.; D.A.; F.M.; G.V.G.; G.E.; H.B.; I.G.; I.C.A.; L.C.F.M.; L.D.E.; M.E.; M.N.; M.G.T.; M.M.; M.R.M.; N.A.; O. (fostă C.) M.; P.N.; P.E.M.; P.C.M.; P.Ş.C.; P.B.; P.E.C.; P.D.; S.I.A.; S.G.M.; S.C.R.; V.D.I.; V.C.; V.C.I.; V.R.M.; V.D.G., depunând la dosar tranzacţiile încheiate.

Cu toate acestea, s-a luat act doar de tranzacţiile încheiate cu reclamanţii B.C.V., B.E.D., D.B., O. (fostă C.) M., reţinându-se, în mod greşit, că ceilalţi nu ar figura ca şi părţi în Dosarul nr. 76330/3/2011, cu toate că aceştia sunt părţi în acest dosar.

3. Hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., deoarece nu s-a răspuns la critica privind excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

În acest sens s-a susţinut că referirea instanţei de apel la faptul că prima instanţă ar fi calificat această excepţiei ca fiind o apărare de fond, nu poate fi socotită o adevărată motivare, mai ales că se criticase soluţia primei instanţe din perspectiva nemotivării prin care această apărare fusese înlăturată.

4. Instanţa de apel a dat o soluţie cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

a). Astfel, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care prevăd că sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv clauzele care ţin de caracterul adecvat al preţului, argumentele reţinute de către instanţa de apel fiind eronate.

În sprijinul acestei critici recurenta-pârâtă a invocat şi prevederile art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, ale art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992, precum şi practică judiciară, respectiv Ordonanţa din 16 noiembrie 2010, pronunţată în cauza nr. C/76/10 de C.J.U.E., precum şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Condiţia ca acea clauză referitoare la preţul contractului să fie redactată într-un limbaj uşor inteligibil a fost respectată, cât timp costul total al creditului (D.A.E.) este prezentat atât sub forma unui procent (art. 3 lit. e) din Condiţiile speciale) cât şi sub forma unei cifre absolute, în cuprinsul planului de rambursare, instanţa de apel făcând doar o analiză superficială în ce priveşte caracterul clar şi uşor inteligibil a acestor clauze.

b). S-a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în privinţa clauzelor referitoare la comisionul de risc, clauze prevăzute la art. 5 lit. a) din Condiţiile speciale.

S-a reţinut, în mod eronat, faptul că în privinţa clauzelor referitoare la comisionul de risc, ar fi vorba de două costuri fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată în mod clar şi inteligibil, precum şi faptul că valoarea comisionului de risc s-ar fi aplicat pe toată perioada contractului şi că astfel s-ar fi creat, în detrimentul reclamanţilor, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În opinia recurentei comisionul de risc este reglementat în art. 5 (a) din Condiţiile speciale, într-un procent aplicat soldului creditului, plătibil lunar, fiind cuprins atât în D.A.E.- art. 3 din Condiţiile speciale, cât şi în cuprinsul planului de rambursare, astfel încât nu se poate susţine că existenţa şi întinderea acestuia nu putea fi cunoscută de către reclamanţi.

S-a mai susţinut că acest comision de risc este inclus în costul contractului, el fiind destinat să acopere în permanenţă o serie de riscuri, cum ar fi riscul de credit, riscul de diminuare a valorii creanţei, riscul de poziţie, riscul valutar şi riscul operaţional, el fiind cunoscut şi acceptat de către reclamanţi.

În plus, orice instituţie de credit are obligaţia de a monitoriza situaţia tuturor creditelor aflate în portofoliu, desfăşurând diverse activităţi în acest scop, activităţi care implică angrenarea unor resurse umane tehnice şi operaţionale, resurse care trebuie să se reflecte, în final, în costuri, fiind, de asemenea, firesc ca aceste costuri să fie suportate de către consumatori.

Faptul că anumite credite sunt garantate cu ipoteci sau garanţii personale ori reale, diminuează acest risc, dar nu îl înlătură.

Instanţa de apel a interpretat, în modigreşit, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în sensul că,ar exista o prezumţie de dezechilibru între drepturile şi obligaţiile panilor, neexistând nicio dovadă în sensul existenţei vreunui dezechilibru valoric, semnificativ.

Mai mult, instanţa de apel nu a făcut o analiză sau o descriere concretă a modului în care acest dezechilibru semnificativ ar exista sau s-ar manifesta, pe de o parte, iar pe de altă parte, Legea nr. 193/2000, vorbeşte despre un dezechilibru semnificativ, iar nu despre o simplă nemulţumire a consumatorului în ce priveşte costul creditului.

