Justitia a confirmat, printr-o decizie definitiva a Tribunalului Bucuresti, ca Raiffeisen Bank si-a inselat clientii, carora le-a acordat credite in franci elvetieni (CHF) cu dobanzi mici, insa doar in primul an, dupa care le-a majorat substantial, dupa cum a constatat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), in urma sesizarilor asociatiilor de protectie a consumatorilor.
ANPC a emis in octombrie 2017 un ordin prin care a amendat Raiffeisen Bank cu 50.000 de lei pentru ca nu si-a informat clientii cu credite in franci elvetieni ca le va majora dobanzile.
De asemenea, banca a fost obligata sa scada costurile creditelor la nivelul din data acordarii.
Mai exact, in ordinul ANPC i se cere Raiffeisen Bank “incetarea practicii comerciale incorecte de a nu informa in prealabil consumatorii despre viitoarele costuri ale produsului financiar, determinand consumatorii sa ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o daca acestia ar fi cunoscut in prealabil nivelul la care dobanda urma sa creasca, respectiv costurile pe care nu le-au putut preconiza.”
ANPC a stabilit ca banca “trebuie sa aduca contractele la momentul anterior practicii, inclusiv prin emiterea unui nou grafic de rambursare, cu conditiile contractuale de la momentul semnarii acestora”.
Ordinul ANPC a fost emis in urma plangerilor trimise de un grup al clientilor cu credite in CHF la Presedintie si la Guvern, dupa ce avocatul Gheorghe Piperea, care era atunci consilier onorific al premierului PSD din acel moment, Mihai Tudose, a publicat documente interne ale Raiffeisen Bank cu privire la decizia bancii de a acorda credite in franci, iar prietenul sau, senator PNL in acel moment, Daniel Zamfir, l-a chemat la raport in Parlament pe seful ANPC, Bogdan Pandelica, unde acesta a si promis ca va emite un ordin impotriva Raiffeisen.
Clauza abuziva privind majorarea dobanzii dupa bunul plac
ANPC a spus ca a constatat, din analiza respectivelor documente, ca Raiffeisen a acordat credite in CHF cu o dobanda mica, promotionala, mai mica decat dobanzile la creditele in euro sau lei, dar care a fost setata sa creasca semnificativ in urmatorii ani, dupa bunul plac al bancii si nu in functie de indici transparenti ai pietei, precum LIBOR CHF, dobanda de referinta pentru creditele in franci.
Romanii, dar si polonezii, ungurii, croatii sau sarbii, au fost atrasi de creditele in CHF datorita dobanzilor mai mici decat cele in euro, ca sa nu mai vorbim de cele in monedele locale, care erau prohibitive, astfel incat sa poata obtine credite ipotecare suficient de mari pentru a-si cumpara “casa visurilor tale”, cum suna si azi sloganul de lemn al bancilor.
Din cauza veniturilor mici, majoritatea locuitorilor din Romania si alte tari sarace nu puteau obtine credite ipotecare cu dobanzile ridicate aferente monedelor locale, ci doar cu dobanzile mici, disponibile doar in cazul creditelor in diverse valute, precum CHF sau EUR.
In privinta majorarii unilaterale a dobanzii de catre Raiffeisen Bank sau alte banci, nu in functie de indici ai pietei, precum LIBOR sau EURIBOR, exista un consens al instantelor de judecata ca aceasta este o practica abuziva a bancilor.
Din documentele interne ale Raiffeisen facute public de avocatul Piperea rezulta ca banca si-a prevazut in contractele de credit clauza abuziva privind majorarea dobanzii in mod premeditat:
“In contractele de credit, exista un paragraf potrivit caruia banca poate oricand modifica dobanda conform evolutiei pietei financiare: ´Banca poate modifica Rata dobanzii curente in functie de evolutia pietei financiare, urmand sa aduca la cunostinta imprumutatului noua Rata a dobanzii in modalitatile mentionate in Conditiile Generale de Derulare a Afacerilor´”, se arata intr-o scrisoare semnata de Mirela Teodorescu, director Lending Area si Mihai Rauta, director Consumer Credit Directorate in cadrul Raiffeisen Bank.
Cei doi bancheri au explicat ca s-a prevazut in contractele de credit modificarea unilaterala a dobanzii in vederea diminuarii riscului de finantare cu CHF, intrucat banca obtinea fonduri in franci pe perioade scurte, de o luna, in timp ce creditele sunt acordate pe perioade lungi, de 20 de ani.
In realitate, nu doar creditele in franci prezinta acest risc de finantare, ci oricare alt credit, acesta fiind riscul principal al oricarei banci: atragerea de fonduri, inclusiv depozite, pe perioade scurte, in paralel cu acordarea de imprumuturi pe perioade lungi.
Acest risc se poate transforma intr-o criza de lichiditate, daca banca se confrunta cu o problema care duce la pierderea increderii clientilor si apare fenomenul denumit “atacul deponentilor”, adica atunci cand oamenii isi pierd increderea intr-o banca si fug toti sa-si retraga depozitele.
Din acest motiv toate bancile, nu doar cele care au credite in CHF, sunt obligate de autoritatile de reglementare sa detina suficiente lichiditati pentru a face fata unei astfel de crize, care poate aparea de nicaieri, oricand.
Pe de alta parte, nu doar Raiffeisen, ci si alte banci, practicau, in anii de euforie a creditarii 2007-2008, o dobanda promotionala, valabila insa doar primul an de creditare, de regula cu un punct mai mica decat cea standard, astfel incat mai multi clienti sa se incadreze pentru un credit, dat fiind veniturile mici ale acestora.