În sprijinul susţinerilor sale, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 1221 şi art. 1222 C. civ.

S-a mai susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 şi art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, chestiunea echivalenţei dintre preţul achitat şi serviciul prestat consumatorului nu reprezintă un element în funcţie de care să se evalueze caracterul unei clauze contractuale.

c). Instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în ce priveşte clauzele referitoare le revizuirea dobânzi, aceste clauze, înserate la art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale nefiind de natură să producă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul reclamanţilor.

În opinia pârâtei formularea clauzei de la art. 3 lit. d), „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutantului noua rată a dobânzii”, semnifică foarte clar faptul că dobânda agreată este una variabilă, iar nu fixă.

Dacă instanţa de ap’el ar fi ajuns la concluzia că indicatorul utilizat de pârâtă în vederea ajustării dobânzii, „schimbare semnificativă pe piaţa monetară”, nu este unul clar definit, astfel să poată fi urmărit şi verificat de consumator sau de instanţă, soluţia juridică era aceea de anulare în parte acestei clauze şi de obligare a profesionistului la utilizarea unui alt indicator, nicidecum aceea de transformare a dobânzii din una variabilă în una fixă.

Raţionamentul instanţei de apel este greşit şi nu ţine cont de acordul de voinţă, iniţial, al părţilor.

S-a susţinut, că o altă eroare a instanţei de apel este aceea că s-a reţinut existenţa unei prezumţii, în sensul că părţile ar fi contractat pe o dobândă fixă cât timp nu mai există un indicator în funcţie de care dobânda să fie ajustată, caracterul variabil al dobânzii fiind dat chiar de denumirea clauzei inserate la pct. 3 (d), respectiv data „ajustării dobânzii”.

Recurenta-pârâtă a susţinut că această clauză nu a produs vreun dezechilibru semnificativ în detrimentul reclamanţilor, mai ales că legiuitorul a avut în vedere aceea ruptură a echilibrului contractual, de o asemenea gravitate, încât să pună pe consumator în situaţia de a nu-şi mai putea realiza scopul urmărit prin încheierea contractului de credit.

Dacă instanţa de apel ar fi încuviinţat administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea „finanţe-bănci”, s-ar fi putut face proba practicării unei D.A.E. competitivă.

S-a mai susţinut de către recurenta-pârâtă că, spre deosebire de o clauză contractuală tipică, clauzele contractuale privitoare la dobândă sunt de natură a da naştere mai multor categorii de efecte juridice, şi ori de câte ori vorbim despre nulitatea unei clauze referitoare la dobândă, vorbim despre o nulitate parţială, nu despre una totală.

Ca atare, partea din clauza inserată la pct. 3 lit. d) din Condiţiile speciale, care se referă la caracterul variabil al dobânzii, nu are cum să fie reţinută ca fiind abuzivă prin ea însăşi, legislaţia existentă, precum art. 93 lit. e) şi g) din O.G. nr. 174/2008 şi art. 35 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 50/2010, prevăzând dreptul băncilor de a percepe dobânzi variabile pentru creditele acordate.

d). Instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în ce priveşte clauzele privind scadenţa anticipată, aceste clauze nefiind de natură să producă un dezechilibru semnificativ în ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor.

În acest sens a susţinut că instituţia decăderii din beneficiul termenului este reglementată prin art. 1025 C. civ., motiv pentru care o clauză contractuală care nu face altceva decât să reglementeze, expres, cazurile concrete de decădere, nu poate fi, prin ea însăşi abuzivă.

Aceste clauze nu au fost inserate şi nici aplicate într-o manieră contrară cerinţelor bunei-credinţe, recurenta-pârâtă susţinând că a fost de bună-credinţă atât la momentul încheierii acestor contracte, cât şi pe durata derulării lor.

S-a susţinut că şi în cazul în care întârzierile la plată au depăşit 30 de zile, recurenta nu a declarat scadenţa anticipată, ci a procedat la emiterea de adrese prin care a informat pe respectivii consumatori cu privire la situaţie existentă şi consecinţele ce ar putea decurge din aceasta.

Declararea scadenţei anticipate nu este nici în interesul Băncii, această măsură urmând a fi aplicată doar în acele cazuri în care ar deveni evident faptul că împrumutatul nu va mai dori sau nu va mai putea restitui împrumutul acordat.

e). Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, referitor la caracterul negociat a contractelor.

În acest sens a susţinut că între convenţiile de credit supuse analizei există diferenţe semnificative, care depăşesc sfera unor simple particularităţi exprimate de către clienţi.,

Se poate observa că în ce priveşte clauzele inserate la art. 5 lit. a) din Condiţiile speciale, există diferenţe de valoare de la un contract la altul, aceleaşi diferenţe existând şi în cazul ratei dobânzii.

În opinia recurentei, toate aceste diferenţe reprezintă dovada clară a negocierii condiţiilor comerciale în care fiecare dintre aceste împrumuturi a fost acordate.

Formularea standardizată, similară, folosită la redactarea acestor convenţii de credit, este rezultatul caracterului tehnic al activităţii de creditare, iar nu o dovadă în sensul lipsei de negociere.

Faptul negocierii contractelor de credit rezultă şi din aceea că fiecărui consumator i-a fost înmânat câte un exemplar de pe contract, anterior semnării acestuia.

Elementul negocierii rezultă din diferenţele de cost existente în toate aceste contracte, precum şi din faptul că cu diverşi consumatori s-au semnat acte adiţionale la contractele de credit.

Mai mult, o parte dintre reclamanţi au încheiat aceste contracte de credit, în vederea refinanţării creditelor aflate în derulare la alte bănci, aceasta însemnând că sa negociat cu pârâta condiţii financiare mai avantajoase decât cele ofe-rite de respectivele bănci.

f). Instanţa de apei a pronunţat hotărârea recurată cu greşita interpretare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, atunci când a concluzionat că aceste contracte de credit ar putea continua şi în lipsa clauzelor contractuale anulate ca fiind abuzive.

Nu s-a ţinut cont de faptul că, prin anularea clauzelor privitoare la dobânzi şi comisioane, contractele s-au rearanjat într-o manieră care a permis consumatorilor să beneficieze de costul de creditare sub media pieţei, contrabalansând echilibrul contractual, or, verificarea şi cenzurarea clauzelor contractuale cu caracter abuziv trebuie să aibă ca finalitate restabilirea echilibrului contractual, iar nu contrabalansarea acestuia în favoarea celeilalte părţi.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a modificat echilibrul contractual în favoarea consumatorilor, deoarece, a transformat dobânda variabilă într-o dobândă fixă, cuantumul acesteia fiind unul sub costurile actuale, şi a redus D.A.E. la aproximativ 50% din valoarea iniţială, fără a face o minimă verificare a împrejurării dacă, în noile condiţii, pârâta ar mai fi în măsură să îşi acopere costurile.

g). Prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a principiului „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis.”

Prima instanţă, atunci când a dispus anularea actelor juridice subsecvente convenţiilor de credit, a încălcat principiul disponibilităţii, acordând reclamanţilor mc i mult decât au cerut, iar instanţa de apel nu a motivat soluţia de respingere a acestui motiv de apel.

Potrivit doctrinei de specialitate, desfiinţarea actului subsecvent se produce ca urmare a desfiinţării actului juridic principal, iar nu ca urmare a eliminării din cuprinsul actului juridic principal a uneia sau a mai multor clauze.

În speţă, actul juridic principal, contractul de credit, continuă să existe şi să producă efecte juridice, motiv pentru care nu s-ar putea reţine aplicarea acestui principiu, raportat la actele juridice subsecvente, mai ales că acestea s-au încheiat pe baza liberului consimţământ exprimat de părţi, care a fost manifestat fie în mod expres, prin semnarea actelor adiţionale, fie în mod tacit, prin neexercitarea dreptului de a denunţa aceste acte adiţionale.

Actele adiţionale au fost încheiate în scopul renegocierii clauzelor apreciate ca fiind abuzive, pentru alinierea la cerinţele O.U.G. nr. 50/2010, cu scopul savgardării contractului.

h). Decizia recurată a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 raportat la art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în ce priveşte cheltuielile de judecată.

Aceste cheltuieli de judecată au fost acordate fără să se verifice realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, sumele pretinse cu acest titlu nefiind dovedite în condiţiile legii, nota depusă în 19 februarie 2014 la dosarul cauzei, fiind de fapt o evidenţă a cheltuielilor de judecată solicitate pentru fiecare dintre reclamanţi, fără a se indica provenienţa acestor sume şi în ce a constat, în mod concret, fiecare dintre aceste cheltuieli.

Totodată, recurenta-pârâtă a subliniat faptul că sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezintă onorariu avocat de succes care nu trebuie să fie suportat de partea căzută m pretenţii.