Dobanda promotionala era clar stabilita in contract iar clientii stiau ca din al doilea an vor plati o dobanda mai mare, a carei valoare era precizata de la inceput.
Totusi, practica dobanzilor promotionale a fost interzisa de BNR in 2009, dupa izbucnirea crizei financiare, dupa ce s-a constatat ca din cauza acesteia clientii bancilor au devenit supraindatorati si unii nu si-au mai putut achita ratele.
ANPC a acuzat Raiffeisen ca a acordat 914 credite cu dobanda promotionala de 4,6% si setase in sistem ca peste un an dobanda va fi 5,4%, „informatie ce nu a fost comunicata vreunui consumator”, pentru ca ulterior sa o majoreze cu 5,6%.
Raiffeisen, acuzata ca a dat credite in franci, desi stia ca este riscant
ANPC a mai constatat, tot din documentele interne ale Raiffeisen, ca banca stia ca moneda elvetiana nu este stabila, asa cum banca a prezentat-o clientilor, ci dimpotriva, prezinta riscul unor fluctuatii majore, care i-ar putea afecta pe clienti in viitor, astfel incat acestia, daca ar fi fost informati corect in acel moment, nu ar mai fi acceptat credite in franci.
Insa din documentele interne ale Raiffeisen rezulta ca, dimpotriva, bancherii credeau ca moneda elevetiana este printre cele mai stabile valute, pe baza evolutiei istorice a acesteia.
Iata ce spun bancherii romani de la Raiffeisen in corespondenta cu sefii lor de la Viena, carora le-au cerut aprobare pentru a introduce creditele in CHF:
“Cursul de schimb valutar CHF/RON a avut in ultimii trei ani aceeasi evolutie cu cursul EUR/RON, ceea ce inseamna ca imprumuturile in CHF nu au un risc mai mare decat cele in EUR. EUR/CHF este probabil una dintre cele mai sigure perechi valutare datorita evolutiei atat de ordonata.
Performanta creditelor in valuta (EUR/CHF) din tarile Europei Centrale si de Est (CEE) arata o rezistenta puternica la socurile cursului valutar (FX). Ne asteptam ca performanta creditelor sa fie afectata doar in cazul unui soc al cursului de peste 20% si doar pe o perioada lunga de timp. Datele istorice nu arata insa aceasta posibilitate.
Tinand cont de faptul ca variatia din trecut a cursului valutar a fost mica, propunem setarea unui semnal de alarma (trigger) in momentul cresterii cursului cu 15%, caz in care li se va propune clientilor conversia creditelor in euro sau lei.”
Raiffeisen a estimat ca o crestere a cursului cu 15% va majora gradul de indatorare al clientilor la 60%. Cum cursul a crescut, in realitate, mult mai mult, inseamna ca gradul de indatoare (ponderea ratei in venituri) a crescut, probabil, spre 100%.
Cursul franc/leu si implicit ratele lunare la credite s-au dublat, insa, din momentul acordarii acestora (2006-2008) pana in prezent, astfel incat “casa visurilor tale” a devenit pentru multi creditul de cosmar, intunecat si mai mult de prabusirea preturilor de pe piata imobiliara, dupa criza financiara de la finalul lui 2008.
De altfel, atat Raiffeisen Bank cat si alte banci care au acordat credite in CHF s-au aparat in cadrul proceselor initiate de Piperea si alti avocati sustinand ca nu stiau ce se va intampla cu cursul CHF/RON, cum de altfel nimeni nu poate previziona evolutia cursului valutar, iar in contractele de credit este prevazut clar ca riscul valutar este asumat de clienti.
Majoritatea judecatorilor, inclusiv cei de la Curtea Constitutionala si Curtea Europeana de Justitie, au dat dreptate bancherilor, confirmand ca un credit in valuta trebuie rambursat la cursul zilei conform principiului nominalismului monetar din Codul Civil, ceea ce inseamna ca cel care suporta riscul valutar este clientul.
Majorarea discretionara a dobanzii si neinformarea clientilor cu privire la riscul cresterii excesive a cursului a determinat ANPC sa constate ca acestea sunt practici incorecte, conform Legii 363/2007, intrata in vigoare la inceputul lui 2008, transpunerea unei directive europene, precum si conform prevederilor din Codul Consumului, astfel ca a amendat Raiffeisen Bank cu 50.000 de lei si a dispus ca banca sa revina la conditiile din momentul semnarii contractului.
Ceea ce inseamna ca Raiffeisen Bank ar trebui sa revina la dobanda si cursul de schimb din momentul acordarii creditelor, adica exact ceea ce avocatul Piperea se chinuie sa obtina de multi ani in instantele de judecata si in Parlament, prin legea de conversie a creditelor in CHF la cursul istoric, declarata insa ilegala de catre Curtea Constitutionala, care a modificat radical si legea darii in plata, aceasta aplicandu-se doar conform principiului impreviziunii, din Codul Civil.
Piperea nu a avut succes in lupta impotriva francului nici in salile de judecata si nici la ultima instanta, Curtea Europeana de Justitie, care a precizat ca un credit in valuta trebuie sa se ramburseze la cursul zilei, nu la cel din data acordarii imprumutului, dar cu conditia ca banca sa-si fi informat adecvat clientii despre riscul valutar, ceea ce Raiffeisen nu a facut, constata acum ANPC. (vezi aici decizia CJUE)