S-a subliniat faptul că, faţă de cuantumul sumelor solicitate cu titlul de cheltuieli de judecată, acordate de instanţa de apel, aceste sume reprezintă, de fapt, onorariu avocaţial de succes, care potrivit jurisprudentei, constituie o răsplată suplimentară a muncii efectiv prestată de avocat, iar, ca atare, această sumă nu se impune a fi recuperată de la partea care a pierdut procesul.

În plus, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (3), cuantumul cheltuielilor solicitate cu titlu de onorariu avocaţial este excesiv şi disproporţionat de mare, faţă de munca efectiv prestată de către apărătorul reclamanţilor şi trebuia cenzurat de către instanţă, media sumelor pretinse situându-se la peste 5.000 lei pentru fiecare dintre reclamanţi, cuantum care este exagerat, având în vedere că ne aflăm în prezenţa unui litigiu colectiv, în care munca prestată de avocat s-a subsumat stabilirii unei strategii generale şi cumulate pentru toţi intimaţii-reclamanţi.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Criticile de la pct. 1, nu pot fi reţinute, hotărârea instanţei de apel cuprinzând considerentele de fapt şi de drept care au condus-o la respectiva soluţie.

Instanţa de apel nu a analizat fiecare motive de apel în parte, dar Ie-a grupat în trei categorii, respectiv: 1) critici referitoare la nepronunţarea primei instanţe asupra excelpţiei inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare; 2) critici sub aspectul faptului că acele clauze contractuale referitoare la dobânzi şi comisioane fac parte din preţul total al contractului şi sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv; 3) critici referitoare la neanalizarea condiţiilor ce trebuie îndeplinite simultan, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, după care a trecut la analiza fiecărei categorii de critici, în parte.

Faptul că motivarea este succintă, nu înseamnă că instanţa de apel nu a răspuns la criticile formulate de către apelanta pârâtă.

Cât timp pârâta a formulat apel, criticând hotărârea primei instanţe sub aspecte precis determinate, instanţa de apel nu era obligată să reanalizeze hotărârea primei instanţe, sub toate aspectele invocate în cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinare, ci doar prin prisma criticilor formulate de apelanta-pârâtă, ceea ce a şi făcut.

Faptul că pârâta-recurentă apreciază că hotărârea recurată nu e suficient motivată, în ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 193/2000, reprezintă o părere subiectivă a acesteia, cât timp nu arată sub ce aspecte nu este suficient motivată.

De asemenea, recurenta-pârâtă nu a arătat de ce considerentele instanţei de apel, cu privire la comisionul de risc, sunt străine de natura pricinii, astfel încât nu se poate răspunde, în mod concret, acestei critici, mai ales că instanţa de apel şi-a motivat hotărârea, inclusiv, sub acest aspect.

În ce priveşte critica referitoare la neadmiterea cererii de administrare a probei cu expertiză tehnică de specialitate şi încălcarea, în acest fel, a dreptului la un proces echitabil, drept consacrat de C.A.D.O.L.F., nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, în litigiile de acest tip, dintre profesioniştii care sunt specializaţi în acordarea de credite, cum este pârâta şi consumatorii neprofesionişti, nu se pot administra alte probe decât proba cu înscrisuri, dar cu înscrisuri care sunt preexistente momentului introducerii ce{rerii de chemare în judecată la prima instanţă, aprecierea caracterului aţuziv al unor clauze în contractele de credit, trebuind să se facă, exclusiv, pe baza acestor înscrisuri şi al cuprinsului clauzelor însăşi, şi nu pe baza unei expertize tehnice de specialitatea finanţe-bănci, care nu ar fi avut nicio relevanţă în cauză, deoarece s-ar fi raportat la elemente extrinseci contractelor de credit.

În ce priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu ar fi analizat motivele de apel dezvoltate la pct. 3.1.2, 3.4.2, 3.4.5, 3.5.5, 3.6, 3.7, 3.8, 3.9 şi 3.10 din motivele de apel, nici aceasta nu este fondată, deoarece instanţa de apel a grupat criticile în trei categorii, iar aceste critici, pe care Ie-a enumerat recurenta-pârâtă, au fost tratate atât la pct. 2 din considerente cât şi la pct. 3, subpct. a, b şi c, în mod unitar şi nu pe fiecare, separat.

2. Nici criticile de la pct. 2 nu pot fi reţinute.

În primul rând, nu poate fi vorba de interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, bazat pe faptul că instanţa de apel nu ar fi luat act de toate tranzacţiile încheiate între pârâţii şi o parte dintre intimaţii-reclamanţi.

În al doilea rând, verificând tranzacţiile depuse în dosarul instanţei de apel, s-a constatat că în afară de reclamanţii B.C.V., B.E.D., D.B. şi O. (fostă C.) M., toţi ceilalţi reclamanţi, adică A.B.V. – fila 136; A.M.C. – fila 136; A.S. – fila 137; A.G. – fila 137; B.M. – fila 136; B.A.O. – fila 136 (atât pentru contractul de credit din 11 octombrie 2007, cât şi pentru contractul din 23 septembrie 2008); C.A.L. – fila 78; C.L.D. – fila 78; C.D.M. – fila 136; C.I.L. – fila 79; C.I.C. – fila 80; C.D. – fila 80; C.L.G. – fila 81; C.C. – fila 81; C.F. – fila 136; C.D.A. – fila 136; D.C.S. – fila 83; D.A.A. – fila 83; D.C.M. – fila 136; D.R.C. – fila 136; D.A.V. – fila 90; D.A. – fila 90; F.M. – fila 91; G.V.G. – fila 92; G.E. – fila 92; H.B. – fila 94; L.G. – fila 136; I.C.A. – fila 136; L.C.F.M. – fila 136; L.D.E. – fila 136; M.E. – fila 36; M.N. – fila136; M.G.T. – fila 137; M.M. – fila 137; M.R.M. – fila 101; N.A. – fila 114; P.N. – fila 105; P.E.M. – fila 105; P.C.M. – fila 107; P.Ş.C. – fila 107; P.B. – fila 108; P.E.C. – fila 109; P.D., – fila 109; S.I.A. – fila 94; S.G.M. – fila 110; S.C.R. – fila 110; V.D.I. – fila 136; V.C. – fila 112; V.C.I. – fila 112;V.R.M. – fila 113; V.D.G. – fila 113, figurează ca părţi în Dosarul nr. 53790/3/2010 şi nu în Dosarul nr. 76330/3/2011.

3. Nici critica formulată la pct. 3 nu poate fi reţinută, deoarece instanţa de apel, la pct. 1 din considerente, a arătat că nu poate reţine excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că această excepţie a fost formulată ca o apărare de fond, şi nu ca o excepţie procesuală.

Oricum, această excepţie este nefondată, deoarece, cererea în constatarea nulităţii absolute a unor clauze dintr-un act juridic nu poate fi confundată cu acţiunea în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ.

4. Nici criticile de la pct. 4 nu pot fi reţinute.

a). Instanţa de apel ja făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, cu privire la neexceptarea de la controlul caracterului abuziv al clauzelor care ţin de caracterul adecvat al preţului.

Există o practică constantă, atât a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi a C.J.U.E., cu privire la faptul că o instanţă poate analiza o clauză ce se referă la obiectul principal al contractului sau la caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, cât timp acestea nu au fost redactate în mod clar şi inteligibil.

Problema a fost tranşată şi în jurisprudenţa C.J.U.E., unde, de exemplu, în cauza nr. C-484/08 se arată că: „ dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 8 din Directiva nr. 93/13/CE, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări . care autorizează un control jurisdicţional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului sau a remuneraţie, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil”.

În acelaşi sens, în cauza nr. C-241/98, Curtea de Justiţie a U.E. a arătat că recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract, arătând, totodată, că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecţiei speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivităţii, care, făcând parte din ordinea publică economică, depăşeşte interesele specifice ale unor părţi. Există, cu alte cuvinte, un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-şi producă efectele”.

Prin urmare, instanţele au dreptul să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind preţul, chiar dacă acestea sunt redactate în mod clar şi inteligibil, cu atât mai mult având acest drept atunci când aceste clauze nu sunt redactate într-un limbaj clar şi inteligibil, putându-se afirma că nu au doar dreptul, ci au chiar obligaţia de a face acest lucru.

În acest context, trebuie analizat ce înseamnă redactarea clauzelor „într-un limbaj clar şi inteligibil”.

Limbaj clar înseamnă, în primul rând, exprimarea corectă din punct de vedere gramatical, sub acest aspect, chiar dacă respectivele clauze au fost exprimate clar din punct de vedere gramatical, trebuie ţinut seama de faptul că ele nu au fost negociate, contractul fiind unul de adeziune, iar faptul că banca a informat pe reclamanţi în legătură cu conţinutul contractului şi că Ie-a lăsat timp de analiză şi gândire, nu înseamnă că a şi negociat aceste clauze cu reclamanţii.

În ce priveşte limbajul inteligibil, Înalta Curte apreciază că acest caracter înseamnă mult mai mult, respectiv înseamnă posibilitatea pentru consumatori să prevadă consecinţele ce decurg din cuprinsul clauzelor contractului, mai ales sub aspectul consecinţelor economice care rezultă din acesta, în ceea ce-i priveşte.

În acest sens, sunt relevante concluziile’ la care a ajuns C.J.U.E., în cauza nr. C-26/13 (Arpad Kasler împotriva O.T.P. Jelzalogbank Zrt) expuse în parag. 67, 72, 73, 74 şi mai ales 75.

C.J.U.E. a arătat următoarele: „Art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce priveşte o clauză contractuală., cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil, trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi ca contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului. la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauzeastfel încât consumatorul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce-l priveşte”.

Recurenta-pârâtă a afirmat că, în speţa de faţă, costul total al creditului (D.A.E.) este exprimat într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, însă sintagma „schimbare semnificativă pe piaţa monetară”, nu respectă, în nici un caz, cerinţele arătate mai sus, mai ales în ce priveşte consecinţele economice în ce-i priveşte pe consumatori.

b). Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, în ce priveşte comisionul de risc, prevăzut la art. 5 lit. a) din Condiţiile speciale.

În critica sa, vizând acest aspect, :recurenta-pârâtă s-a referit, îndeosebi, la faptul că fiecare dintre consumatori a cunoscut existenţa comisionului de risc şi întinderea acestuia, prin urmare reclamanţii şi-ar fi asumat plata acestui comision.

Recurenta-pârâtă a încercat să justifice în ce ar consta contraprestaţia sa legată de perceperea acestui comision, însă, aceasta nu a reuşit să clarifice de ce costurile legate de acordarea, administrarea şi monitorizarea creditului, precum şi beneficiul pe care şi l-a propus, nu pot fi acoperite doar prin perceperea dobânzii.

Nu se poate reţine susţinerea recurentei-pârâte că această clauză, în sine, este clară, pentru că trebuia clarificată necesitatea ei, prin arătarea contraprestaţiei din partea băncii.

Faptul că orice bancă desfăşoară operaţiuni de monitorizare a situaţiei creditului, face parte din firescul activităţii bancare, iar costurile ar putea fi acoperite prin perceperea dobânzii, recurenta-pârâtă nejustificând, în mod credibil, de ce mai era nevoie şi de comisionul de risc, mai ales că afirmaţia potrivit căreia acest comision trebuie suportat de consumatori, nu face decât să întărească ideea că, de fapt, această clauză, privind comisionul de risc, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în defavoarea consumatorilor.

Caracterul semnificativ al dezechilibrului rezultă dintr-un simplu calcul economic, comisionul de risc fiind plătit lună de lună, de-a lungul derulării contractului, dublând, practic dobânda.

Sub acest aspect a reţinut instanţa de apel că această clauză reprezintă un al doilea cost al creditului, cost care nu are o justificare într-o contraprestaţiei din partea băncii.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea că perceperea comisionului de risc ar veni să completeze garanţia restituirii împrumutului, chiar şi în ipoteza în care ar exista garanţii reale sau personale, ştiut fiind faptul că băncile condiţionează acordarea împrumuturilor pe termen lung, de constituirea unor garanţii, de obicei reale, care să depăşească cu mult valoarea împrumutului.

În ce priveşte critica cu privire la necompetenţa instanţelor de a analiza caracterul abuziv al comisionului de risc, pe motiv că acesta face parte din preţul contractului, pentru aceleaşi considerente de la pct. 4 lit. a), Înalta Curte reţine că instanţa de judecată nu numai că poate să facă o astfel de analiză, dar este chiar obligată.

c). Instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în ce priveşte clauzele referitoare la revizuirea dobânzii.

În primul rând trebuie subliniat faptul că, în ce priveşte clauza de la art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale, sintagma „schimbări semnificative pe piaţa monetară” se încadrează, în mod clar, în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, deoarece această formulare nu surprinde într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, mecanismul de revizuire a ratei dobânzii, acest mecanism fiind lăsat la aprecierea unilaterală a băncii, care poate aprecia, potrivit propriilor interese, ce înseamnă schimbări semnificative pe piaţa monetară şi poate să comunice consumatorului noua rată a dobânzii fără ca acesta să se poată opune sau negocia, fiind evident că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor, şi contrar cerinţelor bunei credinţe.

Este adevărat că, în principiu, chiar prin denumirea dată clauzei, părţile au înţeles ca împrumutul să se acorde cu o dobândă variabilă în timp, însă tocmai mecanismul prin care aceasta evoluează în timp, în partea variabilă, nu este exprimat într-un limbaj clar şi inteligibil, fiind, astfel, o clauză abuzivă.

Este greşită susţinerea recurentei-pârâte în sensul că instanţa putea să anuleze, în pate, clauza considerată abuzivă şi să oblige profesionistul la utilizarea unui alt indicator, deoarece, instanţa nu poate decât anula clauza sau partea din clauză care este găsită abuzivă, contractul urmând să continue doar dacă părţile acceptă acest lucru.

Această concluzie rezultă şi din jurisprudenţa C.J.U.E., care, în cauza nr. C-618/10, a statuat că instanţa naţională nu poate modifica conţinutul unei clauze abuzive care figurează într-un contract încheiat între un comerciant şi un consumator, atunci când constată existenţa unei astfel de clauze instanţa naţională trebuie să dispună doar că aceasta nu se aplică.

Dezechilibrul creat între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, este semnificai v, deoarece, pe de o parte, lasă doar la aprecierea profesionistului stabilirea părţii variabile din dobândă, ca parte care, prin evoluţia în timp poate duce la mărirea semnificativă a costului împrumutului, iar pe de altă parte, s-a şi dovedit că interpretarea dată de către bancă acestei clauze nu a dus niciodată la micşorarea dobânzii, ci doar la mărirea ei.

În ce priveşte administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, aceasta nu ar fi fost utilă cauzei pentru aceleaşi considerente arătate la pct. 1.

Susţinerea recurentei-pârâte în sensul că legislaţia existentă permite perceperea de dobânzi variabile pentru creditele acordate, este adevărată, însă numai ca principiu general, pentru că, în concret, clauzele respective trebuie să respecte condiţiile cerute de Legea nr. 193/2000 şi de Directiva nr. 93/13/CEE, ceea ce, în concret, aşa după cum s-a arătat mai sus, clauza privind ajustarea dobânzii nu o face în ce priveşte limbajul clar şi inteligibil relativ la mecanismul de evoluţie în timp al acesteia.

d). Hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi în ce priveşte clauzele privind scadenţa anticipată.

Aceste clauze nu trebui interpretate prin prisma reglementărilor din dreptul comun, ci prin prisma legislaţiei speciale, prevăzută de Legea nr. 193/2000 şi Directiva nr. 93/13/CEE.

Aşa după cum a reţinut atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, clauzele privind scadenţa anticipată a creditului sunt abuzive, deoarece nu au fost negociate cu consumatorii, contractele de împrumut fiind preformulate, iar simpla informare a consumatorilor nu echivalează cu negocierea contractelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, clauzele privind scadenţa anticipată pentru alte motive decât cele privind neplata ratelor şi neexecutarea unor obligaţii faţă de alte bănci sau societăţi financiare creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, fiind încheiate cu rea credinţă din partea recurentei-pârâte, deoarece aceste situaţii nu au legătură cu executarea obligaţiilor concrete ale părţilor, normale într-un contract de credit şi lasă la liberul arbitru al băncii momentul în care aceasta poate declara scadent creditul respectiv.

Afirmaţiile recurentei-pârâte în sensul că nu ar fi în interesul său declararea scadenţei anticipate nu pot fi luate în seamă, analiza caracterului abuziv al acestor clauze trebuind să se facă doar în funcţie de conţinutul concret al lor, şi nu de poziţia băncii faţă de aplicarea sau nu a acestor clauze în derularea contractului.

e). Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, referitor la caracterul negociat al contractelor.

Afirmaţia recurentei-pârâte în sensul că s-a dovedit caracterul negociat al convenţiilor de credit datorită diferenţelor semnificative existente între clauzele acestor contracte,pentru diverşi consumatori, are doar un caracter speculativ, acest caracter negociat neputându-se analiza în acest mod, ci do-ar prin referire la clauzele concrete ale fiecărui contract sau tip de contract.

Este evident faptul că, aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, între contractele ce fac obiectul cauzei deduse judecăţii există diferenţieri, dar aceste diferenţieri sunt datorate diferenţierii de venituri şi situaţii concrete între consumatori, caracterul nenegociat al acestor contracte fiind prezumat chiar de către legiuitor, iar formularea standardizată vine în sprijinul acestei prezumţii.

Faptul că fiecărui consumator i-a fost înmânat câte un exemplar din contract nu echivalează cu negocierea, banca şi reclamanţii nefiind pe poziţii de egalitate nici în ce priveşte cunoştinţele juridice şi economice, nici în ce priveşte puterea financiară şi nici în ce priveşte puterea de negociere.

Faptul încheierii de acte adiţionale nu poate dovedi negocierea, mai mult, prin aceste acte adiţionale banca încercând doar să acopere caracterul abuziv a unor clauze contractuale, în urma apariţiei O.U.G. nr. 50/2010, cum ar fi, de pildă, transformarea comisionului de risc în comision de administrare.

Nici faptul încheierii acestor contracte de credit de către unii dintre reclamanţi în scopul refinanţării creditelor aflate în derulare la alte bănci, nu poate însemna, în sine, că aceşti consumatori au negociat, în sensul legislaţiei privind protecţia consumatorilor, clauzele din contractele de împrumut încheiate cu recjrenta-pârâtă.

f). Nici critica privinc greşita interpretare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 nu poate fi reţinută.

Art. 6 din Legea nr. 193/2000 nu poate fi interpretat în sensul că ar reveni instanţei de judecată obligaţia de a analiza dacă, după eliminarea clauzelor abuzive, contractul de împrumut mai poate continua, părţile putând negocia, cu bună credinţă, derularea contractului în condiţiile de după eliminarea clauzelor declarate abuzive sau pot negocia modificarea acelor clauze, mai ales că nu s-a făcut dovada faptului că prin declararea ca abuzivă a clauzelor respective, echilibrul contractual ar fi fost contra¬balansat în favoarea consumatorilor.

g). Nici critica privind greşita aplicare a principiului anulării actelor subsecvente nu poate fi reţinută.

Nu trebuie anulat întregul act juridic principal pentru ca un act subsecvent să poată fi, la rândul său, anulat, mai ales că în cazul contractelor de credit acestea cuprind foarte multe clauze, actele adiţionale anulate modificând clauzele din contractul principal care au fost constatate abuzive, fiind nule absolut, astfel încât apare firească consecinţa desfiinţării actului subsecvent care a modificat o clauză declarată nulă.

h). Criticile referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu pot fi reţinute.

Aşa-zisa nedovedire a cheltuielilor de judecată nu ţine de nelegalitatea deciziei recurate, ci de netemeinicia acesteia, or, sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel nu poate fi cenzurată în recurs, pct. 10, 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

În ce priveşte afirmaţia că sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată reprezintă onorariu avocaţial de succes, nici aceasta nu poate fi reţinută cât timp acest fapt nu rezultă din contractul părţilor, nefiind suficientă susţinerea recurentei-pârâte cu privire la cuantumul ridicat al sumelor solicitate pentru fiecare reclamant în parte, mai ales că în faţa instanţei de apel recurenta-pârâtă nici nu a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecată ce urmau a fi acordate reclamanţilor.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă SC V.R. SA Bucureşti.

În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata următoarelor cheltuieli de judecată către următorii intimaţi-pârâţi: 2.586 lei către D.B., 1.500 lei către G.J.I.S., 2.601,74 lei către U.M., 4.200 lei către V.L.V., 3.245 lei către O.C.I., 4.073,21 lei către E.M., 884,92 lei către N.M.C., 940,93 le” către G.R.C., 894,17 lei către M.C., 5.081,10 lei către V.C., 4.486 lei către T.D.L., 8.588 lei către C.M., 4.764,47 lei către I.B.C., 4.900 lei către F.P.F., 2.561 lei către G.R., 3.128,12 lei către C. (l.) L., 5.215 lei către S.I.G., 3.932,49 lei către C.T.M. şi 2.187 lei către M.D.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.R. SA Bucureşti, împotriva Deciziei civile nr. 175 din 5 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă SC V.R. SA Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii – pârâţi, astfel: 2.586 lei către D.B., 1.500 lei către G.J.I.S., 2.601,74 lei către U.M., 4.200 lei către V.L.V., 3.245 lei către O.C.I., 4.073,21 lei către E.M., 884,92 lei către N.M.C., 940,93 lei către G.R.C., 894,17 lei către M.C., 5.081,10 lei către V.C., 4.486 lei către T.D.L., 8.588 lei către C.M., 4764,47 lei către I.B.C., 4.900 lei către F.P.F., 2.561 lei către G.R., 3.128,12 lei către C. (l.) L., 5.215 lei către S.I.G., 3.932,49 lei către C.T.M. şi 2.187 lei către M.D.N.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.

Sursa: site-ul ICCJ

  1. Pagini:
  3. 1
  4. ...
  5. 34
  6. 35
  7. 36
  8. 37
  9. 38
  10. 39
  11. 40
  12. 41